Clopotul, 1976 (Anul 32, nr. 4229-4280)
1976-09-24 / nr. 4266
Decada culturii la Botoșani Astăzi se deschide ediția a IV-a a manifestărilor politice și cultural - educative desfășurate sub genericul Decada culturii la Botoșani. Organizatorii decadei, lucrînd în spiritul ideilor Congresului educației politice și al culturii socialiste, au orientat programul manifestărilor în sensul realizării unor deziderate educative majore și al răspândirii culturii, artei socialiste și a științei în rîndul oamenilor muncii. Decada a fost organizată în așa mod încît fiecare zi este dedicată unui gen amintit de activitate cultural - educativă sau artistică. Dintre acțiunile de larg interes menționăm deschiderea stagiunii instituțiilor artistice din Botoșani, zilele dedicate răspîndirii științei, popularizării legilor etc. în ziua științei vom avea ca oaspeți pe acad. Eugen Macovschi și prof. univ. dr. Victor Săhleanu și Florin Zăgănescu, reuniți într-o brigadă științifică a revistei „Magazin“. Pentru ziua dedicată popularizării cărții, Muzeul literaturii din București ne-a oferit o expoziție denumită cu cuvintele lui Eminescu „Independența — suma vieții noastre istorice“. Expoziția de sculptură „Omagiu omului“ și expoziția artiștilor care s-au documentat în această vară la Botoșani vor fi evenimentele zilei dedicate artelor plastice. Iată deci, numai o simplă enumerare a cîtorva acțiuni ne dovedește că Decada culturii la Botoșani va avea suficiente puncte de interes pentru noi, locuitorii municipiului. Trei idei importante am reținut din discuția purtată cu Ioan Cobîlă, dirijorul orchestrei „Rapsozii Botoșanilor“, în legătură cu noua stagiune artistică : 1. Toți membrii orchestrei, în frunte cu dirijorul, și-au asumat răspunderea de a culege, valorifica și păstra nealterat folclorul vechi și nou al meleagurilor botoșănene. Dacă la începutul activității sale, orchestra mai avea în repertoriu unele piese folclorice îndoielnice, acum repertoriul include numai ceea ce este autentic și valoros în folclorul botoșănean. Este rezultatul experienței a cinci ani de activitate, dar și al creșterii exigențelor față de munca fiecărui membru al orchestrei. 2. Anul acesta, orchestra „Rapsozii Botoșanilor" va deveni un nucleu în jurul căruia să se adune, să activeze și să se perfecționeze cele mai bune formații artistice de amatori ale sindicatelor, cu intenția de a se alcătui, la nivelul consiliului județean al sindicatelor, un ansamblu artistic puternic și de o înaltă calitate. 3. Colaborarea cu artiștii amatori se va realiza, în continuare, în acele spectacole pe care orchestra „Rapsozii Botoșanilor“ le va dedica fruntașilor în întrecerea socialista. Inițiativa, începută în anul trecut (s-au dat spectacole pentru fruntașii de pe șantierele: baraj — Bucecea, I.J.C.M., de la I.A.S. Leorda, S.M.A. Frumușica, Dîngeni, Ungureni, I.T. „Moldova“ etc.), va continua și în acest an, avînd un efect educativ deosebit: în continuare, tov. Cobîlă, ne prezintă cîteva amănunte din stagiunea 1976-1977 . — Spectacolul premieră al stagiunii este intitulat „Cint și joc de pe la noi“, urmînd ca mai tîrziu, să realizăm încă două premiere. Soliștii noștri vocali: Laura Lavric, Anton Achhiței, Laurențiu Buta, Daniela Condurache. Soliști instrumentiști : Vasile Ursache, Doru Farcaș, Vasile Nuțu, Aurel Amarandei, Gheorghe Borei, Nistor Paicu. Vom colabora, în continuare, cu ansamblul „Rapsodia română“, cu soliști de prestigiu din țară, cu condiția ca ei sa se încadreze în specificul programului orchestrei noastre. Dorin BACIU ORCHESTRA „RAPSOZII BOTOȘANILOR“ ► Folclorul vechi și folclorul nou — aceeași grijă pentru păstrarea nealterată a acestui tezaur artistic popular Desene de Marcel Mănăstireanu și Mihai Pastranvagiu V DEBUT Constantin Iftimie este elev la Liceul „Mihai Eminescu“. Scrie poeme vaste, cu credința că în ele „arderea este completă“". Ne-a plăcut îndrăzneala tinerească de „a arde“ complet în poemele sale. Este o îndrăzneală de poet și dorim să devină într-adevăr poet. Drumul este lung și, sperăm, îl va parcurge pînă la capăt. Deocamdată îi publicăm fragmente dintr-un poem închinat patriei și străbunilor patriei. STRĂBUNII Pun urechea Pe letopisețe sfinte Și simt Cum istoria clocotește Fără odihnă, Făcîndu-și loc Printre frunțile cronicarilor Rotunjite de credința Ca niște pietre de rîu, în care zvonul apei odihnește în primordiale tăceri Și cuvintele se răsucesc în humusul roditor al limbii Pentru o nouă naștere în lumină Voi ne-ați urcat pe umeri Ca orizontul să ne fie mai aproape Și zborul păsărilor Să ne fie năvod pentru vise. Lacrimile voastre Ați albit fluierele de os Și pămîntul încă ne frige tălpile, Aducîndu-ne aminte Că pîinea ați frămîntat-o Cu sudoarea și sîngele vostru Și ați copt-o In restul inimii Pentru ca în calendare Ospitalitatea să ne fie duminică, Și doinele Să înmugurească Pe buzele fiilor în cîntece de iubire de țară. IN PRAGUL UNEI NOI STAGIUNI TEATRUL „MIHAI EMINESCU“ . La baza opțiunii repertoriale, valoarea ideologică și artistică a lucrărilor Așteptată cu emoție și speranță, deschiderea unei noi stagiuni înseamnă un prilej de sărbătoare pentru colectivul oricărui teatru. Deși pentru noi stagiunea a început, de fapt, încă din luna august, odată cu reprezentarea în aer liber, la mănăstirea Vorona, a spectacolului în premieră absolută, cu piesa „Alexandru Lăpușneanu“ de Virgil Stoenescu, semnificația festivă a zilei de 1 octombrie — dată ce marchează prin tradiție începutul de nou an teatral — se va păstra neștirbită. Teatrul „Mihai Eminescu“ își va deschide stagiunea cu trei premiere absolute : vineri, 1 octombrie, la ora 20,30, va avea loc premiera în sală a spectacolului „Alexandru Lăpușneanu“. în „ziua teatrului", sîmbătă, 2 octombrie, — ora 17, vom deschide stagiunea „Studioului de teatru scurt“ cu premiera spectacolului „Emmi“ și „Histrion" de Mihai Eminescu, realizat în regia artistului emerit Ion Olteanu, iar la ora 20,30 vom prezenta premiera spectacolului „Unde ești mamă ?“ de Ion Bădărău. în aceeași zi, la ora 10,30 va avea loc în sala de marmură a teatrului, colocviul pe tema „Teatrul și istoria". Manifestarea, organizată în colaborare cu Asociația oamenilor de artă din instituțiile teatrale și muzicale — A.T.M., va beneficia de participarea unor prestigioase personalități ale vieții cultural-artistice : profesori universitari, dramaturgi, critici dramatici. Ce vom oferi în continuare publicului nostru ? Gîndit în ideea conturării unui profil distinct al teatrului din Botoșani, repertoriul stagiunii 1976 - 1977 se caracterizează prin cîteva trăsături menite să imprime particularități specifice activității noastre. în primul rînd am urmărit valorificarea creațiilor dramatice ale autorilor originari de pe meleagurile Botoșanilor: Mihai Eminescu, Nicolae Iorga, Mihail Sorbul, obligație de onoare pentru noi, a cărei înfăptuire va contribui la dezvoltarea mișcării teatrale românești, prin introducerea sau reintroducerea în circuitul valorilor scenei a unor opere pe nedrept ignorate. Ceea ce conferă o notă aparte programului nostru repertorial este și faptul că la sala mare nu vom prezenta decît lucrări în premieră pe țară : dramele istorice „Mușatinii“ de Mihai Eminescu și „Cantemir Bătrînul“ de Nicolae Iorga, comedia satirică „Fantomiada“ de Ion Băeșu, „Lena“ de Ariosto, „Dar mîine.. .* — un sever rechizitoriu îndreptat împotriva rînduielilor societății capitaliste contemporane, semnat de dramaturgul progresist norvegian Nordhal Grieg. (Continuarea articolului în numărul viitor). Constantin DINISCHIOTU director al Teatrului „Mihai Eminescu“ Expoziția de pictură naivă a familiei Scarco Galeria de artă din Piața Cosmonauților București adăpostește o expoziție de pictură naivă, tablourile fiind semnate de Octav, Georgeta și Mariana Scarco din Botoșani. Expoziția este o consecință lăudabilă a colaborării dintre centrele de îndrumare a creației populare din București și Botoșani. „O familie unită prin aceeași pasiune pentru frumos“ — citim în catalogul expoziției. Ultimul roman al scriitorului clujean vine să completeze universul creat în cărțile anterioare : „F“, „Vînătoarea regală“, „O bere pentru calul meu“. Ne găsim astfel în fața unei nedeclarate, dar vizibil conturate, tentative de a integra într-un ciclu, pe care-l presimțim vast, realități umane și sociale, surprinse în plin proces de decantare și limpezire revoluționară. Ambiție balzaciană, susținută de o viziune și de o scriitură modernă, dar mai ales de un talent cu totul remarcabil. Ca și în celelalte romane amintite, și în „Ploile de dincolo de vreme“, este pusă aceeași problemă, a absurdului, din relațiile umane. Logica ne spune că după A trebuie să urmeze B. Și totuși de foarte multe ori urmează, să zicem, D. Să exemplificăm din roman : Liliea, soția lui Caragherovici, la dispariția căruia Moise și-a adus o, mai mult decît evidentă, contribuție, devine amanta și apoi soția lui Moise, care mai e vinovat față de ea și cu o tentativă de crimă. Totul în afara oricăror legi logice și de bun simț. Nici măcar intenția de răzbunare a Ancăi din „Năpasta“ lui Caragiale. Procurorul Tică Dunărințu e în această carte mai estompat. Pe nesimțite, locul lui e luat de... cititor. Acesta din urmă devine martor și participant direct la evenimente. Lucrul se simte mai ales în dialogurile cu Francisc, circarul, personaj simbolic, care nu odată, preia în direct, gîndurile autorului. Ideea de bază a noului roman este aceea că realitatea, scăpată de sub control, se amplifică, se modifică, se metamorfozează, pînă la punctul în care n-o mai putem nici măcar recunoaște. Astfel jocul cu lumea și cu oamenii, devine un joc nu numai foarte responsabil ci și foarte periculos. Reiese limpede că oamenii, după ce a trecut timpul, atunci cînd ajung dincolo de vreme, acolo unde, metaforic, ploile spală contururile realului, nu mai știu bine dacă Moise a făptuit ceea ce se spune că a făptuit, dacă a participat la revoluție sau numai s-a jucat de-a revoluția, într-un joc organizat de Gălătioan și de alții ca el. Procurorul Dunăriuțu ridică problema răspunderii și a adevărului. Dar adevărul se modifică în procesul trecerii dincolo de vreme — adică dincolo problema de eveniment — și răspunderii devine problema bunei credințe, pentru care nu există alte dovezi decît faptele. Dar faptele au și devenit altceva, sub acțiunea — iarăși metaforic vorbind — a ploilor care spală și decolorează, proces cu consecințe ciudate pentru trăirile noastre subiective. Dialectic adevăr - real și răspundere - bună credință, s-ar fi putut rezolva prin introducerea ideii de perspectivă, implicit a punctului de vedere din care sunt privite lucrurile. Romancierul evită această cale bătătorită și se angajează în aventura detectării proceselor intime din Lucian VALEA (Continuare în pag. a VIII-a) CRONICA LITERARĂ U R. Popescu „PLOILE DE DINCOLO DE VREME“ J CLOPOTUL nr. 4266/1976