Apărarea Patriei, februarie 1952 (Anul 8, nr. 27-51)
1952-02-12 / nr. 36
Nr. 36 (1720) ____________________________________________ In subunitatea comandată de plutonierul în termen Duță Marin se duce o vie activitate pentru instruirea temeinică a ostașilor. Fiecare comandant de grupă depune toate eforturile pentru a explica soldaților cât mai clar, toate problemele în legătură cu instrucția. In timpul expunerilor, ostașii sunt numai ochi și urechi, pentru a-și însuși toate cunoștințele care li se predau. In timpul instrucției, comandantul de subunitate este permanent în mijlocul subordonaților, se observă toate mișcările pe care le fac, și acolo unde constată vreo lipsă intervine imediat. In această subunitate sunt mulți ostași evidențiați. Iată, de exemplu, pe soldatul Crețu Vaslie, atemist, fiu de țăran sărac. In timpul regimului, burghezo-moșieresc nu a avut posibilitate să învețe mai mult decât două clase primare. Acum, el se afla printre fruntașii în pregătirea de luptă și pregătirea politică. El a fost evidențiat în cadrul subunității împreuna cu soldații Oatlcea Gheorghe, Iliric Mircea și alții. Plutonierul Duță Marin nu se mulțumește însă numai CU atât. El luptă să facă din întreaga sa subunitate o subunitate fruntașe. Iată de ce atunci când constata vreo delăsare la un subordonat, ia imediat măsurile necesare pentru îndreptarea lucrurilor. Astfel, zilele trecute el și-a dat seama ca soldatul Marin M., deși utemist, nu depune destulă sârguință este în muncă și deci nu da rezultatele dorite la pregătirea de specialitate. El a stat de vorbă cu soldatul Marin. Din discuție a reieșit că acesta nu este atent la predarea instrucției de specialitate și nu și-a însușit încă temeinic semnele merse. Pentru a lichida cu această deficiență, comandantul subunității a cerut, printre altele, organizatorului de grupă U.T.M., să se intereseze îndeaproape de felul cum muncește soldatul Marin și să-i tragă răspundere și pe linie de organizație pentntru neglijență în însușirea cunoștințelor militare. Chiar în aceeași seară, organizatorul de grupă U.T.M., sergentul Călin Marin, a convocat grupa utemistă. Ia consfătuirea care a avut loc, s-a analizat în spirit critic și autocritic munca Utemiștilor pentru sprijinirea pregătirii de luptă și s-a combătut aspru delăsarea de care a dat dovadă utemistul M. Marin. Utemiștii din grupă, criticându-l pe soldatul Marin, i-au arătat totodată ce trebue să facă pentru a-și însuși în bune condițiiii instrucția de specialitate. Așa, de exemplu, organizatorul de grupă i-a spus, printre altele, că atunci când se fac exercițiile de înregistrare a semnelor merse, trebue să fie mai atent, să-și întipărească în minte aceste semne și apoi să se înregistreze pe hârtie. De asemeni, organizatorul de grupă a trasat ca sarcină utemistului Oancea Gheorghe, ca, în timpul liber, să facă cât mai multe exerciții cu soldatul Marin M. Chiar a doua zi, utemistul Oancea a început să-și îndeplinească sarcina încredințată. La propunerea organizatorului de grupă U.T.M., în ziuă următoare, soldatul Marin M. a fost chemat în fața biroului organizației uteritiste de subunitate, întrebat de ce nu-și dă silința să-și însușească instrucția de specialitate, el a încercat să se justifice, arătând o serie de greutăți pe care le întâmpină datorită nivelului său cultural scăzut. Membrii biroului i-au explicat că un utemist nu trebue să se sperie niciodată de greutăți, ci trebue să știe întotdeauna să le învingă. Apoi, i s’au dat unele indicații în legătură cu felul cum trebue să-și desfășoare munca pentru a fi la înălțimea sarcinilor ce-i revin ca utemist. Delăsarea soldatului Marin M. a fost criticată și de utemistul Abraham Alexandru, printr’un articol publicat la gazeta de perete, intitulat : „Cu cine ne putem mândri și cu cine nu”. In urma ajutorului primit, soldatul Marin s’a pus pe treabă așa cum s’a angajat în fata grupei sale U.T.M. și în fața biroului organizației. Sprijinit de atemistul Oancea Gheorghe, în scurta vreme el a tradus în fapte angajamentele luate. Spre mulțumirea comandantului de subunitate, acum el reușește să recepționeze un număr mai mare de semne pe minut. Mai mult, căpătând încredere în forțele sale, soldatul Marin e hotărît să-și sporească în scurtă vreme viteza de recepționare a semnelor merse. Ocupându-se de fiecare utemist în parte, îndreptându-și efortul principal spre sprijinirea pregătirii de luptă și a pregătirii politice, grupa atemistă al cărei organizator este sergentul Călin Marin constitue un sprijin de nădejde pentru comandantul subunității. Căpitan Constantin NEGOIȚA INFORMAȚII U. T. M. Grupa atemistă ajuta pe comandant Crește și se întărește organizația noastră U. T. M. înțelegând importanța sarcinii de organizație ca mijloc de educare comunistă a tinerilor, biroul organizației atemistă în cadrul căreia activează sergentul Giurgiuveanu s. trasează sistematic, sarcini concrete candidaților U.T.M. Astfel, aceștia se învață cu munca și disciplina de organizație, cresc și se căiesc politicește. Așa, de exemplu, elevul Gorea Vasile, pe timpul stagiului său de candidat, a studiat temeinic Statutul U.T.M., Regulamentul Disciplinar, a citit și câteva cărți de literatură. De asemeni, el a făcut progrese serioase în pregătirea de luptă în pregătirea politică. Organizația noastră se poate mândri că a primit în rândurile sale tovarăși activi în munca de organizație, fruntași în pregătirea de luptă și pregătirea politică. Elev sergent St. ROȘ, CA Suntem ajutați în muncă de organizația de partid Cheză șia tuturor succeselor obținute în muzncă de organizațiile atemiste a constitue conducerea activității lor, de zi cu zi, de către organizațiile de partid. In subunitatea unde activează ofițerul Socrate I., locțiitorul politic și organizatorul de partid îndrumează continuu activitatea organizației utemiste. La ședințele biroului utemist, locțiitorul politic este întotdeauna prezent, dând un ajutor practic. El arată biroului utemist cum să-și organizeze munca, cum să lupte pentru înfrângerea greutăților întâmpinate și pentru lichidarea lipsurilor existente încă. Ori de câte ori se întocmesc planurile de muncă ale organizației, locțiitorul politic și organizatorul de partid dau sfaturi și îndrumări biroului atemist. Organizatorul de partid urmărește activitatea membrilor de partid cu munci de răspundere în organizațiile utemiste. In adunările generale ale organizației de bază, utemiștii învață de la membrii de partid cum să ia atitudine față de orice lipsuri sau greșeli și cum să pună problemele. Prin participarea membrilor de partid la adunările atemiste, acestea devin din ce în ce mai mult o adevărată școală de educație comunistă. Pantele BUKIAN APARAREA PATRIEI Din munca unui propagandist (De la corespondentul nostru). — Ofițerul Lupu Jenică este unul dintre cei mai buni propagandiști din unitatea noastră. Acest ofițer conduce cercul de studiu a biografiei tovarășului Stalin, cerc care obține zi de zi rezultate tot mai bune. Succesele frumoase se datoresc faptului că, în munca sa, ofițerul folosește metode bune. Iată câteva din metodele lui de ffiuscă. Pentru a face lecția cât mai atractivă, propagandistul se ajută de un bogat material demonstrativ, ca : fotomontaje,schițe, hărți, etc. Cu mult timp înainte de expunere, el afișează la clubul unității planul lecției respective și bibliografia. In timpul liber ține o legătură strânsă cu elevii, se interesează de felul cum studiază aceștia, le dă consultații asupra problemelor pe care nu le înțeleg și organizează, cel puțin odată pe săptămână, studiul în colectiv. In felul acesta, elevii se prezintă pregătiți la semifiamii, unde participă activ la desbaterea problemelor. La stația de amplificare Prin grija comandantului și a locțiitorului politic, în unitatea noastră, stația de amplificare a fost instalată în bune condițiuni de către sergentul Chirică Constantin și caporalul Manea Ioan. Ei au instalat difuzoare prin dormitoare, la club, la sala de mese și prin curtea cazărmii, în locurile unde ostașii se adună în repaus. Astfel, în timpul repausului, militarii au posibilitatea sa asculte muzică, radio jurnalul, programe distractive și recenzii.. Așa, de exemplu, plutonierul în termen Gh. Stoica a făcut recenzia cărții „Chezășia păcii“, sergentul major în termen Diaconescu Nicolae recenzia lucrărilor „Tinerețea unui erou“, „Vechea armată“, „Partizanii sovietici“ și altele. Aceste recenzii desvoltă la militari gustul de a citi. Intr’una din seri, soldații Buzatu Octavian, Bordelly Ștefan și alții au prezentat un program distractiv format din diferite cântece populare sovietice, române și maghiare. De asemenea, prin stația de radio amplificare se popularizează evidențiații în muncă și metodele lor înaintate în pregătirea de luptă și pregătirea politică. Sergent major în termen Emil R. BOTEZ Citim cu regularitate ziarele (De la corespondentul nostru). Până nu de mult, ziarele nu erau citite cu regularitate de militarii unității noastre. Aceasta se datora în bună măsură și faptului că responsabilul cu presei, caporalul Chiriac Aurel, difuzarea nu își făcea datoria în mod conștiincios. Pentru această lipsă, el a fost aspru criticat într-o ședință a organizației de U. T. M. Act, caporalul Chiriac A. și-a luat angajamentul că își va îndeplini sarcinile așa cum trebue. Și în adevăr, în ultimul timp, caporalul Chiriac Aurel a reușit să lichideze o serie de lipsuri în munca de difuzare a presei. Acum subunitățile sunt aprovizionate la timp cu ziarele necesare. La orele prevăzute în program, militarii subunității noastre se adună în sala de studiu sau la club, unde citesc în colectiv ziarele recent sosite. Deseori, pe marginea articolelor citite, se nasc discuții animate. Sergentul major în termen Breșteleanu Ion, soldații ,fruntași Berbec Minuță, Matei Mircea, Beleuță Vasile și alții, participă activ la discuții, fapt care contribue la lămurirea diferitelor probleme. 3 Puternica industrie de automobile a constructorilor comunismului Pe bulevardele și străzile orașelor, pe șoselele cele mai îndepărtate ale țării noastre, se întâlnesc din ce în ce mai mult, minunatele tipuri de mașini produse de industria de automobile din U.R.S.S. Cetățenii admiră linia armonioasă a turismelor „Pobeda“, eleganța și perfecțiunea tehnică a limuzinelor „ZIS“ și „ZIM“, adevărate opere de artă ale muncitorilor și tehnicienilor uzinelor de automobile „Stalin“ din Moscova, „Molotov“ din Qorchi, Iaroslavl, etc. In Capitală, autobuzele trimise nouă de poporul frate sovietic au stârnit admirația tuturor prin frumusețea acestor confortabile mijloace de transport în comun. In toate tipurile de automobile construite de ei, tehnicienii și muncitorii sovietici au îmbinat armonios tehnică superioară cu desăvârșirea artistică. Aceste calități, precum și rezistența la drumuri lungi, au adus industriei sovietice de automobile prestigiu de care se bucură în lumea întreagă. Pentru poporul nostru muncitor, care duce o luptă avântată pentru construirea socialismului, automobilul are o importanță foarte mare. Și faptul că Uniunea Sovietică ni-1 pune la dispoziție într'un număr atât de mare, ne face să simțim, odată mai mult, neprețuitul ajutor dat de marea noastră prietenă de la Răsărit. Dacă astăzi noi construim socialismul cu mașinile comunismului, să ne gândim câte greutăți au avut de învins oamenii sovietici, mai ales imediat după Revoluție, în domeniul construcției de mașini. In Rusia țaristă nu exista industrie de automobile. In ajunul primului război mondial, în întreaga Rusie erau circa 9.000 de automobile și acelea de proveniență străină. Crearea industriei de automobile a U.R.S.S. a fost unul din rezultatele primului plan cincinal stalinist și are la bază teza stalinistă a preponderenței Industriei grele, față de cea ușoară, în industrializarea socialistă a țării. In bilanțul făcut cu ocazia realizării cu succes a primului plan cincinal în patru ani, în domeniul industriei, tovarășul Stalin a precizat „N-am avut o industrie de automobile. Acum o avem“. De atunci și până astăzi, an de an, această ramură industrială, una din mândriile socialismului victorios, se desvoltă neîncetat. Comunicatul Direcției Centrale a Statisticii de pe lângă Consiliul de Miniștri al U.R.S.S., arată că planul anual al producției industriale pe anul 1951 a fost îndeplinit de Ministerul Industriei de Automobile și Tractoare cu 100,6 față de 1950. Numai producția de autobuze a crescut față de 1950 cu 13,4 la sută. Aceste minunate realizări au fost posibile datorită elanului patriotic al muncitorilor și tehnicienilor sovietici, precum și cercetărilor științifice ale savanților, care au avut în permanență îndrumarea și sprijinul dat de Partidul Bolșevic și de Guvernul U.R.S.S. Dacă astăzi industria de automobile din Uniunea Sovietică s-a ridicat pe o treaptă neatinsa în nicio altă țară, acest fapt se datorește perseverenței cu care au fost crescute cadreșile de specialiști în problemele automobilului. Ca în multe alte domenii, și în acest domeniu s-a creat în U. R. S. S. o adevărată școală. Experiențele și cunoștințele acumulate, comunicările științifice făcute de acești specialiști, au dus la elaborarea pentru prima oară în lume a teoriei automobilului. Unul din numele cele mai strâns legate de succesele industriei sovietice de automobile este cel al academicianului E. A. Ciudacov. In 1950 s-a publicat la Moscova lucrarea sa „Teoria automobilului“ încununarea muncii și cercetărilor lui științifice, lucrare distinsă cu premiul Stalin. Nu e muncitor sau tehnician în această ramură de producție în U.R.S.S. care să nu-l cunoască și să nu-l respecte pe acest savant. Aproape întreaga istorie a automobilisticii sovietice se îmbină strâns cu munca lui rodnică. Cu ajutorul larg al Statului Sovietic, încă din 1921, laboratorul în care lucra Ciudacov a fost transformat în „institutul științific pentru automotoare". In acest institut, colectivul condus de Ciudacov studia crearea unei mașini sulițe, rezistentă la drumurile grele. La baza alegerii și producerii în serie a diferitelor tipuri de mașini ce se fabrică în U.R.S.S., au stat și rezultatele lucrărilor științifice ale lui Ciudacov. Ca profesor la școala tehnică superioară din Moscova, el a contribuit, de asemenea, la ridicarea cadrelor de bază necesare în această ramura industrială. Prin scrierile sale de specialitate, el a ajutat la ridicarea calificării profesionale a numeroși șoferi și conductori de autobuze și troleibuze. Astăzi, academicianul Ciudacov conduce Institutul de mașini al Academiei de Științe a U.R.S.S., al cărui colectiv studiază problemele comune diferitelor ramuri ale construcției de mașini. Pentru înfăptuirea planului mărețelor construcții ale comunismului, pentru realizarea planului de împăduriri, pentru transporturile grele, industria sovietica de automobile produce puternice autocamioane cu capacitatea de încărcare de 5—7 tone și mai mult. Oamenii muncii din U.R.S.S. au îndrăgit și păstrează cu grijă aceste mașini uriașe. Ei iubesc aceste autocamioane pentru că și ele sunt un factor important în complexul general al muncii. Multe din aceste autocamioane poartă inscripții de felul acesteia : „Dela muncitorii din Moscova, pentru marile construcții ale comunismului“. Șiruri întregi de astfel de autocamioane, încărcate cu produse alimentare transportă din colhozuri produsele necesare aprovizionării oamenilor muncii de la orașe și din centrele industriale. In Moscova, Leningrad, Stalingrad, Chiev, în cele mai îndepărtate colțuri ale Uniunii Sovietice, la orașe ca și la sate, datorită faptului că muncitorii și tehnicienii luptă continuu cu succes pentru scăderea prețului de cost al produselor — tot mai numeroase persoane particulare își pot cumpăra automobile proprii. Muncitori și funcționari, artiști, literați, ingineri și savanți se duc și se înapoiază de la lucru cu mașina lor. Duminica, împreună cu familiile lor, ei fac plimbări minunate. Statul Sovietic ușurează și înfrumusețează zi de zi viața constructorilor comunismului. Printre zecile de mii de automobile care străbat străzile, unele atrag îndeosebi privirile prin forma și culoarea lor deosebită. In dreptul unei cutii de scrisori se oprește un „Moscvici“ cu caroseria de lemn lustruit, care poartă inscripția „Poșta“. In Cisterne mari, albe, este transportat laptele ; în mașini frigorifere sunt aduse carnea și produsele de carne ; autofurgoane transportă pâinea și diferitele produse de băcănie ; autocamionete mici duc acasă, clienților, marfa comandată telefonic. Largile străzi ale lor orașe din Uniunea Moscovei și ale marii Sovietică sunt un furnicar de automobile, camioane, autobuze, troleibuze, etc., mașini care sunt ale oamenilor sovietici, construite de ei. Pentru rezolvarea cu succes a transportului de călători în interiorul orașelor, parcul de autobuze și troleibuze a fost mărit cu de trei ori în ultimii trei ani. De asemeni, în fiecare lună crește numărul „Pobedelor“ și „Zisurilor“. Vara și iarna, străzile orașelor sovietice strălucesc de curățenia făcută cu mijloace mecanizate, înainte, deseori în timpul iernii, circulația era îngreunată de imensele troiene de zăpadă. Tehnicienii și muncitorii sovietici au produs o mașină originală care absoarbe zăpada și o aruncă automat la locul de descărcare, înlocuind astfel munca manuală a mii și mii de oameni. Alte mașini stropesc și curăță automat străzile. Acestea sunt numai unele din numeroasele tipuri de mașini pe care le fabrică minunata industrie sovietică de automobile. Produs al muncii pașnice a muncitorilor și tehnicienilor din această ramură a economiei, industria sovietică de automobil« este expresia voinței oamenilor sovietici de a lupta pentru pace și comunism. Cu frățească dragoste, ei acordă oamenilor muncii Ai*. An rlombora-Motormal țJri» dsmïnt* Alii țank un «activ/wuyav* pv/ț_» u» c* unutui pwmanent, dându-le posibilitate să folosească atât produsul finit al muncii lor, cât și bogata lor experiență. Astfel, s-a putut desvoltă industria de automobile din China, Polonia, etc. Prin strălucitele succese înregistrate de industria grea a U. R. S. S. și alături de ea de industria de automobile, marea Țară a Socialismului victorios își întărește tot mai mult capacitatea de apărare, pentru a, putea —i de vor îndrăzni imperialiștii să o atace să-i întâmpine pe deplin pregătită. S. DUMITRESCU In Uniunea Sovietică a luat un mare avânt industria pentru construcția de automobile de tot felul. Necesitățile crescânde ale economiei naționale sovietice, in plină și continuă desfășurare, precum și mărețele construcții ale comunismului cer de la inginerii și tehnicienii sovietici crearea de noi tipuri de mașini perfecționate. In clișeu. Cel mai mic și cel mai mare dintre automobilele sovietice: limuzina ,,Moscvici“ și autocamionul basculant de 25 de tone. Aceasta uriașă mașină este deservită de un singur om. Platforma, cu o încărcătură de 25 tone, se descarcă în 35 secunde Schimbul de mărfuri dintre oraș și sat, temelia economică a alianței clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare Reforma bănească și reducerile de prețuri sunt menite să întărească legătura dintre industrie și agricultură, să dea un impuls puternic schimbului dintre oraș și sat. Reforma bănească constitue o puternică lovitură dată elementelor capitaliste de la orașe și sate, elemente care, prin speculă, au contribuit la creșterea prețurilor produselor alimentare pe piața neorganizată, au îngreuiat și sabotat realizarea colectărilor, căutând să lovească în schimbul dintre sat și oraș, în desvoltarea planificată a economiei noastre naționale. Legătura de producție și comerț dintre oraș și sat constitue temelia economică a alianței clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare, alianță care stă la baza regimului nostru de democrație populară. Marii dascăli ai proletariatului, Marx și Engels, au arătat că revoluția socialistă nu se termină cu cucerirea puterii de către proletariat, că după cucerirea puterii este necesară o perioadă de timp relativ îndelungată, în care statul nou organizează economia socialistă. Ei au prevăzut necesitatea unei perioade de trecere, în care proletariatul, cucerind puterea politică, duce o politică de lichidare a vechilor forme economice, organizând economia socialistă. Lenin și tovarășul Stalin, desvoltând învățătura marxistă despre perioada de trecere de la capitalism la socialism, au elaborat teoria luptei pe care o duce proletariatul în această perioadă de trecere, teorie care a fost aplicată practic în U. R. S. S. și care se aplică astăzi în țările de democrație populară. Cei doi mari învățători și conducători ai proletariatului au arătat că, în perioada de trecere de la capitalism la socialism, n. e. p.-ul constitue o etapă obligatorie, și că această nouă politică economică este, în liniile sale esențiale, valabilă pentru orice țară care a pășit pe drumul socialismului. N. e. p.-ul constă, așa cum a arătat Lenin, în aceea că proletariatul, având în mână pozițiile de comandă (industria, transporturile, băncile, pământul, etc.), leagă laolaltă industria socializată cu agricultura și duce astfel întreaga economie națională spre socialism. Cucerind puterea politică, proletariatul nu poate desființa dintr'odată formele economiei capitaliste. In economia statului proletar continuă să coexiste un timp îndelungat trei forme economice : sectorul socialist, sectorul capitalist și mica producție de mărfuri. In perioada coexistenței acestor trei forme, politica statului celor ce muncesc este aceea de sprijinire, pe cale economică, a sectorului socialist împotriva celui capitalist și de atragere a sectorului micii producții de mărfuri pe calea socialismului. Aceasta este Coexistența celor trei esența n. e. p.-ului, sectoare economice constitue însăși baza economică-socială a luptei de clasă, care în perioada n. e. p - ului se ascute tot mai mult, pe măsura desvoltării sectorului socialist și a înfrângerii sectorului capitalist, pe măsura atragerii micii producții de mărfuri pe calea socialismului. Necesitatea istorică a n. e. p.-ului este impusă de trecerea de la proprietatea privată asupra mijloacelor de producție la proprietatea socială asupra acestor mijloace. In această perioadă de trecere vom găsi în mod inevitabil atât elemente din vechea societate capitalistă, cât și elementele din viitoarea societate socialistă, care se desvoltă pe baza socializării întregii economii, pe baza atragerii pe făgașul socialismului a țărănimii muncitoare și a micii burghezii în genere. Lupta se desfășoară astfel cu o deosebită putere între societatea veche, capitalistă, istoricește, condamnată la pieire, și între noua societate, în formație deabia, dar care își manifestă cu vigoare dreptul la viață, pe baza acelorași legi imuabile ale desvoltării societății omenești. „N. e. p.-ul — ne învață tovarășul Stalin — este o politică a dictaturii proletariatului care urmărește lichidarea elementelor capitaliste și construirea economiei socialiste prin folosirea pieței, prin intermediul pieței, iar nu pe calea unui schimb direct de produse, fără piața și în afara pieței. Se pot oare lipsi de n. e. p. țările capitaliste, fie chiar cele mai desvoltate dintre ele, în perioada de trecere de la capiitalism la socialism ? Eu cred că nu. Intr-o măsură sau alta, noua politică economică, cu relațiile ei de schimb și cu folosirea acestor relații de schimb, este absolut necesară oricărei țări capitaliste în perioada dictaturii proletariatului“. Așadar n. e. p.-ul reprezintă în esență elaborarea formelor alianței muncitorilor și țăranilor muncitori în anii de după cucerirea puterii politice, pe baza schimbului dintre sat și oraș prin piață și nu în afara pieței. „Alianța clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare, arată tovarășul Gh. Gheorghiu- Dej, ia forma colaborării dintre sat și oraș, îndreptată împotriva capitaliștilor. Alianța are drept scop aprovizionarea reciprocă a oamenilor muncii de la orașe și sate și atragerea masei țărănimii la construcția socialismului, în primul rând prin cooperație. Legătura principală dintre oraș și sat, dintre industria socialistă și gospodăria țărănească se face prin comerț“. Iată de ce legătura de producție și comerț între oraș și sat, schimbul de mărfuri dintre oraș și sat, prezintă în perioada n. e. p.-ului o importanță deosebită. Teoria leninist-stalinistă despre politica dictaturii proletariatului în perioada de trecere de la capitalism la socialism și experiența de mai bine de 30 ani a Uniunii Sovietice joacă un rol uriaș în opera de construire a socialismului în țara noastră și în celelalte țări de democrație populară. Problema schimbului dintre oraș și sat constitue una dintre problemele de bază ale regimului nostru de democrație populară. Dușmanul de clasă caută să lovească în regimul nostru de democrație populară, îndreptând activitatea sa veninoasă, în primul rând, în direcția slăbirii și subminării alianței dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare. In comerțul dintre industria socialistă și gospodăria țărănească se introduc intermediarii, chiaburii și negustorii care, folosind schimbul direct de reduse „fără piață și în afara pieței“, caută să lovească în temelia economică a acestei alianțe. Așa cum arată Hotărîrea Consiliului de Miniștri al R.P.R. și a Comitetului Central al P.M.R. cu privire la efectuarea reformei bănești și la reducerile de prețuri, elementele capitaliste de la orașe și sate, concentrând în aceleași mâini fonduri bănești însemnate și mari cantități de mărfuri de consum, exercitau presiuni asupra pieței, încercând să lovească economicește și politicește în regimul nostru de democrație populară. După reforma monetară din 1947, datorită faptului că țărănimea muncitoare, cu toate avantajele serioase pe care i le-a făcut statul de democrație populară, nu a aprovizionat suficient piața, datorită faptului că agricultura în ansamblul ei a rămas în urmă față de ritmul ridicat de desvoltare a industriei și construcțiilor, datorită nivelului coborît al colectărilor de produse agricole și muncii nesatisfăcătoare a organelor de colectare, statul nu a putut concentra în mâinile sale cantități suficiente de produse agricole, cu care să asigure aprovizionarea pe carielă și să influențeze prețurile pe piața neorganizată. In aceste condiții, elementele capitaliste de la orașe și sate, agenți ai imperialiștilor americani și englezi, au putut să ducă o acțiune de subminare a puterii leului și de desorganizare a circulației mărfurilor între sat și oraș. Atacul lor principal a fost îndreptat spre piața neorganizată. Acumulând cantități mari de produse alimentare, ei nu le scoteau pe piață decât în cantități foarte mici, umflând prețurile și făcând cea mai nerușinată speculă. Așa se explică că prețurile produselor agricole au crescut pe piața neorganizată de peste trei ori față de 1947, în timp ce prețurile produselor industriale au rămas aproape la același nivel. Această diferență de prețuri ducea la o slăbire a schimbului dintre oraș și sat, la o slăbire a bazei economice a alianței clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare, la o slabă aprovizionare a populației. Partidul Muncitoresc Român și Guvernul R. P. R., urmând învățătura marxist-leninistâ, duc o luptă hotărîtă pentru intensificarea schimbului dintre oraș și sat, pentru îngrădirea comerțului privat și înlăturarea speculei făcute de chiaburi și speculanți, pentru influențarea prețurilor pe piața neorganizată. Un rol însemnat în această luptă revine cooperației. „Cooperația sătească împreună cu comerțul de stat — se spune în Rezoluția Plenarei C. C. al P. M. R. din 3—5 Martie 1949 — au rolul de a organiza schimbul de produse intre oraș și sat. Cooperativele de consum și cele de aprovizionare și desfacere sunt astfel o armă a clasei muncitoare pentru îngrădirea și eliminarea comerțului privat și a speculei făcute de chiaburi“. Prin cooperația de consum, țărănimea muncitoare primește, an de an, mărfuri din ce în ce mai multe. Astfel, în anul 1949 a primit mărfuri industriale în valoare de 40 miliarde lei, în 1950 în valoare de 60 miliarde 283 milioane lei. In anul 1951, s-a distribuit populației, prin comerțul de stat și cooperatist, cu 28,6 la sută mai multe mărfuri decât în anul 1950. Odată cu desvoltarea mișcării cooperatiste și cu cantitățile tot mai mari de mărfuri trimise la sate, a început să crească an de an, însă nu în aceeași măsură, și volumul produselor valorificate de gospodăriile agricole individuale prin cooperația de consum. In anul 1949 acest volum a fost de 4,5 miliarde lei, în 1950 de 14,518 miliarde lei, iar în anul 1951 el a depășit suma de 37 miliarde lei. O altă măsură importantă luată de partid și guvern pentru intensificarea schimbului dintre oraș și sat este crearea și desvoltarea industriei locale. Cooperativele meșteșugărești și întreprinderile locale ale sfaturilor populare pentru producerea mărfurilor de larg consum sau o desvoltare din ce în ce mai mare. Numai în ultimii 3 ani întreprinderile de valorificare a produselor locale și cooperativele meșteșugărești au produs mărfuri în valoare de zeci de miliarde lei. O importanță deosebită în lupta pentru atragerea țărănimii muncitoare pe calea cooperației o are politica de prețuri. Azi noi avem trei feluri de prețuri : a) prețul fixat de stat la produsele sectorului socialist ; b) prețul maximal fixat asupra cotelor de colectare obligatorii ; c) prețurile libere, care se fixează pe piața unde țărănimea aduce spre vânzare surplusul de produse rămas după predarea cotelor obligatorii. Aci, în acest sector al prețurilor libere, se dă o puternică luptă de clasă între sectorul socialist și sectorul capitalist. Exploatatorii de la orașe și sate, care au concentrat în mâinile lor de la țărănimea muncitoare mari cantități de produse agricole, au reușit, până la reforma bănească, să ridice prețurile în acest secter, buna aprovizionare a populației, împiedicând lovind în puterea de cumpărare a leului și slăbind schimbul de mărfuri între oraș și sat. Pentru a împiedica jocul speculanților, statul intervine pe piața neorganizată a prețurilor libere, contracarând manevrele speculanților prin aruncarea pe piață de produse suficiente, cu ajutorul cărora menține prețurile și influențează scăderea lor. Reforma bănească și reducerile de prețuri constitue o prețioasă armă în mâna poporului nostru muncitor pentru intensificarea schimbului dintre oraș și sat, pentru consolidarea bazei economice a alianței clasei muncitoare cu țărănimea muncitoare. Lovind în elementele capitaliste de la orașe și sate și obligându-le să restitue statului celor ce muncesc ceea ce au acumulat pe căi ilegale, reforma le smulge din mână una din armele lor puternice, fondurile bănești acumulate prin speculă, cu care manevrau urcarea prețurilor. Pe de altă parte, prin banul nou, ban puternic, cu o mare putere de cumpărare și prin reducerile de prețuri efectuate, se ridică valoarea veniturilor țărănimii muncitoare, ceea ce va duce implicit la o circulație mai intensă a produselor agricole spre oraș. Din calculele făcute reiese că, în urma reformei bănești, prin valorificarea produselor la cooperative și prin cumpărarea de produse industriale la noile prețuri, țărănimea muncitoare realizează o sporire a veniturilor de aproape 10 la sută. Hotărîrea Consiliului de Miniștri al R.P.R. și a Comitetului Central al P. M. R. trasează întregului nostru popor muncitor importante sarcini pentru consolidarea reformei bănești, pentru ridicarea necontenită a nivelului de trai al celor ce muncesc, pentru ca într'un viitor apropiat să fie posibile noi reduceri de prețuri și desființarea cartelelor. Una dintre aceste sarcini de seamă este și aceea a întăririi legăturii de producție și de comerț între oraș și sat. Intensificând schimbul între sat și oraș, trimițând oamenilor muncii de la oraș cât mai multe produse agricole și primind de la aceștia produse industriale, țărănimea muncitoare va contribui la întărirea regimului nostru de democrație populară, la întărirea banului nou, la ridicarea nivelului de trai al întregului popor muncitor. Construirea bazei economice a socialismului se face în focul unei aprige lupte de clasă. Elementele capitaliste luptă cu disperare pentru a-și recâștiga pozițiile pierdute, manevrând în acest important sector al schimbului dintre oraș și sat. Ele caută să se îmbogățească pe spinarea țăranului muncitor, îmbrobodindu-l cu tot felul de minciuni și svonuri. Luptând cu hotărîre contra speculanților, aducând cât mai multe produse spre valorificarea cooperativă, alimentând orașul cu produsele agricole, țărănimea muncitoare pune temelie trainică alianței sale cu clasa muncitoare, alianță care îi va aduce o viață nouă, îmbelșugată, într-o societate lipsită de exploatare, societatea socialistă, înfăptuirea reformei agrare, care a dat țăranilor muncitori peste un milion hectare pământ, sprijinirea de către stat a țăranilor sărăci și mijlocași prin credite și avansuri, anularea unor datorii către stat, îngrădirea de către stat a exploatării chiaburești, precum și numeroase alte avantaje acordate țărănimii muncitoare, au adus după sine creșterea veniturilor și un surplus de produse agricolemarfă în gospodăriile țărănești. Prin reforma bănească și reducerile de prețuri, prin ajutorarea țărănimii cu semințe, tractoare, mașini, unelte, pentru ridicarea productivității în agricultură, statul dă posibilitate țărănimii muncitoare să realizeze noi venituri și o cantitate și mai mare de produse agricole-marfă. întărirea continuă a schimbului dintre sat și oraș va duce implicit la întărirea alianței dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare, la întărirea regimului nostru de democrație populară.