Clopotul, 1976 (Anul 32, nr. 4229-4280)

1976-01-20 / nr. 4231

Programul ideologic, în acțiune Pentru dezvoltarea conștiinței oamenilor Organizația de partid din satul Sulița, al cărei secretar sunt, este destul de mare — 109 tovarăși. In raza ei de influențare, se înțelege, intră întregul sat. De aici și răspunderea deosebită care ne revine în transpunerea în viață a sarcinilor ce rezultă din Programul ideologic al partidului. Activitatea de­pusă de noi în această direc­ție a îmbrăcat o gamă largă de mijloace. A fost accentuat rolul educativ al adunărilor generale, am folosit discuțiile de la om la om, învățămîntul politico - ideologic de partid, presa, gazeta de perete, cele­lalte mijloace ale muncii po­litice de masă. Că am reușit să facem pași importanți înainte stau do­vadă faptele. Anul trecut, ob­ținerea unor recolte bune la floarea soarelui, porumb, soia se afla la un moment dat sub semnul întrebat"“­ Situa­ția orb­iller Primele două cul­turi cu­ măsurile ce se im­puneau, au făcut și obiect de dezbatere în adunarea gene­rală. La această confruntare cu cerințele producției, cînd se punea direct problema de a cîștiga ori a pierde, s-a ve­rificat pe viu, munca de educație nemijlocit, desfășu­rată de organizația de partid: în cîteva zile s-a aplicat pri­ma prașilă la floare și po­rumb. Apoi, în toamnă, în urma combinelor de recoltat floarea soarelui, zeci și zeci de cooperatori au făcut totul pentru a nu se irosi nici un gram din producție. Rezulta­tul : cea mai bună recoltă din întreg consiliul intercoo­­peratist. La sola, de aseme­nea, intervenția a fost promp­tă : a fost aplicată, pe 90 ha, o prașilă în plus față de plan, dar ceea ce am obținut a fost motiv de satisfacție : cu 300 kg. la ha mai mult decît pla­nul, cea mai bună recoltă ob­ținută de o cooperativă agri­colă din județ ! Avem printre noi membri de partid harnici — Mihai Pă­dureț, Alexandru Budac ș.a. Aportul lui Pădureț la acti­vitatea cooperativei echiva­lează cu efortul a trei fami­lii ! Acești oameni, ca și alții, cu ceea ce au făcut, cu ceea ce au obținut, au fost amplu popularizați. Alții au comis, cu timp în urmă, unele gre­șeli. De pildă, îngrijitorul Constantin Goanță. A fost as­pru criticat. A fost sancțio­nat de organizația de partid, de cooperativă. Dar din gre­șelile lui Goanță au tras con­cluzii și alții. Dar și el , a­­cum e fruntaș în muncă, e­­xact în același loc — căci nu a fost schimbat— ca și a­­tunci cînd a fost sancționat. A devenit generală atitudi­nea nouă față de muncă, de averea obștească. Un exemplu : dacă în anul singur 1973 pe rolul comisiei de jude­cată a cooperativei s-au a­­flat 74 cauze, numărul lor a scăzut continuu — 34 în anul 1974, 18 în anul 1975. Și din cele din ultimul an, foarte multe erau probleme minore, iar la altele dreptatea era a cooperatorilor ce s-au adresat comisiei. Iată, în mod practic o reflectare a unei corecte a­­titudini față de ce este al co­lectivității, de muncă și via­ță în spiritul Codului eticii și echității comuniste, în con­formitate cu care acționăm în continuare. Vasile DOCAN secretarul organizației de bază nr. 1 — C­.A.P. Sulița la urnim de sludii sociale La Bucecea a avut loc un schimb de experiență privind integrarea cabinetului de științe sociale în desfășurarea învățăm­întului politico - i­­deologic de partid. Au parti­cipat, în afară de gazde, oas­peți din comunele Mihai E­­minescu, Vlădeni și Leorda , locțiitori ai secretarilor comi­tetelor comunale de partid, responsabili ai cabinetului de științe sociale, propagandiști. Prof­ Dana Pietraru a în­fățișat celor prezenți modul în care cabinetul de științe sociale sprijină activitatea propagandiștilor: in fiecare lună, spunea ca, propagan­diștii sînt convocați aici, pe forme de învățămînt. După ce sînt informați cu probleme generale, ca și unele cu unele ce țin de activitatea din comună, tema ce urmează a fi dezbătută în învățămîn­tul de partid este pusă în discuția propagandiștilor, în vederea reliefării și adîncirii acelor idei asupra cărora propagandiștii vor insista cu ocazia dezbaterilor din cursuri și seminarii. Cu participarea celor 14 propagandiști de la cursurile de informare din comuna Bu­cecea s-a făcut o dezbatere model, condusă de prof. Mi­hai Chiș, la tema privind creșterea rolului conducător al partidului. Propagandiștii Maria Comănescu, Mihai Ze­­linschi, Gh. Bostan, și-au i­­lustrat ideile cu ajutorul dia­­filmului, a benzii de magne­tofon, demonstrînd celor pre­zenți cit de interesante pot deveni în acest fel dezbate­rile. Au împărtășit apoi din pro­pria experiență Maria Comă­nescu („lecții deschise”, la care participă, ca invitați, propagandiștii de la același tip de curs), Virgil Vîntu și Victor Gasner, din comuna Vlădeni, (utilitatea informării cu probleme de ordin tocat etc.) s-a propus realizarea la cabinetele de științe sociale a unor „dicționare politice“. Tovarășul Vasile Pintilie, di­rectorul Cabinetului județean de partid, a insistat în special pe ideea folosirii prioritare a metodei întrebărilor și răs­punsurilor, care asigură grad mai înalt de interes în participare a cursanților, în­și­lesnind astfel însușirea temei­nică a ideilor și tezelor de bază din lecțiile învățămîn­­tului politico - ideologic de partid. Tiberiu BRĂESCU 6 Concurs de creație dramatică Centrul județean de în­drumare a creației popu­lare organizează un con­curs de creație de piese de teatru intr-un act. Pot participa la concurs oa­meni de toate profesiile, cu excepția membrilor Uniunii Scriitorilor. înscrierile sa se fac pînă la data concurs de 1 februarie a.c. Concurenții sunt rugați să comunice până la această dată. Centrului de îndrumare a creației populare (strada Unirii, nr. 13), numele și prenumele, virsta, profe­sia, titlul piesei, descrie­rea pe scurt a conținutu­lui. Câștigătorilor la con­curs li se vor acorda pre­mii. Una dintre piesele premiate va fi achizițio­nată și tipărită. Stepar . La muzeul din Ipotești au avut loc manifestări culturale dedicate lui Eminescu. Elevii din Ipotești au ascultat bas­mele lui Eminescu citite de actorul Boris Perevoznic. Cîți­­va membri ai cenaclului „Mi­hai Eminescu" (Iuoian Valea, C. Bojescu, Lucia Nenati Ola­ru­, D. Necșanu) au susținut un recital de versuri închinate marelui poet (De la Lucia Ne­nati Olaru). • In numeroase așezăminte culturale din județ au loc spectacole literar-muzicale de­dicate Unirii, sub genericul „E scris pe tricolor Unire“. • Duminică va debuta la Todireni ediția a doua a con­cursului brigăzilor de agitație „Omul față în față cu el în­suși“. La teatrul „Mihai Eminescu“ . sa premieră absolută „DICI8M“ de Mihai Eminescu Decebal reprezintă proiectul unei piese istorice, care tre­buia să facă parte dintr-o im­presionantă suită dramatică națională, de la mirosul stră­bun la dinastia Ștefanizilor. Ea a fost scrisă în perioada berlineză (1872 — 74) și aban­donată ca de altfel întregul proiect de drame și epopei, după ce, întors in țară, Emi­­nescu pierde treptat, entuzias­mul pentru viziunile istoric­­romantice, ca urmare a con­tactului cu realitățile social politice ale vremii. Spectacolul pus in scenă de eminentul regizor Ion Olteanu, ne-a convins, odată mai mult, că o dramaturgie eminesciană, nu accepțiunea proprie a cu­­vîntului, nu există. Nic­i­lae Iorga avea dreptate să nu­mească proiectele dramatice ale marelui poet, „comoară de mari lucruri neisprăvite“. Fragmentele care ne-au ră­mas, demonstrează cunoscuta forță a verbului eminescian, patosul patriotic, tensiunea lirică. Rostirea pe scenă a u­­nor asemenea texte, atinge nu odată, tonalități shakespearie­ne, sporindu-ne prin abandonarea regretul, ci proiectelor sale dramatice, Eminescu a lipsit literatura noastră de cî­teva piese de prim rang. Regizorul Ion Oleanu, după montarea unor răsunătoare spectacole blagiene, abordează acum moștenirea dramatică a Luceafărului, aducînd in a­­ceastă întreprindere majoră de cultură, o viziune îndrăz­neață, un stil regizoral elevat, procedee moderne în exploa­tarea metaforică a simboluri­lor. Absența structurii drama­tice — Decebal e totuși un ma­gistral recitativ, luind adeseori înfățișarea unui cor tragic — e suplinită prin soluții regizo­rale, printr-un fond sonor de impresionante efecte melodi­ce, creație a prof. Gh. Cojoca­ru­, și printr-o sugestivă sceno­grafie, stilizată și simbolică (arh. T. Dinulescu) pe care am fi dorit-o mai figurativă și mai funcțională, adică mai conformă cu însăși indicațiile poetului. Un astfel de decor ar fi sporit consistența unui spectacol atit de rarefiat ca structură dramatică. Costume­le (arh. M. Rortnovschi) de o cromatică tulbure, n-au con­tribuit decît în mică măsură la crearea atmosferei iar scu­tul suspendat care devine la un moment dat altar, putea lipsi cu desăvirșire. ■In aceste condiții, Cazimir­­ Vânase ne-a oferit un Decebal, în majoritatea scenelor, con­vingător ; Doru Buzea un Tra­­ian crispat dar nu lipsit de forță ; Victor Nicolae, un Lon­ginus fanfaron dar și animat de spirit justițiar ; Iulian Voi­au, o dîrză căpetenie dacă ; Constantin Măru, un ostatec iasig versatil ; Despina Marcu, o rochie cam declamatorică, dar autentică in momentele de patos sublim. Restul distribu­ției, in limitele viziunii regi­zorale, utilă. Finalul spectacolului ar fi trebuit marcat prin înfrățirea dintre Longinus și căpetenia dacă pe cimpul de luptă, me­taforă a genezei poporului ro­mân. Regia rusă a preferat să adauge la drama Decebal, un element din alt proiect emi­nescian, Dochia, un cintec cu sonorități populare. Momentul deși de bună factură, coboară tensiunea dramatică și micșo­rează semnificația istorică. Spectacolul cu drama Dece­bal, montat la Botoșani de­monstrează că moștenirea dra­matică a marelui nostru poet național poate și trebuie să fie valorificată de teatrele noastre. In transpunerea sce­nică a proiectelor eminescie­ne, datoria realizatorilor este aceea de a fine seamă de ri­gorile unor adaptări care să respecte textul și intențiile au­torului, așa cum le cunoaștem din adnotările de pe manu­scrise. Dar mai ales aceștia nu trebuie să uite că li se cere să dea viață scenică unor „co­mori de mari lucruri neispră­vite“ ,rămase de la cel care și-a trudit cu îndărătnicie și cu genială răbdare poeziile, trecindu-le prin zeci de vari­ante, pînă la obținerea unei forme definitive. Iată pentru ce socotim că in cadrul teatrului eminescian se cer soluții regizorale inedi­te, de altă factură decit in ca­zul unor piese obișnuite. Solu­ții care să nu însemneze cola­borări cu Eminescu. Ceea ce n-a putut termina marele poet, n-o mai poate face de-acum nimeni. Dar ceea ce ne-a lă­sat și atut cit na-a lăsat, poate fi pus în lumina rampei, prin­­ eforturile de înțelegere și pă­trundere in spiritul emines­cian, singurul autorizat să pa­troneze orice aranjamente dra­matice cu textele sale. Teatrul botoșănean cu Bogdan Dragoș și Mira — anul trecut — și acum cu Decebal, toate trei în regia dn Ion Oleanu, demon­strează că această temerară lu­crare e cu putință. Lucian VALEA __________________________ Un remarcabil fapt de cul­tură se petrece în ultimii ani la Botoșani. Teatrul botoșă­nean întreprinde o temerară acțiune de punere în scenă a dramaturgiei lui Eminescu. Anul trecut, „Bogdan Dragoș“ și „Mira“ ; anul acesta, „De­cebal“, în anii viitori, avem siguranță deplină, vom viziona noi spectacole de dramaturgie eminesciană, în țară există un singur tea­tru cu numele Eminescu. Iată o constatare atît de simplă și tulburătoare! Și ce loc mai potrivit decît scena botoșănea­­nă, existîndă sub lumina tu­telară a marelui Eminescu, ar putea adăposti genialele sale încercări dramatice? Se pare că C. Dinischiotu, directorul instituției botoșănene purtînd numele lui Eminescu, a medi­tat adine cînd a pornit la re­considerarea teatrului emines­cian, sprijinit cu devotament de maestrul Ion Oleanu și de întreaga trupă. Ne bucură că această acțiune temerară nu are respirația scurtă a u­­nui act unic, nerepetat. Tea­trul botoșănean își extinde în timp eforturile sale culturale, asigurîndu-ne că și în anii vi­itori repertoriul său îl va pune pe Eminescu în fruntea listei de autori dramatici. După cum în repertoriu va mai fi inclus un alt dramaturg boto­șănean, pe numele său de in­­ comparabil istoric, Nicolae Iorga. Ce au cuprins Zilele de tea­tru Eminescu ? Desigur, ma­rele punct de interes al zile­lor l-a constituit premiera ab­solută „Decebal", în regia ar­tistului emerit Ion Olteanu, care se apropie neîncetat și neobosit de teatrul emines­cian, descoperindu-i noi valori, care-l situează pe o culme ne­atinsă în literatura română. După cum se confesa unor oa­meni de cultură, domnia sa vede în teatrul eminescian o redim­ensionare a istoriei în concordanță cu viziunea parti­dului nostru asupra istoriei, o viziune coborînd în ființa cea mai adîncă a națiunii noastre și a zbuciumatului ei mers prin timp. La Eminescu a gă­sit regizorul marele și ade­văratul patriotism , nu cel de­clarativ, cel declamat în fraze sunătoare, ci patriotismul in­tegrat organic în faptele conștiința personajelor istori­si­ce. Gîndind grav asupra tea­trului lui Eminescu în compa­rație cu teatrul altor autori români a pornit maestrul Ion Olteanu la transpunerea lui scenică- Avînd convingerea marilor frumuseți de limbă și simțire existente în acest tea­tru, dar și a realelor sale vir­tuți dramatice, asupra urmă­rilor sale de educație în mul­te sensuri, a stăruit regi­zorul să redea teatrul eminescian. publicului Este un act de­­­ cultură considerat de toți oaspeții prezenți la Zi­lele de teatru Eminescu, pres­tigioși critici dramatici, la di­mensiunea unei sărbători na­ționale și nu la dimensiunea incompletă a unei simple ini­țiative locale consumate ca atare. Alte spectacole : teatrul din Bîrlad a prezentat un specta­col document „Eminescu la Viena"; teatrul de păpuși „Va­­silache“; o dramatizare după „Călin Nebunul“. Actrița A­­driana Popovici a susținut un strălucitor recital de poezie eminesciană. „Gînd de aur“ a fost titlul unui alt recital sus­ținut de actorii botoșănenii. „Zilele de teatru Eminescu“ s-au încheiat cu­ o dezbatere interesantă asupra dramatur­giei eminesciene. Conlocutorii s-au întîlnit pe planul acele­iași idei : dramaturgia emi­nesciană, cu „nedesăvîrșirea ei genială“, cum frumos spu­nea cineva, este de o actuali­tate perpetuă. Dorin B­­CTU ZILELE DE TEATRU EMINESCU I c CLOPOTUL nr. 4231/1976 ^

Next