Buna Vestire, februarie 1938 (Anul 2, nr. 276-299)

1938-02-12 / nr. 285

Pag. II. Nr. 885. 1 RO URAfîâNULd DOROTHY LAMOUR V FILMULUI ML Mm­­JI le MLUTM JOHN HALL teragy si a au-W VI 1111 moasei MARAMA i*aBl SONOR CEI MAI MARE FILM AL ANULUI Cartare colorata CULTURA-OAMENI-FAPTE Câteva cărţi de poezie fil. O. Teodoreanu, Şerban Bas­ovici, Vintila Horia, Aspazia Munte şi Virgil Carianopol de fimea sub Patima ingrată a timpu­lui. Nu încercăm să-l categorisi intr’o şcoală literară pe­­ Al. O. Teodoreanu. D-sa se refuză unei în­cadrări. Utilizând cu uşurinţă un Parfu­mat stil arhaic, d. Al. O. Teodorea­nu, reuşeşte admiratele poeme cu iz de hronic. Intre cele mai reali­zate, îl notăm pe acela închinat ge­neralului Cantacuzino - Grănicerul. Menţionăm şi poezile descriptive, de un melodios farmec moldove­­nesc. Reproducem acest pastel de desen animat. Lăsând pentru o cronică mai lar­gă ,volumul «Cununi uscate» — un rar eveniment literar — şi acela de poezie legionară al lui Horia Sta­­matu, ne vom ocupa astăzi, in pri­mul rând, de «Caiet»-ul d-lui Al. O. Teodoreanu. Mai adânc, în proză, şi mai viabil, deci, decât fratele d-sale,­­ Al. O. Teodoreanu ne dă în «Va­­‘ot» o culegere de poezie surprinză­tor de real­zată pentru neiniţiaţi. Noi cunoaştem, însă, câteva poeme din prezenta carte, frumos tipărită la «F. R .», încă din antologia de pe vremuri a d-lor Perpessicius şi Ion Pillat, şi am putut verifica pe de­plin că ele nu şi-au Pierdut prospe­r In plopul meu îşi pune cuibul luna. Din care iese noaptea ca un corb Şi stele-i cad din aripi, dar le sorb Prin iezuri broaşte, una câte una. Căci broaştele Inghit bucăţi de noapte Şi sar din mal în iaz, rotind inele­­?i se lungesc pe burta lor de lapte, In care se topesc atâtea stele. Iar când trezit deal lor vacarm bab­­ar Se’ncruntă, roş de somn, truditul soare, Cu ochi holbaţ’, pe foi de nenufar, Rămân încremenite, de stupoa­re». D. Şerban Bascovici e unul diut­ aş aşeza pe d. Şerban Bascovici, cei mai merituoşi poeţi ai genera­ în literatura franceză, alături de­­iei mai vechi. Utimul volum al lirica lui Fr. Copée, d-sale, «Destăinuiri», desăvârşeşte o notă de Potolit lirism, prefm­­­obil o frumoasă şi discretă ca­trată cu răbdare, e caracter­istă ca­rieră literară, pusă cu tenacitate poeziei d-lui Şerban Bascovici, întru cinstea marii poezii. Exemplificăm cu o strofă de emo-Dacă i-aş căuta corespondente, ţionantă simplitate : «Ninge.. Jaru’n scrum pitind securi de crânge, se stinge... Crângul meu de-atunci e-acuma scrum, Şi copilăria lui — pe hornuri fum... Dar în mine omul de zăpadă nu mai moare, Şi ci el uitat în al jăratecului soare Simt cum inima mi se topeşte-acum— «Procesiuni».le d-lui Vîntlă Ho­ria ne aduc un Poet de reale pro­misiuni şi chiar de realizări. Sun­tem încredinţaţi că d. Vintilă Ho­ria ne va da odată un poet mai mult decât bun (ceea ce credem că va fi cazul şi cu d. Ovid Caledoniu). Găsim, la autorul «Procesiunilor», preocupări de conţinut, cari îl aşea­ză peste nivelul obişnuit Problema barocului se pune de la început în lirica d-lui Y. H. (după ce a fost încetăţenită, în generaţia tânără, de «Iconar», care­ a creeat o şcoală a barocului şi a goticulu moldovenesc). Menţionăm, între Cele mai fru­moase, poemele: «Ludus princeps», «Legendă», «Vals trist», şi «Elegie pentru timp». «Cântec de nebun» (după Verhae­­ren) — o preţioasă c­helaiie a ma­terialului oferit de Poetul francez * «Diamante albe şi negre», al trei­lea volum de poezie al d-nei Aspa­­zia Munte (tipar,­t la excelenta «Bu­covina» a d-lui prof. I. E­ ToronTu) ne prezintă un material inegal; unele poeme, însă, cum e «Noero­­viie», dau dovada unui talent ne­­desmintit. Alături de Yvonne Ros­­signon şi Doina Peteanu, d-na As­pazia Munte dăruieşte o importantă contribuţie feminină a­teraturii ro­­româneşti. Menţionăm, întru cele mai reali­zate ale volumului, bijuteria «Rugă pentru lanul abtur.­» * D. Virgil Carianopol a fost o Sur­priză pentru poezia românească. După ce a încercat strunele false ale unui futurism neserios, d. Vir­gil Carianopol s’a iupus, deodată, cu «Scrisori către plante», iar de curând, definitiv, în cele mai largi straturi de cititori, cu «Carte pentru domniţe». Dacă d. Virgil Carianopol va reu­şi să şi-o depăşească (succesul e foarte periculos), vom avea într’a­­devăr un poet mare, aşa cum nu­meroase virtualtăţi îl anunţă de pe acuma. Aşteptăm cu încredere Mir­cea Streinul File de­­imnet Se pare că imediata apropiere a Rusiei sovietice este o puternică armă în contra comunismului. Exemplele de alăturea potolesc ze­­loul umanitarist al nelămuriţilor, cari, în dorinţa lor de a tulbura, se folo­sesc de falsuri pe care nimeni nu le poate controla. Europa este protejată contra comu­nismului de o zonă puternică naţio­nalistă, de bun simţ, sau, în orice caz, cu un puternic simţ al realităţilor. România, Polonia, Statele Baltice, împreună cu Finlanda şi ţările scan­dinave sun ţinuturile care au suferit cel mai puţin din flagelul comunist în special Letonia, în care de câţiva ani s’a instaurat un regim totalitar, este o puternică citadelă naţionalistă, obstacol serios în calea bolşevismu­lui. Ţară de agricultori, Letonia a ră­mas refractară ,,luminii de la răsă­rit”, furnizând încă o dovadă că ideile marxiste, fabricate în laborator şi în afară de realitate, nu se pot înrădăcina în medii naturale şi sănă­toase. Hi Acum câteva zile ni s’a servit de către posturile noastre de radio o porţie copioasă de muzică românea­scă, la ora prânzului. Pentru con­dimentare, probabil. Şi pentru di­gestie, fiindcă emisiunea de muzi­că populară şi românească» a conti­nuat şi după jurnal. Cunoscătorii de muzică populară au recunoscut însă foarte puţine ac­­cente româneşti în emisiunea cu pricina. Explicaţia e simplă: con­certa orchestra lui Sandu Marcu, iar bietele melodii româneşti trecu­te pe calapodul iudaic, ieşeau chi­nuite şi pline de pistrui. Muzică românească, naţională, mă rog, cântată de jidani? Când neamul lui Iuda, oricât s’ar sili, nu poate să pronunţe corect biata limbă românească, cum va putea să interpreteze melodia ruptă din suflet a cântecului nostru, mai adânc şi mai expresiv decât însăş limba? Şi-apoi ce rost mai are Sandu Marcu la postul nostru de radio? Ministerul Educaţiei Naţionale se plânge prin circulări că şcolarii de curs secundar sunt prost şi pericu­los orientaţi­ Şi reaminteşte exen­­plare triste din anii trecuţi. O întrebare: Ce s’a făcut pentru buna orientare a şcolărimii? Unde este revista «de înaltă atitudine mo­rală» pentru tineret, promisă şi a mintală cu atâta insistenţă? Despre necesitatea unei estetici noi Fiecare epocă fi-a căutat forme pro­prii de expresie in toate domeniile, dar mai ales in acelea cu sorti de rămânere în conştiinţa urmaţilor. Este aici un pic de egoism colectiv, o dorinţă comună de a nu pieri cu totul, dar în acelaş timp fi un câfuig pentru ceea ce în mod obiş­nuit numim etern omenesc, care, din concursul acesta dintre generaţii, se a­­lege cu forme mai de expresie, d­ar dacă fondul rămâne în mod absolut ace­la­­. Dintre domeniile în care colectivul lasă urme adânci şi durabile, cel estetic este mai atrăgător atât pentru creatori căt şi pentru massele care se caută în producţiile caracteristice ale epocii, de­oarece operele de artă, prin elementele lor plastice, concrete, individualizează mai limpede şi mai neşovăelnic decât ce­lelalte discipline spirituale. Nu verm să spunem că operele de artă sunt mai ac­­cesibile, ci mai atrăgătoare atât prin prezenţa căt fi prin finalitatea lor in­trinsecă. In goana aceasta de regăsire, de în­truchipare, de eternizare a clipei pe care s'au socotit proprietare, generaţiile s'au străduit nu fără succes. Dela începutul civilizcălor cunoscute până tn prezent, au variat fără încetare punctele de ve­­dere precum şi posibilităţile de expresie, fiindcă niciodată omul de astăzi nu s’a putut suprapune omului de ieri. Ridi­­căndu-se sau dărămându-se, omul a reuşit totdeauna să nu fie acelaş. De aceea nici aspiraţiile diferitelor epoci n’au fost niciodată aceleaşi, deşi unele asemănări formale au produs adesea confuzii. Un exemplu peremptoriu ni-l oferă tragica neînţelegere a deosebirilor funda­­mentale dintre clasicismul antic, el însuş lipsit de unitate, poliform, şi clasicis­mul francez din secolul al XVII.lea, care nu se ating decât prin câteva elemente intelectuale de cultură formală. Elemen­tele antice nu surit decât accidente In clasicismul francez, care s’ar fi prezen­tat identic cu el însuș, acelaş In spiri­tualitate, chiar fără rudimentele celor trei unicităţi, fără întreaga galerie de personagii antice, fără încercările de ambianţă bucolică în lirică. O întrebare: Recunoaşteţi vreo trăsă­­tură antică în Pyrhus-ul lui Racine, care nu este altceva decât un cavaler de la curtea lui Ludovic al XIV botezat cu nume greco-latin şi aruncat în mijlocul unei întâmplări care nu se petrece în timpul său. Oricâte constrângeri s’ar impune­­spi­­ritului vermii», el izbucneşte în formele care-i convin, se aşează în lumina care-i trebue, se colorează în nuanţele pe care şi le vrea. Scurta civilizaţie românească îşi cau­tă dela început forme proprii, puncte de vedere fireşti. A trecut prin momente mari.­ I. Heliade Rădulescu, Mihail Ko­­gălniceanu, Titu Maiorescu. Adiacent şi in completare, s'au străduit şi alte gre­ste, s’au irosit şi alte forţe. Greşala a fost iniţială. Niciunul dintre aceştia n’a fost lămurit asupra rolului pe care-l a­­vea. Şi-au închipuit că pot face istorie, că pot determina curente, când in rea­litate ei n’ar fi putut juca decât rolul de călăuză pe un drum greu dar pre­existent. Au forţat lucrurile şi au des o­­rientat spiritele. De aceea drumul unei civilizaţii româneşti a fost şi mai greu, iar producţia artistică, chintezenţa civi­lizaţiei, a rătăcit, a bâjbâit, nereuşind să se realizeze decât atunci când a fost prinsă de vârtejul autentic al spiritua­lităţii româneşti din subconştientul Nea­­mului. După formula cui au scris Eminescu, Caragiale şi Creangă. După formula ni­mănui. Ei s'au conformat necesităţilor şi tendinţelor contemporaneităţii lor, care nu erau şi ale îndrumătorilor de atunci. Reiese de aici imposibilitatea stabilirii unor principii estetice cu pretenţii de universalitate sau eternitate. Etern în opera de artă este tocmai elementul nou, proaspăt, pe care fiecare generaţie i­­e smulge din realitatea ei şil face să trăiască prin individualizare, prin sin­gularizare formală, având grijă să-l si­tueze pe linia firească al evoluţiei ome­­­neşti, adică în adevăr. De aceea principiile de astăzi, ieşite din gusturi şi nevoi localizate în timp, nu se vor mai potrivi realităţilor este­­tice de mâine, cu totul altele. Permanent necesar rămâne doar adevărul, care însă nu are nevoe de eşafodaje măestre, de cla­sificări uscate.­­ Iată de ce trebue să renunţăm la multe, mai bine zis la toate principiile esteticei actuale romanţate curioase şi anacro­­nice, care încorsetează producţia artis­tică până la sufocare. Contemporaneitatea românească cit­eşte astăzi vremuri de vifor sufletesc. Vijelia aceasta izbucneşte in toate do­meniile şi mai cu seamă in artă. Izbuc­­neşte năvalnic, tinereşte. Arta legionară nu se conformează regulilor propuse la catedră, fiindcă nu poate. Fiindcă nu poţi îmbrăca un uriaş în haine de pig­meu. Şi nici un român în mare ţinută de abisinian. Astăzi este un proces între vechile for­mule uscate, anacronice şi arta, mai mult, cultura legionară. Judecător stă însuş Neamul. Care, dealtfel, şi-a dat sentinţa. In poezie şi’n plastică, în lite­­ratură şi ’n muzică, în gând şi ’n faptă, spiritualitatea legionară a cucerit Nea­­mul. A biruit trecutul. Iată de ce este nevoe de o estetică nouă, dar nu stabilită prin speculaţii searbede, de birou, ci smulsă din inima lucrurilor, din miezul sufletului legionar. Virgil Popescu Pentru mama lui Florian Popes­cu Dureroasă este moartea legionarului — Popescu Florian — singurul fiu la o biată mamă gârbovit­ şi văduvă, care privea la el ca la lumina soarelui. Un vlăstar al sufletului nostru na­ţional, o floare a tinerim­­i este ră­pită de gloanţele ,,frăţiei”! Mama lui a purtat jugul durerii odaia pentru soţ, mort pe plaiurile Tur­tucaiei, iar acum a trăît săngroape şi pe fiu. In vârstă de 24 ani, după o viaţă petrecută , zidurile şcolii, după atâta alergătură şi poate huiduit pe la uşile instituţiilor, pe unde-şi cerşea dreptul lui de orfan. Plecat în Suplă Fapt şi doctrină (Continuare din vl­g. Ştiam de ce n’a făcut-o şi nu do­ream să-i creez o situaţie dificilă printr un asemenea reproş. Când însă aplicarea articolului 6 se com­promite şi pe viitor, prin doctrina stabilită de comunicatul F. A. R. R., anulându-se astfel ultima putin­ţă de acţiune a federaţiei în singu­rul domeniu care nu-i fusese până acum interzis — domeniul moral — credem că avem datoria să dăm a­­lar­ma Supunem aceste scurte observaţii desbaterilor consiliului superior. Şi îl rugăm să le cerceteze atât in do­meniul doctrinar, cât şi în lumina denunţului la parchet făcut de d-na Ioana Cantacuzino şi de mine. A­­cest denunţ completează rapportul ilostru. In el se găsesc precizate a­­proape toate contingentele între ne­regulile de ordin tehnic şi cele de ordin cod penal şi al legii pentru apărarea patrimoniului public, în­­tr’o concretă aplicaţiune la cazul falsurilor în acte publice dela şcoa­la A. R. P. A.-Otopeni. Prof. George Ţintă O biruinţă literară, succes fulgerător! A apărut: TIGRU­ DRAGOŞ PROTOPOPESCU Editura CUGETAREA EDIŢIA II (corijată, revizuită) ❖ «BUNA VEST I HE» pentru înălţarea neamului lui. Îşi di­sfan­ş­ul în braţele camarazilor. Şi, Doamne, ce suflet tare! Chinul­ de rănile gloanţelor, grăieşte par’că mulţumit: „Tata a murit la Turtucaia ' Pen­tru ţară, iar eu îmi vărs sângele lor pentru ţară”. Ce va face mama lui rămasă sin­gură, fără sc.â­p la bătrâneţe? Pe cine i va mai aştepta de vacanţă să i aline durerile? Care mai este rostul e! pe­­ lume, când şi soţul şi copilul — lu­­mina ochilor — au fost coborîţ! în , mormânt?­­ Ca mâine se va duce şi ea, cu a- I *n®ru! în suflet, nefericită soţie şi­­ mamă... Ce mângâiere i-a mai rămas indu­­­­reratei mame? N. G. A apărut Nr. 10—11 pe Ianuarie 1938, anul II, al «Revistei cursurilor şi con­­ferinţelor universitare», cu următorul sumar : N. Ior­ga : F­iguri reprezenta­tive din Istoria universală. Oameni din Italia: Vittorio Alf­ieri, Contele Creppi, [ papa Clement al XIV-lea; C. Sudeanu: Mediul fizic şi influenţa lui asupra vie­ţii sociale; Kikusaburo Fukui, direc­­t­ieur de la Kokusai Bunka Shinkokai Tokyo: Les Elements humains dans l’Art Céramique du Japon; I. Gr. Pe­­rieţeanu: din Italia, Turcia şi Polo­nia; Dionisie Germani : Viaţa şi Opera lui Columb; Eugen Apostoleanu: In­­cotro merg ştiinţele medicale ?; Co­mandorul Andrei Popovici: Două mari figuri de sburători dispăruţi: Marina­rul Gonţa şi Călăreţul Zorileanu; N. Codreicu: Aviaţia şi Tineretul. Re­cenza ; Alex. Lapedatu: Figuri revolu­­ţionare româneşti, I. Câmpineanu. Cli­şee : Sfântul Munte Athos, Ducele Mu­ssolini, Columb, unul japonez şi clişeul lacurilor secate din Italia pe locul că­­t­rora s'a semănat grâu. Un minunat so­­net, în franţuzeşte, de I. Gr. Perieţea­­nu, închinat Ducelui Mussolini şi ope­rei sale constructive. După cum se ve­de, material select și variat, de la cărtu­­rari romani și străini. (art 1/Reviste «BUCIUMUL» Un grup de tineri strânşi în jurul Pr. Dr. Marin C. Ionescu sunt­l» nr. 6 I al acestei reviste pe care o închină în numărul de faţă memoriei martirilor eroi Ion Moţa şi Vasile Marin. «Tineret eroic şi gata de orice jert­fă» este articolul pe care îl semnează, Pr. Dr. Marin C. lonescu. Se impune pro­blema educativă în sensul emersonian. « Şi tineretului de azi îi trebue a-i fi ră­­­­dicinile sănătoase, o cît mai bogată capacitate de jertfă». Mai semnează : Victor Bilciurescu, Cleopatra Ştefănescu, C. Bildărescu, Fany Ştefănescu Moldovan (o poezie­­ duhovnicească : Cruciaţii), Geo Stroes­­cu, Gr. Tănăsescu, Rodica Isăcescu, Paul Răduţ, Geo Carmazini, Emil Faur. ■■HBaBüBstin wfwmmmmmmam Săptămâna trecută am avut prilejul să ascult intri o audiţie, pe tenorul Pa­­raschiv Mazilu, acompaniat minunat la pian de d-na Aglae Mihăilescu-Tos­­cani, profesoară la Academia Regală de Muzică. Tânărul acesta de mare viitor pose­­dă un timbru de tenor liric, de­ o căl­dură care iese din comun. Merită toată atenţia şi încurajarea voastră fiind înzestrat cu calităţi vo­cale excepţionale şi cu un tempera­­ment teatral înăscut. Dealtfel, pe lân­­ga lecţiile de canto pe care le urmea­ză cu eminentul profesor, maestrul Dem. Mihăilescu-Toscani, d. Paraschiv Mazilu este şi elev în ultimul an la Academia Regală de Muzică şi Artă Dramatică, clasa d-nei Bulandra. Vocea sa largă şi omogenă în toate registrele, caldă şi catifelată în nuan­­ţări şi mai ales siguranţa cu care exe­cută notele acute, ne face să credem că poate deveni în scurt timp, unul din cei mai buni tenori lirici ai «Li­berei Române». Păcat că acest tânăr este sărac şi de multe ori e nevoit să-şi întrerupă lecţiile, pentru a-şi asigura existenţa. Direcţiunea «Operei Române» are datoria ca atunci când i se semnalează asemenea elemente de talent să le as­culte şi dacă este cazul să le ajute pentru folosul primei noastre scene de operă. Acest tenor şi-a anunţat săptă­mâna trecută un concert la sala «Dai. Us» şi n’a isbutit să-l ţină din cauza prostului rezultat material. S’a amânat pentru data de 25 Martie ■a. c. când speră să facă faţă măcar cheltuelilor. Ar trebui ca toţi românii să încu­rajeze elementele romăneşi de talent, pentru ca să nu se mai spună că nu­mai străinii ştiu să-şi aprecieze ta­lentele şi că nu ţara Românească ori­ce manifestaţie artistică, fără con­cursul lor, e sortită petrei. Noi îndemnăm de toată inima publi­cul meloman românesc, să asiste la concertul talentatului Paraschiv Ma­zilu, care va avea loc în ziua de 25 Martie (Buna Vestire) în sala «Dal­ies» Traian Clime ii f­ii sluje it­or in Mona In ziua de 17 Februarie va a­­vea loc Balul Studenţilor în Me­dicină, în saloanele Arta. C­ALENDAR Vineri II Februarie 1938 ORTODOX: Sf. Martir Blasiu Episcopul tul 21 au înscris şi susţinut «Emaneipa­ Sebastiei († 316), rea tuturor israeliţilor din Principatele Române», detronează pe slăvitul între domni Alexandru I. Cuza, domnul tutu­ror Românilor, prin complicitatea unor ofiţeri cari i-au pus revolverul la tâm­ple, silindu-i să abdice in favoarea neo­­fanariotismului liberal şi francmason. [Scena şi ecranu­l TEATRE CATOLIC: Apariţia S-tei Fecioare la Lourdes (1858), SOARELE: răsare 7.27; apune 17.36. Francmasonii liberali (roşii), cari In proclamaţia revoluţiei dela 1848 la punc-OPERA ROMANA: Belache. TEATRUL NATIONAL: matineu: Insti­tutorii; seara: Ion al Vădaiei. STUDIO­UL TEATRULUI NATIONAL: Actriţa. TEATRUL LIGII CULTURALE: mati­neu şi seara Hoţii. TEATRUL REGINA MARIA: matineu şi seara: oameni în alb. TEATRUL COMEDIA: mat. şi seara: Problemă de rezolvat. TEATRUL LIBER: matineu şi seara Co­loniale. SAVOY: matineu şi seara: Poftă bună la Tănase. TEATRUL ALHAMBRA EXCELSIOR: matineu şi seara: Trei valsuri. In jurul unui concert ^Teatrdr de'sub ^rectî^^oî^îcTÂUE^^DRESCIT"" A Mâine seara PREMIERA mansarda cu G. Timică, Nora Piacentini, Silvia Dumitrescu și Mișu Fotino. Astăseară, Sâmbătă matineu la ora 8 ai Duminecă la ora 6 ULTIMELE SPECTACOLE PROBLEMA DE REZOLVAT Duminecă^matineu MANSARDA Ro/timg In fiecare seară la ora 9 și în matineurile Regina­­­iar ia de Joi, Sâmbătă și Duminică la ora 8 Asop. Bulandra-Manimilian­a Jorin FORMIDABILUL SUCCES Tel. 3.98.48 OAMENI IN ALB cu G. STORIN si GEORGE VRACA Montarea: Cassa Rünger viitoarea premieră Răzbunarea lui Demostene LIBER In fiecare seară la ora 9 şi în matineurile (fost Maiestic de Joi, Sâmbătă şi Duminecă la ora 8 Tel. 546.80) ULTIMELE SPECTACOLE C­OLONIALE Compania Cărăbuș Director C. Tănase TEATRUL SAVOY Calea Victoriei lângă Palatul Telefoanelor — FORMIDABILUL SUCCES — Poftă bună la Tănase MATINEURI - JOI - SAMBATA - DUMINECA LA ALHAMBRA TREI VALSURI de STRAUSS O operetă divină într’o montare fantastică CINEMATOGRAFE ARO: Uraganul şi jurnal. CAPITOL: Troika, jurnal şi com­pletare CARLTON: Pentru viaţa unui om. SCALA : Contesa Walewska şi jur­nal Paramount. TRIANON: Tango nocturn şi jurnal Paramount. SELECT: Un îndrăgostit celebru. FEMINA : Orizontul pierdut. REGAL: Domnişoara mama mea şi jurnal Paramount PALAS BOULEVARD: S’au cunoscut în luna Mai. ARPA: Robinson Crusoe în insula mi­sterelor şi jurnal. ROXY: Troika, jurnal şi completare. CORSO: Fiul Deşertului, jurnal şi completare DARLY: închis din cauza incendiului. ELYSEE: Tango nocturn şi jurnal Paramount. FORUM: Tarantella, jurnal şi com­­pletare. OMNIA : Tarantella, jurnal şi com­pletare. AIDA (calea Rahovei 151) : Contesa Alexandra şi Părinţi şi copii. AMERICAN: Farmecul Boemei, jur­nal românesc şi corul cazacilor. BARCELONA: Curierul secret, în um­­bra păcatului şi trupă de reviste CARMEN: Port Arthur şi Panama CENTRAL: Poliţistul învingător, Gu­­liver în ţara piticilor şi trupa Geor­­gescu-Iaşi CITTY: Suflete pe mare şi Inamicul femeilor COTROCENI: Prin foc şi sabie şi Legiunea neagră şi revistă. DACIA : Scandal în lumea bună şi Flori din Nissa. DIANA : Misiunea secretă şi Malet toreador. DICHIU : Iluzia cea mare şi Cava­lerul dreptăţii. FLORIDA: Burgtheater şi Suflete­­bu­ciumate. FRANKLIN: Vasul robilor şi Căpita­nul Ianuarie. LIA: Doamna de la etajul II şi îngerul­ LUCIFER: Noaptea roşie şi Păianje­nul negru MARCONI: Escadronul Alb, Jurnalul unei fete de pension şi trupa de re­viste Nedeianu-Violeta Ionescu. MARNA: Dama de pică. Singur la ne­vastă şi trupa de reviste Titi Mi­hăilescu. MODEL: Ultimul tren din Madrid şi Craiul pădurilor NISSA (fost Lido): Istoria se scrie noaptea şi Strigătul cazacilor. ORFEU: Lucreţia Borgia şi Misterele cartierelor chinezeşti şi Câinele Tarzan. RAHOVA: Yoshiwara şi Colierul bles­temat. TRIUMF: Veniţi cu flota şi Cutremu­rul din Lon-Beach. UNIC: Doamna de la etajul II şi Su­flete sbuciumate. VOLTA BUZEŞTI: Broadway melody şi Eleanor Powell şi Aldebaran. VOLGA-DOROBANŢI: Lucreția Bor­gia şi Lumpacius Vagabondus. R­ADIO Vineri II Februarie 1938 RADIO-BUCUREŞTI RADIO-ROMANIA 6.30: Deschiderea emisiunii: Gim­nastică ritmică; Radio jurnal; Concert de dimineaţă (discuri); Sfaturi gos­podăreşti şi medicale. 7-30: închiderea emisiunii. 13- Ora, Culturale, Sport, Cota Du­nării. 13.15: Concert de prânz (discuri). 14.10: Ora. Mersul vremii. Bursa. Radio jurnal. 14.30: Continuarea concertului de prânz (discuri). 18: Ora. Mersul vremii. 18 05: Concert de după amiază. Or­chestra Victor Predescu: Romanţe şi arii naţionale: Vin măndruţo, vin bă­­buţo, cântec românesc de Manzak­i; Potpuriu rusesc, aranjat de Victor Predesscu; Arii naţionale. 19: Actualităţi artistice. 19.15: Continuarea concertului: Lean( cântec românesc de Nicuşor Predescu; Arii naţionale; ţambal: Nicolae du­cin); Pentru ochii tăi, romanţă de Alex. Leon; Mică conversaţie de Ochi Albi, îndrăgostita mazurcă de Wieniawski, Romanţe şi arii naţionale. 20: Lauda morţii, de prof. N. I. Herescu. 20.15: Adolf Steiner din Berlin (vio­loncel). 20 35: SEARA DE OPERA: „Boris Godunov” dramă muzicală în 7 ta­blouri de Mussorgsky (transmisie de la Opera Română). In pauza I (21 35-21.45): Sport. In pauza II (22.05-27.20): Recital de poezii de Nichifor Crainic. In pauza III (22 50 —23.00): Radio jurnal.

Next