Clopotul, 1982 (Anul 38, nr. 4542-4593)

1982-06-11 / nr. 4564

(Urmare din pagina F) (15 iunie ora 10, Teatrul „E­­minescu"), intitulată „Național și universal în opera lui Emi­­nescu", la care și-au anunțat participarea istoricii și criticii literari Constantin Ciopraga, Ovidiu Drîmba, Alexandru Tă­­nase, Gavril Istrati, Gavril Scridon, Al. Husar, Al. An­­driescu, Laurențiu Ulici, Dumi­tru Ieremia, Vasile Gionea, Grafian Jucan, Teodor Latiș, Iosif Naghiu, Ion Buzași, Ion Roșu, I. D. Marin, Lucian Va­lea, Dumitru Țiganiuc, Maria Bucătaru, Ionel Bejinaru, Con­stantin Doroftei, Violeta Bu­dai ; recitaluri de Botoșani, Ipotești și poezie la Pomirla, susținute de Silvia Popovici și de actori ai Teatrului Emi­­nescu, cu participarea scriito­rilor Laurențiu Fulga, Mircea Radu Iacoban, Andi Andrieș, Corneliu Sturzu, Horia Zilieru, Anghel Dumbrăveanu, Romu­lus Vulpescu, Laurențiu Ulici, Sergiu Adam, Marcel Mureșea­­nu, George Damian, Ion Bel­­deanu, Constantin Ștefuriuc, la care se vor adăuga, firește scriitori botoșăneni cunoscuți cititorilor „Clopotului“ ; spec­tacole omagiale ale Teatrului „Mihai E­mine­scu" (13 iunie, ora 20, la Ipotești), Teatrului „Vasilache“ (14 iunie ora 9,30), concertul Orchestrei simfonice (15 iunie, ora 19,00, Teatrul Eminescu) avîndu-i ca soliști pe Valentin Teodorian și Ion Budoiu ; lansări de cărți (14 iunie ora 19 librăria nr. 8); vernisajul unei expoziții de artă plastică­ (14 iunie ora 11,30, Galeriile de artă), în sfîrșit încheierea, deci decer­narea premiilor concursului de interpretare a poeziei emines­ciene și de creație poetică o­­riginală „Porni Luceafărul...“, organizat de Comitetul nostru și Comitetul județean al U.T.C. Concursul inter­județean al interpreților voi avea loc în dimineața zilei de 15 iunie la Casa tineretului, iar premiile se vor da la festivitatea din ace­eași zi de la Teatrul „Emines­cu“ (ora 19). Pentru concursul de literatură, au fost selecțio­nate 37 trimiteri (din 172) a­­parținând unor concurenți din 18 județe. Juriul prezidat de vicepreședintele Uniunii Scrii­torilor, Laurențiu Fulga, și com­pus din scriitori și reprezen­tanți ai unor organisme cultu­rale, va delibera în zilele de 12 și 13 iunie, urmând ca pre­mierea să se facă în ziua de 14 iunie, cu prilejul deschide­rii festive a „Zilelor“ (Teatrul Eminescu, ora 19). Sperăm că și manifestările acestei ediții — jubiliare — a „Zilelor Eminescu“ să se stituie într-un nou omagiu con­st intr-un nou semn de recunoș­tință pentru „personalitatea deplină a culturii românești“, fiu al Botoșanilor, Mihai Emi­nescu. Mihai Eminescu Ca pe nimeni altul nu l-a prins tinerețea decit Intr-un vis ca niciodată visat, alb cum straiele lui Ramadeva, ca pe nimeni altul viata mult l-a trăit repede sub povara cuvintelor, cele de aur, sub care a învățat să nu moară vreodată, ca pe nimeni altul limba maternă l-a născut întru a trăi-o, pentru a rămîne în ea pururi tînăr, ca pe nimeni altul învățătura noastră îl poartă sub cerul, mantie senină a singurătății. Gellu DORIAN La Eminescu Sub teiul tău, mărite visător, Vin astăzi somnoroase păsărele, Cu tine dorm în pace și în dor­mi-n setea de luceferi și de­­ stele. La teiul tău cel vechi, bătut de Valet Veghează un zburător cu negre plete, Fecioare îți roiesc lingă mormînt Cînd de repaos nu-ți mai este sete. Savin Cristina, cl. a VIII-a, Școala generală Smârdan — Suharău M. Eminescu și Scipione Bădescu 1. Poetul Mihai Eminescu a prins în orbita personalității sale pe numeroși contempo­rani. Printre aceștia se numă­ră și Ioan (Ioniță) Scipione Bădescu (1847—1904). S-a năs­cut la Răstolț (jud. Sălaj) și a învățat la liceul din Beiuș (ter­minat în 1867). In această pe­rioadă a colaborat la Familia și Concordia, iar în 1868, pu­blică un volum de poezii, în­cearcă să studieze la Univer­sitatea din Pesta, dar trece la București și de aici la Iași, urmînd cursurile Facultății de litere și filozofie. Membru al „Junimii" ieșene, a colaborat la Convorbiri lite­rare. Pentru scurt timp a fost redactor la Curierul de Iași, cînd în 1871 a colaborat cu M. Eminescu la articolul O pledoarie, semnat „Cei Gradhi“ (= M. Eminescu doi și Scipione Bădescu), în care e vorba de condamnarea unor femei care au luptat alături de comunarzii din Paris. Se citea­ză și un apărător al lor la pro­ces și scuza pentru mizeria vieții ce o duceau. Articolul a fost reprodus și de un alt ziar, iar gîndul ne duce la poemul împărat și proletar. Scipione Bădescu a fost apoi redactor la Timpul din Bucu­rești, alături de M. Eminescu, I. Slavici și I. L. Caragiale. A funcționat și ca revizor șco­lar, iar în 1886, s-a stabilit definitiv la Botoșani, redac­­tind ziarul Curierul român (1886—1904). A cules, mai ales în tinere­țe (începînd din 1864), poezii populare din Maramureș, „pa­tria lui Dragoș", pe care le publică în volumul său de Poe­zii (1868). A continuat apoi culegerea folclorului, în vara anului 1869, cînd, ca membru al societății „Orientul", afilia­tă revistei Albina Pindului din București, a primit însărcina­rea să culeagă folclor arde­lenesc, împreună cu Miron Pompiliu și N. Droc-Barcianu. Gra­ian JUCAN profesor Ob ZILELE TO o EfDinESCUEiü Noi documente în patrimoniul Recent, colecțiile Casei me­moriale „Mihai Eminescu" din Ipotești s-au îmbogățit cu o serie de noi documente de mare valoare : acte de familie, corespondente privind poetul și familia sa, fotografii origi­nale ale unor personalități ale epocii cu interferențe în viața lui Eminescu, reviste și ziare care au aparținut bibliotecii lui Aron Pumnul („Biblioteca gymnasiaștilor români din Cernăuți“) etc. Remarcăm printre acestea o scrisoare a lui Titu Maiorescu din ianuarie 1901, adresată fraților Socec, editori ai poe­ziilor lui Eminescu, ca răspuns la o ofertă comercială a aces­tora din 9­ ianuarie 1901, pen­ de la Ipotești tru publicarea unei noi ediții din poeziile poetului, scrisoare pe care o redăm în continuare. -București 12/25 ianuarie 1901 Onorari. Librării și Edituri Socec­a Co București, Dau cu mare plăcere învoi­rea mea ca să reeditați poesi­­ile lui Eminescu, împreună cu prefața și cu notița biografică scrise de mine. Firește că nu am nici o pretenție de onorar, precum nu am avut-o nici la „Aforismele lui Schopenhauer“ (de a căror nouă ediție, ce mi-a propus-o stabilimentul Dv. grafic la 4 Ian. nu mă eminescian pot ocupa decit după eșirea din Minister­­ul Justiției — n.n.), nici la „Discursuri par­lamentare“. D voastră știți că dacă la e­­dițiile precedente a fost vor­ba de onorar, acest onorar — cu­ timp a trăit Eminescu — i-a fost plătit lui,­ iar la moar­tea lui, a fost prin intermedie­rea Dvoastră întrebuințat spre încurajare unor publicațiuni în onoarea lui. Cu vechie și deosebită stimă T. Maiorescu P.S. Rog numai să fie păstra­tă ortografia lui Eminescu și corectura foarte îngrijită. Octavian-Liviu ȘOVAN muzeograf principal • CORAL PENTRU PACE • In întîmpinarea celui de-al doilea Congres al culturii și educației socialiste, în cadrul seratelor muzicale organizate de biblioteca județeană „Mi­hai Eminescu“ și școala ge­nerală nr. 6, miercuri a avut loc concertul „Coral pentru pace“ susținut de corul Ar­monia al sindicatului învă­­țămînt, laureat al Festivalu­lui național „Cîntarea Româ­niei“. (De la Dana Pietraru). • FRUNTAȘI IN MUNCA CU FILMUL • Unitățile ci­nematografice fruntașe în muncă pe anul 1981 sînt ur­mătoarele : I. Albești, II. Frumușica, III. Brăești. Cu realizări deosebite în valul filmului la sate Fești­s-au evidențiat unitățile cinemato­grafice din comunele Știu­­bieni, Tudora, Vorniceni, Ro­mânești, Coțușca, Ungureni, Durnești, Flămînzi. • Casa corpului didactic a­­nunță că toți profesorii de lim­ba și literatura română din județ sînt rugați să participe la lucrările sesiunii din cadrul „Zilelor Eminescu“ (15 iunie, ora 10 Teatrul „M. Eminescu“). 2 Studioul de teatru al Casei tineretului Un colectiv artistic in plină afirmare Recent a avut loc pe scena Casei tineretului premiera piesei într-un act „Piticul din grădina de vară“ de D. R. Po­­pescu — spectacol dedicat aniversării a 60 de ani de la crea­rea Uniunii Tineretului Comunist. Spectacolul a fost prezen­tat de Studioul de teatru al Casei tineretului, condus­ de pro­fesoara Mariana Țoropoc pe care am invitat-o să ne prezinte cîteva aspecte din activitatea acestei formații: — Studioul de teatru al Casei tineretului este înființat din toamna anului trecut și s-a făcut deja cunoscut in rin­dul tinerilor botoșăneni prin cele cîteva spectacole date. Din­tre cele mai reușite amintim spectacolele omagiale dedicate zilei de 30 Decembrie, celei de-a 60-a aniversări a U.T.C. pre­cum și montajul literar care celebra evenimentele din 1907 și 1962. Prin repertoriul ales ca și prin nivelul calitativ, Stu­dioul de teatru tinde să devină cadrul unde se pot valori­fica acele talente latente, un cadru în care Umărul să se poată afirma în plan artistic. Totodată realizîndu-și funcțiile educativă, artistică și de culturalizare și parafrazînd pe Tu­dor Vianu, putem spune că Studioul nostru contribuie la for­marea spectatorului ideal pentru scena profesionistă. — Cine sînt actorii ? — Cei 40 de tineri care formează Studioul sînt munci­tori și elevi. Cei mai multi sînt de la Întreprinderea de pre­lucrare a lemnului, I.F.F. Melana, I.U.P.S. și Electrocontact iar elevii de la liceele „A. T. Laurian", mecanic, de construc­­­ți ,nr. 2 și sanitar. Ca o notă comună sunt tineri talentați, uniți prin pasiunea lor pentru arta dramatică. — Care sunt g­ândurile de viitor ? ..— Vom participa la Zilele Eminescu cu un recital. Pregă­tim, în continuare, un recital din lirica universală, două pie­se de teatru — una în vederea omagierii zilei de 23 August și alta inspirată din viața tinerilor de azi. De asemenea, pre­gătim un spectacol cu „Prețioasele ridicole" care va deschide un ciclu mai larg de istorie a artei ilustrată prin momentele semnificative. în alt plan, ne-am propus să ieșim în întimpi­­narea spectatorilor noștri dînd spectacole la locul lor de mun­că. Ne vom deplasa astfel, la I. T. „Moldova", Electrocontact, I.U.P.S. și, bineînțeles, în licee. Mircea OPREA VIAȚA MUZICALĂ Existența unei orchestre de cameră, cum este cea botoșă­­neană, formată din instrumen­tiști ai orchestrei mari (vioară, violă, violoncel și bas), nu poa­te genera decit, o continuă ridi­care a nivelului artistic. în­­tr-o astfel de postură, s-a pre­zentat, vineri 4 iunie, orches­tra noastră, de cameră „ARS MOLDAVIA“, sub bagheta lui Modest Cichirdan, având în program bijuterii ale muzicii preclasice : Corelli — concer­tul nr. 2 și 4 — op. 6 și „Ano­timpurile“ de Vivaldi. Propu­se spre audiție în prima parte, concertele de Corelli (împreu­nă cu celelalte, ale aceluiași opus) vor fi imprimate pe disc la „Electrecord“ anul acesta. Să amintim aici, aportul celor trei soliști ai acestor două „Anot­ipurne“ cu Ștefan Ruha concerte : Gh. Petrescu, Liviu Buiuc și Costică Chetreanu. Dacă la Corelli s-a simțit că orchestra abia începe „încăl­zirea“, la Vivaldi deja, se crea­se o adevărată de forțe sonore“, „dezlănțuire Solistul ce­lor patru concerte, de vioară, un oaspete rar iubitorilor drag nouă, tutu­muzicii, artis­tul emerit — violonistul ȘTE­FAN RUHA. Măiestria inter­pretării sale, simbioza per­fectă între o tehnică străluci­toare și un lirism elevat, a­­companiamentul delicat al or­chestrei și tumultuos, atunci cînd partitura o cerea, au fă­cut cu certitudine din această lucrare, un adevărat eveni­ment muzical. George MANOVICI colaborator Am primit de la un cunos­cut o scrisoare prin interme­diul unui vecin. Expeditorul scrisese pe plic, odată cu a­­dresa, și cunoscuta formulă „prin bună voin­ă“. Este aceas­tă formulă corect redată? Se cuvine mai întîi să rea­mintim că ea face parte din categoria formațiilor lexicale compuse, suficient de vehicu­late în uzul curent al comuni­cării. Auzim, adesea, la ședin­țe sau în alte ocazii : „Critica este bine venită“; se redac­tează numeroase cereri către superiori: „Tovarășe... vă rog să bine voiți a-mi aproba...“ ; se ivesc acțiuni de imperativul­ impulsionate „Trebuie să duceți la îndeplinire misiunea asta, alt­fel nu se poate“ ; se perpetuează în limbajul școlar frazeologii tip: „In excursie merg nu­mai elevii fruntași la învățătură“ și așa mai depar­te. Dacă exemplele de mai sus sunt comunicări rostite, nu­ Prin „bună voință",­ meni nu-și poate da seama cit de corect stăpînește regulile limbii literare persoana (per­soanele) care le pronunță. Da­că aceleași exemple sînt puse pe hîrtie, în forma în care noi le-am pus, atunci se dezvăluie neajunsurile. Căci toate au fost transcrise exact invers de cum ar trebui să fie, adică : „prin bunăvoință“, „critica este bi­nevenită“, „vă rog să binevo­­iți“, „altfel nu se poate“ și „în excursie merg numai elevii fruntași“. Așadar, in cazul a­­cestor formații compuse cu ad­jective și adverbe (de ex. „bu­nă“ — adjectiv, „voință“ — substantiv), întrucît primul e­­lement, adjectiv sau adverb, își pierde independența, asi­­milîndu-se cu al doilea ele­ment într-o­ expresie cu înțe­les nou, rezultă logic că noua formație lexicală se scrie în­tr-un singur cuvînt. Victor VIȘINESCU doctor în filologie CLOPOTUL nr. 4564/1982

Next