Clopotul, iulie-septembrie 1970 (Anul 26, nr. 2862-2939)

1970-09-20 / nr. 2931

Dacă ar trebui sa ne referim la situatia precară, de altădată, a scriitorului, care era totdeau­na animat de o viață mai bună apărind, in genere, ca un perso­naj onorat si în același timp ig­­norat apreciindu-i-se doar ope­ra, dar negindu-i-se existenta, nn am aduce în discuție o noutate. De altminteri, e lucru bine știut că­ artist al cuvântului scriitorul de ieri avea o soartă asemănă­toare cu cea mai mare parte a altor creatori intelectuali, fie că erau muzicieni sau scuvitori, fie că erau pictori sau chiar sa­vanți, și unii si alții fiind consi­derați de oficialitățile vremii lor ca apartinînd da­r nu chiar tag­­mei unor bieți le­coit oarecare. In tot cazul, unei categorii liber­e profesioniști ianorati, de In mod paradoxal. In ochii* pern­ei Publice si, în snceral, ai societă­ții care îl ut­l’za si uneori îl si farisela, el rămînea ast­el un strflm­. De unde s-a­ŭ t Ivit senti­mentul de frusta­re, de revoltă a omului care seda și care, In la­to ?l în furul cetății In care tră­ia, din care făcea narte și pe care o siu­ea, 1*1 revendica drep­turile sale renWme. Deslaur, so­cietatea noastră sac’nlistă a re­zolvat această camunicar ă *1 der.­onorantă •ton»de luTuri,oamen­i de litere avtnd orf­a­nanizarta si un statut ale lor si fiind încadrați cu precizie Intr-o !enli­a*te nene­­voasă ne care o respectă si că­reia ii fac cinste. Din acest punct de vedere, manifesttndu-se ca „un luptător, un deschizător de drumuri, un mare podagog al neamului din care face parte, un om care filtrează durerile și bucuriile poporului prin sufletul lui, cum scria, la vremea lui, poetul D. Qoga, scriitorul dispu­­ne azi de toate condițiile și po­sibilitățile necesare pentru ea, deși lucrează cu aceleași sau a­­proape aceleași unelte de mun­că ce ne amintesc de condeiul și hîrtia lui Neculce sau Crean­gă, să dea, cu talent, expresie autentică și plină de semnifica­ții graiului Inimilor și cugetelor semenilor lui care militează ac­tiv pentru mai bine și mai fru­mos. De regulă, poeții veritabili, ca și colegii lor prozatori sau dramaturgi, nu au trăit nicicînd și nici nu puteau viețui undeva într-o miraculoasă Insulă să-l zi­cem așa, norocoasă, la adăpos­tul tumulturilor Istoriei. Dintot­­deauna, ei au învățat mereu și i-au convins temeinic prin pro­pria lor experiență că fiecare om este Indisolubil legat de lu­mea contemporaneității lui, că fiecare cuvânt posedă sunetul și, mai ales, răsunetul său propriu; că fiece clipă de tăcere poate deveni, la un moment dat, com­plice, că apologia egoistă a fericirii strict Individuale e o filozofie mai mult decit minoră, mai palidă și situată categoric mai prejos In raport cu esența, cu strălucirea și forța creatoare a impulsionării colective ce se cuvin sincer și conștient investi­te In opera de accelerare multi­laterală a progresului nostru u­­man, a triumfului năzuințelor și idealurilor noastre pe care le nutrim ca fii ai patriei ce ne-a dat ființă și ca cetățeni ai lu­mii. In acest context, e lesne de înțeles de ce, bunăoară, vocația națională a clasicilor literaturii noastre este atestată de profun­de rezonanțe de universalitate. Astfel cei care, cu harul lor ar­tistic, ne-au scos din necunoscut și ne-au dus faima și pe alte meridiane au știut, printre altele a ne învăța în permanență să fim capabili a privi și înfățișa ci­ mai veridic în operele noastre realitatea socială in lumina e­­xemplelor prestigioase ale pre­decesorilor culturii noastre și a spiritualității celorlalte popoa­re, angajîndu-ne astfel treptat, cu dotația agilității și sensibili­tății noastre creatoare, într-o competiție la scară mondială demnă să cîștige, pe planul spi­ritual al ierarhiei umane, o cit mai îndreptățită audiență Inter­națională. Procesul de edificare a socialismului victorios In țara noastră a desțelenit adine și a deschis largi și nebănuite căi și orizonturi spre această audien­­ță ! O serie întreagă de iluștri scriitori străini contemporani ci­tați aci la înttmplare, astfel ca Ernest Hemingway, Șolohov, Henri Myller, Ungaretti, St­ J. Perse, Camus, Graham Green, Sartre, Ionescu, Beket, Moravia, Faulkner au și cucerit deja dra­gostea și stima cititorilor noștri exigenți. In același timp în pa­trimoniul intelectual al valorilor literare universale au pătruns sau pătrund, în numele umanis­mului socialist al creației lor, și o seamă de ambasadori ai splendorilor literelor românești cum sunt Sadoveanu, Arghezi, Călinescu, Labiș, Stancu, E. Bar­bu ș.a. Incontestabil, marea ca­pacitate valutară și eficiența ca­litativă a literaturii unor aseme­nea creaturi, ca și durabilitatea și puterea impresionantă de e­­moționabilitate și de convingere a acesteia, se află, în mod im­perios necesar, în raport direct proporțional cu aderența lor or­ganică și permanentă la ideile călăuzitoare ale timpului nostru, la efortul de reflectare a speci­ficității realităților fierbinți ale vremii pe care au trăit-o sau o trăiesc și, in egală măsură, re­zidă în comuniunea lor intimă și ardentă cu vibrația glasului și cu voința constructivă a con­temporanilor. E o dovadă, la care trebuie adăugate, de bună seamă, încă adâtea alte frumos realizate scrieri literare, că, in­tr-adevăr, transformările struc­turale, mutațiile grandioase ce au loc în toate compartimentele vieții noastre noi, îi oferă, cu dărnicie, scriitorului de azi, un teren tematic fertil și îi creează totodată un cit mai optim climat intelectual și senzorial indispen­sabil bunei desfășurări a trava­liului său artistic cu care, prin iscusită migală, explorează pro­fund în aria substanțială a cu­­vintului inspirat, alimentând ast­fel cu imagini și idei fecun­de, cu sentimente și cu reflecții originale cit mai de e­­sență întrebările și răspunsurile permanente cu privire la sensul și la destinația vieții și lumii noastre de azi și de miine. Condiția literaturii­­ noastre contemporane de ION ISTRATI CURIER LITERAR Dina Moroiasi — Botoșani­i Cip cala trimite pini In pra­­•nul publicăm, deocamdată, poezia .Fiecara brad*. Evi­­dent, asa cum am mai remar­cat, versurile dv, au calități, care sa indreptăteac publica­rea. Mai Irimited­, REGE — Scrisoarea care însoțește versurile .populare* trimise nouă spre publicare o plină de pungă al­­itillat­e a și da îndoieli, cum s­­ală bina unui poet. .Menționez că nu trimit mai multe poezii, deoa­rece­ cred eu (...) că așa du­pă cum aurul scump da pe catapeteasma altarului poate fi deosebit la prima lumină aprinsă, după strălucirea-i de lemnul alea, die juru-i, tot așa și harul poetic...* ...etc. Catapeteasma dumicale nu e Inel electrificată și am im­presia că nici luminări nu sim­­ta cooperativă. CU des­­pre aur... Șchiopii ölitea — Botoșani. Cites din poezia :Iarna* ■ .Soarele rotund și palid / Fu­ge iarăși după nori/ Și începe acum «ă cadă / Fulgii miei și sclipitori...* Crezi că ere ne­cesar »8 colaborezi cu Vest­li Alecsandri și încă al l bagi și un dezacord gramatical In versurile lui ! In rest, poeziile trimisa oscilează Intra atmos­fera tenebroasă din­­ Castelul condamna­țlor* și versul șugu­băț din .La mijloc de poeni­­ță*. Asta ea temstică Dacă am mai vorbi și despre cali­tățile lor artistice ne-ar trebui prea mult spațiu ca să exem­plificăm. Narcise Cărunta — Arbo­re». Ne scrii i .Ceea ce intrit In liceu cred riS e prea puțin pentru a cunoaște un deejuns limba română si mai alea lim­ba română literară*. O preci­zare a ceea ca ai Invățat dum­neata, e prea puțin, iu ce­ea ce sa învață in genera In liceu. Aceat lucru și din­­ versurile* pa transpare care ni Is-al trimit. Eugen V. Mihălescu — Bo­toșani. Confuzia e Intr-adevăr regretabilă. Versurile au și lucruri frumoase In ele. Prea mul­t Inge. Insă. Mal curăță­­la da unele prozaisme sau b*­­fantatisme gen .Citi atomi sunt oare-n lucruri / Hal să-l nu­mărăm* I si «tel sigu» «ă vei reuși să scrii In continuare b„căti publicabile. Qh. Bnăeheanu — CoMte — Șendrleeni. Pentru poezia pe care ți-a inceput. sem In pagina literară anunța­trecu­tă Pentru restul — să mai aș­teptăm. Sau­lue Dan — Dorohoi. Pentru poezii discută cu pro­fesorul tău de limba română. Vei primi toste indicațiile de care ai nevoie. N. CINTEC CLOPOTUL # PAGINA 2 Desene de VASILE JURJE DINU MOROȘITHU FIECARE BRAD... Fiecare brad e un izvor Ce poartă in el o baladă Și pe care o Știu numai străbunii închiși la margini de cer. Fiecare brad e un bărbat Adormit in tulpină Cu peștii nemișcați in pupile Și singele pulsind in rădăcină... Fiecare brad e o­ inălțime In vîrsta noastră Pragul de ziuă la casa trăirii, Timpul cînd sorbim ploaie­ albastră... ANA MĂRIA ILIEȘ anotimp In copca puțină, arsă de seva și vară Numără duhul pămintului sacii de vt­or Copacii de aer le-au fost toată arșița pripor­ii salbe de nouri, deasupră-le, se infloară. Timpul se zvmnta în ape și cețuri tăcute Chiar plopii iși pierd ascuțitul contur în Frunze zburlite. Cu șuier fierbinte și pur Sufletul toamnei deșiră măiestre volute. Arama spoiește cerul cu basme de seară. Din dealuri coboară carate în cercuri de struguri Sorocul plătește din plin truditele pluguri Bogatul răsuflet leagănă aur in țară- V.WUVWWWVWWJVWWWWWWWWWWWVW.WV VVWWUVWWWiAJWWWWrtWifJ. 6HE088HE EHÄCHESCU LUMINILE PATRIEI Răsună vintul prin păduri de fag suind cărarea ciutelor fugare. Cu șoaptele strămoșilor mă trag pe piscuri sumețindu-se in zare. Și văd pe sub beteala lunii albă, dincolo de­ un loc negru clipocind — deasupra țării­ amețitoare salbă — un șir de torțe de­ aur și argint. Mă văd purtat pe ape cu plutele de brad, dau cintec bucuriei irupte din adine și văd țîșnind din ape ce-n cataracte cod cai albi cu stele-n frunte și soare la o­­blinc. rWWJtfWVWSIS.W^VWWW^WVWVWWAWtfWVIVWWWVIWVWUWVWUVVSWWWWVVWUWv CLOPOTUL LITERAR-ARTISTIC nmmmmmmm ■ ATLAS LIRIC WILLIAM CARLOS WILLIAMS WILLIAM CARLOS WILLIAMS (1883-1963) es­­te alaturi de Ezra Pound, Wallace Stevens și Carl Sandburg (ultimii doi, substanțial tra­duși in românește) unul din cei mai impor­tanți poeți nord-americani. A profesat me­dicina la Rutherford, și a scris toată viața versuri. A inceput prin a face poezie u­m­a­­gistă ca Pound, dar, pe cind acesta a de­venit un pelegrin, un apatrid. Williams a rămas omul unui singur loc, al unui sin­gur peisaj. Williams a fost un poet al lu­­crurilor: „Toate ideile —­ spunea el — trebuie exprimate prin lucruri". Intr-aceas­­ta el e aproape de maniera unui Robby­t Grillet, sau Francis Ponge. Cunoscut la în­ceput de un grup restrins de poeți (Pound, Cummings, Ford), iși dobindește celebri­tatea după război, iar prin anii cincizeci, incepe să aibă o influență considerabilă a­­supra noilor generații de poeți americani, COPACil BOTTICELLIENI Alfabetul copacilor dispare in cîntecul frunzelor barele transversale ale strictelor litere pe care le silabisește iarna și frigul au fost iluminate de verdele puternic de soare și de ploaie . Simplele și strictele principii ale ramurilor drepte au fost modificate de posibilele urme de culoare, pioase făptuind surîsurile iubirii — pînă ce frunzele despuiate încep să se miște asemenea coapselor unor femei sub postavuri și din străfundurile tainei fac elogiul înviorat de rinduirea atotputerniciei iubirii vara — Vara cîntecul se cîntă el însuși peste cuvintele înăbușite —• Cum s*a cățărat pisica sus pe dulapul de bucătărie mai întii cu laba dreaptă din față cu băgare de seamă apoi cu cea din spate coborind in ghiveciul de flori gol Traducere de­ VAL HARAGA ANGELA AUTOHEAC contur 'un creion, cîteva linii, și păsările se zbat amețite între coaste. Mă dor aripi ce încă nu s« am­­ de copil desenam păsări „NATURA STATICA" ION MURGEANU D­ATORIA Să creștem o floare, să punem un cintec Un arbore unic să răsădim. Pe buzele pruncului, uite ce simplu Cresc întrebările necontenit! Mi-i ușoară povara ce-o port pentru țară, Ca straiul luminii dintr-un izvor. Eu vin dinspre munți, mă aștern peste mare, Din graiul de aur al țârii cobor. Și­ oricine-mi pricepe uimirea ! De bătrinețe sunt plini anii mulți. Viitorului insă avem datoria Elanului , nu sa-l vindem pe­ arginții mărunți. Căci fruntea deja înspicată in lume E un tezaur pe care-l propun, Pomului, Cintului, Omului Celui deschis, Celui dator, Celui bun. Pentru totdeauna, MIHAIL! Din nou, cu ocazia bacalaureatului din vara lui 1970, unul din subiectele de examen s-a formulat din Eminescu. Era fires­c! Totuși, cînd ieșeau din sala de examen, candi­dații întrebau „Cum trebuia scris, Mihai sau Mihail ? E drept că marele critic G. Călinescu semnează cea mai doctă „Viață a lui Mihai Eminescu" și cea mai completă exegeză a operei lui Mihai Eminescu, dar o făcea tocmai pentru că e singurul care l-a înțeles în toate cutele lui pe genialul poet (Călinescu odihnește alăturea de marele poet ln cimitirul Bellu). Cei care erau în drept să-l numească pe marele poet în chip familiar, Mihai, erau cei care-i fuseseră mai apro­piați. Du 8 plecarea lui Eminescu din Iași, Creangă îi scrie: „Ea își ninge frumos de asa-noapte, încît s-a făcut drum de sanie. Cinicul parcă e mai frumos acum, Vino, frate Mihai, vino, căci fără tine sunt străin.“’) Cînd în 1887 apărea voi de „Possii" al Veronicăi Micle, în editura I. Halman din București, primul exemplar, poeta îl expedia la Botoșani, cu dedicația din 6 februarie 1887: „Scumpului meu Mihai Eminescu, ca o mărturie de neștearsă dragoste" (). Așadar Mihai i se spunea numai între rude și prieteni, în eternitate vorbim de Mihail Eminescu ! Și iată ce ple­doarie se poate face în sprijinul formei Mihail: Actul de naștere — botez al marelui poet, publicat și de Aug. I. N. Pop în „Contribuții documentare la biografia lui M. Eminescu" cuprinde la rubrica: „Numele ce s-au dat pruncului la Botez : MIHAI­L"3). In cataloagele de la gimnaziul cernăuțean, de exemplu In cel din anul 1860/61, Eminescu apare cu numele " Emino­­wiez­­ichael, ceea ce tradus sună : Eminovici Mihail­). Titu Maiorescu recunoștea sunetul unic al harfei emi­nesciene în Direcția nouă In poezia și proza română, 1872 : ... „dar în fine poet, poet în toată puterea cuvîntului, este d. Mihail Eminescu".5) Însuși poetul semna Mihail și se prezenta Mihail, O spune Caragiale în art. „in Nirvana" (1889), făcîndu-i por­tretul și relatând felul cum l-a cunoscut: „Tînărul sosi. Era o frumusețe ! O figură clasică încadrată de niște plete mai negre , o frunte înaltă și senină­­ niște ochi mari la a­ceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăun­tru , un zîmbet blind și adînc melancolic. Avea aerul unui sfînt tînăr coborît dintr-o veche icoană, un copil predesti­nat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare, „Mă recomand, Mihail Eminescu“. Slavici, care l-a cunoscut ca nimeni altul, scrie într-un articol Gh. Coșbuc, măiestrul următoarele : „Poet al țăranu­lui român e și Mihail Eminescu, care a scris doine atît de potrivite cu felul de a simți al poporului român..."*). Eminescu însuși făcea distincție între felul de a semna familiar — Mihaiu și distant, oficial oarecum, Mihai­ j asta putem vedea din două scrisori: 1. EMINESCU CĂTRE V. MICLE 1874, poimbrie 8 lași Stimată doamnăt ............Trecutul m-a fascinat Întotdeauna. Cronicile și cântecele populare formează în r­ipa de fată un material din care culeg fondul inspirațiunilor. Cred că voi putea citit Ia salonul Dv. o poezie, având un subiect cules din acest material. Primit/ respectul meu Mihail Eminescu 2. EMINESCU CÂTRE TATĂL SĂU lassi în 26 Noemvr, 1874 Iubite tată. Din scrisoarea alăturată vei vedea cum că Șerban a su­­cut niște datorii, care sunt mai mari de­­ um­ as fi crezul și cari pentru pomenirea lui și onoarea familiei ar cere să fie acoperite ! Se poate că ți-a venit scrisoarea oficială a agenției prin care va anunță moartea lui. Vă rog răspundeți ce hntărire luați In privința întrebărilor puse de către secretarul agen­ției. A! D-voastră supus tiu Mihaiu’­ Diferența între stilul familiar și cel oficial îl vedem și dintr-o scrisoare a Henriettei Eminescu datată 10 februarie 1888, Botoșani : „Acum vă fac cunoscut că d-un Avocat Manea cere o procură din partea unei persoane din Comitet. Eu cred să mi-o dai mata, eu care port corespondență și afară de aceas­ta și am asupra lui Mihai o influență mar­­ă pe care nu sunt în stare a v-o descrie. Procura să sune că m-a împuternicit a lua casa pe numele lui Mihail Eminescu. In interdicția oficială a căpitanului Mateiu Eminescu, fra­tele poetului, publicată în „Monitoriul Oficial“, 9 decembrie 1894 se spune clar: Subsemnatul, căpitan Mateiu Eminescu, domiciliat în comuna urbană Mizil, lac cunoscut că nimeni nu are dreptul a edita și vinde scrierile rămase de la dece­datul meu frate, poetul Mihail Eminescu.. .“*) Deși ar fi suficiente, se mai pot da cîteva argumente în favoarea aceluiași Mihail. Studiul lui G. Ibrăileanu privind pe Eminescu și publicat în „însemnări literare", 1919 e intitulat: „Mihail Eminescu" N. Iorga semnează și el un articol: „Mihail Eminescu". Acad. Al. Rosetti, care scrie cel mai temeinic studiu despre .Limba poeziilor lui Mihail Eminescu“. Studii lingvistice. 1955,­ preci­zează : „In „Familia" din 4 martie 1866, revistă publicată de Iosif Vulcan, la Budapesta, apare prima poezie a lui Mihai Eminescu, „De-aș avea". Ultima „biografie documentară“ (din 1968), semnată de I. Crețu, e intitulată „Mihail Eminescu“. E cunoscută și investigația lui Mihail Sadoveanu (publi­cată în vol. XX de „Opere“, pag. 23 articolul : „Mihail Emi­nescu ori Mihai Eminescu ) „lată o chestiune extrem de importantă pe care d-l prof. t. Crețu o rezolvă, după a noastră părere, cu succes stator­nicind că Mihail Eminescu e forma justă a numelui mare­lui poet". In fine, să frunzărim cîteva ediții române și străine din poeziile lui M. Eminescu. In 1890 apare ediția a cincea din „Poesii“ de Mihail E­­minescu, scoasă de T. Maiorescu (primul care edita poeziile lui M. Eminescu Încă din decembrie 1883. In 1893 apar „Poe­­zii" de Mihail Eminescu, Iași, scoase de Frații Șaraga. In 1913 Maximilian W. Schroff publica la Craiova : „Rumänische­­ nn­e w­e *er­­ Mihail Eminescu “• „Gedichte, Novellen“. In 1916, Mihail Dragomirescu și Dr. Constanta Marinescu publi­că „Poezii“ de Mihail Eminescu, iar în 1924 publica și G . Duică, In editura Cultura Națională un volum „Poezii“,­de Mihail Eminescu, ca în 1930 să apară la Londra, cu o prefață de însuși G. B. Shaw, volumul de ,Poems“ of Mihail Eminescu Tramate ’ from the Rumanian and rendered into the original metres by E. Sylvia Pankhurst and I. O. Ștefanovici. Ceea ce a fost demonstrat! Prof. ILIE BAHRIN 1) G. Călinescu , I. Creangă, ed. 1964 p. 217 Ed^Tm­ ^1987^­ ^57 ”MărturiiB (Eminescu — Veronica Micle) 3) Aug. I. N. Pop „Contribuții documentare la biografia lui M. E., planșa VI 4) Eminescu și Bucovina, Cernăuți 1943, pag 110 5) Titu Maiorescu „Critice" I )1967) p. 160 6) I. E. Torouțiu „Studii și documente literare" vol IV „Junimea" Buc. 1933, p. 127 7) I. E. Torouțiu­­„Studii și documente literare" vol IV p. 128 8) E. Torouțiu „Studii și documente literare" vol IV p. 275

Next