Calendarul Românesc, 2002
150 de ani de la naştere şi 90 de ani de la moarte Ion Luca Caragiale „Pînă în 1890, Ion Luca Caragiale (1852-1912), nepotul actorului Costache Caragiale, este exclusiv dramaturg, marele dramaturg al Junimii, şi cel mai mare dramaturg român. Din 1892 şi pînă în 1910 publică exclusiv schiţe, nuvele, povestiri, afirmînduse ca un strălucit prozator modern, înţeles în cele mai diverse chipuri, cum se întîmplă cu toţi marii scriitori, Caragiale este în literatura română, în primul rînd, un autor clasic, nu numai pentru că reprezintă o permanenţă şi se studiază în clasă, ci pentru că e un moralist, un observator al umanităţii pe latura morală, şi un caracterolog, Molière al nostru. Dramaturgul e un umorist. Nu-şi ura eroii, cum a mărturisit către cineva afectînd, nu voia să-i moralizeze şi să-i îndrepte, îi ironiza îngroşîndu-le trăsăturile spre a provoca hazul.” Al. Piru I. L. Caragiale alu Domnul Mache şade la o masă în berărie şi aşteaptă să pice vreun amic, e vesel şi are poftă de conversaţie. N’aşteaptă mult. Peste cîteva momente, iată că-i soseşte unul dintre cei mai buni amici, d. Lache. D. Lache e fără chef. S’apropie şi şade şi el la masă. Cititorul mă va ierta că nu dau nici o indicaţie de ton, de acţiune şi de gamă temperamentală în tot decursul dialogului — indicaţie atît de necesară pentru citire caldă, — şi va suplini însuşi cu imaginaţia această lipsă. LACHE. — Bonsoar, Mache. MACHE. — Bonsoar, Ladie.