Apărarea Patriei, octombrie 1964 (Anul 20, nr. 233-259)
1964-10-29 / nr. 257
-i ■ 2 A P A R 4 R P A PATWfF* Joi 29 octombrie 1964 Nr. 257 (5650) ÄüJi jPNWü-'.wj'jf :u... .w K'rnT~-' ' • -ZW- T —>-p—... ■ ■ ■» I m mu n n i |■ ■ n| ■ ti1 -nr—m---r—r -l-n----I nr --in rirr—r-Ti-nr ~n ~-ir r-ir rmriirr n~i-inirn wnnmi^nr'ii' in i n t iii'iiiiiirnnimni'n~TTnTr'nrnninnii i iiinniliiinnnriiirii ' muu rriMiiriiHiimr' it~î nfirfr^irTimiriwiiinniw»i«mi»iniii 1 —————----«■tiutii—ih i . _________________________ AȘA SE CĂLESC LUPTĂTORII Invingînd greutățile, au învățat Çu rttîitiileț pe leviere și privirea ațintită cînd pe indicatoarele aparatelor de bord, cind asupra torentului care se zărea prin vizor, atent la comenzile pe care le primea prin telemenul de bord, sergenții! Nicolae Prodan conducea tancul de mai multe ore în șir Participa pentru prima oară la o aplicație tactică în munți. Drumurile cu multe serpentine, terenul accidentat cu numeroase locuri înguste de trecere, obstacolele naturale întilnite la tot pasul au pus la încercare nu numai măiestria și cunoștințele sale și ale celorlalți mecanici conductori, dar și rezistența fizică, curajul și hotărirea lor de a învinge. Ordinele prin care comandantul companiei cerea mărirea vitezei sau trecerea de la un dispozitiv la altul ,se succedau la intervale scurte de timp, în raport cu situațiile des schimbătoare ce aveau loc, îndeplinirea lor promptă depindea de buna pregătire a echipajelor și, în mod deosebit, de iscusința mecanicilor conductori. Ei se aflau intr-o permanentă încordare. Brațele și picioarele executau sute de mișcări sincronizate pentru mînuirea levierelor, schimbarea vitezelor, accelerări și frînări. Cea mai mică scăpare sau ezitare, orice greșeală, puteau intîrzia acțiunea tancurilor. După o astfel de activitate încordată, orice clipă de repaus era binevenită. Și iată, comandantul a ordonat tancurilor să se oprească. Cît vor sta acum ?... o oră, două, o zi, o noapte ? Nu se știe. Oricum, primul lucru este ca mașinile de luptă să fie pregătite în vederea unor noi acțiuni , odihnat abia după aceea. Mecanicii conductori, îndrumați de locțiitorul tehnic și comandanții de plutoane, au început să verifice cu atenție dacă șenilele sunt întinse suficient, care este starea patinelor și a galeților, plinurile etc. Când totul a fost pus la punct, iar echipajele se pregăteau să treacă în repaus s-a primit o nouă misiune pentru îndeplinirea căreia tanchiștii au mărșăluit toată noastea. Tanchiștii au învins, rînd pe rind, toate greutățile puse de această aplicație. S-au călit și mai mult, și-au desăvîrșit deprinderile de buni luptători „Cită deosebire între felul cum acționau militarii la începutul anului și cum se comportă în diferite situații acum“ — spunea ofițerul Grigore Anghel, într-o discuție. Se gîndea la toți și îndeosebi la mecanicii conductori. Sergentul Nicolae Prodan, de exemplu, sau sergentul Ioan Dumitrache. Știau ei să conducă, la venirea în subunitate , dar eu au trebuit să muncească pînă să-și formeze aceie deprinderi care să le permită să conducă cu siguranță tancul în „luptă“, pe orice timp și teren, ziua și noaptea, cu viteza cerută. Ofițerul Angliei își amintește de o tendință manifestată la mulți dintre mecanicii conductori : la primele exerciții de conducere, ei ocoleau unele obstacole, evitau să treacă escarpele și contraescarpele. Exercițiile de conducere în tancodrom, pe timpul cărora comandanții pretindeau fiecăruia să conducă nu numai în baremul de timp, dar și corect, se împleteau cu ore de antrenament la bancurile de conducere, cu o sistematică pregătire teoretică. Curajul lor in acțiune creștea pe măsură ce își însușeau mai bine tehnica, regulile de conducere, pe măsură ce se convingeau de posibilitățile mari ale mașinilor de luptă, de forța lor. Au urmat apoi primele aplicații tactice, primele încercări în teren necunoscut, primele acțiuni în cîmpul tactic. Mecanicii conductori, printre care și sergentul Prodan, după 2—3 ore la leviere se simțeau obosiți. Comandanții, însă le cereau să sape imediat adăpostiți să verifice cu atenție tancurile. Li se cerea prea mult, peste puteri ? „Ceea ce la început, din lipsă de antrenament, li se părea foarte greu — spune ofițerul Anghel — acum trecea aproape neobservat“. Drumul spre măiestrie nu este lin ci presărat cu numeroase obstacole. Acest drum poate fi străbătut numai de oameni perseverenți, care nu se sperie de greutăți, nu dau înapoi cînd le întîlnesc în cale, ci le înving , de oameni conștienți de menirea lor, de cei care învață necontenit. Așa se călesc luptătorii. Așa s-au călit au crescut alături de ceilalți milișitari și mecanicii conductori din compania comandată de ofițerul Grigore Anghel. Sergentul N. Prodan este unul din cei peste 90 la sută care au obținut brevetul de mecanic conductor clasa a 2-a, iar priceperea pe care au dovedit-o tanchiștii in aplicații și la inspecție se concretizează in calificativele bune și foarte bune pe care le-au înregistrat. Locotenent colonel I. SUCIU Ochitorul tunului 3 Un tînăr ostaș, nu prea înalt, cu privire ageră, avînd o ținută ireproșabilă, cu haine curate și centura bine strînsă pe corp, așa l-am cunoscut pe cel care avea să devină ochitorul tunului 3 din bateria comandată de căpitanul A. Dragomir. L-a propus cu ocazia selecționării ochitorilor însuși comandantul bateriei. Și faptele au dovedit că ofițerul nu s-a înșelat. Soldatul fruntaș Ion Bran — căci despre el este vorba — s-a instruit într-o echipă de servanți cu frumoase tradiții, echipa cu cel mai bun ochitor din unitate, soldatulfruntaș Vasile Bărbăcaru, împreună au studiat, au executat numeroase ședințe de pregătire teoretică și practică, împreună au parcurs drumul măiestriei militare, astfel incit bateria să reediteze performanță „proiectilului tancul“. Primă confruntare în poligon, la puțin timp de la începerea instrucției, a constituit însă o dezamăgire pentru tânărul ostaș. Proiectilele trase de tun cu ochirea executată de el n-au lovit nici o țintă. In mintea lui nu se cristalizaseră bine operațiunile ochirii ; el nu devenise încă stăpin pe aparate și mecanisme, nu-și formase deprinderile necesare, ii tremura mina cînd trebuia să declanșeze focul. De vină era firește numai el. Doar, in aceeași zi, cu același tun, soldatul fruntaș Bărbăcaru a obținut din nou rezultate foarte bune. Soldatul Bran i-a studiat mai îndeaproape mișcările, deși cu greu putea face acest lucru. Ochitorul acționa cu o precizie și repeziciune desăvârșită, mînuia concomitent, cu ambele mîini, mecanismele de ochâe. Comandantul arătase viitorilor ochitori importanța mînuirii deodată a mecanismelor, iar soldatul fruntaș Bărbăcaru demonstrase practic cum poate fi realizată această cerință. Se spusese comandantul în repetate rînduri că rapiditatea trebuie să meargă mînă în mină cu precizia, și li se demonstrase la timp și cum pot fi strîns împletite aceste acțiuni. Se vede treaba însă că cel care fusese ales să devină ochitor nu și-a dat bine seama de însemnătatea tuturor acestora. Acum în poligon, minmile în plus sau în minus, nu au realizat precizia necesară, iar cronometrul a arătat că nu s-a ajuns la rapiditatea cerută de harem. Insuccesul din poligon al tînărului soldat a fost un adevărat „duș rece“. Dînd dovadă de voință, de perseverență și tenacitate, el a trecut la o muncă foarte atentă. Cu unele atributiuni a luat-o chiar de la capăt. Ajutat îndeaproape de soldatul-fruntaș Bărbăcaru a învățat in detaliu aparatele de ochire, a pătruns,secretele“ mînuirii eficace a mecanismelor de ochire și a celor de dare a focului. S-a deprins să verifice și să regleze aparatele de ochire, după orice schimbare de poziție, oricît de scurtă ar fi ea. Antrenamentele zilnice le-a executat de la simplu la compus ; inițial a manevrat mecanismele de ochire pentru a-și forma deprinderi pînă la reflex, apoi a trecut la ochirea directă asupra țintelor fixe, iar ulterior asupra țintelor în mișcare, de la viteze mici, la viteze normale. Operațiunile ochirii le-a executat din nou, inițial neîncadrate în timp, iar pe măsura creșterii intensității antrenamentelor, încadrate în haremuri de timp și precizie Urmarea firească a acestei pregătiri ca și a sprijinului care i l-a dat comandantul a fost că pe fișa soldatului Bran au început să apară numai puncte ascendente, liniile graficului arătînd un continuu progres: împreună cu ceilalți tovarăși din subunitate, ostașul a luptat ca în întrecerea din baterie, echipa de servanți să se situeze in frunte. L-am întîlnit din nou în poligon la următoarele trageri. Tunul său a fost primul care a deschis focul. Indemînarea și precizia în mișcări se vedeau la fiecare pas. Studia atent terenul la obiective, alegea repere vizibile, determina cu multă precizie distanțele pînă la ele. Am observat la el și la echipa de servanți preocupare pentru rapiditate, dar și pentru precizie. Am fost sigur că loviturile nu-și vor greși ținta. Intr-adevăr, toate proiectilele au fost trimise în machete, Soldatul fruntaș Bran a devenit ochitorul titular al tunului 3. Era o premiză sigură că tradiția tunului va fi menținută și îmbogățită. De altfel, el s-a și angajat că va fi tot timpul asemenea soldatuluifruntaș Bărbăcaru, lăsat la vatră. Angajamentul luat a fost îndeplinit cu cinste. La toate tragerile și aplicațiile executate anul acesta tunul 3 a obținut numai rezultate foarte bune. Aceasta a contribuit cu echipa de servanți ca și subunitatea din care face parte să obțină și în acest an titlul de onoare ostășească, titlul de „Subunitate de frunte“. Exemplul soldaților fruntași V. Bărbăcaru și I. Bran va fi urmat acum de alt ochitor. Tradiția tunului 3 va fi dusă mai departe. Viitorul ochitor al tunului 3 va ști să mențină renumele dobîndit de cei din contingentele dinaintea lui. Locotenent-colonel T. FRASIA Recompensați pentru munca depusă Comandantul unității noastre a recompensat un număr mare de gradați și soldați care s-au evidențiat în mod deosebit în munca de pregătire a bazei materiale pentru noile etape de instrucție. Printre cei evidențiați se află și caporalul V. Rusu. Gradatul este unul dintre militarii cei mai destoinici. O dovedește și cele trei insigne pe care le poartă cu mîndrie pe piept : „Militar de frunte“, „Prieten al cărții“ și cea de polisportiv. Recent, el s-a angajat să nu precupețească nici un efort pentru ca subordonații săi să urmeze același drum. Cuvinte de laudă se pot spune și despre caporalii Th. Dediu, Fr. Teclaș, Șt. Marin, soldatul fruntaș Al. Pădărău și mulți alții care au fost de asemenea recompensați. Căpitan GH. PODESCU Soldatul-fruntaș V Bobocea, militar de frunte, în timpul cartului la proiector Foto : 1. NEGRUT In vreama deschiderii unu nu de învațămint politic orn unor activii mici Un simpozion sau o seară literară, o vizită la o întreprindere industrială, o convorbire in fața hărții patriei sau o conferință contribuie la cunoașterea mai profundă de către militari a politicii partidului nostru, ajută la adincirea cunoștințelor însușite in cadrul invățămintului politic, mobilizează la transpunerea lor in viață. In cele ce urmează, redăm părerile cîtorva propagandiști care în acest domeniu dispun de o bogată experiență. Maiorul GH. BUZEA. Sînt propagandist la o grupă de ofițeri care studiază economia politică. Marea majoritate a cursanților au încheiat anul de învățămint cu rezultate foarte bune. Consider că la obținerea acestor rezultate o contribuție de seamă și-au adus-o vizitele cu tematică organizate la diferite întreprinderi și unități socialiste din localitate și din împrejurimi. Să exemplific. Era în preajma seminarului la tema „Munca socială în socialism. Legea creșterii necontenite a productivității muncii“. Cu aprobarea comandantului, s-a organizat vizitarea a două uzine din localitate. Ideea centrală care a constituit tematica vizitelor a fost progresul tehnic — cale principală a creșterii productivității muncii. In halele și secțiile întreprinderilor vizitate cursanții au urmărit procesul tehnologic Înaintat, au admirat mașinile și agregatele de fabricație romînească realizate la nivelul tehnicii mondiale. In convorbirile avute cu colectivele de muncitori, cu inginerii și tehnicienii uzinelor, ei au luat cunoștință de indicii înalți de producție realizați, au căutat să rețină date concrete privind succesele în ridicarea productivității muncii, reducerea prețului de cost, obținerea de economii etc. La seminar, discuțiile au fost vii, interesante. Ofițerii vorbind despre grija ce o acordă partidul introducerii pe scară tot mai largă a progresului tehnic în economia națională, au argumentat problemele puse în dezbatere în mod științific, ciin exemple concrete din uzinele din localitate Din relatările propagandistului am desprins că vizitele cu tematică precisă au avut influență și asupra activității practice a cursanților. Avînd drept exemplu perseverența și entuziasmul inovatorilor din uzine, inovatorii din unitatea noastră și-au intensificat munca. Căpitanul inginer T. Vasilescu a realizat „Instalația pentru controlul aparatelor electrice din fuselajul posterior al avionului supersonic“ și „Bancul pentru controlul funcționării stabilizatorului la anumite regimuri de viteză și înălțime“; locotenentul-major inginer D. Tălăngescu a conceput, după îndelungi căutări, „Bancul pentru controlul proiectilelor reactive“ In noul an de învățămint, asemenea vizite cu tematică la uzinele, fabricile, întreprinderile economice vor continua. Ele îi vor ajuta pe cursanți la îmbogățirea cunoștințelor politico-ideologice, la obținerea de rezultate tot mai bune in activitatea lor de serviciu. Locotenent-colonelul I. PETRES CU. Din proprie experiență m-am convins că preocuparea pentru cultura generală, pentru pregătirea multilaterală a cursanților se răsfringe cu rezultate bune asupra învățămîntului politic. Ofițerii din grupa de filozofie pe care o conduc au fost mobilizați în cursul anului la citirea literaturii beletristice și tehnico-științifice, la vizionarea unor filme și spectacole teatrale ce au avut contingență cu problemele din planul de învățămint. Aceste activități i-au ajutat pe cursanți ca la seminarii să argumenteze cu exemple mai variate. Așa, de pildă, pentru aprofundarea temei referitoare la înaltele calități morale și de luptă ale militarilor forțelor noastre armate, ofițerii au citit romanul „Așa cum a fost“ și au vizionat filmul „Obstacolul“. La discuții, cursanții s-au referit la eroii romanului și ai filmului. Totodată, ei au raportat episoadele cărții și imaginile ecranizate la coordonate mai largi, la ansamblul creației artistice inspirate din viața ostășească, au venit cu exemple din subunități care reflectau componente reale ale profilului moral al militarului armatei noastre populare. Mulți s-au referit și la sarcinile ce le revin pentru a cultiva la ostași calitățile necesare unor buni luptători. Firește că asemnea preocupări vor sta în atenția noastră și în noul an de învățămint. Pentru a da mai multă consistență pregătirii ofițerilor din grupă voi recomanda cursanților ca în vederea seminariilor să consulte și „Revista de filozofie“. Recent, în editura Academiei Republicii Populare Romîne a apărut lucrarea „Educația estetică prin artă și literatură“. Ea poate fi folosită în aprofundarea tezei cu privire la funcțiile artei în viața socială. Desigur, studierea din această lucrare a unor probleme cum sînt : atitudinea estetică în fața realității, rolul literaturii, teatrului și muzicii, al artelor plastice și al mișcării artistice de amatori în formarea gusturilor estetice îi va ajuta pe cursanți să-și întregească cunoștințele, să înțeleagă mai clar sarcinile ce se revin pe tărîmul educării estetice a militarilor. Căpitanul GH. MIHAILESCU. In anul de învățămint care a trecut, un accent deosebit l-am pus pe organizarea în subunitate a unor activități culturale strîns legate de tematica lecțiilor politice. Conținutul bogat în idei al acestora, forma atractivă sub care s-au desfășurat au contribuit la înțelegerea de către militari a problemelor de bază din lecții, la ridicarea conștiinței lor politice. Activitățile culturale au însuflețit pe militari la muncă avîntată și rodnică pentru continua perfecționare a măiestriei lor militare. Compania a redobîndit titlul de „Subunitate de frunte“ avînd toți ostașii specialiști de clasă și purtători ai insignei de „Militar de frunte“. „ Experiența de pînă acum în desfășurarea activităților culturale adecvate tematicii lecțiilor politice ne va fi folositoare. Astfel, ținînd cont că primele lecții ce se vor expune militarilor se vor referi la patria noastră socialistă, la îndatoririle militarilor de a apăra cuceririle revoluționare ale poporului muncitor, împreună cu membrii activului cultural al subunității am luat măsuri pentru organizarea și desfășurarea încă de pe acum a unor activități culturale intitulate „Să ne cunoaștem patria“. La una din acestea se va ține un referat despre frumusețile de neasemuit și despre bogățiile țării noastre, la care se vor folosi litografii și fotomontaje cu imagini adecvate. Apoi, câțiva militari vor povesti despre pitorescul regiunilor Ploiești și Hunedoara, despre bogățiile solului și subsolului acestor regiuni. La o altă activitate culturală, personal voi vorbi ostașilor despre dezvoltarea industriei energetice și a construcțiilor de mașini. Vor lua cuvîntul și militarii care au lucrat în aceste ramuri ale economiei. Cîțiva ostași vor recita poezii închinate patriei socialiste. La sfîrșit, în fața hărții patriei se va disputa un mic concurs pe tema „Cine cunoaște mai multe hidro și termocentrale nou construite pe meleagurile țării ?“. Pregătite din timp, cu grijă, asemenea activități culturale vor adunei sentimentele patriotice ale militarilor, vor ușura aprofundarea conținutului de idei al lecțiilor politice. Desigur, în unități și subunități s-a acumulat o bogată experiență privind organizarea de activități menite a contribui la sporirea eficacitații Invățămintului politicoideologic. Este de datoria comandanților, a lucrătorilor politici și a organizațiilor de partid de a generaliza această experiență, de a o aplica în practică. La ședințele lunare de pregătire a propagandiștilor de grupe de lecții politice se pot organiza schimburi de experiență în ceea ce privește contribuția propagandistului la organizarea și desfășurarea în subunități a unor activități culturale bogate în conținut, atractive. Grija, preocuparea permanentă a comandanților, organelor și organizațiilor de partid pentru ridicarea invățămintului politic la nivelul cerințelor actuale trebuie materializate in activități practice cit mai variate și eficiente. Maior M. NEGURA METODE CONCLUZII. PERSPECTIVE Din scrisorile corespondenților voluntari Preocupări actuale Multe din scrisorile sosite la redacție se referă la amenajarea, reutilarea și modernizarea sălilor de specialitate care constituie una din preocupările de seamă ale comandanților. Am reținut pe această temă o idee interesantă din corespondența ofițerului M. Cioroagă. E vorba de folosirea centralizată a sălilor de specialitate radio, prin cuplarea lor. Acest lucru creează posibilitatea ca militarii să învețe lucrul în direcții și rețele radio în condiții foarte bune. Și scrisorile semnate de ofițerii C. Musteață și I. Toma, plutonierii I. Păun, Șt. Platon și soldatul I. Ioniță scot în evidență realizări însemnate în pregătirea și amenajarea sălilor de specialitate f. Soldații-fruntași I. Troe și Gh. Zamfir au fost recompensați de comandantul marii unități pentru străduința depusă în montarea noului complot pentru încălzire la blocul alimentar. Noul dispozitiv, care folosește combustibili ieftini, asigură pregătirea hranei cu aburi sub presiune. Știrea ne-a fost transmisă de locotenentul-major I. Țuțu Ofițerul O. Șchiopu ne informează că în unitatea unde șeful spatelui este ofițerul Gh. Muncitu, aprovizionările de iarnă s-au realizat un procent de sută la sută la paste tomate, ceapă și rădăcinoase. Sub îndrumarea căpitanului N. Pavel, comandantul subunității, se face un nou fotomontaj cu cele mai recente imagini de pe întinsul patriei. Foto: M. PO.JOGEANV ISTORIA LITERATURII ROMÎNE Istoria literaturii romîne, I, lucrare colectivă, de interes național, întocmită sub conducerea acad. G. Călinescu și a unui comitet de redacție în frunte cu acad. Al. Rosetti, cuprinde două părți : o expunere sintetică a folclorului literar romînesc pe genuri și o expunere istorică a literaturii romîne din perioada feudală, de la începutul secolului al XV-lea pînă la anul 1780, dată la care îndeobște se consideră, că începe o fază de tranziție spre literatura romînă modernă, așa numita epocă a luminilor. . Partea întîi a volumului apărut e consacrată folclorului, întrucît în țările romînești, ca la orice popor, literatura populară este mai veche decît cea cultă, punctul de plecare al acesteia din urmă și modelul ei permanent. Partea despre folclor conține o expunere istorică generală, insistînd îndeosebi asupra literaturii populare orale din perioada feudală, rămînînd ca în volumele următoare ale tratatului să se reia în discuție piesele databile, ia locul potrivit (ca de pildă folclorul nou de după 23 August 1944, in volumul al V-lea). După o scurtă înregistrare a vechilor atestări istorice, se trece la analiza poeziei obiceiurilor (de anul nou, de primăvară și vară , in legătură cu momentele mai importante din viața omului : naștere, nuntă, înmormîntare), tot aici prezentîndu-se descîntecele. Urmează capitole speciale asupra teatrului popular, asupra prozei populare (basm, legendă, snoavă), asupra poeziei epice (cîntec bătrînesc, baladă nuvelistică), asupra poeziei lirice (doină, cîntec de joc, strigături, cîntec istoric, cîntec de leagăn), asupra folclorului copiilor ghicitorilor, proverbelor și zicătorilor. Un capitol final este dedicat artei literare în folclor, aici reluindu-se analiza pe genuri și specii cu privire specială asupra procedeelor artistice utilizate în literatura orală. Cele 228 de pagini rezervate folclorului oferă cititorului un prim studiu complet asupra literaturii romîne populare bazat pe folosirea celei mai riguroase metode științifice. Punctul de vedere al specialistului folclorist, obișnuit să privească literatura populară ca pe un fenomen sincretic, etnografic, este conciliat cu punctul de vedere al istoricului literar, atent în deosebi la fenomenul literar, artistic Partea a doua a volumului I încearcă, atît cit este posibil în perioada începuturilor, o mai exactă delimitare a fenomenului literar propriu zis de fenomenul cultural în genere. Ținînd seama însă că această operație nu ar fi uneori pe deplin îndreptățită (cronica lui Miron Costin, fiind, de pildă, și operă literară, dar și istorie), i-a dat importanța cuvenită tuturor instituțiilor și formelor de cultură care, potrivit concepției marxist-leniniste, determină literatura și o vehiculează, lntrucit este vorba totuși de o istorie a literaturii, perspectiva predominantă nu putea fi decît aceea a artei. „Aici — spunea acad. G. Călinescu într-o cuvîntare la Academia R.P.R. — nu e vorba de a remarca ici și colo, și anume însușiri artistice, ci de a privi totul în perspectiva artei. Fără îndoială că un bloc de marmură nu e o sculptură și descripția lui nu va cuprinde exaltări critice ca în fața operei unui Michelangelo. Determinarea valorii lui materiale e de competența unui specialist. Cu toate astea, oricâte verdicte ne-ar da cel care cunoaște structura marmurilor și rezistența lor, numai artistul știe să scoată cu imaginația din el formele culcate în bloc. Cultura veche este un astfel de bloc in care stau încă nenăscuți Eminescu și Creangă, Caragiale și Saflav prim “ Istoriile literare mai vechi, importante din punct de vedere documentar, fac o mare confuzie între fenomenul estetic și cel cultural-istoric. Circulația sau copierea unor texte manuscrise străine, de caracter bisericesc, juridic sau pur documentar, activitatea tipografiilor și a școlilor, formarea bibliotecilor sînt privite ca fenomene și manifestări literare. Aici era nevoie de limpeziri și precizări pe care, în toate cazurile, noul tratat de istoria literaturii romîne le aduce. De asemenea, în multe probleme pînă acum controversate, tratatul vine cu soluții noi, acceptabile. Se arată convingător că primul letopiseț romînesc, în limba slavonă, a fost scris nu la o mînăstire, ci la curtea lui Ștefan cel Mare, ca un instrument al politicii domnitorului de centralizare a statului feudal și apărarea independenței naționale. Se demonstrează că învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie sînt opera domnitorului Țării Romînești și nu a unui călugăr din secolul al XVII-lea, care n-ar fi putut avea cunoștințe de tactică și strategie militară, în vreme ce domnitorul era un om de o bogată cultură teologică, specifică epocii sale. In chestiunea apariției scrisului romînesc se admite o cauză internă (dezvoltarea relațiilor de schimb și a mediului orășenesc) numai pentru actele cu caracter privat, pentru traducerea textelor bisericești, invocîndu-se influența ideilor Reformei. Tratatul stabilește că cele două compilații de cronici muntene din secolul al XVII-lea, Letopisețul cantacuzinesc și Letopisețul Bălenilor sînt scrieri anonime, autorii neputînd fi, pentru moment, identificați. In deosebi supoziția că Letopisețul Bălenilor ar fi opera lui Radu Popescu e dovedită fără temei, cronica cunoscută a lui Radu Popescu, scrisă cu patru decenii mai tîrziu, avind alt caracter și alt stil. Sînt integrate istoriei literaturii romîne figuri culturale din Transilvania ca Inochentie Micu, Gherontie Cotore, Radu Tempea II, Radu Duma și alții, a căror activitate de luptători pentru apărarea drepturilor românilor asupriți în scrisori, discursuri, cronici, traduceri de scrieri istorice prevestesc mișcarea iluministă din ultimele două decenii ale secolului al XVIII-lea și primele trei decenii ale secolului al XlX-lea cunoscută sub numele de Școala ardeleană. In sfîrșit, tratatul analizează opera unor autori de altă limbă decît cea romînă, care insă au scris la noi și despre noi servind ca izvoare cronicarilor interni, precum : Viața fui Ion de Gavril Protul, patriarhului poemul despre Mihai Viteazul al lui Stavrinos, cronica lui Matei al Mirelor, cronica lui Mitrofan Grigoraș, cronica lui Constantin Daponte, cronica lui Nicolae Chiparissa, cronica grecească a Ghiculeștilor, cronica lui Petre Depasta, poemul latin al lui Antonio Cosimelli. Dat fiind că epoca veche a literaturii noastre este în întregime cuprinsă în perioada numită în istorie a feudalismului dezvoltat, tratatul nu face exces de periodizare, care aici ar fi fost idioasă, împărțind materia pe secole (secolele XV și XVI la un loc, secolul XVII și secolul al XVIII-lea, pină la 1780, separat). In cadrul fiecărui secol, după o introducere asupra condițiilor politice, sociale, istorice și culturale, se tratează literatura pe cele trei aspecte (literatura religioasă, literatura istorică și cărțile populare). Aceste aspecte sînt urmărite simultan, în toate provinciile românești (Țara Romînească, Moldova, Transilvania), în ordinea dictată de importanța manifestărilor literare la un moment dat. Autorii și operele se bucură de o cercetare monografică, exhaustivă, punîndu-se la contribuție toate izvoarele existente. Fiecare mare capitol este urmat de o bibliografie specială, iar la sfîrșitul tratatului se dă bibliografia generală. Intîiul volum al tratatului a fost elaborat de cei mai buni specialiști în domeniul folclorului și al istoriei literare romînești, slaviști, neoeleniști, medieviști, autori ei înșiși de lucrări valoroase de specialitate anterioare. Cum era și firesc, aceste lucrări, revăzute și prelucrate sau sintetizate, au intrat în țesătura tratatului, comitetul de redacție al volumului repartizând colaboratorilor capitolele cerute de ei înșiși. In felul acesta, volumul I din Istoria literaturii romîne a putut să reunească cele mai autorizate studii, într-o operă care se impune prin adîncimea investigației, prin interpretarea riguros științifică a materiei, printr-o expunere aleasă și atrăgătoare, unitară Apariția primului volum din Istoria literaturii romîne constituie un eveniment de mare însemnătate în cadrul revoluției noastre culturale și el va fi urmat în curînd de apariția celorlalte volume, atît de așteptate de cititori. Conferențiar universitar dr. AL. PIRL vol.