Anale de Istorie, 1984 (Anul 30, nr. 1-6)

1984 / nr. 3

astfel o părere curentă în cercurile revoluţionarilor înfrînţi sau proscrişi. Oricum, în anii următori, cu cit guvernele burgheziei se îndepărtau tot mai mult de revoluţie, ba chiar în anumite ţări trecuseră de partea con­trarevoluţiei, revoluţia rămînea întruchipată de socialism şi, ca atare, revoluţionarii rămaşi credincioşi revoluţiei sunt socialişti în felul lor, sau prieteni ai socialismului cu care revoluţia se identifica“ 3e. Toate acestea confirmă şi subliniază remarca lui Karl Marx, care urmărea cu atenţie cursul evenimentelor din ţara noastră şi în perioada de după 1848 — remarcă semnificînd un adevăr de aur pentru istoria noastră — că „dacă Omer-paşa ar păşi acum cu armata sa victorioasă în Valahia, turcii, care au tras unele învăţăminte din recenta lor experienţă şi care se află în stare de război cu Rusia, ar restabili constituţia din 1848, care ar duce la o reapariţie «a republicii, a comunismului şi a tuturor ino­vaţiilor anului 1848«­“ 36 37. Unii revoluţionari români au rămas simpatizanţi ai idealului socia­­list-comunist nu doar în primii ani de după revoluţie — cum susţine G. Zâne în cele de mai sus —, ci în întreaga viaţă. Mărturiile lor în această privinţă, indiferent cînd au fost făcute,­­ aparţin istoriceşte fondului ideo­logic al revoluţiei şi, de aceea, le cuprindem aici, în chiar anul revoluţiei, George Bariţiu va face o caldă motivaţie a capacităţii de lucrare a ideilor comunismului pe un teren propice existent în România. Cu referire directă la starea de spirit din societatea româ­nească, obiectiv favorabilă noilor idei, „Gazeta de Transilvania“ constata : „Apoi în mijlocul acelor cumplite abuzuri, cine să se mai mire dacă înşile ideile comunistice începuseră a-şi rumpe strungă. Au nu despoietorii de public le deschiseseră drumul prin faptele lor, la noi ca și pe aiurea ?“ 38 39 40. O grăitoare similitudine cu modul în care Karl Marx şi Friedrich Engels teoretizează, în Manifestul Partidului Comunist, legitimitatea marxismu­lui. înclinaţiile socialiste ale lui Bariţiu s-au accentuat în împrejurările generate de evoluţia economico-socială a societăţii româneşti şi de efec­tele nefaste produse de capitalismul occidental în ţara noastră. „Bariţ — opinează George Em. Marica — socotea că, pe plan economic, se în­fruntau, după revoluţie, două puncte de vedere : cel individualist, al li­berei concurenţe, şi cel socialist, care e privit cu destulă comprehen­siune 33 E momentul cînd el a manifestat pentru prima dată un mare interes pentru socialism, speriat de avîntul capitalismului apusean, care pătrunsese bine în ţările române, cu consecinţe defavorabile şi asupra economiei braşovene“ /10. 36 G. Zâne, Ideologia revoluţionară română şi socialismul francez în epoca re­voluţiei de la 1848, în G. Zâne, N. Bălcescu. Opera. Omul. Epoca, Editura Eminescu, Bucureşti, 1975, p. 109. 37 Karl Marx, Insurecţia de la Madrid — Tratatul austro-turc — Moldova şi Valahia, în Karl Marx, Friedrich Engels, Opere, vol. 10, p. 331. 38 Pentru ce este rău Regulamentul Ţării Româneşti şi al Moldovei, în „Gazeta de Transilvania“, anul XI, nr. 73 din 6 septembrie 1848. 39 A se vedea articolul : Luptele principiilor în Franţa, în „Foaie pentru minte, inimă şi literatură“, anul XIV, nr. 46—48/1851. 40 George Em. Marica, Preocupări filosofice, psihologice şi sociologice la G. Ba- 64 riţ, în ..Revista de filosofie“, tomul 18, nr. 3, martie 1971, p. 314.

Next