Apărarea Patriei, octombrie 1964 (Anul 20, nr. 233-259)

1964-10-29 / nr. 257

-i ■ 2 A P A R 4 R P A PATWfF* Joi 29 octombrie 1964 Nr. 257 (5650) ÄüJi jPNWü-'.wj'jf :u... .w K'rnT~-' ' • -ZW- T —>-p—... ■ ■ ■» I m mu n n i |■ ■ n| ■ ti1 -nr—m---r—r -l-n----I nr --in rirr—r-Ti-nr ~n ~-ir r-ir rmriirr n~i-inirn wnnmi^nr'ii' in i n t iii'iiiiiirnnimni'n~TTnTr'nrnninnii i iiinniliiinnnriiirii ' muu rriMiiriiHiimr' it~î nfirfr^irTimiriwiiinniw»i«mi»iniii 1 —————----«■tiutii—ih i . _________________________ AȘA SE CĂLESC LUPTĂTORII Invingînd greutățile, au învățat Çu rttîitiileț pe leviere și privirea ațintită cînd pe indicatoarele apa­ratelor de bord, cind asupra tore­­ntului care se zărea prin vizor, a­­ten­t la comenzile pe care le pri­mea prin telemenul de bord, ser­genții! Nicolae Prodan conducea tancul de mai­ multe ore în șir Participa pentru prima oară la o aplicație tactică în munți. Drumu­rile cu multe serpentine, terenul accidentat cu numeroase locuri în­guste de trecere, obstacolele na­turale întilnite la tot pasul au pus la încercare nu numai măiestria și cunoștințele sale și­ ale celorlalți mecanici conductori, dar și rezis­tența fizică, curajul și hotărirea lor de a învinge. Ordinele prin care comandantul companiei cerea mărirea vitezei sau trecerea de la un dispozitiv la altul ,se succedau la intervale scurte de timp, în raport cu si­tuațiile des schim­bătoare ce aveau loc, îndeplinirea lor promptă de­pindea de buna pregătire a echi­pajelor și, în mod deosebit, de iscusința mecanicilor conductori. Ei se aflau intr-o permanentă încor­dare. Brațele și picioarele executau sute de mișcări sincronizate pentru mînuirea levierelor, schimbarea vitezelor, accelerări și frînări. Cea mai mică scăpare sau ezitare, ori­ce greșeală, puteau intîrzia acțiu­nea tancurilor. După o astfel de activitate încor­dată, orice clipă de repaus era binevenită. Și iată, comandantul a ordonat tancurilor să se oprească. Cît vor sta acum ?... o oră, două, o zi, o noapte ? Nu se știe. Ori­cum, primul lucru este ca mași­nile de luptă să fie pregătite în vederea unor noi acțiuni , odihna­t abia după aceea. Mecanicii conductori, îndrumați de locțiitorul tehnic și comandanții de plutoane, au început să verifice cu atenție dacă șenilele sunt întin­se suficient, care este starea pa­tinelor și a galeților, plinurile etc. Când totul a fost pus la punct, iar echipajele se pregăteau să treacă în repaus s-a primit o nouă mi­siune pentru îndeplinirea căreia tanchiștii au mărșăluit toată n­oas­tea. Tanchiștii au învins, rînd pe rind, toate greutățile puse de această aplicație. S-au călit și mai mult, și-au desăvîrșit deprinderile de buni luptători „Cită deosebire între felul cum acționau militarii la începutul anu­lui și cum se comportă în diferite situații acum“ — spunea ofițerul Grigore Anghel, într-o discuție. Se gîndea la toți și îndeosebi la me­canicii conductori. Sergentul Ni­colae Prodan, de exemplu, sau sergentul Ioan Dumitrache. Știau ei să conducă, la venirea în sub­unitate , dar eu­ au trebuit să mun­cească pînă să-și formeze aceie deprinderi care să le permită să conducă cu siguranță tancul în „luptă“, pe orice timp și teren, ziua și noaptea, cu viteza cerută. Ofițerul Angliei își amintește de o tendință manifestată la mulți dintre mecanicii conductori : la primele exerciții de conducere, ei ocoleau unele obstacole, evitau să treacă escarpele și contraescarpele. Exercițiile de conducere în tan­­codrom, pe timpul cărora coman­danții pretindeau fiecăruia să con­ducă nu numai în baremul de timp, dar și corect, se împleteau cu ore de antrenament la bancu­rile de conducere, cu o sistema­tică pregătire teoretică. Curajul lor in acțiune creștea pe măsură ce își însușeau mai bine tehnica, regulile de conducere, pe măsură ce se convingeau de posibilitățile mari ale mașinilor de luptă, de forța lor. Au urmat apoi primele aplicații tactice, primele încercări în teren necunoscut, primele acțiuni în cîm­­pul tactic. Mecanicii conductori, printre care și sergentul Prodan, după 2—3 ore la leviere se sim­țeau obosiți. Comandanții, în­să le cereau să sape imediat adăpostiți să verifice cu atenție tancurile. Li se cerea prea mult, peste puteri ? „Ceea ce la început, din lipsă de antrenament, li se părea foarte greu — spune ofițerul Anghel — acum trecea aproape neobservat“. Drumul spre măiestrie nu este lin ci presărat cu numeroase ob­stacole. Acest drum poate fi stră­bătut numai de oameni perseve­renți, care nu se sperie de greutăți, nu dau înapoi cînd le întîlnesc în cale, ci le înving , de oameni conștienți de menirea lor, de cei care învață necontenit. Așa se că­lesc luptătorii. Așa s-au călit au crescut alături de ceilalți mili­și­tari și mecanicii conductori din compania comandată de ofițerul Grigore Angh­el. Sergentul N. Pro­dan este unul din cei peste 90 la sută care au obținut brevetul de mecanic conductor clasa a 2-a, iar priceperea pe care au dovedit-o tanchiștii in aplicații și la inspecție se concretizează in calificativele bune și foarte bune pe care le-au înregistrat. Locotenent colonel I. SUCIU Ochitorul tunului 3 Un tînăr ostaș, nu prea înalt, cu privire ageră, avînd o ținută ire­proșabilă, cu haine curate și centura bine strînsă pe corp, așa l-am cu­noscut pe cel care avea să devină ochitorul tunului 3 din bateria co­mandată de căpitanul A. Dragomir. L-a propus cu ocazia selecționării ochitorilor însuși comandantul ba­teriei. Și faptele au dovedit că ofi­țerul nu s-a înșelat. Soldatul­ fruntaș Ion Bran­ — căci despre el este vorba — s-a instruit într-o echipă de servanți cu fru­moase tradiții, echipa cu cel mai bun ochitor din unitate, soldatul­­fruntaș Vasile Bărbăcaru, împreu­nă au studiat, au executat nume­roase ședințe de pregătire teoretică și practică, împreună au parcurs drumul măiestriei militare, astfel incit bateria să reediteze perfor­manță „proiectilul­u­i tancul“. Primă confruntare în poligon, la puțin timp de la începerea instruc­ției, a constituit însă o dezamăgire pentru tânărul ostaș. Proiectilele trase de tun cu ochirea executată de el n-au lovit nici o țintă. In mintea lui nu se cristalizaseră bine operațiunile ochirii ; el nu devenise încă stăpin pe aparate și mecanis­me, nu-și formase deprinderile ne­cesare, ii tremura mina cînd trebuia să declanșeze focul. De vină era firește numai el. Doar, in aceeași zi, cu același tun, soldatul­ fruntaș Bărbăcaru a obținut din nou rezultate foarte bune. Soldatul Bran­ i-a studiat mai îndeaproape mișcările, deși cu greu putea face acest lucru. Ochitorul acționa cu o precizie și repeziciune desăvârșită, mînuia concomitent, cu ambele mîini, mecanismele de o­­châe. Comandantul arătase viitorilor ochitori importanța mînuirii deodată a mecanismelor, iar soldatul­ frun­taș Bărbăcaru demonstrase practic cum poate fi realizată această cerin­ță. Se spusese comandantul în repeta­te rînduri că rapiditatea trebuie să meargă mînă în mină cu precizia, și li se demonstrase la timp și cum pot fi strîns împletite aceste ac­țiuni. Se vede treaba însă că cel care fusese ales să devină ochitor nu și-a dat bine seam­a de însem­nătatea tuturor acestora. Acum în poligon, minmile în plus sau în minus, nu au realizat preci­zia necesară, iar cronometrul a a­­rătat că nu s-a ajuns la rapiditatea cerută de harem. Insuccesul din poligon al tînăru­­lui soldat a fost un adevărat „duș rece“. Dînd dovadă de voință, de perse­verență și tenacitate, el a trecut la o muncă foarte atentă. Cu unele atributiuni a luat-o chiar de la capăt. Ajutat îndeaproape de sol­datul-fruntaș Bărbăcaru a învățat in detaliu aparatele de ochire, a pătruns­­,secretele“ mînuirii eficace a mecanismelor de ochire și a ce­lor de dare a focului. S-a deprins să verifice și să regleze aparatele de ochire, după orice schimbare de poziție, oricît de scurtă ar fi ea. Antrenamentele zilnice le-a exe­cutat de la simplu la compus ; ini­țial a manevrat mecanismele de ochire pentru a-și forma deprinderi pînă la reflex, apoi a trecut la o­­chirea directă asupra țintelor fixe, iar ulterior asupra țintelor în miș­care, de la viteze mici, la viteze normale. Operațiunile ochirii le-a executat din nou, inițial neîncadrate în timp, iar pe măsura creșterii in­tensității antrenamentelor, încadra­te în haremuri de timp și precizie Urmarea firească a acestei pre­gătiri ca și a sprijinului care i l-a dat comandantul a fost că pe fișa soldatului Bran­ au început să apară numai puncte ascendente, liniile graficului arătînd un conti­nuu progres: împreună cu ceilalți tovarăși din subunitate, ostașul a luptat ca în întrecerea din baterie, echipa de servanți să se situeze in frunte. L-am întîlnit din nou în poligon la următoarele trageri. Tunul său a fost primul care a deschis focul. Indemînarea și precizia în mișcări se vedeau la fiecare pas. Studia a­­tent terenul la obiective, alegea repere vizibile, determina cu multă precizie distanțele pînă la ele. Am observat la el și la echipa de servanți preocupare pentru ra­piditate, dar și pentru precizie. Am fost sigur că loviturile nu-și vor greși ținta. Intr-ade­văr, toate proiectilele au fost tri­mise în machete,­­ Soldatul­ fruntaș Bran­ a devenit ochitorul titular al tunului 3. Era o premiză sigură că tradiția tunu­lui va fi menținută și îmbogățită. De altfel, el s-a și angajat că va fi tot timpul asemenea soldatului­­fruntaș Bărbăcaru, lăsat la vatră. Angajamentul luat a fost îndepli­nit cu cinste. La toate tragerile și aplicațiile executate anul acesta tu­nul 3 a obținut numai rezultate foarte bune. Aceasta a contribuit cu echipa de servanți ca și subuni­tatea din care face parte să obțină și în acest an titlul de onoare ostă­șească, titlul de „Subunitate de frunte“. Exemplul soldaților­ fruntași V. Bărbăcaru și I. Bran­ va fi urmat acum de alt ochitor. Tradiția tu­nului 3 va fi dusă mai departe. Vi­itorul ochitor al tunului 3 va ști să mențină renumele dobîndit de cei din contingentele dinaintea lui. Locotenent-colonel T. FRASIA Recompensați pentru munca depusă Comandantul unității noastre a recompensat un număr mare de gradați și soldați care s-au eviden­țiat în mod deosebit în munca de pregătire a bazei materiale pentru noile etape de instrucție. Printre cei evidențiați se află și caporalul V. Rusu. Gradatul este unul dintre militarii cei mai destoinici. O do­vedește și cele trei insigne pe care le poartă cu mîndrie pe piept : „Militar de frunte“, „Prieten al cărții“ și cea de polisportiv. Re­cent, el s-a angajat să nu precupe­țească nici un efort pentru ca sub­ordonații săi să urmeze același drum. Cuvinte de laudă se pot spune și despre caporalii Th. Dediu, Fr. Te­­claș, Șt. Marin, soldatul­ fruntaș Al. P­ădărău și mulți alții care au fost de asemenea recompensați. Căpitan GH. PODESCU Soldatul-fruntaș V Bobocea, militar de frunte, în timpul car­tului la proiector Foto : 1. NEGRUT In vrea­ma deschiderii unu nu de învață­mint polit­ic orn unor activii m­ici Un simpozion sau o seară literară, o vizită la o între­prindere industrială, o convorbire in fața hărții patriei sau o conferință contribuie la cunoașterea mai profundă d­e către militari a politicii partidului nostru, ajută la a­­dincirea cunoștințelor însușite in cadrul invățămintului politic, mobilizează la transpunerea lor in viață. In cele ce urmează, redăm părerile cîtorva propa­gandiști care în acest domeniu dispun de o bogată ex­periență. Maiorul GH. BUZEA. Sînt pro­pagandist la o grupă de ofițeri care studiază economia politică. Marea majoritate a cursanților au încheiat anul de învățămint cu rezultate foarte bune. Consider că la obține­rea acestor rezultate o contribuție de seamă și-au adus-o vizitele cu tematică organizate la diferite între­prinderi și unități socialiste din lo­calitate și din împrejurimi. Să e­­xemplific. Era în preajma semina­rului la tema „Munca socială în socialism. Legea creșterii neconteni­te a productivității muncii“. Cu a­­probarea comandantului, s-a orga­nizat vizitarea a două uzine din lo­calitate. Ideea centrală care a con­stituit tematica vizitelor a fost progresul tehnic — cale prin­cipală a creșterii productivității muncii. In halele și secțiile între­prinderilor vizitate cursanții au ur­mărit procesul tehnologic Înaintat, au admirat mașinile și agregatele de fabricație romînească realizate la nivelul tehnicii mondiale. In con­vorbirile avute cu colectivele de muncitori, cu inginerii și tehnicienii uzinelor, ei au luat cunoștință de indicii înalți de producție realizați, au căutat să rețină date concrete privind succesele în ridicarea pro­ductivității muncii, reducerea pre­țului de cost, obținerea de econo­mii etc. La seminar, discuțiile au fost vii, interesante. Ofițerii vorbind despre grija ce o acordă partidul introdu­cerii pe scară tot mai largă a pro­gresului tehnic în economia naționa­lă, au argumentat problemele puse în dezbatere în mod științific, ciin­ exemple concrete din uzinele din localitate Din relatările propagandistului am desprins că vizitele cu tematică precisă au avut influență și asupra activității practice a cursanților. A­­vînd drept exemplu perseverența și entuziasmul inovatorilor din u­­zine, inovatorii din unitatea noastră și-au intensificat munca. Căpitanul inginer T. Vasilescu a realizat „In­stalația pentru controlul aparatelor electrice din fuselajul posterior al avionului supersonic“ și „Bancul pentru controlul funcționării stabi­lizatorului la anumite regimuri de viteză și înălțime“; locotenentul-ma­­jor inginer D. Tălăngescu a conce­put, după îndelungi căutări, „Bancul pentru controlul proiectilelor reac­tive“ In noul an de învățămint, ase­menea vizite cu tematică la uzine­le, fabricile, întreprinderile econo­mice vor continua. Ele îi vor aju­ta pe cursanți la îmbogățirea cu­noștințelor politico-ideologice, la ob­ținerea de rezultate tot mai bune in activitatea lor de serviciu. Locotenent-colonelul I. PETRES­ CU. Din proprie experiență m-am convins că preocuparea pentru cul­tura generală, pentru pregătirea multilaterală a cursanților se răs­­fringe cu rezultate bune asupra în­­vățămîntului politic. Ofițerii din grupa de filozofie pe care o conduc au fost mobilizați în cursul anului la citirea literaturii beletristice și tehnico-științifice, la vizionarea u­­nor filme și spectacole teatrale ce au avut contingență cu problemele din planul de învățămint. Aceste acti­vități i-au ajutat pe cursanți ca la seminarii să argumenteze cu exem­ple mai variate. Așa, de pildă, pen­tru aprofundarea temei referitoare la înaltele calități morale și de luptă ale militarilor forțelor noastre armate, ofițerii au citit romanul „Așa cum a fost“ și au vizionat fil­mul „Obstacolul“. La discuții, cursanții s-au referit la eroii roma­nului și ai filmului. Totodată, ei au ra­portat episoadele cărții și imagi­nile ecranizate la coordonate mai largi, la ansamblul creației artis­tice inspirate din viața ostășească, au venit cu exemple din subunități care reflectau componente reale ale profilului moral al militarului ar­matei noastre populare. Mulți s-au referit și la sarcinile ce le revin pentru a cultiva la ostași calitățile necesare unor buni luptători. Firește că asemnea preocupări vor sta în atenția noastră și în noul an de învățămint. Pentru a da mai multă consistență pregătirii ofițeri­lor din grupă voi recomanda cursanților ca în vederea seminarii­­lor să consulte și „Revista de filo­zofie“. Recent, în editura Academiei Re­publicii Populare Rom­îne a apărut lucrarea „Educația estetică prin ar­tă și literatură“. Ea poate fi folosi­tă în aprofundarea tezei cu privire la funcțiile artei în viața socială. Desigur, studierea din această lu­crare a unor probleme cum sînt : atitudinea estetică în fața realității, rolul literaturii, teatrului și muzicii, al artelor plastice și al mișcării ar­tistice de amatori în formarea gus­turilor estetice îi va ajuta pe cursanți să-și întregească cunoștin­țele, să înțeleagă mai clar sarcinile ce se revin pe tărîmul educării es­tetice a militarilor. Căpitanul GH. MIHAILESCU. In anul de învățămint care a trecut, un accent deosebit l-am pus pe or­ganizarea în subunitate a unor ac­tivități culturale strîns legate de te­matica lecțiilor politice. Conținutul bogat în idei al aces­tora, forma atractivă sub care s-au desfășurat au contribuit la înțele­gerea de către militari a probleme­lor de bază din lecții, la ridicarea conștiinței lor politice. Activitățile culturale au însuflețit pe militari la muncă avîntată și rodnică pentru continua perfecționare a măiestriei lor militare. Compania a redobîndit titlul de „Subunitate de frunte“ a­­vînd toți ostașii specialiști de cla­să și purtători ai insignei de „Mi­litar de frunte“. „ Experiența de pînă acum în des­fășurarea activităților culturale a­­decvate tematicii lecțiilor politice ne va fi folositoare. Astfel, ținînd cont că primele lecții ce se vor expune militarilor se vor referi la patria noastră socialistă, la îndatoririle mi­litarilor de a apăra cuceririle re­voluționare ale poporului muncitor, împreună cu membrii activului cul­tural al subunității am luat măsuri pentru organizarea și desfășurarea încă de pe acum a unor activități culturale intitulate „Să ne cunoaș­tem patria“. La una din acestea se va ține un referat despre frumuse­țile de neasemuit și despre bogă­țiile țării noastre, la care se vor folosi litografii și fotomontaje cu imagini adecvate. Apoi, câțiva mi­litari vor povesti despre pitorescul regiunilor Ploiești și Hunedoara, despre bogățiile solului și subsolu­lui acestor regiuni. La o altă activitate culturală, per­sonal voi vorbi ostașilor despre dez­voltarea industriei energetice și a construcțiilor de mașini. Vor lua cuvîntul și militarii care au lucrat în aceste ramuri ale economiei. Cîțiva ostași vor recita poezii în­chinate patriei socialiste. La sfîrșit, în fața hărții patriei se va disputa un mic concurs pe tema „Cine cu­noaște mai multe hidro și termocen­trale nou construite pe meleagurile țării ?“. Pregătite din timp, cu grijă, ase­menea activități culturale vor adunei sentimentele patriotice ale militari­lor, vor ușura aprofundarea conți­nutului de idei al lecțiilor politice. Desigur, în unități și subunități s-a acumulat o bogată experiență privind organizarea de activități menite a contribui la sporirea e­­f­icaci­tații Invățămintului politico­­ideologic. Este de datoria coman­danților, a lucrătorilor politici și a organizațiilor de partid de a gene­raliza această experiență, de a o a­­plica în practică. La ședințele lu­nare de pregătire a propagandiști­lor de grupe de lecții politice se pot organiza schimburi de expe­­riență în ceea ce privește contri­buția propagandistului la organi­zarea și desfășurarea în subunități a unor activități culturale bogate în conținut, atractive. Grija, preocuparea permanentă a comandanților, organelor și organi­zațiilor de partid pentru ridicarea invățămintului politic la nivelul cerințelor actuale trebuie materia­lizate in activități practice cit mai variate și eficiente. Maior M. NEGURA METODE CONCLUZII. PERSPECTIVE Din scrisorile corespondenților voluntari Preocupări actuale Multe din scrisorile sosite la re­dacție se referă la amenajarea, reu­­tilarea și modernizarea sălilor de specialitate care constituie una di­n preocupările­ de seamă ale coman­danților. Am reținut pe această temă o idee interesantă din cores­pondența ofițerului M. Cioroagă. E vorba de folosirea centralizată a sălilor de specialitate radio, prin cuplarea lor. Acest lucru creează posibilitatea ca militarii să învețe lucrul în direcții și rețele radio în condiții foarte bune. Și scrisorile semnate de ofițerii C. Musteață și I. Toma, plutonie­rii I. Păun, Șt. Platon și soldatul I. Ioniță scot în evidență realizări însemnate în pregătirea și amena­jarea sălilor de specialitate­­ f. Soldații-fruntași I. Troe și Gh. Zamfir au fost recompensați de co­mandantul marii unități pentru străduința depusă în montarea no­ului complot pentru încălzire la blocul alimentar. Noul dispozitiv, care folosește combustibili ieftini, asigură pregătirea hranei cu aburi sub presiune. Știrea ne-a fost trans­misă de locotenentul-major I. Țuțu Ofițerul O. Șchiopu ne informea­ză că în unitatea unde șeful spa­telui este ofițerul Gh. Muncitu, a­­provizionările de iarnă s-au realizat un procent de sută la sută la paste tomate, ceapă și rădăcinoase. Sub îndrumarea căpitanului N. Pavel, comandantul subunității, se face un nou fotomontaj cu cele mai recente imagini de pe întinsul patriei. Foto: M. PO.JOGEANV ISTORIA LITERATURII ROMÎNE Istoria literaturii rom­îne, I, lu­crare colectivă, de interes național, întocmită sub conducerea acad. G. Călinescu și a unui comitet de re­dacție în frunte cu acad. Al. Ro­­setti, cuprinde două părți : o ex­punere sintetică a folclorului lite­rar romînesc pe genuri și o expu­nere istorică a literaturii rom­îne din perioada feudală, de la înce­putul secolului al XV-lea pînă la anul 1780, dată la care îndeobște se consideră, că începe o fază de tranziție spre literatura romînă modernă, așa numita epocă a lu­minilor. . Partea întîi a volumului apărut e consacrată folclorului, întrucît în țările romînești, ca la orice popor, literatura populară este mai veche decît cea cultă, punctul de plecare al acesteia din urmă și modelul ei permanent. Partea despre folclor conține o expunere istorică gene­rală, insistînd îndeosebi asupra li­teraturii populare orale din perioa­da feudală, rămînînd ca în volu­mele următoare ale tratatului să se reia în discuție piesele databile, ia locul potrivit (ca de pildă folclo­rul nou de după 23 August 1944, in volumul al V-lea). După o scurtă înregistrare a ve­chilor atestări istorice, se trece la analiza poeziei obiceiurilor (de anul nou, de primăvară și vară , in le­gătură cu momentele mai impor­tante din viața omului : naștere, nuntă, înmormîntare), tot aici pre­­zentîndu-se descîntecele. Urmează capitole speciale asupra teatrului popular, asupra prozei populare (basm, legendă, snoavă), asupra poeziei epice (cîntec bătrînesc, ba­ladă nuvelistică), asupra poeziei lirice (doină, cîntec de joc, strigă­turi, cîntec istoric, cîntec de lea­găn), asupra folclorului copiilor ghicitorilor, proverbelor și zicători­­lor. Un capitol final este dedicat artei literare în folclor, aici re­­luindu-se analiza pe genuri și spe­cii cu privire specială asupra pro­cedeelor artistice utilizate în lite­ratura orală. Cele 228 de pagini rezervate fol­clorului oferă cititorului un prim studiu complet asupra literaturii romîne populare bazat pe folosirea celei mai riguroase metode știin­țifice. Punctul de vedere al spe­cialistului folclorist, obișnuit să privească literatura populară ca pe un fenomen sincretic, etnografic, este conciliat cu punctul de vedere al istoricului literar, atent în deo­sebi la fenomenul literar, artistic Partea a doua a volumului I în­cearcă, atît cit este posibil în pe­rioada începuturilor, o mai exactă delimitare a fenomenului literar propriu zis de fenomenul cultural în genere. Ținînd seama însă că această operație nu ar fi uneori pe deplin îndreptățită (cronica lui Miron Costin, fiind, de pildă, și operă literară, dar și istorie), i-a dat importanța cuvenită tuturor instituțiilor și formelor de cul­tură care, potrivit concepției marxist-leniniste, determină litera­tura și o vehiculează, lntrucit este vorba totuși de o istorie a lite­raturii, perspectiva predominantă nu putea fi decît aceea a artei. „Aici — spunea acad. G. Căli­­nescu într-o cuvîntare la Academia R.P.R. — nu e vorba de a remarca ici și colo, și anume însușiri artis­tice, ci de a privi totul în pers­pectiva artei. Fără îndoială că un bloc de marmură nu e o sculptură și descripția lui nu va cuprinde exaltări critice ca în fața operei unui Michelangelo. Determinarea valorii lui materiale e de compe­tența unui specialist. Cu toate astea, oricâte verdicte ne-ar da cel care cunoaște structura marmuri­­lor și rezistența lor, numai artis­tul știe să scoată cu imaginația din el formele culcate în bloc. Cul­tura veche este un astfel de bloc in care stau încă nenăscuți Emi­­nescu și Creangă, Caragiale și Sa­flav prim “ Istoriile literare mai vechi, im­portante din punct de vedere do­cumentar, fac o mare confuzie în­tre fenomenul estetic și cel cultu­­r­al-istoric. Circulația sau copierea unor texte manuscrise străine, de caracter bisericesc, juridic sau pur documentar, activitatea tipografiilor și a școlilor, formarea bibliotecilor sînt privite ca fenomene și mani­festări literare. Aici era nevoie de limpeziri și precizări pe care, în toate cazurile, noul tratat de istoria literaturii romîne le aduce. De asemenea, în multe probleme pînă acum controversate, tratatul vine cu soluții noi, acceptabile. Se arată convingător că primul letopi­seț romînesc, în limba slavonă, a fost scris nu la o mînăstire, ci la curtea lui Ștefan cel Mare, ca un instrument al politicii domnitorului de centralizare a statului feudal și apărare­a independenței naționale. Se demonstrează că învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teo­­d­osie sînt opera domnitorului Țării Romînești și nu a unui călugăr din secolul al XVII-lea, care n-ar fi putut avea cunoștințe de tactică și strategie militară, în vreme ce dom­nitorul era un om de o bogată cul­tură teologică, specifică epocii sale. In chestiunea apariției scrisului ro­mînesc se admite o cauză internă (dezvoltarea relațiilor de schimb și a mediului orășenesc) numai pen­tru actele cu caracter privat, pen­tru traducerea textelor bisericești, invocîndu-se influența ideilor Re­formei. Tratatul stabilește că cele două compilații de cronici mun­­tene din secolul al XVII-lea, Leto­pisețul cantacuzinesc și Letopisețul Bălenilor sînt scrieri anonime, au­torii neputînd fi, pentru moment, identificați. In deosebi supoziția că Letopisețul Bălenilor ar fi opera lui Radu Popescu e dovedită fără te­mei, cronica cunoscută a lui Radu Popescu, scrisă cu patru decenii mai tîrziu, avind alt caracter și alt stil. Sînt integrate istoriei litera­turii romîne figuri culturale din Transilvania ca Inochentie Micu, Gherontie Cotore, Radu Tempea II, Radu Duma și alții, a căror activi­tate de luptători pentru apărarea drepturilor românilor asupriți în scrisori, discursuri, cronici, tradu­ceri de scrieri istorice prevestesc mișcarea iluministă din ultimele două decenii ale secolului al XVIII-lea și primele trei decenii ale secolului al XlX-lea cu­noscută sub numele de Școa­la ardeleană. In sfîrșit, trata­tul analizează opera unor autori de altă limbă decît cea romînă, care insă au scris la noi și despre noi servind ca izvoare cronicarilor in­terni, precum : Viața fu­i I­on de Gavril Protul, patriarhului poemul despre Mihai Viteazul al lui Sta­­vrinos, cronica lui Matei al Mire­­lor, cronica lui Mitrofan Grigoraș, cronica lui Constantin Daponte, cronica lui Nicolae Chiparissa, cro­nica grecească a Ghiculeștilor, cro­nica lui Petre Depasta, poemul la­tin al lui Antonio Cosimelli. Dat fiind că epoca veche a lite­raturii noastre este în întregime cuprinsă în perioada numită în istorie a feudalismului dezvoltat, tratatul nu face exces de periodi­zare, care aici ar fi fost idioasă, împărțind materia pe secole (seco­lele XV și XVI la un loc, secolul XVII și secolul al XVIII-lea, pină la 1780, separat). In cadrul fiecărui secol, după o introducere asupra condițiilor poli­tice, sociale, istorice și culturale, se tratează literatura pe cele trei aspecte (literatura religioasă, lite­ratura istorică și cărțile populare). Aceste aspecte sînt urmărite si­multan, în toate provinciile româ­­nești (Țara Romînească, Moldova, Transilvania), în ordinea dictată de importanța manifestărilor literare la un moment dat. Autorii și ope­rele se bucură de o cercetare mo­nografică, exhaustivă, punîndu-se la contribuție toate izvoarele exis­tente. Fiecare mare capitol este ur­mat de o bibliografie specială, iar la sfîrșitul tratatului se dă biblio­grafia generală. Intîiul volum al tratatului a fost elaborat de cei mai buni specialiști în domeniul folclorului și al istoriei literare romînești, slaviști, neoele­­niști, medieviști, autori ei înșiși de lucrări valoroase de specialitate anterioare. Cum era și firesc, a­­ceste lucrări, revăzute și prelucrate sau sintetizate, au intrat în țesă­tura tratatului, comitetul de redac­ție al volumului repartizând cola­boratorilor capitolele cerute de ei înșiși. In felul acesta, volumul I din Istoria literaturii romîne a pu­tut să reunească cele mai autori­zate studii, într-o operă care se impune prin adîncimea investiga­ției, prin interpretarea riguros științifică a materiei, printr-o ex­punere aleasă și atrăgătoare, uni­tară Apariția primului volum din Istoria literaturii romîne constituie un eveniment de mare însemnă­tate în cadrul revoluției noastre culturale și el va fi urmat în curînd de apariția celorlalte volume, atît de așteptate de cititori. Conferențiar universitar dr. AL. PIRL vol.

Next