Apărarea Patriei, ianuarie-iunie 1968 (Anul 24, nr. 1-26)

1968-03-27 / nr. 13

Nr. 13 (5902) Si SWT Finala Cupei Campionilor Eu­ropeni la handbal se va dispute anul acesta la Frankfurt (R. F. a Germaniei) în ziua de 6 aprilie. Pentru prima dată in istoria competiției, una dintre finaliste va fi Steaua București. Ea va fi opusă celebrei Dukla Praga care numără în rîndurile ei majori­tatea componenților naționalei cehoslovace, campioană mondială. Fără îndoială, cele mai grele jocuri de pînă acum ale echipei Steaua în această competiție au fost cele cu Dynamo Berlin. După cum se știe, în primul joc disputat în deplasare, Steaua a pierdut la o diferență de numai un punct, ceea ce îi dădea dreptul să spere că acasă această dife­rență va fi refăcută și califica­rea în finală îi va surîde. Intr-a­devăr, handbaliștii militari și-au îndeplinit „planul“, dar cu prețul an­or eforturi ! Publicul prezent duminică seara la Floreasca a fost martorul unei lupte acerbe desfășurată în ambele reprize la o înaltă tensiune. Adversarii s-au dovedit o echipă agresivă, de mare forță, venită să-și apere fragilu­l avantaj. Care a fost „poziția“ echipei Steaua în această situație ? Spre lauda lor, handbaliștii militari nu s-au lăsat impresionați de du­ritatea adversarilor, ci și-au pus în valoare armele care i-au adus în finală : circulația rapidă a mingii (mai ales în repriza se­cundă), pregătirea atentă a atacu­rilor și fructificarea posibilită­ților lui Gruia, mare mobilitate pe semicerc în apărare, jocul in­teligent al extremelor. Dar cea mai importantă armă a fost, credem, dăruirea totală a ,,7­-lui de bază : Dincă , Oțe­­lea, Jacob, Goran, Marinescu, Popescu, Gruia. în această for­mație Steaua a jucat 55 de mi­nute din 60. Au mai fost folo­siți Roșescu și Cristian. Un exemplu de dragoste față de cu­lorile clubului l-a oferit I. Po­pescu, care, șocat de intervenția dură a unui apărător german în urma căreia s-a izbit cu capul de paviment, a refuzat să-și pă­răsească coechipierii în momen­tele grele, aducîndu-și în conti­nuare aportul la succesul echi­pei. Scor­­ 6—12 (6—6) pentru Steaua. an Acum biletele pentru Frankfurt fost reținute. Iubitorii hand­balului din țara noastră vor fi bucuroși să aplaude o răsună­toare victorie românească la 6 aprilie în finala C.C.E. Succes M. C. BRA­VQ HANDBALIȘTI! FOTBAL GREȘELILE... Ceea ce s-a întîmplat cu echipa Steaua, în confruntarea cu Rapid, se­­ știe. Spectatorii și telespectatorii au văzut desigur că înfrîngerea li­derului s-a datorat unei suite de gre­șeli pe care le-au comis în cîmpul de joc fotbaliștii de la Steaua. De aceea în loc de obișnuitul comenta­riu.. Mai întâi, unele greșeli de ordin general. Deși în ultimele etape Rapid jucase cu Lupescu în spatele funda­șilor, „haină" care o incomoda, nu s-a presupus cu toată seriozitatea că formația campioană va reveni la jo­cul ei obișnuit tocmai în meciul cu Steaua; în afară de acestea, locul obișnuit al lui Codreanu a fost luat de Pod, care nu mai îmbrăcase nici­odată tricoul vișiniu cu nr. 11. Soco­­tim că ar fi fost indicat ca pe loc, chiar din primul minut, jucătorii mi­litari să fi primit îndrumările cores­punzătoare. Dar cele mai multe greșeli aparțin jucătorilor înșiși. Așa, de pildă, Suciu s-a făcut vinovat de ieșirea inopor­tună din poartă la primul gol și are și partea lui de vină la cel de-al trei­lea. Fundașii centrali D. Nicolae și Hălmăgeanu l-au „lăsat în pace" pe Dumitriu II la golul al doilea și în general au jucat mult mai slab decît în etapele anterioare. Rotaru este un jucător paradoxal, care de obicei luptă cu ardoare, dar se și... buimă­cește, dezordonîndu-și jocul. Mijloca­șii Negrea-D. Popescu au încălcat m­­­arcațiile antrenorilor care le-au reco­mandat să joace simplu, fără să facă multă „cărăușie", să paseze precis și la timp oportun. In plus, Negrea l-a avut ,,în sarcină" pe Dumitriu II, pe care însă nu l-a prea deranjat Sorin Avram a fost ceva mai activ decît ceilalți înaintași, dar n-a sesi­zat că Greavu se accidentase și nu l-a jucat in consecință. Constantin a fost surprins de ritmul meciului, pa­sele servite coechipierilor fiind im­precise. Voinea, pe lângă că a jucat șters, are pe conștiință ratarea penal­­tiului, Tătaru II a făcut greșeli de execuție în faza finală, iar înlocui­torul său, Spo, ce să mai vorbim­­ în general întreaga echipă n-a avut o mișcare corespunzătoare în teren, n-a alergat suficient, ceea ce a per­mis rapidiștilor să mențină perioade întregi inițiativa. Singurul jucător care a corespuns a fost Sătmăreanu. Se spune că omul învață și din greșeli. Este de dorit ca etapele vi­itoare să demonstreze că jucătorii mi­litari au învățat din greșeli, că vor deveni mai realiști și vor aborda cu mai mare ardoare lupta pentru pri­mul loc. Așteptăm 1 Locotenent-colonel M. CIUPERCEANU ȘTIRI, REZULTATE Cicliștii de la Steaua au făcut ca duminică în vitrina clubului lor să apară un nou trofeu — „Cupa Olim­pia", cu care a fost dotată prima competiție oficială a sezonului. Și-au adus în mod deosebit aportul la cu­cerirea ei: la seniori — 60 km Mircea Virgil, V. Burlacu, C. Gon­­țea; la juniori mari — 40 km — N. Gavrilă, iar la juniori mici — 20 km V. Buduru. Și etapa de duminică a campiona­tului de baschet, divizia A, Steaua a trecut-o cu succes. Sportivii militari au terminat întîlnirea cu Farul Con­stanta în favoarea lor : 96—48 (48— 26). In schimb, Academia militară — care activează în cadrul diviziei B — a fost învinsă de Universitatea Iași cu 100—94 (43—38), iar A.S.A. Ba­cău de la C.H.F. București cu 73—4' (29—16) Sportivii de la A.S.A. Sibiu s-au străduit, în întîlnirile pe care le-au avut duminică, să se prezinte câ­ mai bine, în parte au reușit. Voleibaliștii au realizat un scor concludent cu C.S U. Oradea , 3­—0. Fotbaliștii însă deși au jucat pe teren propriu, nu au putut să smulgă de la adversarii lor din formația Metalul Tr. Severin decît un singur punct. Conduși în prima repriză cu 2—1, ei au reușit pînă la urmă să reducă handicapul, încheind partida cu un rezultat egal : 2—2. FOIȘOR DE OBSERVARE Cu cit va fi mai mult timp pentru calcularea viitoarei ope­rații, cu atît va dura mai puțin operația însăși. Mașina electronică răspunde inteligent numai la întrebările inteligente Dintre toate gîndurile adver­sarului, unul îl cunosc cert : ce vrea sa fie el învingătorul. Victoria se poate măsura, în­frângerea e nemărginită. Doi adversari pot avea, even­tual, tehnică identică, dar sol­dați identici niciodată Este preferabilă o depresiune morală temporară unui fals su­­port moral. E rău să-ți pierzi direcția, fu­nest să-ți pierzi țelul. Pedeapsa, oricît de aspră, e mai suportabilă decît regretul de a fi săvirșit greșeala și de a nu o fi reparat Pasiunea transformă în aur toate obiectele cu care vine în contact. Locotenent-colonel M. CÂRLOANȚĂ ' A. S. A. Tg. Mureș a avut o comportare modestă Dacă în etapa anterioară A.S.A Tg. Mureș a primit cuvinte de laudă pentru meciul frumos, dinamic, pen­tru jocul modern pe care l-a prestat în compania formației Steaua, dumi­nică ea a avut la Constanța, în în­tîlnirea cu Farul, o comportare mo­destă. Jucînd fără perspectivă, cu o înaintare aproape inexistentă, fotba­liștii militari din Tg. Mureș au pără­sit terenul învinși (3—1), coborînd în clasament pe locul 1! APĂRAREA Pag. 7 P­AT­RI­E I I. Popescu (S) aruncă din plonjon la poarta adversă Foto : A. NEAGU HOCHEI Echipa STEAUA a ratat campionatul Steaua nu a reușit să cucerească pentru cea de-a 13-a oară campionatul național de hochei. Ediția din acest an a competiției a fost dominată de tînăra echipă Dinamo București, că­reia i-a revenit — pentru prima oară — titlul, înainte de a ne spune părerea în legătură cu comportarea formației militare, se cuvine să sub­liniem meritul dinamoviștilor care în­ acest sezon, propunînndu-și obiective superioare anilor trecuți, corespun­zătoare creșterii valorii echipei lor s-au pregătit în consecință și au abordat campionatul cu toată seriozi­tatea. Pentru aceasta, tinerii hoche­­ișți de la Dinamo merită felicitări. Spre deosebire de alți ani, Steaua nu a mai fost acea echipă „grea" tenace care își impunea superioritatea prin mijloace tehnice variate, printr-o mai mare viteză în patinaj. Genera­ția nouă a lui Trăușan, Gheorghiu, Petrescu, Constantinescu și ceilalți este departe de valoarea sportivă a vechii generații, care a avut în Cza­­ka, Ionescu, Zografi, Pușcaii, Ganga demni reprezentanți. De asemenea, în acest an generația intermediară, repre­zentată prin Varga, G. Szabo, Crișan, Biro, Ștefanov, a fost de putere re­dusă datorită accidentărilor : Biro, rănit la Grenoble, Szabo, cu o coastă fisurată de Florescu în cel de-al trei­lea joc cu Dinamo, Ștefanov, cu un grav traumatism Datorită acestor accidentări, antrenorii au fost obli­gați să opereze numeroase schimbări in toate cele trei linii, așa încît — practic — pregătirea din vară și în­săși ideea de joc au avut de suferit. Nu este mai puțin adevărat însă că o bună parte dintre jucătorii echi­pei Steaua s-au făcut în acest an vinovați de lipsă de combativitate, de afirmare practică, pe gheața și nu în vorbe, a dorinței de a se „bate" cu toate armele pentru cam­pionat. Cum se face că vechea gazdă a lui Ionescu și Czaka, jucători care se află către apusul activității com­­­petiționale, a fost mult mai prezentă în joc în momentele grele decît cea a lui Trăușan și Calamar, jucători tineri în plină putere, prin care echi­pa se poate afirma în continuare, dar care tocmai cînd încleștarea era mai dură „dispăreau" din joc? Prin exce­lentă joc colectiv, hocheiul nu poate da satisfacții decît prin efortul co­lectiv. Bineînțeles, au mai fost și alte cauze pe care conducerea sec­ției, antrenorii și jucătorii echipei de hochei Steaua le cunosc. Considerăm că acum, la sfirșit de sezon, se impune o serioasă analiză a situației acestei echipe, a frămîn­­tărilor din rîndurile ei, urmată de măsurile corespunzătoare ZAHARIA TIBLES » CĂRȚI NOI IN EDITURA MILITARĂ „PREJUL DIMINEȚII“ de Lucian Dumitrescu Sub acest titlu, în colecția „Co­lumna“ a apărut un mic volum, înmănunchind povestiri inspirate din apropiatul trecut de luptă al poporului nostru. Frînturi de­ viață de pe front sau dinapoia frontului, frînturi din viața unor oameni obiș­nuiți. Exploring universul sufletesc al luptătorului, povestitorul este — pe rînd — tînăr sau vîrstnic, sol­dat sau comandant. Eroii povestiri­lor sînt animați de dorința servirii cu abnegație a patriei, a apărării pămîntului strămoșesc, a libertății. Dacă în „Peron“, „Coasta lui Adam...“, „Pîine și sare“ caracterele sînt doar creionate, în „Prețul di­mineții“, „Celălalt“, „După moarte“ și­ „Balada hărții“ autorul încearcă să redea aspecte ale unor procese psihologice. Introspecția, la care se recurge uneori poate prea mult, te introduce în viața interioară a eroilor, subliniind adevărata semni­ficație a gesturilor mai greu des­cifrabile. De la o povestire la alta, tensiunea momentului descris spo­rește, povestirile fiind parcă orîn­­duite după criteriul gradației ten­sionate. Impresionează tînărul co­mandant din „Balada hărții“. Fapta acestui sublocotenent, conștient că numai grăbind sosirea ultimei clipe mai putea fi de folos, este o copleși­­toare. Bătrînul Blidariu, cu casa-n „pragul țării“, încredințează _ cu demnitate nepoților comoara păzită de el — o piatră de hotar. Gestul său capătă valoare de simbol. Deși, oarecum sumar prezentate, cele două chipuri, al femeii-cantonier și al timidei adolescente Ana, aduc o rază luminoasă in atmosfera încor­dată a războiului. Scriitorul se dovedește a fi un bun cunoscător al fizionomiei lăun­trice a ostașului-țăran, care în mo­mentele de răgaz pe cîmpul de luptă dorește puternic, firesc, să lepede „o țîră bocancii“, să simtă fiorul ierbii, împresurîndu-i „cleș­tele“ și, mai ales, să-ncerce­­ „cu talpa la ce-o fi bun pămîntu’ pe-acilea — bun de cartofi, bun de porumb ? — pămîntu-i bun peste tot, bun la toate, săracu’, doar vre­me să ai de el ! Vreme...“ Limbajul este adecvat , condensat sau sfătos, colorat cu metafore sau arici. Fraza are, de foarte multe ori, ritm, ceea ce conferă textului o anumită muzicalitate. Binevenite, mai ales în cazurile de introspec­ție, sînt cugetările, aceste expresii­­chintesență, care rezumă în două­­trei cuvinte un adevăr, o expe­riență. Dar se știe că numai folosite cu economie, strict necesar, ele ser­vesc ideea , altfel , efectul este invers. Unele retușări de expri­mare­ ar fi ridicat calitatea stilis­tică a povestirilor. Aceste cîteva considerații vor fi, bineînțeles, completate de fiecare cititor în parte, care va găsi în vo­lumul amintit idei și fapte demne de reținut. M. MIHĂILESCU INFORMAȚII • CONSEMNĂRI * _ Portrete ale unor personalități din istoria națională Editura didactică și pedagogică și-a propus să editeze în cursul acestui an o serie de portrete de domnitori, scriitori, unele per­sonalități marcante din istoria poporului nostru. Ele urmează să fie difuzate în școli, cluburi, bi­blioteci, instituții de învățământ superior, instituții publice, între­prinderi etc. Tablourile vor fi unele în culori iar altele în alb­­negru, selecționate dintre cele mai reușite lucrări ale unor cu­noscuți artiști plastici și grafi­cieni. Expoziție de insigne In holul sălii de spectacole a Casei centrale a armatei s-a des­chis o interesantă expoziție de insigne jubiliare, sportive și uni­dintre domnitorii și personali­tățile istorice ale căror portrete vor fi tipărite amintim : Mircea cel Bătrîn, Ștefan cel Mare, Mi­­hai Viteazul, Al. I. Cuza. O listă foarte bogată cuprinde portretele celor mai cunoscuți și iubiți scri­itori români : Eminescu, Creangă, Caragiale, Rebreanu etc. La organele locale ale difuzării cărții pot fi procurate din timp listele complete ale portretelor incluse în planul editorial pe acest an, litare, românești și străine, a­­parținînd colecției colonelului Ion Dogaru. (Uocat. col. A. RO­­BARU) SPIONII ELECTRONICI AI WASHINGTONULUI In paginile presei internaționale apar adesea articole in care sunt dezvă­luite ac iuni și procedee de lucru ale spionajului electronic american — o vasta rețea de aparataj ultramodern, care acționează pe uscat, pe mare, în văzduh și în Cosmos. Amănunte privitoare la acest gen de spionaj ca și în legătura cu Agenția Securității Naționale a S.U.A. (serviciu secret american cu o intensă activitate, dar mai puțin cunoscut chiar și în cercurile de specialitate) sunt furnizate de săptămînialul Italian „Epoca“, din Milano, în articolul lui Livio Caputo purtând titlul de mai sus, articol pe care îl reproducem cu unele prescurtări : Activitatea „colaboratorilor" A­­genției Securității Naționale (A.S.N. ) — serviciu secret al S.U.A., înființat in 1952 de președintele Truman — este deosebit, de cuprinzătoare, com­parativ cu alte instituții similare americane. In cadrul acestei agenții de spionaj lucrează mii de oameni, care folosesc aparataj electronic și sateliți artificiali. Cind, bunăoară, in cea de a doua zi a războiului in Orientul Apropiat, nava americană „Liberty" a fost ata­­cată in apropiere de peninsula Sinai și aproape era să fie scufundată de către izraelieni, alarmată, opinia pu­blică mondială s-a întrebat : de ce acest vas al flotei americane a ajuns in aceste ape fără să fi arborat pavi­lionul, fără să fi prevenit părțile beligerante ? Explicația este foarte simplă. „Liberty“ intercepta infor­mații arabe sau izraeliene din însăr­cinarea Agenției Securității Națio­nale — cea mai bogată și mai secretă dintre toate organizațiile americane de spionaj. De pe bordul acestui vechi vas comercial, reutilat însă, se transmiteau informații unei alte nave care patrula in apropiere de insula Creta, iar de pe aceasta din urmă­­ statului major al Flotei a 6-a de la Neapole și, in sfirșit, de aici — Direc­ției centrale a Agenției Securității Naționale de la Fort Mead. Aici, la jumătatea drumului dintre Washington și Baltimore, comunică­rile in clar erau imediat sortate și tri­mise serviciilor interesate ale Penta­gonului­ și ale Departamentului de stat. Mesajele cifrate erau transmise mai întii secțiilor de descifrare, spe­cializate in codurile țărilor din Orien­tul Apropiat. Pe baza acestor infor­mații, alți specialiști ai centralei reu­șeau să schițeze, doar in citeva ore, un tablou detaliat și operativ al si­tuației militare, tablou pe care preșe­dintele Johnson și colaboratorii săi o foloseau apoi pentru aprecierea eve­nimentelor. „CUIBUL" ÎN FORMĂ DE POTCOAVĂ Peste hotare, serviciile americane de spionaj sunt de obicei identificate cu C.l.A. —­­ Agenția Centrală de Spionaj —, la conducerea căreia s-au perindat Allen Dulles, amiralul Ry­­born, Richard Helms. „Gloria“ C.l.A. este legată, în primul rună, de seria de lovituri de stat împotriva lui Mo­­saddîc in Iran, a lui Arbenz in Gua­temala și, probabil, împotriva lui Su­karno în Indonezia , de atacul ne­reușit de la Playa-Giron... In ce o privește, cum se spune la­conic in decretul de instituire, „Agen­ția Securității Naționale“ are menirea de a executa funcții tehnice, legate de securitatea S.U.A. In afară de această vagă definiție, guvernul ame­rican n-a mai rostit oficial nici un cuvint­­ despre activitatea A.S.N. Bu­getul ei este camuflat in fondurile destinate cheltuielilor pentru apă­rare și, desigur, n-a fost niciodată discutat in Congres. Colaboratorii agenției nu au voie să spună altora unde lucrează. In cele două-trei afa­ceri, cinci A.S.N. s-a pomenit ames­tecată in vreun scandal, cu „rezolva­rea cazului“ respectiv au fost însăr­cinați chiar conducătorii ei, pentru ca nici un fel de informații compro­mițătoare referitoare la activitatea agenției să nu fie cunoscute de opi­nia publică. Când în martie 1966, pre­ședintele Johnson i-a înminat perso­nal medalia de aur directorului ad­junct al A.S.N., Frank Rowlett, toți au fost uimiți de caracterul de recla­mă ce s-a imprimat evenimentului. Dar cu această recompensă se răs­plătea o misiune executată in anii celui de-al doilea război mondial descifrarea codului flotei japoneze, lucru care a permis flotei americani din Oceanul Pacific, greu lovită h Pearl­ Harbor, să prevină atacul ina­micului asupra insulei Midway. Statul major al A.S.N. este situat intr-o imensă clădire cu trei etaje in­ formă de potcoavă, ascunsă in pă­durile statului Maryland și înconju­rată de trei rinduri de sirmă ghim­pată. Ca mărime, această clădire gu­vernamentală este a treia după ace­lea ale Pentagonului și Departamen­tului de stat. In subsolurile ei se află aparataj electronic in valoare de citeva miliarde de dolari. In agen­ție lucrează, la ora actuală, circa 1 i 000 de oameni. La aceștia trebuie să adăugăm trei sau patru mii de func­ționari care lucrează peste hotare și circa 20 000 de militari care, for­mali, sunt subordonați altor comanda­mente. In realitate, ei desfășoară o muncă de interceptare exclusiv pen­tru A.S.N. Cind trebuie să se rezolve vreo problemă deosebit de grea, agen­ția recurge la colaborarea universită­ților și a industriei particulare. Man talente matematice din țară se află in subordinea nemijlocită a acestei agenții Șeful agenției, de regulă un militar este unul dintre cele mai secrete personaje de la Washington. El nu este văzut niciodată la ceremoniile oficiale, și pînă în prezent n-a apărut vreodată in fața comisiilor Congre­sului. înainte de a lucra la A.S.N., actualul director, generalul Marshall Carter, a fost timp de sase ani con­silierul special al generalului George Marshall, la Departamentul de stat, iar apoi adjunctul șefului C.I.A. in vremea lui Dulles și McConne. Prin­cipala sarcină a directorului A.S.N. constă în coordonarea activității agen­ției cu activitatea altor servicii secrete guvernamentale, precum și in trimi­terea informațiilor culese acolo unde sunt mai stringent necesare. INTERCEPTARE LA ORICE NIVEL Simplificind mecanismul complicat al A.S.N., se poate spune că sarcina sa are un dublu caracter : „să ci­tească poșta altora“ și să-i împiedice „pe alții“ de a citi poșta guvernului american. Printre acești „alții“ se află nu numai statele socialiste, ci chiar și aliații S.U.A. Prin „poștă“ trebuie să se înțeleagă nu numai do­cumentele oficiale, ci și toate celelalte genuri de corespondențe și comuni­cații prin telefon, telegraf și radio, care prezintă interes politic sau mi­litar. Interceptările se realizează la orice nivel, chiar la cel mai modest. De pildă, una dintre secțiile A.S.N. se ocupă cu înregistrarea convorbirilor dintre aviatorii sovietici aflați in zbor și comandamentul lor. Menționata secție nu se limitează la analizarea conținutului acestor convorbiri, ci se ocupă și cu studierea accentului a­­viatorilor, a pronunției lor, a manie­rei de a vorbi, precum și a eventua­lelor referiri la șefii sau colegii lor, întregul sistem de interceptări ne­cesită cheltuieli uriașe. Potrivit unor date, numai în anul 1966 aceste chel­tuieli s-au cifrat la aproape un mi­liard de dolari. Această sumă include nu numai costul înființării și exploa­tării „punctelor de interceptare“ pe cele cinci continente, ci și cheltuie­lile pentru lansarea periodică, de la baza militară aeriană Vandenberg (California), a sateliților „Samos“, care de câțiva ani efectuează zboruri deasu­pra teritoriului U.R.S.S. și al Chinei, culegînd tot felul de informații. Apa­ratura lor poate înregistra emisiunile stațiilor de radio, funcționînd pe ori­ce undă, poate stabili locul unde se află instalațiile radar, poate furniza informații precise cu privire la sem­nalele folosite pentru teleghidarea ra­chetelor și a sateliților. „Samos“ execută, de asemenea, fo­tografierea punctelor care prezintă interes strategic, pelicula cu imagini fiind apoi recuperată cu ajutorul pa­rașutelor, atunci când satelitul zboară deasupra anumitor regiuni din Statele Unite. La dalele strînse de sateliți se adaugă cele obținute de navele care se află in permanentă in apropierea apelor teritoriale ale principalelor țări ale lumii, dalele obținute de „avioanele-spion“ care zboară de-a lungul granițelor altor țări, uneori incălcindu-le chiar in mod intenționat pentru cîteva minute. Aceste a­­bateri in spațiul aerian străin ale avioanelor americane înzestrate cu aparate electronice ultrasensibile sunt — din punctul de vedere al sco­purilor urmărite de A.S.N. — deosebit de eficiente, intrucît ele impun țării respective să-și pună in funcție toate instalațiile radar și să dea astfel la iveală locurile unde sînt amplasate... Multe informații obținute de pos­turile de interceptare ale A.S.N. și aproape toate documentele pe care agenții ei reușesc să le obțină sunt cifrate, ele neputînd fi astfel înțelese de „străini“. Tehnica modernă per­mite să se folosească numeroase me­tode care dau posibilitatea să se mestece­ vocile în timpul convorbiri­lor. De pildă, se pot transmite con­comitent prin aparatura radio citeva mesaje pe un singur canal, prin fo­losirea unui asemenea procedeu, cu­noscut doar de către acei cărora le sunt destinate : se pot „comprima“ vocile, se pot falsifica sunetele. Ci­­frurile, cel puțin ale marilor state, se schimbă tot mai des, se complică neîncetat datorită folosirii unor noi teorii matematice, ceea ce face ca descifrarea lor să fie tot mai ane­voioasă. Specialiștii in descifrarea ci­­frurilor de pe­ângă Agenția Securită­ții Naționale — 200 de specialiști cu înaltă calificare și foarte bine plătiți — trebuie să descifreze zilnic câte o nouă șaradă. Este posibil ca ei să reu­șească să citească zece la sută din mesajele cifrate. Dar este demn de menționat că chiar și numai o singură „descoperire“ le permite să urmă­rească întreaga corespondență diplo­matică a vreunui stat, pină când acesta își dă seama că cifrul său este descoperit, și, bineînțeles, îl schimbă. După descifrarea unui document sau altul, înainte de a-l transmite or­ganelor executive, specialiștii A.S.N. trebuie, de asemenea, să stabilească dacă el este autentic sau a fost „fa­bricat“ in mod special pentru a indu­ce in eroare serviciile străine de spio­naj. Oricit ar părea de paradoxal, unul dintre cele mai mari succese ale Agenției Securității Naționale S.U.A. s-a transformat intr-o cata­a­strofă tocmai dintr-o greșeală de in­terpretare. Interceptind și descifrînd la sfîrșitul lui octombrie 1956 comu­nicatele care circulau intre Londra, Paris și Tel Aviv, A.S.N. a dedus că aceste trei state se pregătesc să atace Egiptul. Insă această știre pă­rea unor funcționari sus-puși ai agen­ției atît de absurdă, nicit n-au trans­­mis-o lui John Foster Dulles (secreta­rul de atunci al Departamentului de stat american), presupunînd că ar fi vorba doar de o „mașinațiune abilă“... VREMEA CRIPTOGRAFIEI.. tră In sarcina altei secții a A.S.N. in­asigurarea păstrării secretului transmisiunilor americane de toate categoriile și întocmirea tuturor ci­­frurilor pentru serviciul diplomatic și forțele armate. A apus demult vremea cînd această activitate se efec­tua manual de către un specialist cu o înaltă calificare, ca venețianul Gio­vanni Soro, considerat părintele crip­tografiei moderne. La ora actuală, în acest scop se folosesc gigantice mașini electronice care pot să dea, intr-un timp foarte scurt, un număr colosal de combinații sigure. Numărul codurilor existente este uriaș, incepînd cu codurile relativ ușoare folosite de trupele din prima linie, pină la cele mai complicate, totodată însă rapid descifrabile, care pot servi președintelui S.U.A. pentru a da ordin comandamentului forțelor aeriene militare de a declanșa atacul nuclear in eventualitatea unui război. Numai Departamentul de stat trans­mite prin cifru instituțiilor sale de peste hotare, în medie, cite șase mi­lioane de cuvinte pe lună. Pentru o mai mare garanție a i,im­penetrabilității“ codurilor proprii, A.S.N. însărcinează pe cițiva dintre cei mai buni specialiști să încerce a le descifra. Dacă aceștia reușesc să le descifreze, codurile respective sînt schimbate. Agenția de Securitate Națională se extinde in permanență. Cu trei ani in urmă, alături de clădirea principală s-a înălțat o clădire cu nouă etaje destinată unui nou aparataj, inclusiv celui mai mare „creier electronic“, realizat pentru A.S.N. de compania „I.R.M.“ Timpurile spionilor celebri de genul lui Mata Hari și chiar ale lui J. Bond s-au dus — declară cei mai zeloși colaboratori ai A.S.N. As­tăzi, un satelit sau o antenă bine pla­sată îndeplinesc cu mai multă preci­zie munca a o sută de spioni... Mai mult decît atît, mașinile electronice nu permit nici mituirea, nici nu pălă­vrăgesc in cazul capturării lor de către inamic. Firește, consideră spe­cialiștii de la A.S.N., omul va fi în­totdeauna necesar pentru a descifra și a interpreta informațiile culese, dar el va putea să rămînă în biroul său, fără a-și risca pielea in prima linie. „CARACATIȚA DIN PĂDURILE MARYLANDULUI" (După „Newsweek“, New York) Printre noile avioane americane destinate executării misiunilor de cercetare strategică se află și avioanele-spion fără pilot „Firebee“, care sînt ridicate în văzduh cu ajutorul avionului de transport „S-130“. Avioanele-spion „Firebee" sînt înzestrate cu camere de luat vederi și alt aparataj de cercetare ultrasensibil ; ele zboară la o înălțime de 15 km cu o viteză de 960 km/oră. Durata zborului ajunge pînă la 114 minute. Sediul statului major al Agenției Securității Naționale, amplasat în mijlocul pădurilor din statul Maryland. (După „Epoca" — Milano)

Next