Calendarul Românesc, 2001
este vorba despre o dragoste unilaterală, stimulată mai mult de Veronica, la care Eminescu rămînea nepăsător şi rece. Cert este că legătura sentimentală a celor doi poeţi constituie cel mai controversat capitol al cercetărilor eminesciene, un factor fiind acceptat în unanimitate: aspectul ei nefericit, tragic. Numărul relativ mare şi, mai ales, conţinutul scrisorilor lui Eminescu, impune o altă modalitate de abordare a problemei, modificînd opiniile istoricilor şi criticilor literari despre atitudinea defensivă sau misoginia lui Eminescu, respectiv libertinajul Veronicăi. Dimpotrivă, majoritatea scrisorilor, chiar dacă multe dintre ele au un caracter contradictoriu, pun în lumină nu numai afecţiunea puternică şi durabilă a lui Eminescu, dar şi caracterul dramatic al împrejurărilor sociale în care cei doi îndrăgostiţi şi-au consumat viaţa extrem de scurtă (ambii s-au născut în 1850 şi au murit în 1889, trăind 39 de ani), fără a-şi împlini visul, fără a se putea căsători. Corespondenţa Mihai Eminescu- Veronica Micle, scoasă acum din anonimat, confirmă constatarea Christinei Zarifopol-Illias care, în prefaţa cărţii, scrie: „In ciuda suişurilor şi coborîşurilor, cei doi protagonişti se iubeau cu adevărat. Legenda jocului amoros duplicitar — cînd cinic şi plebeu, cînd nemilos-rafinat, cînd pur şi simplu, mincinos, centrat exclusiv pe plăcerea carnală, al amîndurora , întreţinută de o întreagă specie de biografi, este infirmată în mod categoric. Eminescu şi Veronica Micle se iubeau cu intensitate, cu disperare, cu teamă, cu profunzime. Se iubeau chiar şi cu lacrimi, după cum o dovedeşte o însemnare a Veronicăi pe una din cele mai emoţionante epistole ale lui Eminescu. Din luna lui iunie 1882. A plîns scriindo:" Iată cîteva exemple pentru ambele ipostaze ale cuplului nefericit, fapt care ar putea, de altfel, să ducă la reluarea discuţiei cu privire la mizeria în care a fost lăsat să se zbată în ultimii ani ai vieţii sale poetul naţional, lansată de Al. Vlahuţă, Delavrancea şi alţii (Eminescu semnează, de obicei, Emin).