Apărarea Patriei, decembrie 1953 (Anul 9, nr. 284-308)
1953-12-01 / nr. 284
Marți 1 Decembrie 1953 Nr. 284 (2279) Școlile militare medii „Suvorov" — școală a educației militare sovietice Era în anul 1943. Până la sfârșitul războiului mai era mult. Și multe eforturi mai trebuiau depuse pentru obținerea victoriei asupra dușmanului. Insă și în aceste condițiuni C.C. al P.C.U.S. și Guvernul țării noastre au luat măsuri serioase în vederea îmbunătățirii traiului oamenilor muncii din regiunile eliberate de sub ocupația dușmanului. In Hotărîrea Guvernului Uniunii Sovietice și a C. C. al P. C. U. S. din 21 August 1943 „Cu privire la măsurile urgente în vederea refacerii economiei în regiunile eliberate de sub ocupația fascistă“ se găsea și un punct cu privire la înființarea școlilor militare medii „Suvorov“. La 1 Decembrie 1943, în școlile „Suvorov“ a început primul an școlar. Armata Sovietică s-a îmbogățit cu noi școli militare-model. Atunci a luat ființă și școala „Suvorov“ din orașul Calinin. Ea s'a instalat într-o clădire masivă, una din puținele clădiri mari ce nu fuseseră distruse în zilele ocupației fasciste. In școală erau dormitoare și săli de mese înzestrate cu toate cele necesare, săli de clasă, terenuri sportive, ateliere de lăcătușerie și tâmplărie, o bibliotecă vastă și o sală de lectură. De atunci au trecut 10 ani. De mult a amuțit zgomotul luptelor Marelui Război pentru Apărarea Patriei. Dar gloria și tradițiile de luptă din anii războiului sunt vii în școală și astăzi. In fața noastră se află tăeturi din ziare, decolorate de timp, despre școlile „Suvorov“ din vremea aceea, vechi fotografii ale elevilor, un album cu fotografii interesante. Cu câtă grijă uimitoare se păstrează aceste lucruri ! Se știe că programa analitică a școlilor „Suvorov“ este aceeași ca și a școlilor de 10 ani. Dar, în afară de aceasta, școlile „Suvorov“ sunt și instituții militare de învățământ. Aceasta se deosebește fundamental de școlile obișnuite, întreaga viață din școală, de la programul zilnic până la reglementarea relațiilor reciproce, este subordonată spiritului regulamentelor Armatei Sovietice. Elevii școlilor „Suvorov“ își însușesc bazele artei militare, studiază armamentul și învață să-l mânuiască, execută marșuri, iar în timpul verii stau în tabere, în condiții de campanie. Ura clocotitoare față de dușmanii patriei, năzuința de a săvârși fapte eroice în numele patriei, conștiința ridicată, un spirit de disciplină militară fermă, cinstea și sinceritatea față de tovarăși și comandanți, rezistența fizică și îndemânarea, dragostea pentru meseria armelor, spirit de organizare și voință puternică — acestea sunt calitățile care caracterizează pe elevii școlilor „Suvorov“. Unii dintre ei, cu toate că nu aveau decât 12-13 ani, au luat parte activă la Marele Război pentru Apărarea Patriei, au fost decorați pentru vitejia de care au dat dovadă pe front în executarea misiunilor de luptă Alții au dat exemple de disciplină și dragoste în muncă, au terminat școala cu rezultate bune, primind diplome de absolvire însoțite de medalii de aur sau argint. Ne amintim de anul 1952. Luna August Era în ajunul absolvirii celei de a treia A. ZAMORI1N instructor al secției politice școlii militare „Suvorov" din orașul Calinin promoții de elevi a școlii „Suvorov“. împreună cu absolventul Ghenadie Coniuhov stăm culcați nu departe de tabără, pe un mal abrupt. In fața noastră își poartă încet valurile liniștite măreața Volgă. La stânga este o pădure seculară de brazi și mai departe o pajiște verde. Privind gânditor spre râu, Doniuhov povestește încet despre viața lui: — „Am rămas orfan de mic. Mama a murit în 1939. Atunci aveam șapte ani. Iar tata... Tata era medic veterinar. In Iulie 1941 a fost concentrat în armată. Era locotenent. Făcea serviciul la un escadron. In Aprilie 1913 a murit într-un spital. In anul 1941, eu locuiam la bunicul în orășelul muncitoresc Selișce. In orășel au năvălit fasciștii. Trei luni de zile au stat ei acolo. Au ars orășelul până în temelii. Au jefuit gospodăria bunicului. Pe mătușa au ars-o de vie. Pe prizonieri îi chinuiau. Au dat foc școlii. Un an n’am învățat. Trăiam prin pădure și pe la cătune străine. Când au fost goniți nemții, Comisariatul Militar m’a îndreptat spre școala „Suvorov“. Am dat examenul de admitere și am primit numai calificativul „mulțumitor“. Insă am fost primit în școală. La clasa noastră, ofițer-educator era maiorul Borozdin. El ne-a ajutat mult în învățătură. Mi-a plăcut mult literatura clasică rusă : Pușchin, Lermontov, Radișcev, Gogol, Herțen, Gorchi. Această dragoste pentru literatură o datoresc profesorului de literatură, locotenentul major Vasiliev. Școala „Suvorov“ mi-a dat cultură și educație. Ei îi datorez eu fericirea mea. Patriei și școlii...“ Comsomolistul Doniuhov a terminat școala cu medalia de argint, îmi amintesc de elevul școlii militare „Suvorov“, din prima promoție, Nicolai Mișcenco. A fost găsit într’o groapă cu cartofi, de către Sidorenco, comandantul unui detașament de cercetare. Insănătoșindu-se, Colea a început să participe la operațiile de luptă. Răzbunându-și tatăl și mama, împușcați de fasciști, el a devenit un cercetaș curajos și îmdrăzneț și a fost decorat cu medalia „Pentru merite de luptă“. Mișcenco a terminat cu succes școala militară. In 1943, la școala „Suvorov“ din orașul Calinin au fost primiți 50 de copii. Părinții a 105 dintre elevi din cei 172, din cele 3 clase inferioare căzuseră în lupta pentru apărarea patriei. 20 dintre elevi au luat chiar ei parte la Marele Război pentru Apărarea Patriei, dintre care 10 au fost decorați de guvern. Printre elevii școlii „Suvorov” din prima promoție se aflau fiii unor eroi slăviți ai Marelui Război pentru Apărarea Patriei — Bronislav Cașubat, Vitali Pogodin, Leonid Fesenco, Anatolie Graciov, Victor Haritonov, Victor Gastello, Igor Dmitriev. Cu litere de aur sunt gravate pentru totdeauna pe panoul de la intrarea școlii numele elevilor care au primit diplome de absolvire și medalii de aur sau argint. La școală vin copii cu caractere diferite. Pentru educarea lor se cer metode diferite. De obicei, studiul, desvoltarea fizică și căpătarea deprinderilor necesare viitorului ofițer și cetățean se desfășoară într-o măsură oarecum uniformă. Băiatul, îmbrăcând uniforma școlii „Suvorov“, este repede pătruns de un respect profund față de viața militară din școala „Suvorov", ascultă cu plăcere și nesaț cuvintele profesorilor, devine un membru activ al colectivului, participă la toate bucuriile și necazurile lui. Așa s’a întâmplat, de exemplu, cu elevul Iuri Drozdov, fiul unui partizan. El era modest și avea multă dragoste de muncă, învăța bine. A terminat școala cu succes și pe urmă a devenit ofițer. La fel și cu elevul Anatolie Smirnov, dintr’o familie de colhoznici. Dar se întâmplă și cazuri când băiatul, îmbrăcând uniforma militară, nu se deprinde cu greutățile vieții militare. Copilul orfan Nicolai Ivanov, după ce a stat la școală câteva luni, a dispărut deodată, împreună cu alți elevi. Cercetându-se cazul, s-a aflat că, desbrăcând uniforma spre a nu fi observați, copiii s-au îndreptat spre gară. Anunțând pe șeful de gară că merg la Harcov, ei au așteptat trenul, foarte liniștiți, printre alți pasageri. Călătoria li se părea mai atrăgătoare decât școala. Ofițerul comunist Ivanov își amintește și astăzi de această întâmplare ca de un episod distractiv. Dar a fost nevoie de timp, de munca pedagogilor și profesorilor, pentru ca elevul să înțeleagă prostia pe care a săvârșit-o. Mai târziu, însă, tânărul Ivanov a devenit un elev disciplinat și sârguincios. Nu-i întâmplător faptul că lui Ivanov i-a dat recomandare pentru a fi primit în partid un profesor al școlii „Suvorov“, chiar maiorul Vorobiev, care atunci l-a adus de la gară la școală. Organizația de partid, împreună cu conducerea școlii, îndrumă activitatea întregului colectiv. Ajutoarele lor cele mai apropiate sunt comsomoliștii. In curs de 10 ani, numeroși elevi au terminat școala militară „Suvorov“ din orașul Calinin. Toți au depus jurământul militar, au jurat în fața tovarășilor lor să servească patria cu cinste și în mod conștiincios, să nu-și cruțe nici forțele, nici sângele pentru gloria și fericirea popoarelor sovietice. Toți elevii, plecând din școală, au sărutat în genunchi catifeaua steagului școlii și au jurat solemn să facă cinste școlii militare „Suvorov“ din Calinin. Efectivul școlii ține bine minte ziua când din mână în mână trecea ziarul militar regional cu portretul fostului elev Nicolai Ivanov. Ziarul îi îndemna pe toți cursanții din regiunea militară să ia exemplu de la Ivanov. Succesele elevilor constitue gloria școlii. Ele demonstrează că munca colectivului nu este zadarnică. Școlile militare „Suvorov“ sunt o adevărată școală a educației militare sovietice, Folosind materiale recuperate, am realizat economii îndeplinesc funcția de tehnic auto. In această calitate sunt chemat ca, alături de ceilalți mecanici și conductori auto, să asigur buna funcționare a autovehiculelor din unitate, repararea și păstrarea lor în cele mai bune condițiuni. In unitatea noastră erau multe piese de mașini care stăteau nefolosite, iar autovehiculele noastre trebuia să le reparăm la alte ateliere. Ca să înlăturăm această stare de lucruri am cerut aprobarea comandantului pentru a executa în atelierul mecanic al unității reparațiile generale ale mașinilor. Aici aveam la îndemână un strung, o bormașină cu polizor, o mașină de verificat supape și un aparat de sudat. Cu ajutorul lor am reușit să strungim pistoane, să tăcem segmenți din deșeuri. Tot în atelier am confecționat o cochilă pentru turnat pistoane, iar ca material pentru executarea lor am folosit elici de avion stricate și date la reformă. Ne mai lipseau cuzineți. Am încercat să torn cuzineți din compoziție, dar această operație nu mi-a reușit. Cu toate astea nu m'am descurajat. Am căutat și alte soluții. In primul rând i-am turnat din aluminiu, folosit pentru pale de elice. Am reușit, dar erau prea tari și uzau vilbrochenul. Trebuia totuși găsită o soluție. In minte mi-au venit cuvintele comandantului, care deseori ne spune : „Unde există inițiative, se pot realiza multe“. Sfătuit și de alți tovarăși din atelier am luat dur aluminiu și aluminiu moale, topit, le-am combinat și, până la urmă, am reușit să confecționez cuzineți foarte buni. Cu ajutorul acestor piese am putut înlocui piesele uzate și am asigurat în permanență funcționarea autovehiculelor. Totodată am reușit să aduc unității însemnate economii. Munca mea a fost răsplătită. Am fost evidențiat de mai multe ori pe unitate și trimis la cea de a doua consfătuire pe armată a conductorilor, mecanicilor auto și tractoriștilor fruntași pentru ca să împărtășesc și altora din experiența mea și să învăț din experiența altora. Ne aflăm în preajma unui măreț eveniment, alegerile de deputați în sfaturile populare. In cinstea lor m-am angajat să folosesc cu mai multă pricepere și chibzuință deșeurile, sa realizez în atelierul nostru și alte piese pentru autovehiculele unității, Plutonier tehnic auto IOAN ANTON Pe urmele materialelor publicate „Atenție deosebită muncii cu ziarele“ In articolul intitulat „Atenție deosebită muncii cu ziarele“, publicat în ziarul „Apărarea Patriei“ nr. 263 (2258) din 5 Noembrie a. c., au fost criticați ofițerii Popazu Zaharia și Năstase Mihai, care nu au urmărit cu deosebită atenție modul cum s’a făcut difuzarea presei în unitățile respective. Ofițerul Pupazu Zaharia a comunicat ziarului nostru că a luat grabnice măsuri pentru lichidarea lipsurilor arătate în articol. Astfel, imediat după apariția articolului au fost convocați lucrătorii politici din unitate, analizându-se în mod amănunțit cauzele lipsurilor semnalate. Cu această ocazie s-a făcut și un instructaj temeinic de felul cum trebue să se muncească pe viitor în domeniul difuzării și folosirii presei. S’a accentuat în mod deosebit asupra îndrumării zilnice a cititorilor cu glas tare. In locul vechiului responsabil cu difuzarea presei pe unitate a fost numit un ofițer care asigură în prezent difuzarea presei în subunități prin ajutoare bine pregătite. Măsuri asemănătoare în domeniul difuzării și citirii presei a luat și comandantul ofițerului Năstase Mihai. In răspunsul primit de la acesta se menționează, în mod deosebit, felul în care s-a organizat ținerea evidenței în ceea ce privește difuzarea presei în subunități, precum și asupra controlului citirii presei de către militari J Se scria corespondenții voluntari Caporalul reangajat Săulescu Gheorghe, depune un interes deosebit pentru ca militarii să primească la timp drepturile cuvenite. Deasemenea se interesează ca echipamentul, cazarmamentul și armamentul din dotarea subunității să fie curat și bine întreținut. Pentru îndeplinirea conștiincioasă a sarcinilor de serviciu, caporalul reangajat Săulescu Gheorghe a fost citat prin ordin de front pe unitate și avansat la gradul de sergent. Sergent HARALAMBIE CUȘMA In unitatea noastră se fac intense pregătiri în vederea calificării de noi cadre de conductori auto. De curând, sub îndrumarea comandantului și a locțiitorului său politic, s-a organizat un curs pregătitor în vederea examenului de admitere. Pentru a veni în ajutorul candidaților la examen, organizația de partid a inițiat organizarea unui ciclu de lecții cu caracter profesional și politic. In predarea acestor lecții au fost atrași cei mai buni ofițeri tehnici din unitate. In această muncă, un aport deosebit au adus ofițerii Avramî Ioan și Oinac Marin, care au ținut cu candidații la examen aplicații practice în ceea ce privește conducerea și cunoașterea materialului tehnic. Locotenent major FILON OROIAN (Dela corespondentul nostru). — In cadrul unei adunări generale a organizației de bază U.T.M. a fost criticat ofițerul Posta Gheorghe pentru faptul că neglijează îndeplinirea sarcinilor de organizație. Față de critica ce i s-a adus, ofițerul Posta Gheorghe nu a luat o atitudine justă. El a căutat să motiveze lipsurile sale prin diferite argumente neîntemeiate. Mai mult, după adunare, ofițerul Posta a luat măsuri împotriva acelora care au „îndrăznit“ să-l critice. Organizația de bază U.T.M. trebue să combată cu toată tăria asemenea manifestări de sugrumare a criticii. t APĂRAREA PATRIEI___________________________________________________________________________________________ Adunarea festivă de la Tirana consacrată celei de a 9-a aniversări a eliberării Albaniei TIRANA, 30 (Agerpres), — A.T.A. transmite : La 28 Noembrie a avut loc la Teatrul Popular din Tirana o adunare festivă a reprezentanților vieții publice din capitala Albaniei, consacrată celei de a 9-a aniversări a eliberării Albaniei. Din prezidiul adunării au făcut parte: Enver Hodja, H Leși, M. Șehu, H. Kapo, G. Nusi, B. Baluku S. Koleka , A. F. Cabanov, însărcinatul cu afaceri ad-interim al U.R.S.S. în Albania, generalul-locotenent Al. Radimțev, atașatul militar al Uniunii Sovietice, generali ai armatei populare, eroi populari și fruntași în producție. Adunarea a fost deschisă de Mehmet Șehu Raportul cu privire la cea de a 9-a aniversare a eliberării Albaniei a fost prezentat de Hiusnn Kapo. Raportorul a citat date ilustrând realizările obținute de puterea populară din Albania în cei nouă ani Anul acesta volumul producției industriale a depășit de opt ori volumul anului 1938. Producția industriei alimentare din 1952 a depășit de zece ori nivelul anului 1938. Actualmente se extrag de 4,5 ori mai multe minerale decât înainte de război. Greutatea specifică a producției industriale în producția totală a economiei naționale reprezintă 59,6%, iar a agriculturii 40,4%. Ocupându-se de dezvoltarea agriculturii, H. Kapp a arătat că suprafața însămânțată în acest an este cu 64% mai mare decât în 1938, iar suprafața însămânțată cu culturi tehnice este de 12,4 ori mai mare. In 1953 țăranii au primit din creditul agricol de peste zece ori mai multe fonduri decât în 1947. Mecanizarea agriculturii a sporit de patru ori în comparație cu 1946. Kapp a subliniat că în perioada 1951— 1053 circulația medie anuală a mărfurilor a crescut de 2,3 ori în comparație cu 1938. In continuare, H. Kapo a vorbit despre succesele în domeniul construcțiilor. Raportorul a relevat realizările în domeniul învățământului. Numărul școlilor de toate gradele din Albania s’a triplat față de 1939, au fost create cinci instituții de învățământ superior cu 17 facultăți. Până la război în Albania au existat 17 cinematografe, iar în prezent există 109. In cei nouă ani a crescut considerabil bunăstarea oamenilor muncii. In comparație cu 1948. trr 1952 consumul zahărului a crescut de 2,4 ori, al pastelor făinoase de 3,5 ori, al cărnii și peștelui de aproape două ori, al fasolei și orezului de aproape șase ori Partidul și guvernul, a continuat Hiusan Kapo, au dus și duc o politică de întărire continuă a economiei naționale și de îmbunătățire a nivelului de trai material și cultural al oamenilor muncii. Subliniind măsurile luate până în prezent de guvern în scopul ridicării continue a buneistări a populației, raportorul, a arătat că pentru 1954 guvernul prevede mărirea considerabilă a investițiilor în agricultură în vederea accelerării ritmului de dezvoltare a acesteia Ocupându-se de politica de pace a Albaniei, Hrusni Kapo a spus că poporul albanez este ferm hotărît să lupte împreună cu întregul lagăr democratic pentru menținerea păcii. Adunarea festivă a adresat telegrame de salut Comitetului Central al Partidului Muncii din Albania și Comitetului Central al P.C US. După adunare a avut loc vizionarea unui film în culori despre eroul național albanez Skanderbeg. Ziua eliberării a fost sărbătorită în toate orașele prin meetinguri ale oamenilor muncii. Manifestația festivă de masă din Berlinul democrat BERLIN, 30 (Agerpres). — A. D. N. Cu prilejul celei de a 5-a aniversări a Consiliului municipal democrat al Marelui Berlin, la 29 Noembrie a avut loc la Berlin o manifestație festivă la care au luat parte peste 15.000 de locuitori ai Berlinului. Coloanele de demonstranți au trecut pe lângă tribuna din fața Consiliului municipal în care se aflau Wilhelm Pieck, președintele Republicii Democrate Germane; membrii guvernului în frunte cu Walter Ulbricht, primministru adjunct al R. D. Germane; Friedrich Ebert, primarul general al Marelui Berlin; membri ai Biroului Politic al C. C. al P. S. U. G.; activiști ai partidelor democrate și ai organizațiilor de masă. La tribună se aflau de asemenea B. P. Miroșnicenco, Înaltul comisar ad-interim al U.R.S.S. în Germania; Denghin, reprezentant al înaltului comisar al U.R.S.S. în Berlin și alții. împotriva ratificării acordurilor de la Bonn și Paris BERLIN, 30 (Agerpres). După cum anunță ziarele, comitetele pentru apărarea păcii din Berlinul occidental s-au declarat solidare cu poporul francez în lupta împotriva ratificării acordurilor de la Bonn și Paris. In cartierul Reenickendorf din sectorul francez al Berlinului a avut loc recent o întrunire a membrilor comitetelor apărarea păcii din Berlinul occidental. pentru cu acest prilej, președintele Consiliului pentru apărarea păcii din Berlinul occidental a spus printre altele : „Am ținut să ne întrunim aici, în ciuda dificultăților pe care le-am avut de întâmpinat, pentru a ne afirma solidaritatea cu poporul Franței și a-l asigura de întregul nostru sprijin în lupta sa împotriva acordurilor de la Bonn și Paris, care este în același timp și lupta noastră“. La sfârșitul întrunirii a fost adoptată o rezoluție intitulată „Berlinul se adresează Parisului“ în care se declară printre altele: „Restaurarea militarismului german este un pericol pentru securitatea tuturor popoarelor Europei, inclusiv a poporului german, in calitate de reprezentanți ai partizanilor păcii din Berlinul occidental, noi salutăm rezistența poporului francez împotriva ratificării acordurilor de la Bonn și Paris“, O declarație a președintelui Eisenhower WASHINGTON, 20 (Agerpres). După cum relatează presa americană, președintele Eisenhower a declarat recent că după părerea sa bugetul federal pe exercițiul fiscal 1955 nu va putea fi echilibrat. Este vorba de o recunoaștere oficială a eșecului guvernului S.U.A. în realizarea acestui obiectiv pe care l-a proclamat drept unul din cele mai importante. De altfel acest lucru a fost recunoscut și de ministrul de finanțe al S U. A, George M. Humphrey și de alți purtători de cuvânt ai guvernului american, într-o cuvântare ținută recent la Detroit, ministrul finanțelor a declarat că deficitul bugetar pe anul 1955 va fi de 8,9 miliarde de dolari In legătură cu aceasta trebue amintit că exercițiul bugetar pe 1953 s-a încheiat cu un deficit de 9.400.000.000 dolari. Pentru un rarg orizont cultural al ofițerului Omul societății socialiste este înainte de toate mul unei înalte culturi. (Marx! Recent, cu ocazia unor declarații făcute presei, artista de teatru Joan K. Woodham, din delegația britanică de oameni de știință, artă și cultură, care ne-au vizitat țara, a spus printre altele : „...Duminica trecută am vizitat Galeria Națională de Artă plastică. In fostul palat regal — unde nu pătrundea niciodată omul simplu — am văzut o mulțime de vizitatori. Mulți dintre ei erau muncitori, funcționari, soldați — categorii de oameni care în Anglia nu obișnuesc câtuși de puțin să viziteze muzeele sau galeriile de artă. ...Pentru noi a devenit evident că în noua Românie au crescut și cresc mereu cerințele și pretențiile materiale și culturale ale populației...“ Fără îndoială, pentru toți oamenii cinstiți care iubesc adevărul a devenit evident că în patria noastră nu numai că cerințele materiale și culturale ale oamenilor muncii cresc, dar că aceste cerințe sunt tot mai pe deplin satisfăcute. Partidul Muncitoresc Român și Guvernul R.P.R. poartă o grijă deosebită pentru educația politică și creșterea nivelului de cultură al oamenilor muncii din țara noastră, pentru îndeplinirea multilaterală a cerințelor lor spirituale, plenara lărgită a C.C. al P.M.R. din 19—20 August a. c., în analiza temeinică făcută cu privire la rezultatele obținute până acum de puterea populară în domeniul economic, social și cultural, a pus noi sarcini în fața partidului, guvernului și întregului popor muncitor în vederea dezvoltării mai departe a economiei naționale și a ridicării continue a nivelului de trai material și cultural al oamenilor muncii Numărul celor ce sorb din lumina cărții crește fără încetare. Revoluția culturală este în plin marș. Zăgazurile întunericului au fost sfărâmate. Mii și mii de oameni au fost chemați la o largă viață culturală. In curând, în țara care în trecut număra 1 40 la sută analfabeți totali și 27 la sută semianalfabeți, neștiința de carte va rămâne doar o tristă amintire. Alături de puternice hidrocentrale electrice, uzine și fabrici de tot felul, se înalță mărețe edificii ale culturii menite să contribue la ridicarea nivelului cultural al maselor populare. Tirajul cărților și publicațiilor crește vertiginos: încă de anul trecut, tirajul total al ziarelor și revistelor ajunsese la 5 milioane exemplare. Tirajul total al cărților editate în anii 1949, 1950 și 1951 s-a ridicat la 159 milioane de exemplare. Numărul spectatorilor de teatru și cinema crește an de an. A crescut numărul celor ce învață în școli elementare, medii, profesionale și superioare, dublându-se față de 1938. Condițiile de învățământ sunt radical schimbate, elevii și studenții bucurându-se de grija și sprijinul statului. Știința, arta și literatura din patria noastră sunt în plin avânt. Poporul nostru muncitor, condus de partid, făurește o cultură nouă, socialistă, fundamental deosebită de cultura burgheză, atât prin conținut, cât și prin natura sa. Cultura burgheză contemporană servește scopurilor imperialiștilor americani și englezi și a sateliților lor în pregătirea unui nou măcel mondial. Ea este decadentă și retrogradă, propovăduește cosmopolitismul, individualismul, ideologia bestială a rasismului. Cultura socialistă, cultura oamenilor muncii eliberați de sub jugul exploatării, constitue o etapă nouă în dezvoltarea omenirii. Ea reflectă interesele și viața spirituală a celor ce muncesc, educă oamenii pe baza mărețelor idei ale lui Marx, Engels, Lenin, Stalin. Fiecare om al muncii de la noi se simte azi stăpân în patria sa, stăpân al tuturor valorilor ei materiale și culturale. „Pământul acesta este acum într’adevăr al nostru. Noi suntem aceia care l-am făcut să rodească, l-am împodobit cu orașe, l-am brăzdat cu drumuri și am creat tot felul de minunății... pentru ca astăzi să devenim cutezători făurari de viață nouă...“ — îi scria cu atâta patos Gordii lui Macarenco. Avântul impetuos al revoluției culturale se resimte cu putere și în Armata noastră Populară. O mare rețea de instituții de luminare culturală face din armată o adevărată școală a poporului. Forțele Armate ale R.P.R. întruchipează înaltele trăsături ale societății noi care se desvoltă în patria noastră, ele își leagă soarta de lupta pentru construirea socialismului în țara noastră și, mai departe, a comunismului, își dau toată puterea de muncă pentru întărirea și apărarea patriei. Ofițerii noștri, fii ai oamenilor muncii din uzine și de pe ogoare, ai intelectualilor legați de popor, având mereu în față exemplul luminos al glorioasei și invincibilei Armate Sovietice, al ofițerului sovietic — nu pregetă nicio clipă în a-și ridica necontenit nivelul lor politic și cultural, în a-și adânci cunoștințele căpătate în diferitele școli. Arta militară se dezvoltă cu rapiditate. Pentru a nu fi depășit, pentru a contribui la dezvoltarea mai departe a științei militare, ofițerul are datoria de a-și îmbogăți necontenit cultura sa generală și militară, maestria sa. La baza culturii oamenilor muncii din țara noastră, a militarilor Forțelor Armate ale R.P.R., stă cunoașterea teoriei marxistleniniste. Marxism-leninismul constitue o călăuză în acțiune, dându-ne posibilitatea de a ne orienta just în orice situație, de a înțelege legătura internă a evenimentelor, înarmându-ne cu forța previziunii și înțelegerea noului — această prețioasă calitate pe care trebue s-o aibă fiecare ofițer. Studiind cu răbdare și înțelegere teoria marxist-leninistă, lucrările clasicilor marxismului, bogata experiență a P.C.U.S., documentele și hotărîrile partidului și guvernului, ordinele și dispozițiunile Ministrului Forțelor noastre Armate, ofițerul de tip nou se pătrunde adânc de justețea cauzei poporului muncitor și a partidului nostru. Ei vor deveni astfel minunați conducători de tip nou, care educă cu pricepere subordonații în spiritul devotamentului nețărmurit față de cauza socialismului, în spiritul celei mai stricte discipline și a permanentei hotărîri de a apăra cu abnegație patria. Regulamentele noastre militare — care au la bază experiența nebiruitei Armate Sovietice — constitue un izvor nesecat de cunoștințe militare. Cunoașterea temeinică a cerințelor regulamentelor și instrucțiunilor, priceperea de a le traduce în viață, ridică cultura militară a ofițerului, asigură educarea justă a subordonaților. Unul dintre izvoarele principale de însușire a culturii pentru ofițeri îl constitue și studierea istoriei, îndeosebi a istoriei artei militare. Acel care studiază învățătura marxist-leninistă despre război și armată nu poate lăsa deoparte însușirea cunoștințelor asupra istoriei generale. Istoria zbuciumată a patriei noastre, istoria eroicelor lupte ale poporului împotriva tuturor asupritorilor, începând din cele mai vechi timpuri și până la dezrobirea țării noastre de sub jugul fascist și imperialst, constitue un nebănuit izvor de fapte, menite să servească la educarea subordonaților. Stăpânind bine meseria armelor și având multiple și deosebite cunoștințe despre știință, artă, tehnică, ofițerul Armatei noastre Populare trebue să devină un instructor și educator de primul rang. El trebue să fie cult, pătruns de o înaltă ideologie, cu cerințe și gusturi înalte, atât din punct de vedere cultural, cât și moral. In creșterea și lărgirea orizontului cultural al unui ofițer, o însemnătate uriașă revine literaturii beletristice. Pentru a-și ridica nivelul cultural, ofițerii Armatei noastre Populare trebue să apeleze la întreaga moștenire culturală a omenirii. Ei trebue să cunoască literatura beletristică. Ea îi îmbogățește în cea mai mare măsură, le dă posibilitatea sa crească, să cunoască și să înțeleagă pe oameni. Ofițerii Armatei noastre Populare trebue să fie elemente înaintate pe frontul revoluției culturale, ei trebue să se inspire din nețărmurita dragoste de învățătură a comuniștilor în grelele condiții ale negrei ilegalități. Fie că erau în închisori, fie că erau afară, comuniștii — fără teamă, înfruntând teroarea celor mai crunte maltratări — n’au încetat o clipă de a se cultiva, de a-și lărgi cercul de cunoștințe. Zidurile reci ale Doftanei și ale celorlalte închisori unde au stat comuniștii au fost încălzite mereu de flacăra nestinsă a slovei cărților scrise adesea, în ascuns, pe foițe de țigară. lui Pasiunea marilor dascăli ai proletariatufață de literatura beletristică constitue un exemplu plin de învățăminte pentru noi. Marx cunoștea la perfecție nu numai întreaga literatură a Europei apusene, ci, învățând limba rusă, citea cu nesaț în original lucrări ale lui Pușchin, Gogol, Saltâcov-Șcedrin, Cernâșevschi, V. I. Lenin și I. V. Stalin, chiar de la începutul activității lor revoluționare, au citit și recitit pe clasicii literaturii beletristice ruse, pe Pușchin, Tolstoi, Saltâcov-Șcedrin, etc., folosind cu măestrie operele acestora în lucrările, cuvântările și rapoartele lor. Gorki s-a bucurat de mare prețuire din partea lui Lenin și Stalin, care apreciau mult minunatele lui lucrări beletristice. Cunoașterea de către ofițeri a tezaurului culturii noastre naționale, a beletristicii, ilustrate prin opere nemuritoare de către Eminescu, Creangă, Caragiale, Sadoveanu, prin scrierile lui Păun Pincio, Neculuță, A. Toma, prin poeziile lui M. Beniuc. Dan Deșliu și ale altor poeți din generația tânără contemporană, lărgește considerabil orizontul intelectual al ofițerului, în același timp oferind un minunat material pentru organizarea discuțiilor și convorbirilor cu subordonații despre patriotism, despre mândria națională și militară. Pe lângă lucrările literare, o uriașă forța educativă o au teatrul, cinematograful, muzica, pictura, sculptura, care înfățișează manifestările cele mai importante din viața republicii. In operele literaturii noastre, a celei sovietice, ale teatrului, cinematografului, în operele de pictură și muzică sunt zugrăvite cu veridicitate atitudinea față de muncă, noua morală a oamenilor muncii în regimul democrat-popular. Scriitorii și oamenii de artă, inspirându-se din realitate, scot la iveală bogăția de sentimente, munca plină de abnegație în construirea vieții noi, tot mai îmbelșugată, mai fericită. O necesitate vitală este și stăpânirea temeinică a limbii române. Arta militară cere ca ofițerul, precum și ceilalți militari, să-și exprime gândul într'o formă cât mai precisă, concisă, clară. Acest lucru se poate obține dacă învățăm să alegem cu ușurință cuvintele trebuincioase. Stăpânind bine limba, însușindu-și posibilități largi de a se exprima just, desăvârșindu-și în permanență vorbirea, ofițerul va transmite acest lucru și subordonaților. Fără îndoială că orizontul cultural al ofițerului devine și mai mare, dacă acesta, cunoscând bine limba română, își va însuși măcar o limbă străină și, în special, limba rusă, datorită căreia putem cunoaște de la sursă bogata experiență sovietică în toate domeniile de activitate. învățarea unei limbi străine cere bineînțeles muncă îndelungată, sistematică și perseverentă. In sfârșit, pentru a obține cele mai mari succese în instruirea și educarea subordonaților săi, ofițerul de tip nou este dator să cunoască bine bazele pedagogiei, ale psihologiei, formele și metodele muncii politico-educative și ale muncii politice de partid din armată. Unii ofițeri tineri socotesc că le sunt suficiente cunoștințele căpătate în diferite forme de învățământ și, odată ajunși în unități, urmează doar să aplice cele învățate, dedicându-se cu totul muncii practice. Aceștia, în scurt timp, devin niște practicieni înguști, lipsiți de perspectivă, devin diletanți. Vorbind despre instruirea cu temei a unor cadre bine pregătite, educate, citite, necesare construirii socialismului, I. V. Stalin sublinia : „Diletantismul și alura de atotștiutor sunt astăzi lanțuri pentru noi. Avem nevoie acum de bolșevici specialiști.. Avem nevoie acum de grupuri întregi, de sute ,și mii de cadre noi de bolșevici care să fie competenți în cele mai diferite ramuri de cunoștințe. Fără aceasta nici vorbă nu poate fi de un ritm rapid al construcției socialiste a țării noastre“. Impărțindu-și cu strictețe timpul, schițăindu-și un plan de pregătire individuală, ofițerii trebue să citească cu regularitate cărți militare, politice și literare, făcându-și notițele necesare în carte sau conspectând capitolele cele mai importante. Acest lucru le va da posibilitatea să organizeze la clubul unității convorbiri, discuții pline de conținut, să țină lecții și referate bine documentate, să ia parte activă la conferințele și convorbirile teoretice de la casele ofițerilor. In cadrul Forțelor noastre Armate se desfășoară o activitate deosebită de ridicare a nivelului militar, politic și cultural al militarilor. Pe lângă casele ofițerilor se organizează conferințe pe teme politice, culturale, educative, științifice, simposioane, seri literare, etc. Aceste așezăminte de cultură sunt înzestrate cu biblioteci, săli de lectură, săli de cinema și teatru. Pe lângă casele ofițerilor funcționează cercuri de pian, vioară, pictură, etc. Din cele arătate reiese că ofițerilor noștri li s’au creat condiții și posibilități cât mai variate pentru ridicarea cu succes a nivelului lor cultural. Realitatea ne demonstrează că interesul ofițerilor in domeniul ridicării nivelului lor militar, politic și cultural este mult mai viu acolo unde comandanții și șefii tratează cu grijă această problemă, încurajează prin toate mijloacele tendințele subordonaților de a-și completa cunoștințele lor, le creează condiții favorabile, îi ajută cu sfaturi și indicații, îi îndrumează și-i controlează nu numai în studiul planificat, ci și în cel individual. Datoria comandanților este de a crea condiții cât mai favorabile ofițerilor pentru participarea lor la viața culturală a țării, pentru a merge regulat la teatre și cinematografe și a lua parte activă la discutarea în colectiv a celor mai valoroase piese și filme, la întâlnirile organizate între ofițeri și oameni de știință, scriitori și artiști, etc. Organele politice și consiliile caselor ofițerilor sunt datoare să manifeste o grijă permanenta pentru programarea în mod judicios și ținerea la un nivel înalt a manifestărilor cultural-educative. Lucrătorii politici sunt chemați să se îngrijească de dotarea cluburilor și sălilor de lectură cu cele necesare, literatura trebuincioasă, cu materialul informativ, demonstrativ, etc. Ei sunt datori să organizeze consultații pentru diferite domenii de cunoștințe și despre cele mai bune metode de studiu. Un ajutor de mare preț în aceste probleme sunt chemate să-i dea organele politice, organizațiile de partid și organizațiile U.T.M. Cu sprijinul acestora trebue să se creeze în unitate o astfel de atmosferă încât ofițerul să se simtă rușinat în fața tovarășilor săi, dacă n’a mai citit de mult o carte, dacă n’a mai vizionat un film sau o piesă de teatru. Datoria comuniștilor și a atemiștilor este de a crea o adevărată opinie publică împotriva indiferenței și delăsării. Lărgirea necontenită a orizontului cultural al ofițerului Armatei noastre Populare va duce neapărat la îmbunătățirea calității muncii de pregătire de luptă și politice. Puritatea morală,comportarea exemplară in timpul serviciului și în afara lui, atitudinea comunistă față de familie și față de tovarăși, toate acestea sunt indici ai unui înalt nivel cultural al ofițerului. in patria noastră, în iureșul năvalnic al dezvoltării economice și culturale, se formează un om nou, cu o morală nouă, patriot înflăcărat, devotat trup și suflet cauzei poporului muncitor, educat în spiritul internaționalismului proletar, pregătit să apere comorile culturii socialiste, pregătit să apere cu abnegație viața fericită și libertatea, cuceririle cele mai de preț ale poporului muncitor Locotenent colonel GH. GHEORGHIȚA