Calendarul Lumina Satelor, 1930
Biblia a profeţit noutăţile de azi. Noutăţile maşinăriilor de azi se află profeţite cuvânt de cuvânt în Biblie. Noutatea aeroplanelor a profeţit-o Isaia prorocul când se întreba: „Cine sunt aceştia ce sboară cu norii şi cu porumbeii in porumbarele lor?“ (Isaia 60, 8). Noutatea autobuzelor şi alte cară moderne a profeţit-o Naum prorocul: „De focul oţelului fulgeră carăle, duruiesc carăle pe uliţi, se năpustesc unele peste altele în pieţi; par’că sunt nişte făclii la vedere şi aleargă ca fulgerele“ (Naum cap 2 vers 3—4). Uitaţi-vă la autobuzele şi automobilele de prin pieţele oraşelor şi veţi vedea cum s’a plinit din cuvânt în cuvânt profeţia Bibliei. O binecuvântată Biblie, dumnezeiască şi sfântă Carte, cum se plinesc toate cuvintele tale şi totuşi oamenii „ochi au şi nu văd, urechi au şi nu aud“. 4 49 decât un categoric: ba. Dimpotrivă, trăim cu mult mai greu decât strămoşii noştri. Bătrânii noştri din vremea carului cu boi erau cu mult mai fericiţi şi trăiau cu mult mai liniştiţi decât noi. Oare de ce? Pentru că „înaintarea“ de azi este o înaintare fără Dumnezeu. Ştiinţa de azi e o ştiinţă fără Dumnezeu... înaintează lumea în ştiinţă, dar slăbeşte în credinţă. Cu „progresul“ de azi, par’că hălădueşte satan prin lume; satan „cutreeră lumea“ (lob 1, 1). înaintarea şi progresul de azi este împlinirea profeţiei de la Daniil prorocul: „In timpul sfârşitului, cunoştinţa se va înmulţi“ (Daniil 12, 4). Această „înmulţire a cunoştinţelor“ va mai aduce încă multe, multe noutăţi. Dar fericire şi uşurare nu va aduce. Dimpotrivă, din ce vor „spori cunoştinţele“, lumea va merge din rău în mai rău, din greutăţi în greutăţi. Lumea înaintează spre plinirea profeţiei de la Daniil: „Căci va fi atunci o vreme de strâmtoare cum n’a mai fost de când sunt neamurile pe pământ“ (Daniil 12, 1). Biblia şi istoria ne arată cu degetul cum toate împărăţiile s’au prăbuşit tocmai în clipa când au atins culmea „progresului“. „Timpul sfârşitului“ va fi când lumea şi omenirea va atinge culmea „civilizaţiei“ şi „progresului“. Când lumea va fi plină de „cunoştinţă“ şi ştiinţă, iar credinţa va fi murit cu totul... atunci va fi „timpul sfârşitului“. Oare nu cumva omenirea de azi aleargă spre acest sfârşit ?