Ateneu, 1993 (Anul 30, nr. 1-12)

1993-02-01 / nr. 2

Aflarea viitorului a fascinat întotdeauna pe oameni, dar dorinţa de a ridica voalul şi de a­­ şti ce se va întîmpla mîine a devenit mai imperativă în perioadele de nesiguranţă. Cînd toate valorile recunoscute ca atare se devalo­rizează, cînd cadrul exterior se dezagregă şi to­tul este pus în dubiu, ne-ar plăcea să ştim de ce să ne agăţăm pentru o perspectivă certă şi pentru a putea spera în ciuda tuturor acestor situaţii. La fiecare început de­ an, foarte mulţi îşi pun întrebarea : „Ce o să-m­i aducă oare noul an ?“ însă unii se întreabă cu nepăsare şi cu sfidare, sărbătorind zgomotos acest eveniment. Alţii îşi pun problema cu seriozitate şi fără orgoliu, ati­tudini care sunt proprii finţelor conştiente de situaţia lor. Destinul unora şi al celorlalţi este legat în mod aparent, în mare parte, de conjunctura eco­nomică şi socială a ţării lor, cît şi de fluctua­ţiile financiare şi ale pieţii mondiale, sau de tensiunile şi destinderile politice. Experţii şi viitorologii şi-au multiplicat previziunile lor. Funcţie de orientarea ce o au, ei au încercat să ne asigure, sau să ne alarmeze, zugrăvind viitorul în roz, în gri, sau în negru. BOALA SECOLULUI Ştim însă la fel de bine că fericirea individuală nu depinde numai de circumstanţele şi cadrul exterior. Există factori mai intimi şi mai impor­tanţi cum ar fi : sănătatea, echilibrul mintal, viaţa spirtuală — pe scurt, întregul ansamblu al elementelor ce determină comportamentul nos­tru —■ . Vigoarea acestor elemente, sau absenţa lor, ne va incita în a spune „da" vieţii, recunoscînd că are un sens care ne face să ne asumăm ris­cul ei şi, reacţionînd în faţa dificultăţilor să fim fericiţi chiar în situaţii grele, sau invers, să capitulăm în faţa unei existenţe pe care o găsim absurdă, să fim cuprinşi de panică în faţa adversităţilor, considerând soarta ca dis­perată şi de netrăit. Aceste două extreme au desigur numeroase gradaţii. Un congres de specialişti reuniţi la Basel la solicitarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a lansat un strigăt de alarmă. Depresiunea ner­voasă este un flagel mondial, este boala seco­lului. Ea atinsese — încă la nivelul începutului deceniului anterior — mai mult de o sută de milioane de femei şi bărbaţi, dintre aceştia o treime căutînd să scape de viaţă, devenită in­suportabilă. Numai în ţările occidentale au loc cîte o mie de sinucideri zilnic. în fiecare zi, o mie de oameni copleşiţi de singurătate, se simt rău în pielea lor şi, nevăzînd nici o raţiune valabilă de a înfrunta problemele unei vieţi aparent absurde, apreciază că e mai bine să o termine şi să se sustragă de la toate necazurile. Datorită sensibilităţii lor mai mari, femeile sunt mai vulnerabile, constituind 70% din mulţimea de deprimaţi. Marile oraşe şi căminele în dis­cordie sunt de asemenea terenuri proprice pen­tru tot felul de depresiuni. Anumiţi adolescenţi ieşiţi din astfel de medii vin adesea să îngroaşe rîndurile victimilor depresiunii. După fuga de acasă, după ce au experimentat alcoolul şi dro­gurile, tentative de sinucidere încep chiar de la vîrsta de 15 ani. VIAŢA ARE UN SENS Utilizarea masivă şi necontrolată a psihotropelor sau a tranchilizantelor nu pot decît să-l afunde pe bolnav în depresiune ; conform specialiștilor, mai întîi trebuie să-i aducem pe bolnavi să vrea să se îngrijească, să dorească să se vindece, în mod evident, medicamentele singure nu pot nici să consolideze personalitatea, nici să declan­şeze saltul salvator. Pentru a avea dorinţa de a reacţiona şi a lupta, trebuie să existe raţiuni de a o face, raţiuni serioase, recunoscute şi accep­tate ca atare de către pacient. Numai­­dispunînd de motive dinamizatoare putem spune „da“ vie­ţii şi să ne asumăm cu tărie sarcinile şi respon­sabilităţile pe care ni le impune. Ca şi o sursă de energie latentă, dar prezentă permanent, aceste motive trebuie să fie într-atît de pu­ternice încît să ne furnizeze elanul, voinţa şi forţa de a înfrunta, de a reacţiona pozitiv, de a nu ne sustrage în faţa greutăţilor ce ne apar. Pe o astfel de bază vom fi la adăpost de ■nevroze şi depresiuni. Pentru ca existenţa să merite truda de a o trăi, este deci vital — în strictul sens al cu­vîntului —, ca această existenţă să aibă un sens. Cum să-l găsim ? Am devenit conştienţi că Universul în care ne aflăm nu este un ansamblu mecanic rece şi ameninţător, că astrele nu s-au format la întîmplare şi că ele nu se rotesc fără o ra­ţiune. Apariţia vieţii organice nu este un eve­niment fortuit lipsit de valoare şi lipsit de un anume scop, întreaga ingeniozitate şi prevedere înţeleaptă investită în cel mai infim organism viu ne arată că invocarea hazardului devine ridiculă. La culmea unei lungi înlănţuiri, a cărei ela­­borare lentă a durat milioane de ani, tronează ultimul venit, fiinţa umană, floarea creaţiei. Pentru prima sa încarnare, ea a moştenit cor- ABD-RU-SHIN IX, în lumina adevărului Mesajul Graalului Un mesaj al speranţei (1) pul celui mai evoluat animal. Sigur de origi­nea sa superioară faţă de sufletul animal, ea a putut să-şi conducă învelişul său fizic la o perfecţiune mai mare, dezvoltîndu-şi mersul vertical, limbajul articulat, creierul şi gîndi­­rea. La aceste avantaje se adaugă un bun şi mai preţios : obţinerea autoconştiinţei. Desigur, animalul are şi el conştiinţa existenţei lui. To­tuşi, spiritului uman încarnat i-a fost rezer­vată ajungerea la autoconştiinţă, care să-i per­mită să facă diferenţa între eul personal şi tot ceea ce-l înconjoară! Elaborarea acestei forme superioare de conştiinţă a necesitat însă peri­oade lungi de dezvoltare. Aceasta nu s-a putut cristaliza decît de-a lungul a numeroase experienţe trăite, în cursul cărora fiecare spirit încarnat a avut ocazia si înţeleagă că *se află într-un mediu care nu era opera sa­­ şi că el beneficia de o viaţă al cărei autor nu era el. în acelaşi timp, putea să-şi dea seama că, dacă era liber în hotărîrile şi comportamentul său, era supus totuşi unor re­guli sau legi cosmice care îi dominau şi în contra cărora era neputincios. Cu o gîndire bună, el ar fi putut şi ar fi trebuit să deducă faptul că respectarea şi su­punerea la aceste legi era soluţia, cea­­mai în­ţeleaptă de adoptat. Tocmai pentru a-i uşura şi grăbi acea­stă devenire conştientă, un şir neîntrerupt de ajutoare spirituale şi de iniţiaţi s-a sforţat — cu preţul , a mii de dificultăţi —■, să favorizeze pătrunderea noţiunilor esenţiale formulîndu-le clar, astfel ca­ să fie la îndemîna contemporanilor respectivi. Fiecare trimis al Luminii a confirmat în felul său, că deasupra entităţilor considerate de anu­mite popoare ca fiind zei, trona un Dumnezeu unic. Acesta era adevăratul Stăpân al lumilor şi originea primă a tot ceea ce există. Creaţia — cu tot ce cuprinde ea — ,era deci opera­­ Sa. Prin Iubire, El a lansat fantastica mişcare cre­atoare, pentru a oferi mulţimilor de creaturi ieşite din iradierea Sa, câmpuri de exersare şi ocazii de a se dezvolta. Datorită originii sale spirituale, fiinţa umană avea de jucat un rol privilegiat, numai ea putînd face legătura între diferitele planuri şi servind astfel ca intermediar între planul spiritual şi planurile materiale. Aceste posibilităţi eminente au conferit spiritul uman o poziţie directoare, antrenîndu-i însă, în mod foarte natural,o răs­pundere sporită. Avem deci de dat socoteală, atît pentru intensitatea cît şi pentru felul în ■ care am folosit locurile de şedere ce ne-au fost încredinţate. Creatorul este în exterior, deasupra operei Sale. Universul­ nu este infinit. Evoluţia fiecărei părţi cosmice este limitată şi deci, va avea un sfârşit. Apoi, ea va fi descompusă. După ce va fi regenerată, ea va începe un nou ciclu. Sfîr­­şitul fiecărei perioade va conduce însă la termi­narea, timpului de evoluţie a spiritelor încarnate, cu ridicarea celor care au obţinut maturitatea, dar şi cu descompunerea celor care s-au încă­tuşat în materie. Această selecţie de la sfârşitul timpurilor este cunoscută­ de demult ca fiind Judecata de pe urmă. Fiul Omului — ca perso­nificare a Voinţei creatoare şi a Justiţiei divine — va fi acela care va conduce această vastă operaţie. După plecarea fiecărui Mesager, revelaţiile aduse au fost comprimate însă într-o religie dogmatică. Servitorii fiecărei religii au apărat-o în contra oricărei evoluţii, în contra oricărei dezvoltări, ceea ce este în opoziţie cu marea lege cosmică a mişcării. Dacă, aducerile succesive ale adevărurilor parţiale care au fost date oamenilor şi-ar fi păstrat puritatea lor iniţială, ar forma astăzi — acum cînd se apropie sfîrşitul evoluţiei noas­tre —­ ,treptele unei scări luminoase în vîrful căreia ar străluci Adevărul : Mesajul Graalului. Acest mesaj confirmă certitudinile obţinute pînă acum, el umple locurile existente şi răspunde la întrebările esenţiale pe care fiecare om le poartă în el-Oricare ar fi gradul de maturitate al unei fiinţe umane ş­i nivelul său de cunoaştere, ea va descoperi cu admiraţie în Mesajul Graalu­lui revelaţii care îi vor permite să-şi lărgească cunoaşterea sa, să aprofundeze înţelegerea a­­cesteia şi să-şi dezvolte personalitatea. (Va urma) Ernest SCHMITT (Château-Thierry — FRANCE) Note : —­ volumul I al operei „Mesajul Graalului“ tradus în limba română este disponibil (în lei) în librării. — persoanele care doresc primirea gratuită a broşurii „Conferences Choisies“ (extrase din Me­sajul Graalului) se pot adresa în scris la „Edi­tions Françaises du Graal“ — 23, rue Colbert — 93 100 Montreuil,Bois — FRANCE. Serial satiric Pățaniile lui Boacă Mister Boock şi precocele Bocănel fac propuneri de optimizare a emisiunilor tvr : „Cuvîntul care zideşte“ — după ce a zidit tot ceea ce se demolase în epoca de aur — să se transforme în „Cuvîntul care zu­grăveşte", sponsorizat de primarul gene­ral, Crin Halaicu. Meşterul Manole (V. Arachelian) să se metamorfozeze şi el în meşterul Zmîngălici. Lecţia asta cu zu­grăveala (murdăreala) a fost învăţată de mulţi zmîngălitori ai presei libere. Dacă tot au apărut titluri de ziare şi reviste, ca... Sîc, Plus, Eşantion, Bondăcel, Lume­­lume, Hai-hui, Profitul, Help-helo, Figa­ro... se propun titlurile : Palavra, Feştila, Cobra, Eşafodul, Mocofanul, Găgăuţă, Tor­ţa, Pîrleazul, Gogoaşă, Gogoneaţă, Rahatul, Măgarul furios, Aligatorul electoral, Dro­­maderul deşertului politic, Cîrtiţa şi Şo­bolanul, Claponul, Pisica stoarsă, Jungla, Bîlbîială, Drăcovenia, Felinarul, Bîzdiga­­nia ş.a.m.d... Cele mai serioase ziare (ale partidelor) au învăţat dictonul lui De Chamfort : „Din­tre toate zilele noastre, cea mai irosită este aceea în care n-am rîs" !... drept pentru care, cum deschidem un asemenea ziar, ne pocnesc hohotele ! Boacă şi Bo­cănel, porniţi în căutarea zahărului pier­dut, au întîlnit o carte tehnică cu titlul : „Fitoregulator de creştere", ziarul „Ado­lescentul" (neînţărcat), revista „Carul cu vorbe" (plin cu zodiacuri, vulgaritate şi erotism), foile „Sic-Şoc" (cu femei păcă­toase şi fete foarte mari), „Revanşa, „Idol“, „Conflict", şi, speriaţi, au cumpărat „Zbu­rătorul" şi nu se Ştie prin ce minune şi­­au amintit, spre Liniştea şi Lumina tutu­ror cititorilor stresaţi,­ următorul citat din Napoleon : „Reprimaţi puţin jurnalele, fa­­ceţi-i pe redactorii de la­­ „Débats" şi „Pu­bliciste“ să înţeleagă că nu-i departe tim­pul cînd, văzînd că nu-mi sînt de folos, le voi suprima, împreună cu toate cele­­lalate şi nu voi păstra decît unul singur“ ! „Elita e mediocritatea cu acte în regulă" (Dimineaţa)... şi cu ifose de genii în iar­maroc (la prînz şi seara — n.n.) ! Robin­son Crusoe ne-a lăsat zicerea : „Papagalul meu, ca şi cum mi-ar fi favorit, avea singu­rul permisiunea de a vorbi“. Astăzi, foarte mulţi papagali s-au făcut ziarişti şi îşi iau permisiunea de a scrie­­ într-un jur­nal de o para chioară, realitatea este de­scrisă în mod fotometric (realităţi varia­bile şi variante reale şi abundă de extaze infantile şi agonii senile. într-un ziar de două parale, orice fetişcană îşi poate per­mite să suspine erotic şi să scoată în mo­­mentul culminant o cascadă de „a­h-uri" şi „vai-uri" ! într-o gazetă de trei parale, oameni care şi-au pierdut capul cu creier cu tot, înşiruie disperări, degradări şi neruşinare, în cuvinte ghilotinate, cu care compun articole fără sens,­ în faţa cărora bunicile şi stareţele mănăstirilor scot gu­turale şi ultragiale „oh-uri“--şi „pfi-uri" ! Din „Cuvîntul liber" Deva, aflăm că se organizează meditaţii doar pentru copiii şcolari ai căror părinţi sunt membri ai FSN ! Privatizarea hoţilor a adus la sapă de lemn casele de comenzi ! Ziarul „Drep­tatea" dă cu copita asinică în dantura lui Alcibiade, care-i muşcă pe mulţi de fund... Reproducem un catren inspirat, adresat cerşetorilor de la „România liberă" : „Ah, Agenţi, de voi sînt mîndru, de-acum pot să mor ferice Astăzi lumea vă cunoaş­te : Băcani zice­, Milogi zice" ! Ziaristica perverteşte inteligenţa şi conştiinţa, dar umple stomacul !" Numai cei care cunosc un lucru sau o faptă pe jumătate, se­­apucă să scrie despre ele ; cei care le ştiu pînă-n străfunduri, nu-şi mai bat capul cu­­ele... Să se acorde o singură naţionalitate : OM ! In acest fel, n-am mai avea minorităţi naţionale... De omul care nu are nimic în cap, să te fereşti. El va avea întotdeauna ceva în mină (pixul de ziarist, la ce v-aţi gîndit oare ?!)... Indicaţii agrariene ale domnului Ro­man : Bade, te rog să implementezi cu sămînţă selecţionată hectarele astea. Să strîngi la timp ştiuleţii emanaţi de po­rumb. Să disipezi urgent, bălegarul şi îngrăşămintele chimice ! Aţi citit „înco­tro" ? — săptămânal de enunţuri, anun­ţuri şi denunţuri ?... S-a strigat „Jos Iliescu" şi a picat Roman ! Publicaţia „As" (urmînd defunctei „Strada"), sub condu­cerea toreadoarelor Jana Gheorghiu şi Sînziana Pop, săptămînal de politică li­beră (!) şi de ideologie neaservită (?), va sluji cauza adevărului, cercetat după mo­­dele morale, la nivelul presei de etaj, nu de stradă ! Revista „Puterea“ umblă la derută pe urmele jurnalelor „Porunca vremii" și „Sfarmă Piatră" din perioada interbelică ! C.V. Tudor ne declară-n scris că.......în puşcăria unde voi intra, vreau să fiu coleg de celulă cu Doina Cornea. Vom face multe... ghiduşii" ! Sau că... „Buricul principesei Margareta de Hohen­­zollern e în forma literei S, vorba unei şansonete de-a lui Brassens“ ! Parlamen­tarul Dan Iosif, care se crede un nou Avram Iancu, zis-a : „Sunt un tip care a îmbrăcat cămaşa morţii şi ştie s-o poar­te" ! Vlad Andrei ORN­EIANU PAG. 2­5 B. însemnări medicale Planificare familială şi contracepţie Prin planificare familială (planning fa­milial) se înțelege fenomenul de psiholo­gie socială care constă în determinarea conştientă de către cuplul marital a nu­mărului de copii şi a eşalonării naşteri­lor în timp, la care se adaugă tratarea sterilităţii (feminine şi masculine) in ve­derea realizării numărului de copii doriţi. Aceasta presupune însă o educaţie sexo­­logică corectă a cuplurilor, răspîndirea cunoştinţelor necesare şi însuşirea modu­lui de­ utilizare a mijloacelor necesare în acest­­scop. Planificarea familială (planifi­carea sau controlul naşterilor) constituie un model cultural care se instalează în cadrul unei populaţii pe o anumită treap­tă de dezvoltare social-culturală, marcînd trecerea de la regimul demografic natu­ral la un regim demografic conştient. In general, mijloacele de realizare a pla­nificării familiale sunt grupate in două categorii :­ mijloace contraceptive (anticon­cepţionale) şi mijloace abortive (întreru­­perea sarcinii). La acestea se adaugă, mult mai rar, sterilizarea voluntară a femeii sau a bărbatului şi abstinenţa sexuală. Dacă metodele abortive constau în înde­părtarea produsului de concepţie după fe­cundare, mijloacele contraceptive au ca obiectiv împiedicarea instalării sarcinii. Evident, preferabile sunt metodele con­­traceptive, cea mai utilizată în acest scop fiind pilula. Pilula anticoncepţională a fost creată cu trei decenii în urmă de către un grup de cercetători din statul Massa­chusetts (U.S.A.). Utilizată corect, pe bază de indicaţii şi supraveghere medicală, me­toda este deosebit de eficientă, ajutînd fe­meile tinere să-şi desăvârşească pregăti­rea profesională, avînd dreptul să decidă singure asupra momentului cînd vor pro­crea. Dar, pe lingă faptul că împiedică o o sarcină nedorită, pilula ajută femeia să-şi schimbe concepţia despre viaţa se­xuală. „Acum, că femeile îşi pot controla fertilitatea, se pot gindi la plăcerile ac­tului sexual, nu numai la sarcină", scria Erica lang­­hi. România, In urma liberalizării avor­tului la 25 decembrie 1980, mortalitatea ma­ternă a scăzut simţitor, mai ales prin rea­ducerea mortalităţii post-abortum. Dar, în acelaşi timp, a determinat o solicitare ex­cesivă a cabinetelor de întrerupere a sar­­­cinii, efectuindu-se­ aproape 1 milion de avorturi la cerere în anul 1990, iar în prezent acestea se cifrează la aprox. 700.000 anual. Metoda chiuretajului uterin este dăunătoare sănătăţii femeii. Lipsite de riscuri sunt metodele contraceptive. Ministerul Sănătăţii a înfiinţat un mare număr de cabinete de planificare familială şi contracepţie d­in cadrul maternităţilor şi policlinicilor. Problema cea mai importantă este cea a informării şi educaţiei sexologice. Se constată importante carenţe de ordin edu­­cativ-sanitar, lipsa cunoştinţelor despre propriul organism. Pe lingă educaţia sa­nitară asigurată de cadrele de specialitate este imperios necesară organizarea în şcoli a unor forme educaţionale eficiente pen­tru însuşirea de către adolescenţi a unor informaţii şi deprinderi corecte. In ce, priveşte mijloacele contraceptive, deosebit de utilizate sunt cele de tip „ba­rieră", dintre care menţionăm : — prezervativul (condomul), fabricat din cauciuc latex, pentru acoperirea penisului in cursul actelor sexuale ; — diafragmul, care izolează colul ute­rin de orice contact posibil cu penisul în timpul raporturilor sexuale ; — Steriletul, un alt dispozitiv intrava­ginal, introdus de medic și care necesită un control periodic ; — Spermicidele : substanţele chimice care se introduc un vagin înaintea actului sexual (creme, geluri, ovule, comprimante spumante, pelicule plastice) ; — metode improvizate : tampoane va­ginale înmuiate în soluţii : a. o parte oţet sau suc de lămîie se amestecă cu 20 părţi apă fiartă; b. un cm. cub săpun slab, dizolvat într-un litru de apă fiartă (se vor evita săpunurile acide, detergenţii şi soluţiile sărate). Deosebit de eficiente sunt preparatele hormonale , pilulele contraceptive şi im­­plantele subcutanate cu hormoni, deşi nici acestea nu sunt total lipsite de pericole. Se mai utilizează „metoda calendarului“ şi „coitus interruptus". Un rol important îl are Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală (S.E.C.S.). De asemenea, Ministerul Sănă­tăţii, in colaborare cu diferite organizaţii de profil, naţionale şi internaţionale, a or­ganizat o serie de cursuri şi instructaje în probleme de planificare familială şi contracepţie, la care au participat medici, psihologi, sociologi, sexologi, asistente me­dicale etc., din toate judeţele ţării. Privire la un nivel global, demografic, problemele prezentate au o­­ serie de im­plicaţii deosebit de importante. Astfel, în condiţiile în care practica avortului şi con­­tracepţiei atinge cote ridicate, se produce în mod inevitabil o scădere a natalităţii, fenomen demografic important al repro­ducerii populaţiei. Dacă natalitatea co­boară sub un anumit nivel, apar feno­mene demografice negative : scăderea spo­rului natural (chiar deficit natural), im­­bătrînirea populaţiei etc. De aceea, în ca­drul planificării familiale trebuie avute în permanenţă în vedere implicaţiile pe plan general, social­ şi demografic ale de­ciziilor individuale de întrerupere a sar­cinii sau de contracepţie. Prof. dr. René DUDA ATENEU • FEBRUARIE 1993 • T

Next