Apărarea Patriei, mai 1965 (Anul 21, nr. 47-50)

1965-05-07 / nr. 47

Nr. 47 (5751) Säptâmina sportivă Principalul eveniment sportiv al sâptămînii trecute l-a consti­tuit prima evoluție a reprezen­tativei noastre de fotbal în pre­liminariile campionatului mon­dial din 1966. După acum se știe, echipa noastră a Întîlnit pe te­ren propriu formația Turciei, pe care a întrecut-o la scor. Despre calitatea m­eciului și a jocului prestat fie echipă am ce­rut părerea cîtorva dintre spec­tatorii obișnuiți ai întrecerilor sportive: Locotenent-colonel AL. APOL­Z­AN, maestru al sportului­ ­.Obiectivul acestui joc a fost atins : echipa noastră a cîștigat cu 3—0. Sub acest aspect, sutele de mii de iubitori ai fotbalului din țara noastră sînt satisfăcuți. Ceea ce a nemulțumit însă es­te faptul că această victorie fost obținută după un joc oare­a­care, în care adversarul n-a pus aproape nici o problemă echipei noastre. Este suficient să ne a­­m­intim că oaspeții n-au tras nici un șut în spațiul porții în toate cele 90 de minute. Cred că nu greșesc dacă afirm că formația turcă, jucînd așa cum a jucat aici, ar putea fi întrecută de oricare dintre primele trei echi­pe din campionatul nostru. In evoluția jucătorilor români au fost mari diferențe. Ca fost stoper mă voi referi la jocul apărării. Haidu a jucat fără gre­șeală, dovedindu-se imbatabil la baloanele înalte din careu. Fun­dașii de margine au fost utili, mai bun Greavu. Cuplul funda­șilor centrali este neomogen. In timp ce Hălmăgeanu are inter­venții sigure și joacă lucid. D. Coe nu are valoarea necesară e­­chipei reprezentative. Mai potri­vit ar fi fost Solomon. Aceeași diferență o arată și mijlocașii : Ghergheli — joc complet, mare putere de luptă, N. Georgescu — șters, anonim. Antrenorii mai au de lucru cu echipa pentru par­tidele cu Cehoslovacia și Portu­galia". Căpitan PETRE URLÄTEANU, comandant de companie : i.Intîlnirea internațională de duminică a avut ,în ea numai vreo 10 minute de fotbal,­­către sfirșitul jocului. Orice s-ar spune este foarte puțin. A juca numai a 9-a parte dintr-un meci nemul­țumește. Cred că înaintarea,­­ ca­re era chemată să fie cel mai activ compartiment în jocul de la București, a fost greșit alcă­tuită : patru jucători din... patru cluburi. Dintre aceștia n-au ju­cat decit... jumătate : Pîrcălab și Mateianu. Ceilalți — Creinicea­­nu a irosit multe baloane și o­­cazii, iar Ionescu a făcut, de fapt, antijoc. De ce s-o fi re­nunțat la principiul alcătuirii formației pe scheletul celei mai active echipe din campionat ?" HARALAMBIE STELEA, teh­nician la uzinele „33 August" -„Nu-mi „scapă“ nici un joc de fotbal din categoria A care se dispută în Capitală. Despre cele Internaționale nici nu­ mai vor­besc. Duminică am fost prezent pe stadion împreună cu tovarășii mei de muncă, împreună cu ze­cile de mii de „microbiști". Ce am reținut din joc ? Mai întîi că echipa noastră, care în­­tîlnea un adversar pus­­ pe dan­telărie, s-a străduit în ansam­blul ei să facă un joc cît mai bun. Acest lucru nu i-a reușit însă decit în parte. Apoi, că me­ciul a constituit o importantă verificare a potențialului echipei noastre pentru jocuri mai grele, cum sînt returul din Turcia și dublele întîlniri cu Cehoslovacia și Portugalia. Ne putem declara mulțumiți ? Și da, și nu. Este bine că am cîștigat, dar maniera trebuie serios îmbunătățită. Sper­ea antrenorii au tras mai multe concluzii decît noi" CONSTANTIN BREZEANU actor la teatrul „C. I. Nottara“ „Duminică, unul dintre televi­zoarele teatrului a fost instalat la cabine. Intre două replici, ac­torii care ieșeau din scenă se grăbeau să „prindă“ vreo fază, două. Am fost mai norocos, de­oarece, deși eram în spectacol, am putut să văd o bună parte din meci, inclusiv cele 10 minute cînd sportivii noștri au făcut un joc mai apropiat de ceea ce se numește fotbal. Trebuie să spun că n-am fost mulțumit în tota­litate de calitatea jocului, înseși golurile au fost marcate nu din acțiuni bine gîndite și spectacu­loase, ci din lovituri de pedeap­să : primul în urma faultării lui Mateianu, al doilea din 11 m. și al treilea din lovitură directă. Cred că­­ echipa­ noastră ■ reprezen­tativă poate juca­ un fotbal de mult mai bună calitate. Dovad­ă: cele 10 minute amintite. Ce-ar fi dacă jucătorii noștri s-ar pre­găti cu atenție să­ poată imprima un astfel de ritm nu 10, ci 90 de minute ?" Răspunsuri notate de M. CIUPERCEANU -,ii...li,SjitiJi-'u , ..,- „.„nr-,,-... ........■■■■.■'. i .«Wil<lll^âw^wiaulyiM»gi;.^Wjll/lflfc«l»».'V L:~~-■ ..... ■ : ----;..........- g ' ȚlȚlTj j. ^ H 1 Fl il Dlj BAL <T3Hfc8*3fi393^5£TO,::?^^ Al 3-les gol al echipe! noastre, marcat de Crei­nleeami GEORGE ENESCU, strălucit reprezentant al culturii romînești contemporane Un deceniu deja stingerea din viață a marelui artist Adevăratele per­sonalități s-au a­­lăturat întotdea­una cu entuziasm problemelor ma­jore ale epo­cii lor, ale po­porului, dînd glas aspirațiilor lui, sintetizînd în o­­pere de valoare artistică superioa­ră comorile pe care veacurile le-au adunat cu grijă, cu pasiune, cu nespuse sacrifi­cii. Exemplu grăitor ne-au oferit Eminescu și Arghezi în poezie, Creangă și Sadoveanu în proză, Caragiale și Ionescu în drama­turgie, Brâncuși în sculptură. Grigorescu, Aman și Luchian în pictură, ca să amintesc doar nu­mai citeva personalități remar­cabile. In muzică : marele nos­tru George Enescu. Deceniul care s-a scurs de la moartea sa, de­parte de a șterge amintirea ce­lui mai de seamă reprezentant al școlii muzicale naționale românești, a dat stîncii tăria granitului, a ridicat moștenirea sa artistică la înălțimea valori­lor universale. Cînd literatura și arta plastică își dobîndiseră prestigiul inter­național, muzica noastră aștepta incă nașterea acelui Prometeu chemat să o elibereze din cercul ingust al realizărilor locale, Enescu are meritul incontestabil de a fi recuperat, în mai puțin de o jumătate de veac, rămîne­­rea în urmă a­­ muzicii românești, de a fi echilibrat mersul artelor noastre pe drumul consacrării mondiale. In acești zece ani, tot mai des au răsunat glasurile ace­lora care — încercînd să cearnă nisipul spre a descoperi neste­mate, — au alăturat numele lui Enescu de șiragul untor­ figuri geniale ale secolului nostru c­um ar fi Honegger, Stravinski, Bar­tok, Schönberg, Prokofiev, Hin­demith. Opera Oedip a lui­ Enescu începe să-și împlinească misiunea nobilă de strălucită creație artis­tică, pătrunsă de un cald uma­nism, fiind socotită de presa de specialitate printre capodoperele genului lirico-dramatic din prima jumătate a acestui veac Dacă urmărești cu atenție cata­logul creației lui George Enescu nu poți să nu remarci unele aspecte proprii marilor artiști și, totodată adevăraților oameni strâns legați de poporul din care s-au ridicat. Enescu a întruchipat cinci per­sonalități într-una singură : com­pozitor, violonist, dirijor, pianist și pedagog. A minuit, condeiul cu aceeași iscusință ca arcușul și bagheta. în compoziție nu a cunoscut hotare între muzica de cameră și simfonică, între lied și operă. De la primul opus (Poema română) pînă la ultimul (Uvertura de concert pe teme în caracter popular românesc), fol­clorul patriei sale a constituit izvorul permanent de inspirație. De la cea dinții lucrare pînă la „cîntecul de lebădă“, Enescu nu a știut ce-i ocolișul, căutarea sterilă, „moda“ timpului , a mers vertiginos spre înălțimi, spre soa­re, între tradiție și inovație a făcut mereu o punte de legătură, ajun­gînd prin elementul națio­nal către universal. Este uimi­toare varietatea și complexitatea mijloacelor de expresie care dau unitatea de limbaj muzical ope­rei enesciene. ...Am ascultat zilele acestea banda de magnetofon cu amin­tirile maestrului, dezvăluite în anul morții, la r­adioteleviziunea franceză.« Dec nedescrig* rămîn momentele und­e lftele îi fluieră doine și cîntece populare româ­nești, Ciocârlia și fragmente din balade, acompaniindu-se la pian ! Răzbate atîta dragoste față de folclor și simți fiorul patriotic ce-i încălzește glasul, nicit este cu neputință să-l imaginezi pe artist altfel decît contopit, cu viața meleagurilor țării dragi pe care a dorit nespus de mult să o revadă în anii de pe urmă ai vieții. Opera lui Enescu a cuprins în acest deceniu toate meridianele păm­întului, nemaiexistînd, conti­nent în geografia muzicală a lu­mii unde acordurile muzicii sale să nu fi răsunat ca un ecou, ca un mesaj al poporului român. Festivalurile internaționale ce-i poartă numele și-au cucerit o notorietate mondială. Enescu a generat energii creatoare nebă­nuite, exemplul său luminînd calea muzicii românești contem­porane. Idealul de afirmare al creației originale, pentru care Enescu a luptat o viată întreagă, s-a înfăptuit în anii regimului nostru, opera sa devenind un bun spiritual al maselor și în același timp expresia vie a cul­turii românești în peisajul artei universale VIOREL COSM4 A 20-a aniversari a eliberării Germaniei de sub jugul fascist P RIN O R A Ș E L E R. D. G E R M ANE P­rima impresie, de altfel hotăritoare, in imaginea de ansamblu pe care ți-o faci despre un oraș cu care iei con­tact intîia oară este aceea a con­strucțiilor. Și această primă im­­presie atunci cînd vizitezi capi­tala K­. D. Germane este din cele mai puternice. Realitatea iți ofe­ră tabloul concret al unui oraș care prin munca harnică a locu­itorilor lui se prezintă ttnăr și luminos Centrul orașului, care a fost aproape in întregime distrus, a fost reconstruit. Numai pe por­țiunea dintre piețele Strausberc și Alexander au fost ridicate blocuri cuprinzînd 5 000 de noi locuințe. De la cel de-al 13-lea etaj al magazinului copiilor din piața Strausberg se desfășoară in fața ochilor, în toată lungimea ei, aleea Karl Marx, mărginită cu blocuri de cite 0 și 10 etaje. La parterul acestora se află maga­zine, restaurante, săli de specta­cole și expoziții. Pe această magis­trală s-a deschis cinematograful „International“, o clădire mo­dernă din beton și oțel, cu o fa­țadă impresionantă din panouri mari de sticlă. La capătul magis­tralei care dă in piața Alexan­der se ridică impozanta Casă a cadrelor didactice și a oamenilor de știință, a cărei clădire va fi înconjurată de o friză cu un mo­zaic din sticla, ceramică și me­tal Intre piața Alexander și poar­ta Brandemburgului, înfățișarea orașului se schimbă de la o zi Ie alta. In piața Marx-Engels se ri­dică noua clădire a Consiliului de Stat al R. D. Germane. Fațade exterioară a acestei clădiri este decorată cu mozaic albastru. La intrarea principală urmează să fie­ instalat portalul fostului cas­tel berlinez „Berliner Schloss“, de unde Karl Liebknecht s-a adre­sat clasei muncitoare in timpul evenimentelor revoluționare din 1918. Printre noile clădiri moder­ne care au fost construite sat. sunt in curs de construcție se nu­mără și clădirile Ministerulu culturii, ale Ministerului com­er­țului exterior și intergerman, a întreprinderii pentru comerț ex­terior Stratex. In afară de noile clădiri din centrul orașului se desfășoară o susținută activitate de construcție și in cele opt ra­ioane ale Berlinului democrat. Profilul Marelui Berlin se în­tregește in mod armonios prin importante construcții industri­ale, cum ar fi uzina de cabluri Oberspree, sau noua termocen­trală etc. Alături de acestea, gă­rile recent construite in piața Alexander și aleea Sehfinhaus sălile si terenurile de sport locuri de recreare și agrement dovedesc grija guvernului pen­tru bunăstarea locuitorilor Berli­nului democrat, „Reisen Sie nach Dresden" (Că­lătoriți la Dresda) este sfatul pe care îl primești cel mai adesea cină Vrei să pornești de la Ber­lin într-o călătorie prin R. D. Germană. Un îndemn, de altfel care nu te surprinde, deoarece toată lumea a auzit, de celebrele galerii de artă ale orașului, toată lumea știe că Dresda, ca și legen­dara pasăre Phoenix, a renăscut din propria-i cenușă. Drumul spre Dresda iți oferă și o surpriză : orașul Meissen. Ne­­apărat, ghidul te duce la balerina de pe noptieră sau la alte bibe­louri din porțelan de acasă, care au venit de aici, din acest ora, vestit in toată lumea. Și, bineîn­țeles, că nu vrei să mergi m­ai de­parte pînă n-ai să-i vezi pe iscu­siții meșteri din Meissen „am Ori­unde Stelle“ (la fața locului), cum spunea însoțitorul. Și iată-ne Io. Wallendorfer Porzellanfabrik In­stalații moderne, procedee tehno­logice avansate, condiții bune de muncă. Ceea ce este caracteristic insă pentru această fabrică este iscusința muncitorilor, faptul că poți asista la geneza acestor mi­niaturi, care dau farmec intimi­tății­ locuințelor oamenilor. De altfel, locul de naștere al porțe­lanului se află în împrejurimile orașului Meissen, la Albrechts­­burg, localitate unde acum 251 de ani, ucenicul farmacist Johann Friedrich Büttger a produs pri­mele bucăți de „aur alb“. După ce am lăsat in urmă orașul porțelanului, se ivește Dresda, cu atmosfera ei liniștită, oraș curat, cu împrejurimi împă­durite. Războiul a fost necruțător cu acest oraș. Dresda a fost distrusă aproape in întregime de către bombardamentele aeriene. Astăzi orașul, prin munca harnică a Îor­cuitorilor lui, iți prezintă vechile sale frumuseți și viitorul său. Iată, de pildă, renumita clădire Zwingen, in care se află cunos­cutele galerii. O realizare remar­cabilă a arhitectului Pöppelmann Pe­ângă clădirile istorice, resta­urate cu multă grijă, se ridică cartiere întregi de locuințe, cu li­niile simple și luminoase ale ar­hitecturii moderne Orașele Republicii Democrați Germane oferă vizitatorului ima­ginea contemporană a acestei țări, primul stat german al muncitorilor și țăranilor, care prețuiește frumosul și se îngri­jește de făurirea unei vieți feri­cite pentru cetățenii săi. C. VARVARA Aspect de pe una din arterele centrale ale Berlinului. In locul ruinelor provocate­­ de război oamenii muncii din R. D. Germană au ridicat frumoase construcții POȘTA redacției Căpitan-locotenent Dumitru Cucu , Direcția financiară a M.F.A. ne face cunoscut că Co­mitetul de stat pentru proble­mele de muncă și salarii a a­­probat acordarea primei de am­­barcare și personalului de con­ducere a grupului de nave. Soldat Iulian Ghițu­leanu Pentru a putea urma școala profesională de pădurari se cer următoarele condiții : 7 (8) cla­se elementare , stagiul militar satisfăcut (instruit) și o reco­mandare din partea întreprin­derii forestiere (cea mai apro­piată de localitatea unde vă sta­biliți domiciliul). Cursurile șco­lii încep la 15 septembrie, iar absolvenții pot fi încadrați — în raport cu rezultatele obținute — și în funcția de brigadier sil­vic. Locotenent Iulian Bordeanu Sintemn imformați că proble­mele sesizate redacției n-au fost rezolvate de comandantul marii unități, Maior Ioan Roateș . Proble­mele l­a care vă referiți sînt de mai mult timp în atenția orga­nelor de resort. Stadiul lor este următorul : Pentru mantalele de ploaie s-a realizat un material îmbună­tățit calitativ, care este mai impermeabil, ușor, aspectuos și mai rezistent la uzură. Manta­lele confecționate din acest ma­terial se găsesc în curs de ex­perimentare. Au fost realizate și se expe­rimentează cozoroace din mate­rial plastic. După obținerea re­zultatelor corespunzătoare ur­mează a fi introduse în dotare. S-a intervenit la întreprinde­rea producătoare pentru a lua măsuri în vederea îmbunătăți­rii calității sîrmei de la șapcă , fie prin învelirea ei cu un ma­terial plastic, fie prin alămire. In Editura militară a apărut broșura „îndatoririle șefului de mașină și ale conducătorului de autovehicul militar“ Broșura se adresează ofi­țerilor, subofițerilor, maiștri­lor, gradaților și angajați­lor civili care îndeplinesc funcția de șef de mașină precum și tuturor șoferilor și mecanicilor conductori de pe autovehiculele militare. La Casa ofițerilor din Timișoara să Artiștii amatori care serile fac răsune vesele cîntecele, cercurile de pasionați pentru care orele se mistuie în febra căutărilor artistice, și lectoratele, conferințele, simpozioanele, jur­nalele vorbite... Toate sînt evi­dente activități incontestabile ale unor interesante, multiple, desfășurate la Casa ofițerilor din garnizoana unde mă aflu. Mă simt îndemnat să vorbesc despre fiecare în parte, să fac notații în culori frumoase... însă iată, stau aici într-o încăpere ale­­ cărei geamuri privesc larg spre o stra­dă a orașului, tivită de clădirile de o arhitectonică eleganta, mo­dernă și optimistă, și gîndul mă poartă mai departe în trepidația străzii, pînă la edificiul teatrului. Scările facultăților, clădirile cine­matografelor și instituțiilor. Da, existența Casei ofițerilor este o părticică din frumosul cotidian, socialist, al acestui centru cultu­ral, trebuie să se încadreze în ritmul vieții de aici. Și cred că atunci cînd vorbești despre aceas­tă instituție de cultură a mili­tarilor, nu o poți face decît în contextul respectiv, în raport de realitățile din jur și, firește, în raport direct de preocupările cadrelor și familiilor lor. Cu cît am reușit să cunoaștem mai bine aria largă a vieții Casei ofițerilor din garnizoana Timi­șoara, ni s-a cristalizat o certi­tudine : se muncește mult,­ cu entuziasm, se obțin frumoase realizări. S-a acumulat în de­cursul anilor o experiență va­loroasă... dar o dată cu ea și o oarecare rutină, care cste o dată frînează valorificarea acestei experiențe la un nivel mereu mai­ înalt. Consultând progra­mele, făcînd cunoștință cu nu­meroasele manifestări de cele mai diferite genuri, rămîi cu impresia că cei care le elabo­rează sînt preocupați să umple pe cît e posibil fiecare oră din zi cu activități, urmăresc să facă mult, cît mai mult, uitînd une­ori criteriul principal : calitatea, de care depinde eficiența, pra să ne oprim, de exemplu asa­conferințelor care au o pondere mare în cadrul activi­tăților desfășurate de Casa ofițerilor. în ultimul timp, în fiecare săptămînă , a avut loc cel puțin cîte o expunere. în general, ele sînt bune și folosi­toare, orientate just spre scopuri educative precise, însă nu toate corespund încă exigențelor. Con­cret , s-a ținut o conferință despre statul nostru socialist, în cadrul căreia nu s-a vorbit decît extrem de succint despre politica externă înțeleaptă pe care o promovăm pe arena internațio­nală, prezența activă a României socialiste în rezolvarea probleme­lor majore ale lumii contempo­rane etc. Sau despre un referat, intitulat sugestiv : „România în opinia publică mondială“. El a fost alcătuit dintr-o sumă de extrase — opinii ale străinilor — înșiruite intr-o logică discu­tabilă. Ar fi fost nevoie de comentarii m­ai ample, intercalări de idei, sublinieri, explicații sugestive între textele culese din presă Așadar, in fiecare săptămînă cel puțin o conferință... în afară de simpozioanele și jurnalele vorbite care și ele — de ce să nu recunoaștem — constau de obicei din expuneri, ce-i drept mai scurte. N-ar fi fost mai bine să se țină eventual expuner mai puține, dar fiecare în parte să sclipească prin idei convin­gătoare, gîndite profund, elabora­te cu migală de oamenii cei mai competenți? Consemnez ca un fapt deosebit de pozitiv că numeroși ofițeri cu munci de răspundere din garnizoană participă activ la realizarea programelor Casei ofițerilor. Dacă ar crește și preocuparea pentru antrenarea unor cadre de specialitate, atunci cînd se abor­dează — bunăoară — teme privind construcția economică și de stat, ar fi și mai bine. Din multele manifestări orga­nizate în ultimele cinci luni, aproape că au lipsit cele con­sacrate tradițiilor de luptă. Poporul nostru are o istorie glorioasă „printr-însa vom pre­vedea viitorul", așa cum spunea M. Kogălniceanu ; ea este și lecție, și îndemn pentru gene­rațiile de azi și de mîine, o chemare ,la dăruire în numele unor idealuri mărețe. Și aici e un colț de țară care a cunoscut atîtea fapte, atîți eroi nemuritori . La marginile acestei garnizoane s-au dat aprige lupte împotriva trupelor fasciste. Despre Viața de azi a regiunii, zidită prin hărnicia celor ce muncesc conduși de partid, se organizează con­tinuu manifestări interesante, sugestive, ceea ce face cinste lucrătorilor de la Casa ofițerilor. Dacă ei ar înfățișa prezentul într-o împletire firească cu omagiul trecutului de luptă, imaginea istoriei, năzuințelor și împlinirilor poporului ar fi mai completă, mai cuprinzătoare. Casa ofițerilor, prin înseși destinația și menirea ei, este chemată să răspundă pre­ocupărilor specifice ale ofițerilor. Totuși, în șirul de programe nu și-au găsit loc în ultimele cinci luni cele în sprijinul culturii militare, de specialitate. Notez aici că, spre exemplu, pe teme tehnico-științifice, în aceste luni s-a ținut o singură manifestare pregătită de... cercul literar. Este adevărat că cercul cuprinde și citeva cadre științifice. Dar preocupările acestui colectiv sînt îndreptate îndeosebi spre creația artistică. Cercul literar poate pregăti cu succes o seară de poezie sau proză, dar de la el nu poți avea pretenția , să organizeze un simpozion științific la nivelul la care s-ar realiza un colectiv științific. Că la Casa ofițerilor nu se acordă încă importanța cuvenită popularizării cunoștințelor, (nou­tăților) tehnico-științifice, ne-o confirmă de altfel­­,și faptul că la bibliotecă, între miile de volume, există doar... 31 de titluri cu subiect tehnico-științi­­fic. (O mică comparație ,­ la uni­tatea unde lucrează și maiorul Gh. Popa, din cele aproape 15 000 de volume aflate la bibliotecă, circa 3 000 sînt cărți și broșuri de specialitate), întrerup aici firul relatărilor pentru a face loc unor recoman­dări . I Acordînd pe viitor o mai mare atenție educației în spiritul patriotismului prin popularizarea tradițiilor de luptă. Casa ofițeri­lor poate să organizeze și depla­sări în colectiv la locurile isto­rice, unde lectori, profesori să evoce crîmpeie eroice din bogata noastră istorie. Cu ajutorul cercului literar s-ar putea culege din cărțile și publicațiile apărute tot ceea ce aparține de tradiția, de prezentul și viitorul regiunii, ca apoi acest material să con­stituie o bază documentară pen­tru munca politică de masă.­­ Capitolul „cultura militară" — oarecum deficitar — va avea de cîștigat consfătuiri dacă se vor organiza și schimburi de experiență între comandanții de subunități, ingineri și specialiști militari, vizite reciproce între militarii de diferite arme , ofițeri cu o înaltă calificare să țină conferințe și expuneri despre noutăți în tactică, pe teme de istorie militară, să vorbească despre comandanți de oști și bătălii celebre etc. De interesant ar fi dacă pe marginea ciclului de articole apărute în „Apărarea patriei“ la rubrica „Acum 20 de ani pe frontul antihitlerist“ s-ar iniția discuții colective, urmărind concluzii, învățăminte cu privire la capacitatea organizatorică și talentul comandanților noștri, vi­tejia armatei române, coopera­rea unităților în luptă etc. ADNOTĂRI PE UN PROGRAM « Pentru continua îmbunătățire a propagandei tehnico-științifice ar fi util ca în­­ cadrul­­ bibliotecii să fie înființată, o secție, (sector, compartiment, n-ave­, importanță ce denumire i se­ va da) care să întrunească întregul fond de cărți — îmbogățit —­ de acest gen. Bine aprovizionată prin grija personală a șefului Casei ofițerilor, această secție ar putea deveni un punct de atracție în jurul căruia să ia ființă un activ de cititori și de propagandiști ai cărții tehnico-științifice.­­ Filmele documentare ro­mânești, pline de­ idei­ e­­ducative, se bucură de o faimă binemeritată­­ nu nu­mai în țară, ci și peste­ hotare. Deseori, Casa ofițerilor renunță să­ le prezinte, pentru, o econo­mie de... 15 lei pe săptămînă. Ce să recomanzi în acest caz , însăși viața impune să se re­nunțe neîntîrziat la o asemenea... „economie“ ...Revin la ferestrele larg deschise spre oraș, ca niște ecrane vii și multicolore. Blocurile grațioase, produ­sele de prestigiu ale între­prinderilor de aici, repertoriul manifestărilor artistice, succesele cercetătorilor științifici din lo­calitate sînt tot atîtea mărturii ale unui urcuș permanent către o calitate înaltă. Acest drum ascendent — întrutotul carac­teristic și vieții armatei populare — trebuie să fie propriu tuturor manifestărilor de la Casa ofițeri­lor ce urmăresc educația cadrelor și familiilor lor, lărgirea orizontului lor cultural-științific. Colonel L. TARCOZ

Next