Apărarea Patriei, mai 1965 (Anul 21, nr. 47-50)
1965-05-07 / nr. 47
Nr. 47 (5751) Säptâmina sportivă Principalul eveniment sportiv al sâptămînii trecute l-a constituit prima evoluție a reprezentativei noastre de fotbal în preliminariile campionatului mondial din 1966. După acum se știe, echipa noastră a Întîlnit pe teren propriu formația Turciei, pe care a întrecut-o la scor. Despre calitatea meciului și a jocului prestat fie echipă am cerut părerea cîtorva dintre spectatorii obișnuiți ai întrecerilor sportive: Locotenent-colonel AL. APOLZAN, maestru al sportului .Obiectivul acestui joc a fost atins : echipa noastră a cîștigat cu 3—0. Sub acest aspect, sutele de mii de iubitori ai fotbalului din țara noastră sînt satisfăcuți. Ceea ce a nemulțumit însă este faptul că această victorie fost obținută după un joc oareacare, în care adversarul n-a pus aproape nici o problemă echipei noastre. Este suficient să ne amintim că oaspeții n-au tras nici un șut în spațiul porții în toate cele 90 de minute. Cred că nu greșesc dacă afirm că formația turcă, jucînd așa cum a jucat aici, ar putea fi întrecută de oricare dintre primele trei echipe din campionatul nostru. In evoluția jucătorilor români au fost mari diferențe. Ca fost stoper mă voi referi la jocul apărării. Haidu a jucat fără greșeală, dovedindu-se imbatabil la baloanele înalte din careu. Fundașii de margine au fost utili, mai bun Greavu. Cuplul fundașilor centrali este neomogen. In timp ce Hălmăgeanu are intervenții sigure și joacă lucid. D. Coe nu are valoarea necesară echipei reprezentative. Mai potrivit ar fi fost Solomon. Aceeași diferență o arată și mijlocașii : Ghergheli — joc complet, mare putere de luptă, N. Georgescu — șters, anonim. Antrenorii mai au de lucru cu echipa pentru partidele cu Cehoslovacia și Portugalia". Căpitan PETRE URLÄTEANU, comandant de companie : i.Intîlnirea internațională de duminică a avut ,în ea numai vreo 10 minute de fotbal,către sfirșitul jocului. Orice s-ar spune este foarte puțin. A juca numai a 9-a parte dintr-un meci nemulțumește. Cred că înaintarea, care era chemată să fie cel mai activ compartiment în jocul de la București, a fost greșit alcătuită : patru jucători din... patru cluburi. Dintre aceștia n-au jucat decit... jumătate : Pîrcălab și Mateianu. Ceilalți — Creiniceanu a irosit multe baloane și ocazii, iar Ionescu a făcut, de fapt, antijoc. De ce s-o fi renunțat la principiul alcătuirii formației pe scheletul celei mai active echipe din campionat ?" HARALAMBIE STELEA, tehnician la uzinele „33 August" -„Nu-mi „scapă“ nici un joc de fotbal din categoria A care se dispută în Capitală. Despre cele Internaționale nici nu mai vorbesc. Duminică am fost prezent pe stadion împreună cu tovarășii mei de muncă, împreună cu zecile de mii de „microbiști". Ce am reținut din joc ? Mai întîi că echipa noastră, care întîlnea un adversar pus pe dantelărie, s-a străduit în ansamblul ei să facă un joc cît mai bun. Acest lucru nu i-a reușit însă decit în parte. Apoi, că meciul a constituit o importantă verificare a potențialului echipei noastre pentru jocuri mai grele, cum sînt returul din Turcia și dublele întîlniri cu Cehoslovacia și Portugalia. Ne putem declara mulțumiți ? Și da, și nu. Este bine că am cîștigat, dar maniera trebuie serios îmbunătățită. Sperea antrenorii au tras mai multe concluzii decît noi" CONSTANTIN BREZEANU actor la teatrul „C. I. Nottara“ „Duminică, unul dintre televizoarele teatrului a fost instalat la cabine. Intre două replici, actorii care ieșeau din scenă se grăbeau să „prindă“ vreo fază, două. Am fost mai norocos, deoarece, deși eram în spectacol, am putut să văd o bună parte din meci, inclusiv cele 10 minute cînd sportivii noștri au făcut un joc mai apropiat de ceea ce se numește fotbal. Trebuie să spun că n-am fost mulțumit în totalitate de calitatea jocului, înseși golurile au fost marcate nu din acțiuni bine gîndite și spectaculoase, ci din lovituri de pedeapsă : primul în urma faultării lui Mateianu, al doilea din 11 m. și al treilea din lovitură directă. Cred că echipa noastră ■ reprezentativă poate juca un fotbal de mult mai bună calitate. Dovadă: cele 10 minute amintite. Ce-ar fi dacă jucătorii noștri s-ar pregăti cu atenție să poată imprima un astfel de ritm nu 10, ci 90 de minute ?" Răspunsuri notate de M. CIUPERCEANU -,ii...li,SjitiJi-'u , ..,- „.„nr-,,-... ........■■■■.■'. i .«Wil<lll^âw^wiaulyiM»gi;.^Wjll/lflfc«l»».'V L:~~-■ ..... ■ : ----;..........- g ' ȚlȚlTj j. ^ H 1 Fl il Dlj BAL <T3Hfc8*3fi393^5£TO,::?^^ Al 3-les gol al echipe! noastre, marcat de Creinleeami GEORGE ENESCU, strălucit reprezentant al culturii romînești contemporane Un deceniu deja stingerea din viață a marelui artist Adevăratele personalități s-au alăturat întotdeauna cu entuziasm problemelor majore ale epocii lor, ale poporului, dînd glas aspirațiilor lui, sintetizînd în opere de valoare artistică superioară comorile pe care veacurile le-au adunat cu grijă, cu pasiune, cu nespuse sacrificii. Exemplu grăitor ne-au oferit Eminescu și Arghezi în poezie, Creangă și Sadoveanu în proză, Caragiale și Ionescu în dramaturgie, Brâncuși în sculptură. Grigorescu, Aman și Luchian în pictură, ca să amintesc doar numai citeva personalități remarcabile. In muzică : marele nostru George Enescu. Deceniul care s-a scurs de la moartea sa, departe de a șterge amintirea celui mai de seamă reprezentant al școlii muzicale naționale românești, a dat stîncii tăria granitului, a ridicat moștenirea sa artistică la înălțimea valorilor universale. Cînd literatura și arta plastică își dobîndiseră prestigiul internațional, muzica noastră aștepta incă nașterea acelui Prometeu chemat să o elibereze din cercul ingust al realizărilor locale, Enescu are meritul incontestabil de a fi recuperat, în mai puțin de o jumătate de veac, rămînerea în urmă a muzicii românești, de a fi echilibrat mersul artelor noastre pe drumul consacrării mondiale. In acești zece ani, tot mai des au răsunat glasurile acelora care — încercînd să cearnă nisipul spre a descoperi nestemate, — au alăturat numele lui Enescu de șiragul untor figuri geniale ale secolului nostru cum ar fi Honegger, Stravinski, Bartok, Schönberg, Prokofiev, Hindemith. Opera Oedip a lui Enescu începe să-și împlinească misiunea nobilă de strălucită creație artistică, pătrunsă de un cald umanism, fiind socotită de presa de specialitate printre capodoperele genului lirico-dramatic din prima jumătate a acestui veac Dacă urmărești cu atenție catalogul creației lui George Enescu nu poți să nu remarci unele aspecte proprii marilor artiști și, totodată adevăraților oameni strâns legați de poporul din care s-au ridicat. Enescu a întruchipat cinci personalități într-una singură : compozitor, violonist, dirijor, pianist și pedagog. A minuit, condeiul cu aceeași iscusință ca arcușul și bagheta. în compoziție nu a cunoscut hotare între muzica de cameră și simfonică, între lied și operă. De la primul opus (Poema română) pînă la ultimul (Uvertura de concert pe teme în caracter popular românesc), folclorul patriei sale a constituit izvorul permanent de inspirație. De la cea dinții lucrare pînă la „cîntecul de lebădă“, Enescu nu a știut ce-i ocolișul, căutarea sterilă, „moda“ timpului , a mers vertiginos spre înălțimi, spre soare, între tradiție și inovație a făcut mereu o punte de legătură, ajungînd prin elementul național către universal. Este uimitoare varietatea și complexitatea mijloacelor de expresie care dau unitatea de limbaj muzical operei enesciene. ...Am ascultat zilele acestea banda de magnetofon cu amintirile maestrului, dezvăluite în anul morții, la radioteleviziunea franceză.« Dec nedescrig* rămîn momentele unde lftele îi fluieră doine și cîntece populare românești, Ciocârlia și fragmente din balade, acompaniindu-se la pian ! Răzbate atîta dragoste față de folclor și simți fiorul patriotic ce-i încălzește glasul, nicit este cu neputință să-l imaginezi pe artist altfel decît contopit, cu viața meleagurilor țării dragi pe care a dorit nespus de mult să o revadă în anii de pe urmă ai vieții. Opera lui Enescu a cuprins în acest deceniu toate meridianele pămîntului, nemaiexistînd, continent în geografia muzicală a lumii unde acordurile muzicii sale să nu fi răsunat ca un ecou, ca un mesaj al poporului român. Festivalurile internaționale ce-i poartă numele și-au cucerit o notorietate mondială. Enescu a generat energii creatoare nebănuite, exemplul său luminînd calea muzicii românești contemporane. Idealul de afirmare al creației originale, pentru care Enescu a luptat o viată întreagă, s-a înfăptuit în anii regimului nostru, opera sa devenind un bun spiritual al maselor și în același timp expresia vie a culturii românești în peisajul artei universale VIOREL COSM4 A 20-a aniversari a eliberării Germaniei de sub jugul fascist P RIN O R A Ș E L E R. D. G E R M ANE Prima impresie, de altfel hotăritoare, in imaginea de ansamblu pe care ți-o faci despre un oraș cu care iei contact intîia oară este aceea a construcțiilor. Și această primă impresie atunci cînd vizitezi capitala K. D. Germane este din cele mai puternice. Realitatea iți oferă tabloul concret al unui oraș care prin munca harnică a locuitorilor lui se prezintă ttnăr și luminos Centrul orașului, care a fost aproape in întregime distrus, a fost reconstruit. Numai pe porțiunea dintre piețele Strausberc și Alexander au fost ridicate blocuri cuprinzînd 5 000 de noi locuințe. De la cel de-al 13-lea etaj al magazinului copiilor din piața Strausberg se desfășoară in fața ochilor, în toată lungimea ei, aleea Karl Marx, mărginită cu blocuri de cite 0 și 10 etaje. La parterul acestora se află magazine, restaurante, săli de spectacole și expoziții. Pe această magistrală s-a deschis cinematograful „International“, o clădire modernă din beton și oțel, cu o fațadă impresionantă din panouri mari de sticlă. La capătul magistralei care dă in piața Alexander se ridică impozanta Casă a cadrelor didactice și a oamenilor de știință, a cărei clădire va fi înconjurată de o friză cu un mozaic din sticla, ceramică și metal Intre piața Alexander și poarta Brandemburgului, înfățișarea orașului se schimbă de la o zi Ie alta. In piața Marx-Engels se ridică noua clădire a Consiliului de Stat al R. D. Germane. Fațade exterioară a acestei clădiri este decorată cu mozaic albastru. La intrarea principală urmează să fie instalat portalul fostului castel berlinez „Berliner Schloss“, de unde Karl Liebknecht s-a adresat clasei muncitoare in timpul evenimentelor revoluționare din 1918. Printre noile clădiri moderne care au fost construite sat. sunt in curs de construcție se numără și clădirile Ministerulu culturii, ale Ministerului comerțului exterior și intergerman, a întreprinderii pentru comerț exterior Stratex. In afară de noile clădiri din centrul orașului se desfășoară o susținută activitate de construcție și in cele opt raioane ale Berlinului democrat. Profilul Marelui Berlin se întregește in mod armonios prin importante construcții industriale, cum ar fi uzina de cabluri Oberspree, sau noua termocentrală etc. Alături de acestea, gările recent construite in piața Alexander și aleea Sehfinhaus sălile si terenurile de sport locuri de recreare și agrement dovedesc grija guvernului pentru bunăstarea locuitorilor Berlinului democrat, „Reisen Sie nach Dresden" (Călătoriți la Dresda) este sfatul pe care îl primești cel mai adesea cină Vrei să pornești de la Berlin într-o călătorie prin R. D. Germană. Un îndemn, de altfel care nu te surprinde, deoarece toată lumea a auzit, de celebrele galerii de artă ale orașului, toată lumea știe că Dresda, ca și legendara pasăre Phoenix, a renăscut din propria-i cenușă. Drumul spre Dresda iți oferă și o surpriză : orașul Meissen. Neapărat, ghidul te duce la balerina de pe noptieră sau la alte bibelouri din porțelan de acasă, care au venit de aici, din acest ora, vestit in toată lumea. Și, bineînțeles, că nu vrei să mergi mai departe pînă n-ai să-i vezi pe iscusiții meșteri din Meissen „am Oriunde Stelle“ (la fața locului), cum spunea însoțitorul. Și iată-ne Io. Wallendorfer Porzellanfabrik Instalații moderne, procedee tehnologice avansate, condiții bune de muncă. Ceea ce este caracteristic insă pentru această fabrică este iscusința muncitorilor, faptul că poți asista la geneza acestor miniaturi, care dau farmec intimității locuințelor oamenilor. De altfel, locul de naștere al porțelanului se află în împrejurimile orașului Meissen, la Albrechtsburg, localitate unde acum 251 de ani, ucenicul farmacist Johann Friedrich Büttger a produs primele bucăți de „aur alb“. După ce am lăsat in urmă orașul porțelanului, se ivește Dresda, cu atmosfera ei liniștită, oraș curat, cu împrejurimi împădurite. Războiul a fost necruțător cu acest oraș. Dresda a fost distrusă aproape in întregime de către bombardamentele aeriene. Astăzi orașul, prin munca harnică a Îorcuitorilor lui, iți prezintă vechile sale frumuseți și viitorul său. Iată, de pildă, renumita clădire Zwingen, in care se află cunoscutele galerii. O realizare remarcabilă a arhitectului Pöppelmann Peângă clădirile istorice, restaurate cu multă grijă, se ridică cartiere întregi de locuințe, cu liniile simple și luminoase ale arhitecturii moderne Orașele Republicii Democrați Germane oferă vizitatorului imaginea contemporană a acestei țări, primul stat german al muncitorilor și țăranilor, care prețuiește frumosul și se îngrijește de făurirea unei vieți fericite pentru cetățenii săi. C. VARVARA Aspect de pe una din arterele centrale ale Berlinului. In locul ruinelor provocate de război oamenii muncii din R. D. Germană au ridicat frumoase construcții POȘTA redacției Căpitan-locotenent Dumitru Cucu , Direcția financiară a M.F.A. ne face cunoscut că Comitetul de stat pentru problemele de muncă și salarii a aprobat acordarea primei de ambarcare și personalului de conducere a grupului de nave. Soldat Iulian Ghițuleanu Pentru a putea urma școala profesională de pădurari se cer următoarele condiții : 7 (8) clase elementare , stagiul militar satisfăcut (instruit) și o recomandare din partea întreprinderii forestiere (cea mai apropiată de localitatea unde vă stabiliți domiciliul). Cursurile școlii încep la 15 septembrie, iar absolvenții pot fi încadrați — în raport cu rezultatele obținute — și în funcția de brigadier silvic. Locotenent Iulian Bordeanu Sintemn imformați că problemele sesizate redacției n-au fost rezolvate de comandantul marii unități, Maior Ioan Roateș . Problemele la care vă referiți sînt de mai mult timp în atenția organelor de resort. Stadiul lor este următorul : Pentru mantalele de ploaie s-a realizat un material îmbunătățit calitativ, care este mai impermeabil, ușor, aspectuos și mai rezistent la uzură. Mantalele confecționate din acest material se găsesc în curs de experimentare. Au fost realizate și se experimentează cozoroace din material plastic. După obținerea rezultatelor corespunzătoare urmează a fi introduse în dotare. S-a intervenit la întreprinderea producătoare pentru a lua măsuri în vederea îmbunătățirii calității sîrmei de la șapcă , fie prin învelirea ei cu un material plastic, fie prin alămire. In Editura militară a apărut broșura „îndatoririle șefului de mașină și ale conducătorului de autovehicul militar“ Broșura se adresează ofițerilor, subofițerilor, maiștrilor, gradaților și angajaților civili care îndeplinesc funcția de șef de mașină precum și tuturor șoferilor și mecanicilor conductori de pe autovehiculele militare. La Casa ofițerilor din Timișoara să Artiștii amatori care serile fac răsune vesele cîntecele, cercurile de pasionați pentru care orele se mistuie în febra căutărilor artistice, și lectoratele, conferințele, simpozioanele, jurnalele vorbite... Toate sînt evidente activități incontestabile ale unor interesante, multiple, desfășurate la Casa ofițerilor din garnizoana unde mă aflu. Mă simt îndemnat să vorbesc despre fiecare în parte, să fac notații în culori frumoase... însă iată, stau aici într-o încăpere ale cărei geamuri privesc larg spre o stradă a orașului, tivită de clădirile de o arhitectonică eleganta, modernă și optimistă, și gîndul mă poartă mai departe în trepidația străzii, pînă la edificiul teatrului. Scările facultăților, clădirile cinematografelor și instituțiilor. Da, existența Casei ofițerilor este o părticică din frumosul cotidian, socialist, al acestui centru cultural, trebuie să se încadreze în ritmul vieții de aici. Și cred că atunci cînd vorbești despre această instituție de cultură a militarilor, nu o poți face decît în contextul respectiv, în raport de realitățile din jur și, firește, în raport direct de preocupările cadrelor și familiilor lor. Cu cît am reușit să cunoaștem mai bine aria largă a vieții Casei ofițerilor din garnizoana Timișoara, ni s-a cristalizat o certitudine : se muncește mult, cu entuziasm, se obțin frumoase realizări. S-a acumulat în decursul anilor o experiență valoroasă... dar o dată cu ea și o oarecare rutină, care cste o dată frînează valorificarea acestei experiențe la un nivel mereu mai înalt. Consultând programele, făcînd cunoștință cu numeroasele manifestări de cele mai diferite genuri, rămîi cu impresia că cei care le elaborează sînt preocupați să umple pe cît e posibil fiecare oră din zi cu activități, urmăresc să facă mult, cît mai mult, uitînd uneori criteriul principal : calitatea, de care depinde eficiența, pra să ne oprim, de exemplu asaconferințelor care au o pondere mare în cadrul activităților desfășurate de Casa ofițerilor. în ultimul timp, în fiecare săptămînă , a avut loc cel puțin cîte o expunere. în general, ele sînt bune și folositoare, orientate just spre scopuri educative precise, însă nu toate corespund încă exigențelor. Concret , s-a ținut o conferință despre statul nostru socialist, în cadrul căreia nu s-a vorbit decît extrem de succint despre politica externă înțeleaptă pe care o promovăm pe arena internațională, prezența activă a României socialiste în rezolvarea problemelor majore ale lumii contemporane etc. Sau despre un referat, intitulat sugestiv : „România în opinia publică mondială“. El a fost alcătuit dintr-o sumă de extrase — opinii ale străinilor — înșiruite intr-o logică discutabilă. Ar fi fost nevoie de comentarii mai ample, intercalări de idei, sublinieri, explicații sugestive între textele culese din presă Așadar, in fiecare săptămînă cel puțin o conferință... în afară de simpozioanele și jurnalele vorbite care și ele — de ce să nu recunoaștem — constau de obicei din expuneri, ce-i drept mai scurte. N-ar fi fost mai bine să se țină eventual expuner mai puține, dar fiecare în parte să sclipească prin idei convingătoare, gîndite profund, elaborate cu migală de oamenii cei mai competenți? Consemnez ca un fapt deosebit de pozitiv că numeroși ofițeri cu munci de răspundere din garnizoană participă activ la realizarea programelor Casei ofițerilor. Dacă ar crește și preocuparea pentru antrenarea unor cadre de specialitate, atunci cînd se abordează — bunăoară — teme privind construcția economică și de stat, ar fi și mai bine. Din multele manifestări organizate în ultimele cinci luni, aproape că au lipsit cele consacrate tradițiilor de luptă. Poporul nostru are o istorie glorioasă „printr-însa vom prevedea viitorul", așa cum spunea M. Kogălniceanu ; ea este și lecție, și îndemn pentru generațiile de azi și de mîine, o chemare ,la dăruire în numele unor idealuri mărețe. Și aici e un colț de țară care a cunoscut atîtea fapte, atîți eroi nemuritori . La marginile acestei garnizoane s-au dat aprige lupte împotriva trupelor fasciste. Despre Viața de azi a regiunii, zidită prin hărnicia celor ce muncesc conduși de partid, se organizează continuu manifestări interesante, sugestive, ceea ce face cinste lucrătorilor de la Casa ofițerilor. Dacă ei ar înfățișa prezentul într-o împletire firească cu omagiul trecutului de luptă, imaginea istoriei, năzuințelor și împlinirilor poporului ar fi mai completă, mai cuprinzătoare. Casa ofițerilor, prin înseși destinația și menirea ei, este chemată să răspundă preocupărilor specifice ale ofițerilor. Totuși, în șirul de programe nu și-au găsit loc în ultimele cinci luni cele în sprijinul culturii militare, de specialitate. Notez aici că, spre exemplu, pe teme tehnico-științifice, în aceste luni s-a ținut o singură manifestare pregătită de... cercul literar. Este adevărat că cercul cuprinde și citeva cadre științifice. Dar preocupările acestui colectiv sînt îndreptate îndeosebi spre creația artistică. Cercul literar poate pregăti cu succes o seară de poezie sau proză, dar de la el nu poți avea pretenția , să organizeze un simpozion științific la nivelul la care s-ar realiza un colectiv științific. Că la Casa ofițerilor nu se acordă încă importanța cuvenită popularizării cunoștințelor, (noutăților) tehnico-științifice, ne-o confirmă de altfel,și faptul că la bibliotecă, între miile de volume, există doar... 31 de titluri cu subiect tehnico-științific. (O mică comparație , la unitatea unde lucrează și maiorul Gh. Popa, din cele aproape 15 000 de volume aflate la bibliotecă, circa 3 000 sînt cărți și broșuri de specialitate), întrerup aici firul relatărilor pentru a face loc unor recomandări . I Acordînd pe viitor o mai mare atenție educației în spiritul patriotismului prin popularizarea tradițiilor de luptă. Casa ofițerilor poate să organizeze și deplasări în colectiv la locurile istorice, unde lectori, profesori să evoce crîmpeie eroice din bogata noastră istorie. Cu ajutorul cercului literar s-ar putea culege din cărțile și publicațiile apărute tot ceea ce aparține de tradiția, de prezentul și viitorul regiunii, ca apoi acest material să constituie o bază documentară pentru munca politică de masă. Capitolul „cultura militară" — oarecum deficitar — va avea de cîștigat consfătuiri dacă se vor organiza și schimburi de experiență între comandanții de subunități, ingineri și specialiști militari, vizite reciproce între militarii de diferite arme , ofițeri cu o înaltă calificare să țină conferințe și expuneri despre noutăți în tactică, pe teme de istorie militară, să vorbească despre comandanți de oști și bătălii celebre etc. De interesant ar fi dacă pe marginea ciclului de articole apărute în „Apărarea patriei“ la rubrica „Acum 20 de ani pe frontul antihitlerist“ s-ar iniția discuții colective, urmărind concluzii, învățăminte cu privire la capacitatea organizatorică și talentul comandanților noștri, vitejia armatei române, cooperarea unităților în luptă etc. ADNOTĂRI PE UN PROGRAM « Pentru continua îmbunătățire a propagandei tehnico-științifice ar fi util ca în cadrul bibliotecii să fie înființată, o secție, (sector, compartiment, n-ave, importanță ce denumire i se va da) care să întrunească întregul fond de cărți — îmbogățit — de acest gen. Bine aprovizionată prin grija personală a șefului Casei ofițerilor, această secție ar putea deveni un punct de atracție în jurul căruia să ia ființă un activ de cititori și de propagandiști ai cărții tehnico-științifice. Filmele documentare românești, pline de idei educative, se bucură de o faimă binemeritată nu numai în țară, ci și peste hotare. Deseori, Casa ofițerilor renunță să le prezinte, pentru, o economie de... 15 lei pe săptămînă. Ce să recomanzi în acest caz , însăși viața impune să se renunțe neîntîrziat la o asemenea... „economie“ ...Revin la ferestrele larg deschise spre oraș, ca niște ecrane vii și multicolore. Blocurile grațioase, produsele de prestigiu ale întreprinderilor de aici, repertoriul manifestărilor artistice, succesele cercetătorilor științifici din localitate sînt tot atîtea mărturii ale unui urcuș permanent către o calitate înaltă. Acest drum ascendent — întrutotul caracteristic și vieții armatei populare — trebuie să fie propriu tuturor manifestărilor de la Casa ofițerilor ce urmăresc educația cadrelor și familiilor lor, lărgirea orizontului lor cultural-științific. Colonel L. TARCOZ