Apărarea Patriei, decembrie 1953 (Anul 9, nr. 284-308)

1953-12-01 / nr. 284

Marți 1 Decembrie 1953 Nr. 284 (2279) Școlile militare medii „Suvorov" — școală a educației militare sovietice Era în anul 1943. Până la sfârșitul răz­boiului mai era mult. Și multe eforturi mai trebuiau depuse pentru obținerea victoriei asupra dușmanului. Insă și în aceste condi­­țiuni C.C. al P.C.U.S. și Guvernul țării noa­stre au luat măsuri serioase în vederea îm­bunătățirii traiului oamenilor muncii din regiunile eliberate de sub ocupația dușma­nului. In Hotărîrea Guvernului Uniunii Sovietice și a C. C. al P. C. U. S. din 21 August 1943 „Cu privire la măsurile urgente în ve­derea refacerii economiei în regiunile elibe­rate de sub ocupația fascistă“ se găsea și un punct cu privire la înființarea șco­lilor militare medii „Suvorov“. La 1 Decembrie 1943, în școlile „Suvo­rov“ a început primul an școlar. Armata Sovietică s-a îmbogățit cu noi școli mili­­tare-model. Atunci a luat ființă și școala „Suvorov“ din orașul Calinin. Ea s'a instalat într-o clădire masivă, una din puținele clădiri mari ce nu fuseseră distruse în zilele ocu­pației fasciste. In școală erau dormitoare și săli de mese înzestrate cu toate cele ne­cesare, săli de clasă, terenuri sportive, ate­liere de lăcătușerie și tâmplărie, o biblio­tecă vastă și o sală de lectură. De atunci au trecut 10 ani. De mult a amuțit zgomotul luptelor Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Dar gloria și tra­dițiile de luptă din anii războiului sunt vii în școală și astăzi. In fața noastră se află tăeturi din ziare, decolorate de timp, despre școlile „Suvorov“ din vremea aceea, vechi fotografii ale elevilor, un album cu fotografii interesante. Cu câtă grijă uimitoare se pă­strează aceste lucruri ! Se știe că programa analitică a școlilor „Suvorov“ este aceeași ca și a școlilor de 10 ani. Dar, în afară de aceasta, șco­lile „Suvorov“ sunt și instituții militare de învățământ. Aceasta se deosebește funda­mental de școlile obișnuite, întreaga viață din școală, de la programul zilnic până la reglementarea relațiilor reciproce, este sub­ordonată spiritului regulamentelor Armatei Sovietice. Elevii școlilor „Suvorov“ își în­sușesc bazele artei militare, studiază arma­mentul și învață să-l mânuiască, execută marșuri, iar în timpul verii­ stau în tabere, în condiții de campanie. Ura clocotitoare față de dușmanii patriei, năzuința de a săvârși fapte eroice în nu­mele patriei, conștiința ridicată, un spirit de disciplină militară fermă, cinstea și sin­ceritatea față de tovarăși și comandanți, re­zistența fizică și îndemânarea, dragostea pentru meseria armelor, spirit de organi­zare și voință puternică — acestea sunt calitățile care caracterizează pe elevii școlilor „Suvorov“. Unii dintre ei, cu toate că nu aveau de­cât 12-13 ani, au luat parte activă la Marele Război pentru Apărarea Patriei, au fost de­corați pentru vitejia de care au dat dovadă pe front în executarea misiunilor de luptă Alții au dat exemple de disciplină și dra­goste în muncă, au terminat școala cu re­zultate bune, primind diplome de absolvire însoțite de medalii de aur sau argint. Ne amintim de anul 1952. Luna August Era în­ ajunul absolvirii celei de a treia A. ZAMORI1N instructor al secției politice școlii militare „Suvorov" din orașul Calinin promoții de elevi a școlii „Suvorov“. îm­preună cu absolventul Ghenadie Coniuhov stăm culcați nu departe de tabără, pe un mal abru­pt. In fața noastră își poartă încet valurile liniștite măreața Volgă. La stânga este o pădure seculară de brazi și mai de­parte o pajiște verde. Privind gânditor spre râu, Doniuhov povestește încet despre viața lui: — „Am rămas orfan de mic. Mama a mu­rit în 1939. Atunci aveam șapte ani. Iar tata... Tata era medic veterinar. In Iulie 1941 a fost concentrat în armată. Era loco­tenent. Făcea serviciul la un escadron. In Aprilie 1913 a murit într-un spital. In anul 1941, eu locuiam la bunicul în orășelul mun­­citoresc Selișce. In orășel au năvălit fasciștii. Trei luni de zile au stat ei acolo. Au ars orășelul până în temelii. Au jefuit gospo­dăria bunicului. Pe mătușa au ars-o de vie. Pe prizonieri îi chinuiau. Au dat foc școlii. Un an n’am­ învățat. Trăiam prin pădure și pe la cătune străine. Când au fost goniți nemții, Comisariatul Militar m’a îndreptat spre școala „Suvorov“. Am dat examenul de admitere și am primit numai calificati­vul „mulțumitor“. Insă am fost primit în școală. La­ clasa noastră, ofițer-educator era maiorul Borozdin. El ne-a ajutat mult în învățătură. Mi-a plăcut mult literatura cla­sică rusă : Pușchin, Lermontov, Radișcev, Gogol, Herțen, Gorchi. Această dragoste pentru literatură o datoresc profesorului de literatură, locotenentul major Vasiliev. Școala „Suvorov“ mi-a dat cultură și edu­cație. Ei îi datorez eu fericirea mea. Patriei și școlii...“ Comsomolistul Doniuhov a terminat școa­la cu medalia de argint, îmi amintesc de elevul școlii militare „Su­vorov“, din prima promoție, Nicolai Miș­­cenco. A fost găsit într’o groapă cu cartofi, de către Sidorenco, comandantul unui deta­șament de cercetare. Insănătoșindu-se, Co­lea a început să participe la operațiile de luptă. Răzbunându-și tatăl și mama, împuș­cați de fasciști, el a devenit un cercetaș cu­rajos și îm­drăzneț și a fost decorat cu me­dalia „Pentru merite de luptă“. Mișcenco a terminat cu succes școala militară. In 1943, la școala „Suvorov“ din orașul Calinin au fost primiți 50 de copii. Părinții a 105 dintre elevi din cei 172, din cele 3 clase inferioare căzuseră în lupta pentru apărarea patriei. 20 dintre elevi au luat chiar ei parte la Marele Război pentru Apărarea Patriei, dintre care 10 au fost decorați de guvern. Printre elevii școlii „Suvorov” din prima promoție se aflau fiii unor eroi slăviți ai Marelui Război pentru Apărarea Patriei — Bronislav Cașubat, Vitali Pogodin, Leonid Fesenco, Anatolie Graciov, Victor Harito­nov, Victor Gastello, Igor Dmitriev. Cu litere de aur sunt gravate pentru tot­deauna pe panoul de la intrarea școlii nu­mele elevilor care au primit diplome de ab­solvire și medalii de aur sau argint. La școală vin copii cu caractere diferite. Pentru educarea lor se cer metode diferite. De obicei, studiul, desvoltarea fizică și că­­pătarea deprinderilor necesare viitorului ofițer și cetățean se desfășoară într-o mă­sură oarecum uniformă. Băiatul, îmbră­când uniforma școlii „Suvorov“, este re­pede pătruns de un respect profund față de viața militară din școala „Suvorov", as­cultă cu plăcere și nesaț cuvintele profeso­rilor, devine un membru activ al colectivu­lui, participă la toate bucuriile și necazu­rile lui. Așa s’a întâmplat, de exemplu,­ cu elevul Iuri Drozdov, fiul unui partizan. El era modest și avea multă dragoste de muncă, învăța bine. A terminat școala cu succes și pe urmă a devenit ofițer. La fel și cu elevul Anatolie Smirnov, dintr’o fa­milie de colhoznici. Dar se întâmplă și cazuri când băiatul, îmbrăcând uniforma militară, nu se de­prinde cu greutățile vieții militare. Copilul orfan Nicolai Ivanov, după ce a stat la școală câteva luni, a dispărut deodată, îm­preună cu alți elevi. Cercetându-se cazul, s-a aflat că, desbrăcând uniforma spre­ a nu fi observați, copiii s-au îndreptat spr­e gară. Anunțând pe șeful de gară că merg la Har­­cov, ei au așteptat trenul, foarte liniștiți, printre alți pasageri. Călătoria li se părea mai atrăgătoare decât școala. Ofițerul co­munist Ivanov își amintește și astăzi de această întâmplare ca de un episod dis­tractiv. Dar a fost nevoie de timp, de munca pedagogilor și profesorilor, pentru ca ele­vul să înțeleagă prostia pe care a săvâr­­șit-o. Mai târziu, însă, tânărul Ivanov a devenit un elev disciplinat și sârguincios. Nu-i întâmplător faptul că lui Ivanov i-a dat recomandare pentru a fi primit în partid un profesor al școlii „Suvorov“, chiar maio­rul Vorobiev, care atunci l-a adus de la gară la școală. Organizația de partid, împreună cu con­ducerea școlii, îndrumă activitatea între­gului colectiv. Ajutoarele lor cele mai apro­piate sunt comsomoliștii. In curs de 10 ani, numeroși elevi au ter­minat școala militară „Suvorov“ din ora­șul Calinin. Toți au depus jurământul mili­tar, au jurat în fața tovarășilor lor să ser­vească patria cu cinste și în mod conștiin­cios, să nu-și cruțe nici forțele, nici sân­gele pentru gloria și fericirea popoarelor sovietice. Toți elevii, plecând din școală, au săru­tat în genunchi catifeaua steagului școlii și au jurat solemn să facă cinste școlii mi­litare „Suvorov“ din Calinin. Efectivul școlii ține bine minte ziua când din mână în mână trecea ziarul militar regional cu portretul fostului elev Nicolai Ivanov. Ziarul îi în­demna pe toți cursanții din regiunea mili­tară să ia exemplu de la Ivanov. Succesele elevilor constitue gloria școlii. Ele demonstrează că munca colectivului nu este zadarnică. Școlile militare „Suvorov“ sunt o adevărată școală a educației mili­tare sovietice, Folosind materiale recuperate, am realizat economii îndeplinesc funcția de tehnic auto. In această calitate sunt chemat ca, alături de ceilalți mecanici și conductori auto, să asigur buna funcționare a autovehiculelor din unitate, repararea și păstrarea lor în cele mai bune condițiuni. In unitatea noastră erau multe piese de mașini care stăteau nefolosite, iar auto­vehiculele noastre trebuia să le reparăm la alte ateliere. Ca să înlăturăm această stare de lucruri am cerut aprobarea comandantului pen­tru a executa în atelierul mecanic al uni­tății reparațiile generale ale mașinilor. Aici aveam la îndemână un strung, o borma­­șină cu polizor, o mașină de verificat su­pape și un aparat de sudat. Cu ajutorul lor am reușit să strungim pistoane, să tăcem segmenți din deșeuri. Tot în atelier am confecționat o cochilă pentru turnat pistoane, iar ca material pentru executarea lor am folosit elici de avion stricate și date la reformă. Ne mai lipseau cuzineți. Am încercat să torn cuzineți din compoziție, dar acea­stă operație nu mi-a reușit. Cu toate astea nu m'am descurajat. Am căutat și alte so­luții. In primul rând i-am turnat din alu­miniu, folosit pentru pale de elice. Am reușit, dar erau prea tari și uzau vilbroche­­nul. Trebuia totuși găsită o soluție. In minte mi-au venit cuvintele comandantu­lui, care deseori ne spune : „Unde există inițiative, se pot realiza multe“. Sfătuit și de alți tovarăși din atelier am luat dur­ aluminiu și aluminiu moale, topit, le-am combinat și, până la urmă, am reu­șit să confecționez cuzineți foarte buni. Cu ajutorul acestor piese am putut înlocui piesele uzate și am asigurat în permanență funcționarea autovehiculelor. Totodată am reușit să aduc unității însemnate economii. Munca mea a fost răsplătită. Am fost evi­dențiat de mai multe ori pe unitate și tri­mis la cea de a doua consfătuire pe armată a conductorilor, mecanicilor auto și trac­toriștilor fruntași pentru ca să împărtă­șesc și altora din experiența mea și să în­văț din experiența altora. Ne aflăm în preajma unui măreț eveni­ment, alegerile de deputați în sfaturile populare. In cinstea lor m-am angajat să folosesc cu mai multă pricepere și chib­zuință deșeurile, sa realizez în atelierul nostru și alte piese pentru autovehiculele unității, Plutonier tehnic auto IOAN ANTON Pe urmele materialelor publicate „Atenție deosebită muncii cu ziarele“ In articolul intitulat „Atenție deos­ebită muncii cu ziarele“, publicat în ziarul „Apă­rarea Patriei“ nr. 263 (2258) din 5 Noem­­brie a. c., au fost criticați ofițerii Popazu Zaharia și Năstase Mihai, care nu au urmă­rit cu deosebită atenție modul cum s’a făcut difuzarea presei în unitățile respective. Ofițerul Pupazu Zaharia a comunicat ziarului nostru că a luat grabnice măsuri pentru lichidarea lipsurilor arătate în arti­col. Astfel, imediat după apariția articolului au fost convocați lucrătorii politici din uni­tate, analizându-se în mod amănunțit cau­zele lipsurilor semnalate. Cu această o­cazie s-a făcut și un instructaj temeinic de felul cum trebue să se muncească pe viitor în do­meniul difuzării și folosirii presei. S’a ac­centuat în mod deosebit asupra îndrumării zilnice a cititorilor cu glas tare. In locul vechiului responsabil cu difuzarea presei pe unitate a fost numit un ofițer care asigură în prezent difuzarea presei în subuni­tăți prin ajutoare bine pregătite. Măsuri asemănătoare în domeniul difuzării și citirii presei a luat și comandantul ofițe­rului Năstase Mihai. In răspunsul pri­mit de la acesta se menționează, în mod deo­sebit, felul în care s-a organizat ținerea evidenței în ceea ce privește difuzarea presei în subunități, precum și asupra controlului citirii presei de către militari J Se scria corespondenții voluntari Caporalul reangajat Săulescu Gheorghe, depune un interes deosebit pentru ca mili­tarii să primească la timp drepturile cuve­nite. Deasemenea se interesează ca echipa­mentul, cazarmamentul și armamentul din dotarea subunității să fie curat și bine în­treținut. Pentru îndeplinirea conștiincioasă a sar­cinilor de serviciu, caporalul reangajat Său­­­lescu Gheorghe a fost citat prin ordin de front pe unitate și avansat la gradul de sergent. Sergent HARALAMBIE CUȘMA In unitatea noastră se fac intense pregă­tiri în vederea calificării de noi cadre de conductori auto. De curând, sub îndruma­rea comandantului și a locțiitorului său po­litic, s-a organizat un curs pregătitor în ve­derea examenului de admitere. Pentru a veni în ajutorul candidaților la examen, organi­zația de partid a inițiat organizarea unui ciclu de lecții cu caracter profesional și poli­tic. In predarea acestor lecții au fost atrași cei mai buni ofițeri tehnici din unitate. In această muncă, un aport deosebit au adus ofițerii Avram­î Ioan și Oinac Marin, care au ținut cu candidații la examen aplicații prac­tice în ceea ce privește conducerea și cunoa­șterea materialului tehnic. Locotenent major FILON OROIAN (Dela corespondentul­ nostru). — In cadrul unei adunări generale a organi­zației de bază U.T.M. a fost criticat ofițe­rul Posta Gheorghe pentru faptul că negli­jează îndeplinirea sarcinilor de organizație. Față de critica ce i s-a adus, ofițerul Po­sta Gheorghe nu a luat o atitudine justă. El a căutat să motiveze lipsurile sale prin di­ferite argumente neîntemeiate. Mai mult, după adunare, ofițerul Posta a luat măsuri împotriva acelora care au „îndrăznit“ să-l critice. Organizația de bază U.T.M. trebue să combată cu toată tăria asemenea manife­stări de sugrumare a criticii. t APĂRAREA PATRIEI___________________________________________________________________________________________ Adunarea festivă de la Tirana consacrată celei de a 9-a aniversări a eliberării Albaniei TIRANA, 30 (Agerpres), — A.T.A. trans­mite : La 28 Noembrie a avut loc la Teatrul Popular din Tirana o adunare festivă a re­prezentanților vieții publice din capitala Al­baniei, consacrată celei de a 9-a aniver­sări a eliberării Albaniei. Din prezidiul a­dunării au făcut parte: Enver Hodja, H Leși, M. Șehu, H. Kapo, G. Nusi, B. Baluku S. Koleka , A. F. Cabanov, însărcinatul cu a­faceri ad-interim al U.R.S.S. în Albania, ge­neralul-locotenent A­l. Radimțev, atașatul militar al Uniunii Sovietice, generali ai ar­matei populare, eroi populari și fruntași în producție. Adunarea a fost deschisă de Mehmet Șehu Raportul cu privire la cea de a 9-a aniver­sare a eliberării Albaniei a fost prezentat de Hiusnn Kapo. Raportorul a citat date ilustrând realiză­rile obținute de puterea populară din Alba­nia în cei nouă ani Anul acesta volumul producției industriale a depășit de opt ori volumul anului 1938. Producția industriei alimentare din 1952 a depășit de zece ori ni­velul anului 1938. Actualmente se extrag de 4,5 ori mai multe minerale decât înainte de război. Greutatea specifică a producției industriale în producția to­tală a economiei naționale reprezintă 59,6%, iar a agricul­turii 40,4%. Ocupându-se de dezvoltarea agriculturii, H. Kapp a arătat că suprafața însămânțată în acest an este cu 64% mai mare decât în 1938, iar suprafața însămânțată cu culturi tehnice este de 12,4 ori mai mare. In 1953 țăranii au primit din creditul agricol de peste zece ori mai multe fonduri decât în 1947. Mecanizarea agriculturii a sporit de pa­tru ori în comparație cu 1946. Kapp a subliniat că în perioada 1951— 1053 circulația medie anuală a mărfurilor a crescut de 2,3 ori în comparație cu 1938. In continuare, H. Kapo a vorbit despre succesele în domeniul construcțiilor. Raportorul a relevat realizările în domeniul învățământului. Numărul școlilor de toate gradele din Albania s’a triplat față de 1939, au fost create cinci instituții de învățământ superior cu 17 facultăți. Până la război în Albania au existat 17­ cinematografe, iar în prezent există 109. In cei nouă ani a crescut considerabil bunăstarea oamenilor muncii. In comparație cu 1948. trr 1952 consumul zahărului a crescut de 2,4 ori, al pastelor făinoase de 3,5 ori, al cărnii și peștelui de aproape două ori, al fasolei și orezului de aproape șase ori Partidul și guvernul, a continuat Hiusan Kapo, au dus și duc o politică de întărire continuă a economiei naționale și de îmbu­nătățire a nivelului de trai material și cul­tural al oamenilor muncii. Subliniind măsurile luate până în prezent de guvern în scopul ridicării continue a bunei­­stări a populației, raportorul, a arătat că pen­tru 1954 guvernul prevede mărirea conside­rabilă a investițiilor în agricultură în ve­derea accelerării ritmului de dezvoltare a acesteia Ocupându-se de politica de pace a Alba­niei, Hrusni Kapo a spus că poporul albanez este ferm hotărît să lupte împreună cu în­tregul lagăr democratic pentru menținerea păcii. Adunarea festivă a adresat telegrame de salut Comitetului Central al Partidului Muncii din Albania și Comitetului Central al P.C­ US. După adunare a avut loc vizionarea unui film în culori despre eroul național albanez Skanderbeg. Ziua eliberării a fost sărbătorită în toate orașele prin meetinguri ale­ oamenilor muncii. Manifestația festivă de masă din Berlinul democrat BERLIN, 30 (Agerpres). — A. D. N. Cu prilejul celei de a 5-a aniversări a Consiliului municipal democrat al Marelui Berlin, la 29 Noembrie a avut loc la Berlin o manifestație festivă la care au luat parte peste 15.000 de locuitori ai Berlinului. Co­loanele de demonstranți au trecut pe lângă tribuna din fața Consiliului municipal în care se aflau Wilhelm Pieck, președintele Republicii Democrate Germane; membrii gu­vernului în frunte cu Walter Ulbricht, prim­­ministru adjunct al R. D. Germane; Fried­rich Ebert, primarul general al Marelui Ber­lin; membri ai Biroului Politic al C. C. al P. S. U. G.; activiști ai partidelor democrate și ai organizațiilor de masă. La tribună se a­­flau de asemenea B. P. Miroșnicenco,­ Înaltul­­ comisar ad-interim al U.R.S.S. în Germania; Denghin, reprezentant al înaltului comisar al U.R­.S.S. în Berlin și alții. împotriva ratificării acordurilor de la Bonn și Paris BERLIN, 30 (Agerpres).­­ După cum a­­nunță ziarele, comitetele pentru apărarea pă­cii din Berlinul occidental s-au declarat so­lidare cu poporul francez în lupta împotri­va ratificării acordurilor de la Bonn și Pa­ris. In cartierul Reenickendorf din sectorul francez al Berlinului a avut loc recent o întrunire a membrilor comitetelor apărarea păcii din Berlinul occidental. pentru cu acest prilej, președintele Consiliului pentru apărarea păcii din Berlinul occidental a spus printre altele : „Am ținut să ne întrunim aici, în ciuda dificultăților pe care le-am avut de întâm­pinat, pentru a ne afirma solidaritatea cu poporul Franței și a-l asigura de întregul nostru sprijin în lupta sa împotriva acor­durilor de la Bonn și Paris, care este în a­­celași timp și lupta noastră“. La sfârșitul întrunirii a fost adoptată o rezoluție intitulată „Berlinul se adresează Parisului“ în care se declară printre altele: „Restaurarea militarismului german este un pericol pentru securitatea tuturor popoa­relor Europei, inclusiv a poporului german, in calitate de reprezentanți ai partizanilor păcii din Berlinul occidental, noi salutăm rezistența poporului francez împotriva ra­tificării acordurilor de la Bonn și Paris“, O declarație a președintelui Eisenhower WASHINGTON, 20 (Agerpres). După cum relatează presa americană, pre­ședintele Eisenhower a declarat recent că după părerea sa bugetul federal pe exerci­țiul fiscal 1955 nu va putea fi echilibrat. Este vorba de o recunoaștere oficială a eșecului guvernului S.U.A. în realizarea acestui o­­biectiv pe care l-a proclamat drept unul din cele mai importante. De altfel acest lucru a fost recunoscut și de ministrul de finanțe al S­ U. A, George M. Humphrey și de alți purtători de cuvânt ai guvernului american, într-o cuvântare ținută recent la Detroit, ministrul finanțelor a declarat că deficitul bugetar pe anul 1955 va fi de 8,9 miliarde de dolari In legătură cu aceasta trebue amintit că exercițiul bugetar pe 1953 s-a încheiat cu un deficit de 9.400.000.000 dolari. Pentru un rar­g orizont cu­­ltural al ofițerului Omul societății socialiste este înainte de toate mul unei înalte culturi. (Marx! Recent, cu ocazia unor declarații făcute presei, artista de teatru Joan K. Woodham, din delegația britanică de oameni de știin­ță, artă și cultură, care ne-au vizitat țara, a spus printre altele : „...Duminica trecută am vizitat Galeria Națională de Artă pla­stică. In fostul palat regal — unde nu pă­trundea niciodată omul simplu — am vă­zut o mulțime de vizitatori. Mulți dintre ei erau muncitori, funcționari, soldați — ca­tegorii de oameni care în Anglia nu obiș­­nuesc câtuși de puțin să viziteze muzeele sau galeriile de artă. ...Pentru noi a devenit evident că în noua Românie au crescut și cresc mereu cerin­țele și pretențiile materiale și culturale ale populației...“ Fără îndoială, pentru toți oamenii cinstiți care iubesc adevărul a devenit evident că în­ patria noastră nu numai că cerințele materiale și culturale ale oamenilor muncii cresc, dar că aceste cerințe sunt tot mai pe deplin satisfăcute. Partidul Muncitoresc Român și Guvernul R.P.R. poartă o grijă deosebită pentru e­­ducația politică și creșterea nivelului de cultură al oamenilor muncii din țara noa­stră, pentru îndeplinirea multilaterală a­ ce­rințelor lor spirituale, plenara lărgită a C.C. al P.M.R. din 19—20 August a. c., în analiza temeinică făcută cu privire la rezultatele obținute până acum de puterea populară în domeniul economic, social și cultural, a pus noi sarcini în fața partidului, guvernului și întregului popor muncitor în vederea dezvoltării mai departe a economiei naționale și a ridicării continue a nivelului de trai material și cultural al oamenilor muncii Numărul celor ce sorb din lumina cărții crește fără încetare. Revoluția­ culturală este în plin marș. Zăgazurile întunericului au fost sfărâmate. Mii și mii de oameni au fost che­mați la o largă viață culturală. In curând, în țara care în trecut număra 1 40 la sută analfabeți totali și 27 la sută semianalfabeți, neștiința de carte va rămâne doar o tristă amintire. Alături de puternice hidrocentrale elec­trice, uzine și fabrici de tot felul, se înalță mărețe edificii ale culturii menite să con­tribue la ridicarea nivelului cultural al ma­selor populare. Tirajul cărților și publicațiilor crește ver­tiginos: încă de anul trecut, tirajul total al ziarelor și revistelor ajunsese la 5 milioane exemplare. Tirajul total al cărților editate în anii 1949, 1950 și 1951 s-a ridicat la 159 milioane de exemplare. Numărul spectatori­lor de teatru și cinema crește an de an. A crescut numărul celor ce învață în școli elementare, medii, profesionale și superioa­re, dublându-se față de 1938. Condițiile de învățământ sunt radical schimbate, elevii și studenții bucurându-se de grija și sprijinul statului. Știința, arta­ și literatura din patria noa­stră sunt în plin avânt. Poporul nostru muncitor, condus de par­­tid, făurește o cultură nouă, socialistă, fun­damental deosebită de cultura burgheză, atât prin conținut, cât și prin natura sa. Cultura burgheză contemporană servește scopurilor imperialiștilor americani și en­glezi și a sateliților lor în pregătirea unui nou măcel mondial. Ea este decadentă și retrogradă, propovăduește cosmopolitismul, individualismul, ideologia bestială a rasis­mului. Cultura socialistă, cultura oamenilor muncii eliberați de sub jugul exploatării, constitue o etapă nouă în dezvoltarea ome­nirii. Ea reflectă interesele și viața spiri­tuală a celor ce muncesc, educă oamenii pe baza mărețelor idei ale lui Marx, Engels, Lenin, Stalin. Fiecare om al muncii de la noi se simte azi stăpân în patria sa, stăpân al tuturor valorilor ei materiale și culturale. „Pămân­tul acesta este acum într’adevăr al nostru. Noi suntem aceia care l-am făcut să ro­dească, l-am împodobit cu orașe, l-am brăz­dat cu drumuri și am creat tot felul de mi­nunății... pentru ca astăzi să devenim cu­tezători făurari de viață nouă...“ — îi scria cu atâta patos Gordii lui Macarenco. Avântul impetuos al revoluției culturale se resimte cu putere și în Armata noastră Populară. O mare rețea de instituții de lu­minare culturală face din armată o adevă­rată școală a poporului. Forțele Armate ale R.P.R. întruchipează înaltele trăsături ale societății noi care se desvoltă în patria noas­tră, ele își leagă soarta de lupta pentru con­struirea socialismului în țara noastră și, mai departe, a comunismului, își dau toată puterea de muncă pentru întărirea și apăra­rea patriei. Ofițerii noștri, fii ai oamenilor muncii din uzine și de pe ogoare, ai intelectualilor legați de popor, având mereu în față exem­plul luminos al glorioasei și invincibilei Armate Sovietice, al ofițerului sovietic — nu pregetă nicio clipă în a-și ridica necon­tenit nivelul lor politic și cultural, în a-și adânci cunoștințele căpătate în diferitele școli. Arta militară se dezvoltă cu rapiditate. Pentru a nu fi depășit, pentru a contribui la dezvoltarea mai departe a științei mili­tare, ofițerul are datoria de a-și îmbogăți necontenit cultura sa generală și militară, maestria sa. La baza culturii oamenilor muncii din țara noastră, a militarilor Forțelor Armate ale R.P.R., stă cunoașterea teoriei marxist­­leniniste. Marxism-leninismul constitue o călăuză în acțiune, dându-ne posibilitatea de a ne orienta just în orice situație, de a în­țelege legătura internă a evenimentelor, înar­­mându-ne cu forța previziunii și înțelegerea noului — această prețioasă calitate pe care trebue s-o aibă fiecare ofițer. Studiind cu răbdare și înțelegere teoria marxist-leninistă, lucrările clasicilor mar­xismului, bogata experiență a P.C.U.S., do­cumentele și hotărîrile partidului și guver­nului, ordinele și dispozițiunile Ministrului Forțelor noastre Armate, ofițerul de tip nou se pătrunde adânc de justețea cauzei po­porului muncitor și a partidului nostru. Ei vor deveni astfel minunați conducători de tip nou, care educă cu pricepere subordonații în spiritul devotamentului nețărmurit față de cauza socialismului, în spiritul celei mai stricte discipline și a permanentei hotărîri de a apăra cu abnegație patria. Regulamentele noastre militare — care au la bază experiența nebiruitei Armate Sovie­tice — constitue un izvor nesecat de cunoș­tințe militare. Cunoașterea temeinică a cerin­țelor regulamentelor și instrucțiunilor, price­perea de a le traduce în viață, ridică cultura militară a ofițerului, asigură educarea­ justă a subordonaților.­­ Unul dintre izvoarele principale de însu­șire a culturii pentru ofițeri îl constitue și studierea istoriei, îndeosebi a istoriei artei militare. Acel care studiază învățătura marxist-leninistă despre război și armată nu poate lăsa deoparte însușirea cunoștin­țelor asupra istoriei generale. Istoria zbuciumată a patriei noastre, istoria eroicelor lupte ale poporului împo­triva tuturor asupritorilor, începând din cele mai vechi timpuri și până la dezrobirea țării noastre de sub jugul fascist și im­­perialst, constitue un nebănuit izvor de fapte, menite să servească la educarea sub­ordonaților. Stăpânind bine meseria armelor și a­­vând multiple și deosebite cunoștințe des­pre știință, artă, tehnică, ofițerul Armatei noastre Populare trebue să devină un in­structor și educator de primul rang. El tre­bue să fie cult, pătruns de o înaltă ideologie, cu cerințe și gusturi înalte, atât din punct de vedere cultural, cât și moral. In creșterea și lărgirea orizontului cul­tural al unui ofițer, o însemnătate uriașă revine literaturii beletristice. Pentru a-și ri­dica nivelul cultural, ofițerii Armatei noa­stre Populare trebue să apeleze la întreaga moștenire culturală a omenirii. Ei trebue să cunoască literatura beletristică. Ea îi îm­bogățește în cea mai mare măsură, le dă posibilitatea­ sa crească, să cunoască și să înțeleagă pe oameni. Ofițerii Armatei noastre Populare trebue să fie elemente înaintate pe frontul revolu­ției culturale, ei trebue să se inspire din nețărmurita dragoste de învățătură a co­muniștilor în grelele condiții ale negrei ile­galități. Fie că erau în închisori, fie că erau afară, comuniștii — fără teamă, înfruntând teroarea celor mai crunte maltratări — n’au încetat o clipă de a se cultiva, de a-și lărgi cercul de cunoștințe. Zidurile reci ale Dofta­­nei și ale celorlalte închisori unde au stat comuniștii au fost încălzite mereu de fla­căra nestinsă a slovei cărților scrise ade­sea, în ascuns, pe foițe de țigară. lui Pasiunea marilor dascăli ai proletariatu­față de literatura beletristică con­stitue un exemplu plin de învățăminte pen­tru noi. Marx cunoștea la perfecție nu nu­mai întreaga literatură a Europei apusene, ci, învățând limba rusă, citea cu nesaț în original lucrări ale lui Pușchin, Gogol, Sal­­tâcov-Șcedrin, Cernâșevschi, V. I. Lenin și I. V. Stalin, chiar de la în­ceputul activității lor revoluționare, au citit și recitit pe clasicii literaturii beletristice ruse, pe Pușchin, Tolstoi, Saltâcov-Șcedrin, etc., folosind cu măestrie operele acestora în lu­crările, cuvântările și rapoartele lor. Gork­i s-a bucurat de mare prețuire din partea lui Lenin și Stalin, care apreciau mult minuna­tele lui lucrări beletristice. Cunoașterea de către ofițeri a tezaurului culturii noastre naționale, a beletristicii, ilu­strate prin opere nemuritoare de către Emi­­nescu, Creangă, Caragiale, Sadoveanu, prin scrierile lui Păun Pincio, Neculuță, A. Toma, prin poeziile lui M. Beniuc. Dan Deșliu și ale altor poeți din generația tânără contem­porană, lărgește considerabil orizontul inte­lectual al ofițerului, în același timp oferind un minunat material pentru organizarea dis­cuțiilor și convorbirilor cu subordonații des­pre patriotism, despre­ mândria națională și militară. Pe lângă lucrările literare, o uriașă forța educativă o au teatrul, cinematograful, mu­zica, pictura, sculptura, care înfățișează ma­nifestările cele mai importante din viața republicii. In operele literaturii­ noastre, a ce­lei sovietice, ale teatrului, cinematografu­lui, în operele de pictură și muzică sunt zugră­vite cu veridicitate atitudinea față de mun­că, noua morală a oamenilor muncii în re­gimul democrat-popular. Scriitorii și oamenii de artă, inspirându-se din realitate, scot la iveală bogăția de sen­timente, munca plină de abnegație în con­struirea vieții noi, tot mai îmbelșugată, mai fericită. O necesitate vitală este și stăpânirea te­meinică a limbii române. Arta militară cere ca ofițerul, precum și ceilalți militari, să-și exprime gândul într'o formă cât mai pre­cisă, concisă, clară. Acest lucru se poate ob­ține dacă învățăm să alegem cu ușurință cu­vintele trebuincioase. Stăpânind bine limba, însușindu-și posibilități largi de a se expri­ma just, desăvârșindu-și în permanență vor­birea, ofițerul va transmite acest lucru și subordonaților. Fără îndoială că orizontul cultural al ofițerului devine și mai mare, dacă acesta, cunoscând bine limba română, își va însuși măcar o limbă străină și, în special, limba rusă, datorită căreia putem cunoaște de la sursă bogata experiență sovietică în toate domeniile de activitate. învățarea unei limbi străine cere bineînțeles muncă înde­lungată, sistematică și perseverentă. In sfârșit, pentru a obține cele mai mari succese în instruirea și educarea subordo­naților săi, ofițerul de tip nou este dator să cunoască bine bazele pedagogiei, ale psiho­logiei, formele și metodele muncii politico-­­educative și ale muncii politice de partid din­ armată. Unii ofițeri tineri socotesc că le sunt sufi­­ciente cunoștințele căpătate în diferite forme de învățământ și, odată ajunși în unități, ur­mează doar să aplice cele învățate, dedi­­cându-se cu totul muncii practice. Aceștia, în scurt timp, devin niște practicieni înguști, lipsiți de perspectivă, devin diletanți. Vorbind despre instruirea cu temei a unor cadre bine pregătite, educate, citite, nece­sare construirii socialismului, I. V. Stalin sublinia : „Diletantismul și alura de atotștiu­tor sunt astăzi lanțuri pentru noi. Avem nevoie acum de bolșevici specialiști.. Avem nevoie acum de grupuri întregi, de sute ,și mii de cadre noi de bolșevici care să fie competenți în cele mai diferite ramuri de cunoștințe. Fără aceasta nici vorbă nu poate fi de un ritm rapid al construcției so­cialiste a țării noastre“. Impărțindu-și cu strictețe timpul, schițăin­du-și un plan de pregătire individuală, ofi­țerii trebue să citească cu regularitate cărți militare, politice­­ și literare, făcându-și noti­țele necesare în carte sau conspectând ca­pitolele cele mai importante. Acest lucru le va da posibilitatea să organizeze la clubul unității convorbiri, discuții pline de­ conținut, să țină lecții și referate bine documentate, să ia parte activă la conferințele și convor­birile teoretice de la casele ofițerilor. In cadrul Forțelor noastre Armate se des­fășoară o activitate deosebită de ridicare a nivelului militar, politic și cultural al mili­tarilor. Pe lângă casele ofițerilor se organi­zează conferințe pe teme politice, culturale, educative, științifice, simposioane, seri lite­rare, etc. Aceste așezăminte de cultură sunt înzestrate cu biblioteci, săli de lectură, săli de cinema și teatru. Pe lângă casele ofițe­r­­ilor funcționează cercuri de pian, vioară, pictură, etc. Din cele arătate reiese că ofițerilor noștri li s’au creat condiții și posibilități cât mai variate pentru ridicarea cu succes a nive­lului lor cultural. Realitatea ne demonstrează că interesul ofițerilor in domeniul ridicării nivelului lor militar, politic și cultural este mult mai viu acolo unde comandanții și șefii tratează cu grijă această problemă, încurajează prin toa­te mijloacele tendințele subordonaților de a-și completa cunoștințele lor, le creează condiții favorabile, îi ajută cu sfaturi și in­dicații, îi îndrumează și-i controlează nu numai în studiul planificat, ci și în cel in­­dividual. Datoria comandanților este de a crea con­diții cât mai favorabile ofițerilor pentru par­ticiparea lor la viața culturală a țării, pen­tru a merge regulat la teatre și cinemato­grafe și a lua parte activă la discutarea în colectiv a celor mai valoroase piese și filme, la întâlnirile organizate între ofițeri și oa­­meni de știință, scriitori și artiști, etc. Organele politice și consiliile caselor ofi­țerilor sunt datoare să manifeste o grijă per­manenta pentru programarea în mod judi­cios și ținerea la un nivel înalt a manife­stărilor cultural-educative. Lucrătorii poli­tici sunt chemați să se îngrijească de do­tarea cluburilor și sălilor de lectură cu cele necesare, literatura trebuincioasă, cu mate­rialul informativ, demonstrativ, etc. Ei sunt datori să organizeze consultații pentru diferite domenii de cunoștințe și despre cele mai bune metode de studiu. Un ajutor de mare preț în aceste probleme sunt chemate să-i dea organele politice, or­ganizațiile de partid și organizațiile U.T.M. Cu sprijinul acestora trebue să se creeze în unitate o astfel de atmosferă încât ofițe­rul să se simtă rușinat în fața tovarășilor săi, dacă n’a mai citit de mult o carte, dacă n’a mai vizionat un film sau o piesă de teatru. Datoria comuniștilor și a atemiștilor este de a crea o adevărată opinie publică împotriva indiferenței și delăsării. Lărgirea necontenită a orizontului cultu­ral al ofițerului Armatei noastre Populare va duce neapărat la îmbunătățirea calității mun­cii de pregătire de luptă și politice. Puritatea morală,­­comportarea exemplară in timpul serviciului și în afara lui, atitu­dinea comunistă față de familie și față de tovarăși, toate acestea sunt indici ai unui înalt nivel cultural al ofițerului. in patria noastră, în iureșul năvalnic al dezvoltării economice și culturale, se formea­ză un om nou, cu o morală nouă, patriot înflăcărat, devotat trup și suflet cauzei po­porului muncitor, educat în spiritul inter­naționalismului proletar, pregătit să apere co­morile culturii socialiste, pregătit să apere cu abnegație viața fericită și libertatea, cu­ceririle cele mai de preț ale poporului mun­citor Locotenent colonel GH. GHEORGHIȚA

Next