Clopotul, 1977 (Anul 33, nr. 4281-4332)

1977-01-21 / nr. 4283

ZILELE EMINESCU Un unanim omagiu Intr-un studiu de penetrantă intuiție și înțelegere, C. Noica afirma despre Eminescu : „A apărut în lumea noastră un om care-a înțeles să fie om deplin. Cineva care n-a voit să fie al doilea“. Sărbătorindu-l anul acesta în cadrul ediției a V-a a Zi­lelor sale, și integrîndu-i oma­gierea în originalele manifes­tări ale Festivalului național al educației și culturii socia­liste „Cîntarea României“. Co­mitetul județean de cultură și educație socialistă Botoșani, în colaborare cu Uniunea Scriito­rilor din R.S. România și cu U.T.M. a săvîrșit unul din ne­cesarele și prestigioasele ges­turi pe care aceste meleaguri rodnice se cuvine a le săvîrși în fața celui mai prețios rod al vocației poetice românești. In dimineața zilei de 15 ia­nuarie, parcă mai distinct ca oricînd, se coloraseră și răsu­nau eminescian pădurea și dealurile molcome ale Ipoteș­­tilor, zăpada devenind semn al purității lui creatoare. La școala din Ipotești, împodobi­tă realmente cu ingenioasă și simbolică fantezie, în fața unui auditoriu local devotat sufle­tește fiului lor cel mai veșnic, după cuvîntul de des­chidere susținut de Dumitru Ignat în­­ numele Comitetului județean de cultură și educa­ție socialistă Botoșani și după căldurosul salut adus de Mir­­cea Radu Iacoban în numele conducerii Uniunii Scriitorilor din R. S. R. și al Asociației Scriitorilor din Iași, și-au suc­cedat vocile, sentimentele și metaforele 14 poeți oaspeți și botoșăneni : Sergiu Adam, Ion Beldeanu, Radu Cimed, Geor­ge Chirilă, George Damian, Valentin Deșliu, Ion Horea, Ion Iuga, Dumitru Ignat, Lu­cia Olani Nenati, Dumitru Ți­­ganiuc, Lucian Valea, Dragoș Vicol și Romulus Vulpescu. Ii amintesc în ordinea alfabetică deoarece mai mult ca la pre­cedentele ediții a existat, mai presus de rangul liric al fie­căruia, o comuniune spirituală și o dorință unanimă a poeți­lor de a conjuga un cor liric de substanță, de elevată și pioasă recunoștință în fața ur­mașilor lui Eminescu și-n fața prezenței sale statornice în­truchipată în operă de geniu. O comuniune de sensibilitate și unanim omagiu care s-au făcut simțite în spectacolul de poezie de duminică seara, dat la teatrul „M. Eminescu“, spec­tacol adîncit în valențele ar­tistice, prin prezența unor ac­tori de notorietate ca Marietta Sadova, Maria Cu­pcea, Dan Nasta (ca întotdeauna inega­labil), Constantin Codrescu, Gheorghe Leahu­, Constantin Sava, precum și Tănase Cazi­­mir de la Teatrul „Mihai E­­minescu“ Botoșani. S-a aplaudat cu pasiune, s-au reamintit gesturile de recunoștință ale lui Geo Bogza față de Eminescu, s-au dăruit garoafe proaspete. Dar cred că inimile autori­lor și artiștilor invitați au fost cele mai autentice garoafe, în plină iarnă aplecate firesc in fața poetului însuși a cărui respirație s-a cristalizat în poeme de diamant, in sinteze de existență. Dumitru ȚIGANIUC UN FESTIVAL AL MUNCII,AL CREAPEI EMINESCU - geniu multilateral Această temă generoasă a reunit, în sala de marmu­ră a teatrului, numeroși iubitori ai creației eminesciene. Au prezentat comunicări științifice prof. dr. Eugen To­­doran — „Andrei Mureșan — personaj dramatic“, prof. dr. Ovidiu Papadima — „Andrei Mureșan, erou revolu­ționar“, prof. dr. doc. Constantin Ciopraga — „Poezia începutului de țară la Mihai Eminescu“, prof. dr. I. D. Lăudat — „Eminescu și teatrul“. Au mai avut interven­ții interesante prof. dr. Ileana Berlogea, lector dr. Ioana Mărgineanu și lector dr. Elisabeta Munteanu. Referenții ne-au descoperit laturi noi ale creației eminesciene, pu­­nînd în evidență multilateralitatea geniului eminescian. (In fotografie, un aspect de la dezbatere). e Teatrul „V. I. Popa“ din Bîrlad a prezentat în deschi­derea „Zilelor de teatru Emi­nescu“ spectacolul eminescian „Mira“. Spectatorii botoșă­neni au avut ocazia compara­ției a două viziuni regizora­le (premiera absolută s-a da­torat colectivului teatrului bo­toșănean).­­ Teatr­ul de stat din Ora­dea a fost prezent la „Zi­lele Eminescu“ prin ac­torii Kisszörek Ildikó și Varga Vilmos, care au susținut un recital de poezie eminesciană în limba maghiară. • Concert de romanțe. Te­norul Traian Uilecan a fost invitatul filarmonicii cu oca­zia „Zilelor Eminescu“. A cîntat romanțe pe versuri de Eminescu, acompaniat de or­chestra filarmonică botoșă­nean­ă. • La Flămînzi, se realizea­ză­ un film documentar. • La căminul cultural din Trușești, marți seară, actorii teatrului „Mihai Eminescu“ au prezentat spectacolul „Se­cret de familie“. . „Mîndru plai botoșănean“ Luni, 17 ianuarie a.c. s-a desfășurat pe scena căminului cultural Cordăreni o șezătoare folclorică, a treia de acest gen, organizată de Centrul de îndrumare a creației populare și a mișcării artistice de masă. Au participat rapsozi și po­eți populari, soliști vocali și instrumentiști din județ și din municipiu. Este demnă de remarcat evoluția scenică a poe­ților populari Dumitru Andrieș, Gheorghe Cașcaval și Ha­­ralambie Moraru­, a soliștilor vocali : Petronela Rusu, Aurica Frodan, Florin Crețu, Elena și Viorica Balahura, Lucia Ze­­lincă, Tatiana Roșu, Minodora Condurache, Geta Antonică ș.a. Acompaniamentul a fost asigurat de orchestra „Rapsozii Botoșanilor“ sub conducerea dirijorului Ioan Cobîlă. în par­tea a doua a acestei șezători s-a desfășurat programul for­mației de dansuri și al tarafului din comuna Cordăreni. (De la C. Lupu). CLOPOTUL nr. 4283/1977 * Educația și cultura socialistă Premieră absolută „MUREȘANU“ Spectacolul princeps al „Zi­lelor de teatru Eminescu“ l-a constituit premiera absolută „Mureșanu“ prezentată în sea­ra zilei de 15 ianuarie de co­lectivul teatrului botoșănean, teatru care poartă numele poetului. Consecvenți iniția­tivei de a valorifica opera dramatică a lui Eminescu, dîndu-i chip și viață sceni­că. — Constantin Dinischiotu, directorul teatrului botoșă­nean și regizorul Ion Olteanu, artist emerit­­ au înscris în istoria teatrului cea de-a patra premieră absolută „Emines­cu“. Evenimentul — căci un spectacol Eminescu se cuvine a fi numit neapărat eveni­ment — a fost, fără îndoială așteptat cu interes și emoție. Cu emoție pentru că oricît de bune sînt bunele intenții — rezultatul unei asemenea în­treprinderi nu trebuie să um­brească nici o clipă locul înalt și sfînt pe care Eminescu îl are în spiritualitatea româ­nească. Răspunde premiera a­­cestei prime condiții ? Este „Mureșanu.“ o realizare de re­ferință pentru teatrul botoșă­nean ? Andrei Mureșanu — poet și de Mihai Eminescu luptător, unul din revoluțio­narii înflăcărați de la 1848 din Transilvania, a însuflețit lupta revoluționarilor transilvăneni cu poezia sa — „Deșteaptă-te române !“. Cîntate pe o melo­die de Anton Pann, înflăcăra­­tele versuri au constituit mar­șul revoluționarilor români, o adevărată „Marseillaise“ cum a fost denumit în epocă. Chi­pul poetului patriot l-a ins­pirat pe Eminescu care a scris un poem faustian cunos­cut în trei reluări, trei varian­te (1860, 1871 și 1876 și care (în transcrierea lui Marin Bucur) au constituit textul de pleca­re. Ca modalitate de specta­col — după cum mărturisește regizorul — s-a apelat la tra­gedia antică de expresie ro­mânească. Judecând rezulta­tul, dintr-un erou concret — și o situație revoluționară concretă — s-a ajuns mai de­grabă la o idee de erou, prea abstractă pentru scenă. Cred că de aici vine și ide­ea costu­melor (arh. Maria Bortnov­­schi), costume ciudate care nu au nimic românesc, nimic în legătură cu epoca, derutante pentru spectator. Dacă regizo­rul a refuzat în spectacol fi­xarea în timp, cu atît mai de­rutant ni se pare mențiunea ce se face în caietul-program, că scena finală este aprinde­rea focului la Monumentul de la Moisei — Maramureș ridicat în memoria celor care s-au jertfit luptînd împotriva hit­­leriștilor și hortyștilor. De ce această trimitere, de ce atît de fixat momentul, de ce nu la Monumentul eroului necu­noscut ? Efectul scenic — e asigurat : aprinderea torțelor — dă măreție și solemnitate finalului, e adevărat. Folosi­rea în spectacol a excelentu­lui cor condus de profesorul Gheorghe Cojocaru (autorul muzicii) este iarăși, salutară. Dar fragmentarea poemului în sute de bucățele repartiza­te „pe roluri“ arbitrar alcă­tuite sau personajului titular din măreția și complexitatea în care l-a gîndit Eminescu. Bine distribuit în rolul prin­cipal actorul Viorel Baltag ca­re a realizat un Mureșan în­­tr-un registru complex mer­­gînd de la durere și îndoială pînă la patosul revoluționar. Modestia rolurilor nu a per­mis nici o altă strălucire (au jucat Silvia Brădescu, Elena Ligi, Lucreția Nița Rusu, Boris M­tandric, Flo­ Perevoznic, Jean Mardick, Gheorghe Hau­­că, Teodor Brădescu ș.a.) ; o mențiune specială pentru Do­­ru Buzea, vocea lui frumoasă, spunerea nuanțată, echilibrată l-ar fi recomandat chiar pen­tru rolul titular al poemului. Scenografia — am mai scris — este datorată lui Vida Geza, artist al poporului, încă o semnătură prestigioasă la a­­cest ultim spectacol din seria premierelor „Eminescu“. Mariana BRĂESCU Cronica dramatică Oamenii asculta și cred brigada artistică Mă ocup de mulți ani de bri­gada artistică din Joldești, co­muna Vorona. M-am convins de un adevăr , pentru ca brigada artistică să-și poată îndeplini funcția politico-educativă, conți­nutul programelor trebuie să fie ancorat în miezul problemelor social-economice și etice carac­teristice colectivităților din uni­tățile economice și social-cultu­­rale ale comunei. In felul aces­ta putem interveni pentru per­fecționarea relațiilor dintre oa­meni, pentru promovarea prin­cipiilor eticii și echității socia­liste. O altă condiție principală a viabilității brigăzii artistice constituie operativitatea în acți­o­narea și selecționarea faptelor, în găsirea veșmîntului artistic cel mai potrivit și în prezenta­rea acestor fapte în fața oame­nilor. Colectivul nostru de crea­ție este format din toți membrii brigăzii. Un sprijin foarte prețios în descoperirea celor mai sem­nificative­­ fapte, întîmplări din viața satului, îl primim din par­tea organelor locale de partid și de stat. In general, pot afir­ma că textele întocmite și pre­zentate de noi au răspuns întot­deauna operativ unor probleme reale și concrete din sat. Ele au fost stimulente morale pentru consătenii exemplari, pe care i-am scos din anonimat și i-am popularizat, dar au prilejuit și aprige dezbateri și reflecții pe marginea unor fapte care vin în contradicție cu etica și echitatea socialistă. In cele 15—20 de mi­nute de program, cînd dezvă­luim prompt și curajos anumite lipsuri și tare morale, într-o for­mă artistică adecvată, oferind și soluții de îndreptare, între artiști și publicul din sală se crează un sentiment de solida­ritate. Deseori publicul reacțio­nează pe loc, în timpul specta­colului, cu replici de acest gen: „ustură, dar vindecă“, „numai vorba e de el”, „mai sunt și al­ții care trebuiesc dați pe râză­toare“ etc. Asemenea spectacole sunt urmate, zile în­­ șir, de co­mentarii pozitive, de reluarea de către oameni, a unor melodii și versuri satirice reușite. Sînt ur­mate, fără îndoială, și de înlă­turarea lipsurilor semnalate. Munca continuă, plină de cău­tări, dragostea tuturor membri­lor brigăzii pentru acest gen de artă, experiența cîștigată prin­­tr-o activitate­ îndelungată, au integrat brigada noastră în viața satului. Ea este ascultată și crezută de oameni, îi ajută pe oameni să-și transforme con­știința. Clement CIUBOTARU instructor și textier al brigăzii artistice din Joldești — Vorona La atragerea publicului­­ foarte numeros în concertul de vineri, 14 ianuarie — a contri­buit, cu siguranță, și elementul de noutate pe care îl propunea iubitorilor de muzică, dar și a­­matorilor de inedit, prezența pe podiumul de concert a chitaris­tului Vladimir Mikulka din R. S. Cehoslovacă. O elevată întîl­­nire artistică a făcut ca­derea întregului auditoriu încre­să fie satisfăcută la modul cel mai fericit. Inefabila muzică vivaldia­­nă a căpătat un plus de far­mec, poezia și strălucirea muzi­cii din însorita și străvechea s­­tație iradiind cu convingătoare căldură de pe strunele acestui instrument, rar întîlnit în astfel de împrejurări — chitara. Pie­sa pentru chitară și orchestră de F. Carulli, avînd un caracter mai accentuat de virtuozitate, a pus în evidență tehnica impe­ Cronica muzicală Eveniment muzical inedu­­ cabilă a solistului și posibilită­țile armonico - polifonice ale instrumentului, iar piesele ofe­rite la bis — îndeosebi „Prelu­diu” de Cl. Debussy — au pri­lejuit și realizarea unor intere­sante efecte timbrale. Restul programului s-a situat la nivele variabile de realizare artistică. Simfonia a VII-a în la major, opus 92 de Ludwig van Beethoven a lăsat o impresie generală bună, grație mai ales vijeliosului final, dar Dansurile românești de Theodor Rogalski au fost prezentate, din păcate, într-o formă nedesăvîrșită,­ schimbările dese ale tempoului îndesebi, devenind una din cau­zele principale ale desincroniză­­rilor și lipsei de echilibru din­tre planurile sonore, în loc să sporească frumusețea interpre­tării acestor piese de inspirație autentică populară. Ioan ȚURCANU 3

Next