Clopotul, iulie-septembrie 1970 (Anul 26, nr. 2862-2939)
1970-09-20 / nr. 2931
Dacă ar trebui sa ne referim la situatia precară, de altădată, a scriitorului, care era totdeauna animat de o viață mai bună apărind, in genere, ca un personaj onorat si în același timp ignorat apreciindu-i-se doar opera, dar negindu-i-se existenta, nn am aduce în discuție o noutate. De altminteri, e lucru bine știut că artist al cuvântului scriitorul de ieri avea o soartă asemănătoare cu cea mai mare parte a altor creatori intelectuali, fie că erau muzicieni sau scuvitori, fie că erau pictori sau chiar savanți, și unii si alții fiind considerați de oficialitățile vremii lor ca apartinînd dar nu chiar tagmei unor bieți lecoit oarecare. In tot cazul, unei categorii libere profesioniști ianorati, de In mod paradoxal. In ochii* pernei Publice si, în snceral, ai societății care îl utl’za si uneori îl si farisela, el rămînea astel un strflm. De unde s-aŭ t Ivit sentimentul de frustare, de revoltă a omului care seda și care, In lato ?l în furul cetății In care trăia, din care făcea narte și pe care o siuea, 1*1 revendica drepturile sale renWme. Deslaur, societatea noastră sac’nlistă a rezolvat această camunicar ă *1 der.onorantă •ton»de luTuri,oameni de litere avtnd orfananizarta si un statut ale lor si fiind încadrați cu precizie Intr-o !enlia*te nenevoasă ne care o respectă si căreia ii fac cinste. Din acest punct de vedere, manifesttndu-se ca „un luptător, un deschizător de drumuri, un mare podagog al neamului din care face parte, un om care filtrează durerile și bucuriile poporului prin sufletul lui, cum scria, la vremea lui, poetul D. Qoga, scriitorul dispune azi de toate condițiile și posibilitățile necesare pentru ea, deși lucrează cu aceleași sau aproape aceleași unelte de muncă ce ne amintesc de condeiul și hîrtia lui Neculce sau Creangă, să dea, cu talent, expresie autentică și plină de semnificații graiului Inimilor și cugetelor semenilor lui care militează activ pentru mai bine și mai frumos. De regulă, poeții veritabili, ca și colegii lor prozatori sau dramaturgi, nu au trăit nicicînd și nici nu puteau viețui undeva într-o miraculoasă Insulă să-l zicem așa, norocoasă, la adăpostul tumulturilor Istoriei. Dintotdeauna, ei au învățat mereu și i-au convins temeinic prin propria lor experiență că fiecare om este Indisolubil legat de lumea contemporaneității lui, că fiecare cuvânt posedă sunetul și, mai ales, răsunetul său propriu; că fiece clipă de tăcere poate deveni, la un moment dat, complice, că apologia egoistă a fericirii strict Individuale e o filozofie mai mult decit minoră, mai palidă și situată categoric mai prejos In raport cu esența, cu strălucirea și forța creatoare a impulsionării colective ce se cuvin sincer și conștient investite In opera de accelerare multilaterală a progresului nostru uman, a triumfului năzuințelor și idealurilor noastre pe care le nutrim ca fii ai patriei ce ne-a dat ființă și ca cetățeni ai lumii. In acest context, e lesne de înțeles de ce, bunăoară, vocația națională a clasicilor literaturii noastre este atestată de profunde rezonanțe de universalitate. Astfel cei care, cu harul lor artistic, ne-au scos din necunoscut și ne-au dus faima și pe alte meridiane au știut, printre altele a ne învăța în permanență să fim capabili a privi și înfățișa ci mai veridic în operele noastre realitatea socială in lumina exemplelor prestigioase ale predecesorilor culturii noastre și a spiritualității celorlalte popoare, angajîndu-ne astfel treptat, cu dotația agilității și sensibilității noastre creatoare, într-o competiție la scară mondială demnă să cîștige, pe planul spiritual al ierarhiei umane, o cit mai îndreptățită audiență Internațională. Procesul de edificare a socialismului victorios In țara noastră a desțelenit adine și a deschis largi și nebănuite căi și orizonturi spre această audiență ! O serie întreagă de iluștri scriitori străini contemporani citați aci la înttmplare, astfel ca Ernest Hemingway, Șolohov, Henri Myller, Ungaretti, St J. Perse, Camus, Graham Green, Sartre, Ionescu, Beket, Moravia, Faulkner au și cucerit deja dragostea și stima cititorilor noștri exigenți. In același timp în patrimoniul intelectual al valorilor literare universale au pătruns sau pătrund, în numele umanismului socialist al creației lor, și o seamă de ambasadori ai splendorilor literelor românești cum sunt Sadoveanu, Arghezi, Călinescu, Labiș, Stancu, E. Barbu ș.a. Incontestabil, marea capacitate valutară și eficiența calitativă a literaturii unor asemenea creaturi, ca și durabilitatea și puterea impresionantă de emoționabilitate și de convingere a acesteia, se află, în mod imperios necesar, în raport direct proporțional cu aderența lor organică și permanentă la ideile călăuzitoare ale timpului nostru, la efortul de reflectare a specificității realităților fierbinți ale vremii pe care au trăit-o sau o trăiesc și, in egală măsură, rezidă în comuniunea lor intimă și ardentă cu vibrația glasului și cu voința constructivă a contemporanilor. E o dovadă, la care trebuie adăugate, de bună seamă, încă adâtea alte frumos realizate scrieri literare, că, intr-adevăr, transformările structurale, mutațiile grandioase ce au loc în toate compartimentele vieții noastre noi, îi oferă, cu dărnicie, scriitorului de azi, un teren tematic fertil și îi creează totodată un cit mai optim climat intelectual și senzorial indispensabil bunei desfășurări a travaliului său artistic cu care, prin iscusită migală, explorează profund în aria substanțială a cuvintului inspirat, alimentând astfel cu imagini și idei fecunde, cu sentimente și cu reflecții originale cit mai de esență întrebările și răspunsurile permanente cu privire la sensul și la destinația vieții și lumii noastre de azi și de miine. Condiția literaturii noastre contemporane de ION ISTRATI CURIER LITERAR Dina Moroiasi — Botoșanii Cip cala trimite pini In pra•nul publicăm, deocamdată, poezia .Fiecara brad*. Evident, asa cum am mai remarcat, versurile dv, au calități, care sa indreptăteac publicarea. Mai Irimited, REGE — Scrisoarea care însoțește versurile .populare* trimise nouă spre publicare o plină de pungă alitillate a și da îndoieli, cum sală bina unui poet. .Menționez că nu trimit mai multe poezii, deoarece cred eu (...) că așa după cum aurul scump da pe catapeteasma altarului poate fi deosebit la prima lumină aprinsă, după strălucirea-i de lemnul alea, die juru-i, tot așa și harul poetic...* ...etc. Catapeteasma dumicale nu e Inel electrificată și am impresia că nici luminări nu simta cooperativă. CU despre aur... Șchiopii ölitea — Botoșani. Cites din poezia :Iarna* ■ .Soarele rotund și palid / Fuge iarăși după nori/ Și începe acum «ă cadă / Fulgii miei și sclipitori...* Crezi că ere necesar »8 colaborezi cu Vestli Alecsandri și încă al l bagi și un dezacord gramatical In versurile lui ! In rest, poeziile trimisa oscilează Intra atmosfera tenebroasă din Castelul condamnațlor* și versul șugubăț din .La mijloc de poeniță*. Asta ea temstică Dacă am mai vorbi și despre calitățile lor artistice ne-ar trebui prea mult spațiu ca să exemplificăm. Narcise Cărunta — Arbore». Ne scrii i .Ceea ce intrit In liceu cred riS e prea puțin pentru a cunoaște un deejuns limba română si mai alea limba română literară*. O precizare a ceea ca ai Invățat dumneata, e prea puțin, iu ceea ce sa învață in genera In liceu. Aceat lucru și din versurile* pa transpare care ni Is-al trimit. Eugen V. Mihălescu — Botoșani. Confuzia e Intr-adevăr regretabilă. Versurile au și lucruri frumoase In ele. Prea mult Inge. Insă. Mal curățăla da unele prozaisme sau b*fantatisme gen .Citi atomi sunt oare-n lucruri / Hal să-l numărăm* I si «tel sigu» «ă vei reuși să scrii In continuare b„căti publicabile. Qh. Bnăeheanu — CoMte — Șendrleeni. Pentru poezia pe care ți-a inceput. sem In pagina literară anunțatrecută Pentru restul — să mai așteptăm. Saulue Dan — Dorohoi. Pentru poezii discută cu profesorul tău de limba română. Vei primi toste indicațiile de care ai nevoie. N. CINTEC CLOPOTUL # PAGINA 2 Desene de VASILE JURJE DINU MOROȘITHU FIECARE BRAD... Fiecare brad e un izvor Ce poartă in el o baladă Și pe care o Știu numai străbunii închiși la margini de cer. Fiecare brad e un bărbat Adormit in tulpină Cu peștii nemișcați in pupile Și singele pulsind in rădăcină... Fiecare brad e o inălțime In vîrsta noastră Pragul de ziuă la casa trăirii, Timpul cînd sorbim ploaie albastră... ANA MĂRIA ILIEȘ anotimp In copca puțină, arsă de seva și vară Numără duhul pămintului sacii de vtor Copacii de aer le-au fost toată arșița priporii salbe de nouri, deasupră-le, se infloară. Timpul se zvmnta în ape și cețuri tăcute Chiar plopii iși pierd ascuțitul contur în Frunze zburlite. Cu șuier fierbinte și pur Sufletul toamnei deșiră măiestre volute. Arama spoiește cerul cu basme de seară. Din dealuri coboară carate în cercuri de struguri Sorocul plătește din plin truditele pluguri Bogatul răsuflet leagănă aur in țară- V.WUVWWWVWWJVWWWWWWWWWWWVW.WV VVWWUVWWWiAJWWWWrtWifJ. 6HE088HE EHÄCHESCU LUMINILE PATRIEI Răsună vintul prin păduri de fag suind cărarea ciutelor fugare. Cu șoaptele strămoșilor mă trag pe piscuri sumețindu-se in zare. Și văd pe sub beteala lunii albă, dincolo de un loc negru clipocind — deasupra țării amețitoare salbă — un șir de torțe de aur și argint. Mă văd purtat pe ape cu plutele de brad, dau cintec bucuriei irupte din adine și văd țîșnind din ape ce-n cataracte cod cai albi cu stele-n frunte și soare la oblinc. rWWJtfWVWSIS.W^VWWW^WVWVWWAWtfWVIVWWWVIWVWUWVWUVVSWWWWVVWUWv CLOPOTUL LITERAR-ARTISTIC nmmmmmmm ■ ATLAS LIRIC WILLIAM CARLOS WILLIAMS WILLIAM CARLOS WILLIAMS (1883-1963) este alaturi de Ezra Pound, Wallace Stevens și Carl Sandburg (ultimii doi, substanțial traduși in românește) unul din cei mai importanți poeți nord-americani. A profesat medicina la Rutherford, și a scris toată viața versuri. A inceput prin a face poezie umagistă ca Pound, dar, pe cind acesta a devenit un pelegrin, un apatrid. Williams a rămas omul unui singur loc, al unui singur peisaj. Williams a fost un poet al lucrurilor: „Toate ideile — spunea el — trebuie exprimate prin lucruri". Intr-aceasta el e aproape de maniera unui Robbyt Grillet, sau Francis Ponge. Cunoscut la început de un grup restrins de poeți (Pound, Cummings, Ford), iși dobindește celebritatea după război, iar prin anii cincizeci, incepe să aibă o influență considerabilă asupra noilor generații de poeți americani, COPACil BOTTICELLIENI Alfabetul copacilor dispare in cîntecul frunzelor barele transversale ale strictelor litere pe care le silabisește iarna și frigul au fost iluminate de verdele puternic de soare și de ploaie . Simplele și strictele principii ale ramurilor drepte au fost modificate de posibilele urme de culoare, pioase făptuind surîsurile iubirii — pînă ce frunzele despuiate încep să se miște asemenea coapselor unor femei sub postavuri și din străfundurile tainei fac elogiul înviorat de rinduirea atotputerniciei iubirii vara — Vara cîntecul se cîntă el însuși peste cuvintele înăbușite —• Cum s*a cățărat pisica sus pe dulapul de bucătărie mai întii cu laba dreaptă din față cu băgare de seamă apoi cu cea din spate coborind in ghiveciul de flori gol Traducere de VAL HARAGA ANGELA AUTOHEAC contur 'un creion, cîteva linii, și păsările se zbat amețite între coaste. Mă dor aripi ce încă nu s« am de copil desenam păsări „NATURA STATICA" ION MURGEANU DATORIA Să creștem o floare, să punem un cintec Un arbore unic să răsădim. Pe buzele pruncului, uite ce simplu Cresc întrebările necontenit! Mi-i ușoară povara ce-o port pentru țară, Ca straiul luminii dintr-un izvor. Eu vin dinspre munți, mă aștern peste mare, Din graiul de aur al țârii cobor. Și oricine-mi pricepe uimirea ! De bătrinețe sunt plini anii mulți. Viitorului insă avem datoria Elanului , nu sa-l vindem pe arginții mărunți. Căci fruntea deja înspicată in lume E un tezaur pe care-l propun, Pomului, Cintului, Omului Celui deschis, Celui dator, Celui bun. Pentru totdeauna, MIHAIL! Din nou, cu ocazia bacalaureatului din vara lui 1970, unul din subiectele de examen s-a formulat din Eminescu. Era firesc! Totuși, cînd ieșeau din sala de examen, candidații întrebau „Cum trebuia scris, Mihai sau Mihail ? E drept că marele critic G. Călinescu semnează cea mai doctă „Viață a lui Mihai Eminescu" și cea mai completă exegeză a operei lui Mihai Eminescu, dar o făcea tocmai pentru că e singurul care l-a înțeles în toate cutele lui pe genialul poet (Călinescu odihnește alăturea de marele poet ln cimitirul Bellu). Cei care erau în drept să-l numească pe marele poet în chip familiar, Mihai, erau cei care-i fuseseră mai apropiați. Du 8 plecarea lui Eminescu din Iași, Creangă îi scrie: „Ea își ninge frumos de asa-noapte, încît s-a făcut drum de sanie. Cinicul parcă e mai frumos acum, Vino, frate Mihai, vino, căci fără tine sunt străin.“’) Cînd în 1887 apărea voi de „Possii" al Veronicăi Micle, în editura I. Halman din București, primul exemplar, poeta îl expedia la Botoșani, cu dedicația din 6 februarie 1887: „Scumpului meu Mihai Eminescu, ca o mărturie de neștearsă dragoste" (). Așadar Mihai i se spunea numai între rude și prieteni, în eternitate vorbim de Mihail Eminescu ! Și iată ce pledoarie se poate face în sprijinul formei Mihail: Actul de naștere — botez al marelui poet, publicat și de Aug. I. N. Pop în „Contribuții documentare la biografia lui M. Eminescu" cuprinde la rubrica: „Numele ce s-au dat pruncului la Botez : MIHAIL"3). In cataloagele de la gimnaziul cernăuțean, de exemplu In cel din anul 1860/61, Eminescu apare cu numele " Eminowiezichael, ceea ce tradus sună : Eminovici Mihail). Titu Maiorescu recunoștea sunetul unic al harfei eminesciene în Direcția nouă In poezia și proza română, 1872 : ... „dar în fine poet, poet în toată puterea cuvîntului, este d. Mihail Eminescu".5) Însuși poetul semna Mihail și se prezenta Mihail, O spune Caragiale în art. „in Nirvana" (1889), făcîndu-i portretul și relatând felul cum l-a cunoscut: „Tînărul sosi. Era o frumusețe ! O figură clasică încadrată de niște plete mai negre , o frunte înaltă și senină niște ochi mari la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru , un zîmbet blind și adînc melancolic. Avea aerul unui sfînt tînăr coborît dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare, „Mă recomand, Mihail Eminescu“. Slavici, care l-a cunoscut ca nimeni altul, scrie într-un articol Gh. Coșbuc, măiestrul următoarele : „Poet al țăranului român e și Mihail Eminescu, care a scris doine atît de potrivite cu felul de a simți al poporului român..."*). Eminescu însuși făcea distincție între felul de a semna familiar — Mihaiu și distant, oficial oarecum, Mihai j asta putem vedea din două scrisori: 1. EMINESCU CĂTRE V. MICLE 1874, poimbrie 8 lași Stimată doamnăt ............Trecutul m-a fascinat Întotdeauna. Cronicile și cântecele populare formează în ripa de fată un material din care culeg fondul inspirațiunilor. Cred că voi putea citit Ia salonul Dv. o poezie, având un subiect cules din acest material. Primit/ respectul meu Mihail Eminescu 2. EMINESCU CÂTRE TATĂL SĂU lassi în 26 Noemvr, 1874 Iubite tată. Din scrisoarea alăturată vei vedea cum că Șerban a sucut niște datorii, care sunt mai mari de um as fi crezul și cari pentru pomenirea lui și onoarea familiei ar cere să fie acoperite ! Se poate că ți-a venit scrisoarea oficială a agenției prin care va anunță moartea lui. Vă rog răspundeți ce hntărire luați In privința întrebărilor puse de către secretarul agenției. A! D-voastră supus tiu Mihaiu’ Diferența între stilul familiar și cel oficial îl vedem și dintr-o scrisoare a Henriettei Eminescu datată 10 februarie 1888, Botoșani : „Acum vă fac cunoscut că d-un Avocat Manea cere o procură din partea unei persoane din Comitet. Eu cred să mi-o dai mata, eu care port corespondență și afară de aceasta și am asupra lui Mihai o influență mară pe care nu sunt în stare a v-o descrie. Procura să sune că m-a împuternicit a lua casa pe numele lui Mihail Eminescu. In interdicția oficială a căpitanului Mateiu Eminescu, fratele poetului, publicată în „Monitoriul Oficial“, 9 decembrie 1894 se spune clar: Subsemnatul, căpitan Mateiu Eminescu, domiciliat în comuna urbană Mizil, lac cunoscut că nimeni nu are dreptul a edita și vinde scrierile rămase de la decedatul meu frate, poetul Mihail Eminescu.. .“*) Deși ar fi suficiente, se mai pot da cîteva argumente în favoarea aceluiași Mihail. Studiul lui G. Ibrăileanu privind pe Eminescu și publicat în „însemnări literare", 1919 e intitulat: „Mihail Eminescu" N. Iorga semnează și el un articol: „Mihail Eminescu". Acad. Al. Rosetti, care scrie cel mai temeinic studiu despre .Limba poeziilor lui Mihail Eminescu“. Studii lingvistice. 1955, precizează : „In „Familia" din 4 martie 1866, revistă publicată de Iosif Vulcan, la Budapesta, apare prima poezie a lui Mihai Eminescu, „De-aș avea". Ultima „biografie documentară“ (din 1968), semnată de I. Crețu, e intitulată „Mihail Eminescu“. E cunoscută și investigația lui Mihail Sadoveanu (publicată în vol. XX de „Opere“, pag. 23 articolul : „Mihail Eminescu ori Mihai Eminescu ) „lată o chestiune extrem de importantă pe care d-l prof. t. Crețu o rezolvă, după a noastră părere, cu succes statornicind că Mihail Eminescu e forma justă a numelui marelui poet". In fine, să frunzărim cîteva ediții române și străine din poeziile lui M. Eminescu. In 1890 apare ediția a cincea din „Poesii“ de Mihail Eminescu, scoasă de T. Maiorescu (primul care edita poeziile lui M. Eminescu Încă din decembrie 1883. In 1893 apar „Poezii" de Mihail Eminescu, Iași, scoase de Frații Șaraga. In 1913 Maximilian W. Schroff publica la Craiova : „Rumänische nne we *er Mihail Eminescu “• „Gedichte, Novellen“. In 1916, Mihail Dragomirescu și Dr. Constanta Marinescu publică „Poezii“ de Mihail Eminescu, iar în 1924 publica și G . Duică, In editura Cultura Națională un volum „Poezii“,de Mihail Eminescu, ca în 1930 să apară la Londra, cu o prefață de însuși G. B. Shaw, volumul de ,Poems“ of Mihail Eminescu Tramate ’ from the Rumanian and rendered into the original metres by E. Sylvia Pankhurst and I. O. Ștefanovici. Ceea ce a fost demonstrat! Prof. ILIE BAHRIN 1) G. Călinescu , I. Creangă, ed. 1964 p. 217 Ed^Tm ^1987^ ^57 ”MărturiiB (Eminescu — Veronica Micle) 3) Aug. I. N. Pop „Contribuții documentare la biografia lui M. E., planșa VI 4) Eminescu și Bucovina, Cernăuți 1943, pag 110 5) Titu Maiorescu „Critice" I )1967) p. 160 6) I. E. Torouțiu „Studii și documente literare" vol IV „Junimea" Buc. 1933, p. 127 7) I. E. Torouțiu„Studii și documente literare" vol IV p. 128 8) E. Torouțiu „Studii și documente literare" vol IV p. 275