Bilete de Papagal, 1930 (Anul 3, nr. 461-477)
1930-09-21 / nr. 475
Cele mai proaspete opere literare DIN EDITURA „Cartea Românească“ Bulev. Academiei No. 3 — București, /. „Istoria Românilor din Dacia Traiană” de Al. D. Xenopol Vol. X (1 vol. mare de 312 pg. cu figuri și hârtiei 180). „Istoria Românilor din Dacia Traiana“ a fost prima înfățișare complectă a trecutului nostru. Freamătul vieții românești, cuprins în paginile ei, câte generații n’a crescut, câte inimi n’a umplut. Valoarea ei rămâne aproape întreagă și astăzi. Mai ales în grandioasa ediție ultimă editată atât de îngrijit de „Cartea Românească“ (10 volume până acum). • * * (1 vol. de 368 pg. —------------------------------Lei 120). de Oct. Dessilă „Zvetlana“ Roman „Zguduitor în desfășurarea lui, romanul „Zvetlana“, povestea vieții acestei ființe de gingașe, fragilă și sănătoasă feminitate, îl așează pe Dr. O. Dessilă, autorul ei între realizatorii aleși ai literaturii noastre. Un gând mai inițiat, un cotidiu mai vechiu pe drumul hârtiei, ar fi pronunțat poate la proporții largi și reprezentative și fondul social pe care se proectează această acțiune sufletească: Rusia țaristă a cnutului și a turlelor aurite, revoluția roșie a flăcării și a gândului etc. „D-l Dessilă s’a mulțumit doar cu fixarea în paginile romanului său, a unui suflet mare și chinuit“. (T. Bugnariu în „Patria“) • * • „Craii de Curtea Veche“ Roman de Matei Ion Caragiale (1 vol. de 160 pg.-----------------— — — Lei 60). Marele premiu pentru roman al „S. S. R.“ de lei 20 000. „Omenescul din Craii de Curtea Veche interesează pe toții. Demonismul, blestemul întovărășește barca fiecăruia dintre personagii până la liman, sau naufragiu. „Matei Caragiale se arată, în afară de de paginile rare lirice, ca cel mai bun cronicar al societății bucureștene, de la Filimon încoace“. (Em. Riegler-Dinu în „Viața literară“) ,, Cartea D-lui Matei Caragiale este în multe privințe un document ; de aceia merită să fie citită cu interes. Iar prin stilul ei original, plastic, plin și expresiv, o realizare de artă, vrednică de elogii“. (Al. A. Philipide în „Viața Românească“.