Clopotul, 1980 (Anul 36, nr. 4437-4488)

1980-01-11 / nr. 4438

La Bucecea. Clubul muncitoresc — centru de cultură și educație La Bucecea, funcționează de mai mulți ani un club munci­toresc, dotat cu o bună bază materială. Clubul se află așe­zat în centrul localității, dar avem motive să afirmăm că se află mai cu seamă în centrul interesului cîtorva sute de membri ai celor șase sindicate pe care le deservește clubul, în fiecare zi, mai ales acum iarna, ușile clubului sunt des­chise pentru cei doritori să participe la acțiuni cultural­­artistice, să-și petreacă în mod plăcut și folositor timpul liber. Zilele acestea, am văzut mulți cetățeni participând la activi­tățile unor cercuri sau în for­mații artistice, consultînd bi­bliografia expusă la punctul de documentare, fie, pur și sim­plu, jucînd o partidă de șah după orele de muncă. Să prezentăm cîteva din mo­dalitățile prin care clubul mun­citoresc îi­ angajează pe oame­nii din localitate în activitățile sale. Vom reține mai întîi fap­tul că în cadrul clubului sînt organizate cîteva cercuri apli­cative interesante. Dintre ele, două le consider­ăm mai im­portante și cu o încărcătură cultural - educativă mai mare. Primul este cercul de creație al inginerilor și tehnicienilor, condus de inginerii Adrian Steinbach și Vasile Hanganu. Fac parte din el cadrele tehni­ce de la I.I.S.Z., SMA, RESCIP și celelalte unități economice din comună. Membrii cercului își propun, printr-un plan de activitate, găsirea unor soluții tehnice optime în producție și, în același timp, realizează o ac­țiune de informare reciprocă asupra noutăților tehnico - ști­ințifice din domeniile lor de activitate. Al doilea cerc demn de interes îl constituie cineclu­­bul, ai cărui membri au acu­mulat deja o bună experiență. Anul acesta, cinefilii din Bu­cecea își propun să participe mai activ la realizarea obiecti­velor social - economice șie co­munei, creînd filme cum ar fi: „Stop risipei !“ (privind gospo­dărirea materiilor prime și a materialelor în unitățile eco­nomice și pe șantierele de con­strucții), „Atenție la neatenție­“ (pe tema de protecție a mun­cii), „Omul și natura“ (consa­crat luptei împotriva poluării), „Calea zahărului“ (un film des­pre munca de zi cu zi a lu­crătorilor de la X.I.S.Z.). Evi­dent, cineclubul are posibilități mari pentru a interveni activ în unitățile economice în scopul educării oamenilor în spiritul normelor eticii și echității so­cialiste, al dragostei față de muncă și pentru avutul ob­ștesc, al­ luptei pentru econo­misirea energiei, materiilor prime și materialelor. În fine, să amintim totuși și cercul de creație literară, condus de pro­fesoara Maria Comănescu, din care fac parte și membrii gru­pului de satiră și umor, un cerc care are și el posibilități se­rioase de intervenție în viața social - economică a comunei și în opera de educație socia­listă a oamenilor. O altă modalitate de atrage­re a oamenilor la club este or­ganizarea a cu­ mai multe for­mații artistice : teatru, brigadă artistică, cor, grup vocal, mon­taj literar, muzică ușoară. Clu­bul lucrează după principiul că fiecare unitate economică din comună trebuie să aibă măcar o formație artistică participan­tă la Festivalul național „Cîn­­tarea României“. Pe baza aces­tor formații din unități, clubul asigură pregătirea unor forma­ții model, capabile să concu­reze cu succes în diferite com­petiții. O activitate deosebită desfășoară brigada artistică a clubului, care se deplasează frecvent în locurile de muncă cele mai fier­binți ale comunei. Remarcăm atenția care se a­­cordă tineretului muncitor. Saptămînal, joia sau sîmbăta seara, au loc la club acțiuni educative cu tineretul (expu­neri, simpozioane, concursuri „cine știe cîștigă“) urmate de dans. Nu pe ultimul plan se află o serie de acțiuni politico - edu­cative vizind dezbaterea docu­mentelor de partid și de stat, transpunerea lor in­ condițiile concrete ale viață în fiecă­rei unități economice din co­mună. Dorin BACIU ■ 98.206 de vizitatori au pă­șit anul trecut prin muzeele din județul nostr­u. Lucrătorii mu­zeelor au organizat 97 acțiuni cu publicul, care au înregistrat un număr de 31.146 partici­panți . Continuă desfășurarea Festivalului filmului la sate. Iată cîteva acțiuni : la Joldești - Vorona a avut loc un recital de poezie „Un cîntec pentru satul românesc" urmat de fil­mul „Vis de ianuarie“ ; între 7—13 ianuarie la Santa rulează un­­ ciclu de filme Mare care joacă Mihai Mereuță, ac­în­tor originar din acea parte a județului ; o săptămînă a fil­mului pentru copii se desfășoa­ră la Cordăreni. O „gală" pentru copii Pentru educația muzicală publicului tînăr, orchestra sim­a­fonică din Botoșani a organizat o serie de concerte educative în Botoșani, Dorohoi, Darabani și Săvenii, Suceava și Fălticeni, cu tema „Viața copiilor și pio­nierilor în imagini muzicale“. Pentru realizarea acestor­ nu­meroase concer­te a fost invi­tat muzicologul și pianistul E­nea Borza, conferențiar la Conservatorul „George Dima“ din Cluj-Napoca. Programul care a delectat pe micii boto­­șăneni a fost alcătuit din mici schițe muzicale ce ilustrează viața copilului, de la cîntecul de leagăn și primii pași, la jo­curi și bucurii de-ale copiilor, pînă la munca folositoare și plăcută ce o fac pionierii, la săditul pomilor, la cules, apoi în excursie, în tabăr­ă, mersul în marș pionieresc, cu o fan­fară de copii. Concertul lecție a îmbinat experiența muzicologică cu cea pianistică și cea pedagogică. Discutând cu copii, aceștia au­­ putut să-și exprime preferința pentru o piesă sau a­lta, să-și dea­ părerea asupra reușitei a a­cestor mici schițe muzicale și să rețină mai multe titluri și numele mai multor compozitori de seamă Prof. George HOI,CA (Urmare i­n pagina f­­rona, Știubieni, liceele Electro­­contact ) și cel industrial Doro­hoi.In trimestrul al II-lea, ca și în cel următor, slujitorii șco­lii au sarcina să-și intensifice eforturile pentru realizarea a­­celui salt necesar obținerii u­­nei noi calități și în procesul instructiv - educativ, așa cum cer documentele Congresului al XII-lea al partidului, proiecte­le de documente ale aprobatu­lui Congres al Educației și în­­vățămîntului în această direc­ție, conducerile unităților șco­lare, sub îndrumarea organiza­țiilor de partid, fiecare edu­catoare, învățător, profesor, maistru - instructor trebuie să participe efectiv­ la activitatea de cercetare, să folosească în dezbaterea problemelor de con­ținut colectivele de catedră. Un obiectiv important trebuie, de asemenea, să-i constituie îm­bunătățirea activității de edu­cație materialist - științifică a preșcolarilor și școlarilor, să se analizeze temeinic și cu toa­tă răspunderea eficiența acestei munci. Cadrele didactice să înțeleagă mai mult ca până acum că educația materialist­­științifică este o problemă a tuturor slujitorilor școlii, fie­care disciplină trebuind să par­ticipe consecvent la formarea și consolidarea adevărurilor Exigențele celui de-al doilea trimestru despre lume și viață. în acest scop se recomandă antrenarea mai eficientă a familiei, orga­nizarea statornică a unor ac­țiuni comune școală - familie. Pr­ecizăm acestea , pentru că mai sunt cadre didactice care nu cunosc încă Legea Educa­ției și învățămintului, Ordinul M.E.I. 1085/1976, de aplicarea cărora depinde întărirea ordi­nii și disciplinei în școală. A­­ceste documente trebuie nu numai studiate dar astfel, nicit să devină și înțelese norme de viață, de conduită pentru toți elevii. Se cere, totodată, cu mai multă acuitate realizarea în trimestrul al II-lea a unui în­­vățăm­înt teoretic temeinic, le­gat de pregătirea practică pro­ductivă, de cercetare științifică și tehnologică, utilizîndu-se mai eficient laboratoarele și atelierele din școli și licee. Consiliile pedagogice, sub conducerea organizațiilor de partid, să analizeze situația la învățătură din trimestrul șco­lar precedent, să adopte mă­suri corespunzătoar­e pentru ca neajunsurile manifestate în pro­cesul instructiv - educativ să fie înlăturate. Să se aibă în ve­dere, de asemenea, activitatea de orientare școlară și profe­sională a elevilor, în îndeplinirii sarcinilor mari scopul pe care cadrele didactice le au de a pregăti forța de muncă nece­sară noilor obiective economice și celorlalte sectoare din județ, în felul acesta vom putea afir­ma că ne-am adus contribuția la îndeplinirea obiectivelor care stau în fața școlii. 6 EMINESCU Nume dus pe ape departe Și atît de aproape între cuvinte Rădăcină de stea care desparte Trupul de sufletul vorbei ce minte. Trecere lungă prin inima noastră Trecere sfîntă ca vorba dinții Zeu al durerii zicerii noastre Cu­ lumina țării rămîi. Cu­ lumina de limbă curată Vamă a numelui tău de zăpadă Limba română veșnica mamă Tu, veșnic prunc și veșnică pradă. Val. GUERLIUC 130 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu Mihai Eminescu a cunoscut de tînăr, printr-o experiență directă, nemijlocită, poporul român, felul de trai, firea și cultura lui populară. în „Ge­niu pustiu“ scria t „răscoliți geniul național - spiritul pro­priu și caracteristic al poporu­lui". Unele din aceste aspecte le-a adîncit la studii în stră­inătate (Viena și Berlin), expri­mând apoi judecăți de valoare valabile și as­tăzi despre po­porul nostru și specificul său național. El scria despre,ființa noastră etnică, despre cultura materială și spirituală, despre particularitățile, îndeletniciri­le și specificul național româ­nesc. Descriind înfățișarea fizică și psihică a poporului r­omân­, poetul îl caracterizează cu o siguranță rar întîlnită. Dintre trăsăturile fundamentale ale poporului nostru, el menționea­­ză bunătatea, blîndețea și o­­menia : „Iubesc acest popor — scrie el — bun, blind, ome­nos...“. Etica lui e un reflex al felului de trai : „Calitățile morale ale unui popor atîrnă — abstrăgînd de climă și de rasă — de la starea economică. Blîndețea caracteristică a po­porului românesc dovedește că în trecut el a trăit economiceș­­te mulțămit, c-au avut ce-i tre­buia“­Poporul nostru, cu trecutul lui istoric, în care și-a mode­lat firea, e același pe întreg teritoriul pe care-1 locuiește : „Un popor este o unitate psiho­logică dată, un subiect cu o conștiință de sine unitară, ar t­est de împărțit ar fi din punct de vedere statal. Această con­știință de sine își are conținu­­tul său spiritual : limba, lite­ratura, obiceiurile, religia. A­ceastă unitate are drept premi­să o uniformitate a indivizilor care constituie poporul și în­tocmai așa este și la cel român. Poate niciun popor care nu­mără douăsprezece milioane nu are părțile sale atît de puțin diferite ca cel român. Limba sa este poate singura care a­­proape că nu cunoaște dialecte, obiceiurile populare sunt în ge­neral aceleași...“ Poporul ro­mân e un „popor cinstit, ini­mos, capabil de adevăr și pa­triotism". Și „poetul insistă în continua­re asupra particularităților psi­hice ale românilor, scriind des­­pre „calitățile unuia din cele mai inteligente și din cele mai drepte popoare, poporul romă­­nesc“, că „are o inteligență cal­dă și deschisă adevărului“ , o­­nest în ce privește cugetarea și înclinările sale, dotat cu spi­rit de dreptate, deștept și cu­rat la suflet. „Românul — a­­firm­ă poetul — e de soiul lui înzestrat cu mult bun simț, el are cumințenia popoarelor care au suferit multe, cumințenia o­­mului pățit". Eminescui mai reține, ca tră­sătură distinctă, fr­ anchețea, remarcînd spiritul loial, des­chis al românului. Cînd zicem român, fantasma psihologică care trece pe dinaintea ochilor noștri în acest moment, e un om al cărui semn distinctiv e adevărul“. Poetul scrie cu mîn­­drie : „De cînd este suflet de român pe fața pămîntului, ro­mânul a fost mîndru de a fi român și chiar atunci cînd lu­mea îl privea cu dispreț, el își cînta doina și, în conștiința pu­terilor pe care le purta în sine, privea mîndru împrejurul său“. Cul­tivind mîndria națională și admirînd valorile poporului nostru, Eminescu mai remarcă și alte trăsături specifice : lim­bă spornică și plină de figuri, simțămintul adinc pentru fru­musețile naturii, originalitate și feciorească putere, formate print-o muncă plăcută. _Mihai Eminescu a reținut tră­săturile definitorii, autentice ale poporului român : patriotis­mul său adinc, dragostea pen­tru trecutul național, atașa­ment pentru pitorescul naturii și al obiceiurilor­, gustul și sim­țul ar­tistic. Toate la un loc au făurit ființa națională a po­porului nostru, cu originalitatea și specificul său. Grațiați JUCAN Eminescu și minări­a de a fi român Aniversare Cu zece ani în Urmă, cînd lua ființă,Cenaclul literar jude­­țean „Mihai Eminescu“, la Botoșani, obiectivele ce și le pro­­puneau foarte tinerii, tinerii și mai vîrstnicii­ lui membri de atunci, erau ambițioase , să descopere și să impună scriitori autentici, care să se afirme, publicistic și editorial, pe plan na­țional. în acest sens s-a creat un climat de efervescență și de dezbateri creatoare, urmărindu-se promovarea valorilor și des­curajarea diletantismului și scribomaniei. Ferestrele cenaclului au stat, mereu, larg deschise, spre toate modalitățile artistice, prin care, un tînăr, aflat la început de drum, să-și poată exprima idealurile și opțiunile estetice. Rezultatele obținute în cele două ediții ale Festivalului național „Cîntarea României“, cît și la prestigioasele concursuri republi­cane de poezie, demonstrează că orientarea noastră a fost sti­mulatoare. Combaterii diletantismului, i-am adăugat lupta împotriva profesionalizării pripite. Imaginea tînărului care fuge de acasă și de la locul de muncă, după ce­ a publicat cîteva poezioare în ziarul local sau la poșta redacției dintr-o revistă bucureșteană, n-a tulburat niciodată seriozitatea atmosferei din cenaclul nos­tru. Tocmai de aceea am putut fi necruțători cu incultura, im­provizația, superficialitatea, agramatismul. Stînd sub semnul Luceafărului — conștiința Lui și simțul Său de răspundere, în fața istoriei, ne­-au fost stele tutelare. La 15 ianuarie 1980, cu prilejul aniversării celor 130 de­ ani de la nașterea Lui, cenaclul care-i poartă numele va sărbători un deceniu de existență. Toate cîte se vor dovedi, a fi fost bine făcute, i le închinăm Lui, drept omagiu și, în același timp, le dăruim limbii românești, cea mai sfîntă parte din alcătuirea noastră. Lucian VALEA ■Е Manifestari omagiale . La muzeul județean va fi deschisă o expoziție „Emines­­cu în arta plastică“, ce­ va cu­prinde lucrări de artă­­ plastică dedicate lui­­ Eminescu, exis­tente în fondul muzeului.­­ în ziua de 15 ianuarie, o­­rele 10, în sala muzeului va a­­vea loc o sesiune de referate și comunicări, or­ganizata de comitetul județean de cultură și educație socialistă. Tema : „Viziunea­ Daciei în opera lui Eminescu“.­­ în aceeași zi, la orele 14, la școala din Ipotești se va des­fășura un simpozion „Eminescu și Ipoteștii“. Va urma un con­cert coral susținut de corul li­ceului pedagogic, dirijat de profesorul Gheorghe Cojocaru.­­ în ziua de 16 ianuarie, membrii­ cenaclului literar ju­dețean „Mihai Eminescu“, care a împlinit zece ani de activita­te, vor susține un recital de poezie. <­ Biblioteca județeană parti­cipă la aceste manifestări oma­giale cu o expoziție de carte cuprinzînd ediții din opera lui Eminescu, precum și cărți des­pre Eminescu. 0 mare numindu­-se Eminescu (Urmare din pagina I) o vitalitate și gîndire geniale, întruchipând astfel, așa cum a­­firmă un distins filozof și scri­itor, imaginea „omului deplin al culturii românești“. Există deci indubitabil o mare numindu-se Eminescu, netrecută-n atlasele școlare,­­dar mînîndu-și talazurile sale melodice, sincere și sublime spre țărmurile a zeci de mii de biblioteci, spre porturile lim­bilor pămîntului, spre fiordur­ile miliardelor de inimi de azi și din viitor. Se-aud zbuciumul valurilor și mătasea griului și ierburile Bărăganului, mireasma ozonată a codrilor Ipoteștiului și Buco­vinei, cîntecul strugurilor Cot­­narilor și Tîrnavelor, buciumul munților Apuseni și domolul taragot bănățean. Trăiesc în undele senine ale mării lui Eminescu ondulația plaiului românesc (după exim remarcase L. Blaga), farmecul aproape fantastic al dealurilor și cîmpurilor Moldovei (car­e-l determinau pe Ion Pilat, intr-o poezie — „Seară la Miorcani“ — să-și imagineze întinderea satului natal ca pe o autentică priveliște marină), iradiază , din adîncurile ei pulsația unui po­por, întemeiat și unit de peste două mii de arii, încrezător în destinul său demn și neîntinat Trebuie să-l rezărim pe Emi­nescu lângă țărmul operei sale, lângă marea lui nesecată, a că­rei culoare nu e nici albă, nici albastră, nici neagră, nici șie, nici egeică ; e o mare ro­cu valuri tricolore, cu infiniți a­­tomi tricolori năzuind și rege­­nerînd pacea, fericirea, priete­nia și necontenita perfecțiune. CLOPOTUL nr. 4438/1980

Next