Clopotul, 1982 (Anul 38, nr. 4542-4593)
1982-06-11 / nr. 4564
(Urmare din pagina F) (15 iunie ora 10, Teatrul „Eminescu"), intitulată „Național și universal în opera lui Eminescu", la care și-au anunțat participarea istoricii și criticii literari Constantin Ciopraga, Ovidiu Drîmba, Alexandru Tănase, Gavril Istrati, Gavril Scridon, Al. Husar, Al. Andriescu, Laurențiu Ulici, Dumitru Ieremia, Vasile Gionea, Grafian Jucan, Teodor Latiș, Iosif Naghiu, Ion Buzași, Ion Roșu, I. D. Marin, Lucian Valea, Dumitru Țiganiuc, Maria Bucătaru, Ionel Bejinaru, Constantin Doroftei, Violeta Budai ; recitaluri de Botoșani, Ipotești și poezie la Pomirla, susținute de Silvia Popovici și de actori ai Teatrului Eminescu, cu participarea scriitorilor Laurențiu Fulga, Mircea Radu Iacoban, Andi Andrieș, Corneliu Sturzu, Horia Zilieru, Anghel Dumbrăveanu, Romulus Vulpescu, Laurențiu Ulici, Sergiu Adam, Marcel Mureșeanu, George Damian, Ion Beldeanu, Constantin Ștefuriuc, la care se vor adăuga, firește scriitori botoșăneni cunoscuți cititorilor „Clopotului“ ; spectacole omagiale ale Teatrului „Mihai Eminescu" (13 iunie, ora 20, la Ipotești), Teatrului „Vasilache“ (14 iunie ora 9,30), concertul Orchestrei simfonice (15 iunie, ora 19,00, Teatrul Eminescu) avîndu-i ca soliști pe Valentin Teodorian și Ion Budoiu ; lansări de cărți (14 iunie ora 19 librăria nr. 8); vernisajul unei expoziții de artă plastică (14 iunie ora 11,30, Galeriile de artă), în sfîrșit încheierea, deci decernarea premiilor concursului de interpretare a poeziei eminesciene și de creație poetică originală „Porni Luceafărul...“, organizat de Comitetul nostru și Comitetul județean al U.T.C. Concursul interjudețean al interpreților voi avea loc în dimineața zilei de 15 iunie la Casa tineretului, iar premiile se vor da la festivitatea din aceeași zi de la Teatrul „Eminescu“ (ora 19). Pentru concursul de literatură, au fost selecționate 37 trimiteri (din 172) aparținând unor concurenți din 18 județe. Juriul prezidat de vicepreședintele Uniunii Scriitorilor, Laurențiu Fulga, și compus din scriitori și reprezentanți ai unor organisme culturale, va delibera în zilele de 12 și 13 iunie, urmând ca premierea să se facă în ziua de 14 iunie, cu prilejul deschiderii festive a „Zilelor“ (Teatrul Eminescu, ora 19). Sperăm că și manifestările acestei ediții — jubiliare — a „Zilelor Eminescu“ să se stituie într-un nou omagiu const intr-un nou semn de recunoștință pentru „personalitatea deplină a culturii românești“, fiu al Botoșanilor, Mihai Eminescu. Mihai Eminescu Ca pe nimeni altul nu l-a prins tinerețea decit Intr-un vis ca niciodată visat, alb cum straiele lui Ramadeva, ca pe nimeni altul viata mult l-a trăit repede sub povara cuvintelor, cele de aur, sub care a învățat să nu moară vreodată, ca pe nimeni altul limba maternă l-a născut întru a trăi-o, pentru a rămîne în ea pururi tînăr, ca pe nimeni altul învățătura noastră îl poartă sub cerul, mantie senină a singurătății. Gellu DORIAN La Eminescu Sub teiul tău, mărite visător, Vin astăzi somnoroase păsărele, Cu tine dorm în pace și în dormi-n setea de luceferi și de stele. La teiul tău cel vechi, bătut de Valet Veghează un zburător cu negre plete, Fecioare îți roiesc lingă mormînt Cînd de repaos nu-ți mai este sete. Savin Cristina, cl. a VIII-a, Școala generală Smârdan — Suharău M. Eminescu și Scipione Bădescu 1. Poetul Mihai Eminescu a prins în orbita personalității sale pe numeroși contemporani. Printre aceștia se numără și Ioan (Ioniță) Scipione Bădescu (1847—1904). S-a născut la Răstolț (jud. Sălaj) și a învățat la liceul din Beiuș (terminat în 1867). In această perioadă a colaborat la Familia și Concordia, iar în 1868, publică un volum de poezii, încearcă să studieze la Universitatea din Pesta, dar trece la București și de aici la Iași, urmînd cursurile Facultății de litere și filozofie. Membru al „Junimii" ieșene, a colaborat la Convorbiri literare. Pentru scurt timp a fost redactor la Curierul de Iași, cînd în 1871 a colaborat cu M. Eminescu la articolul O pledoarie, semnat „Cei Gradhi“ (= M. Eminescu doi și Scipione Bădescu), în care e vorba de condamnarea unor femei care au luptat alături de comunarzii din Paris. Se citează și un apărător al lor la proces și scuza pentru mizeria vieții ce o duceau. Articolul a fost reprodus și de un alt ziar, iar gîndul ne duce la poemul împărat și proletar. Scipione Bădescu a fost apoi redactor la Timpul din București, alături de M. Eminescu, I. Slavici și I. L. Caragiale. A funcționat și ca revizor școlar, iar în 1886, s-a stabilit definitiv la Botoșani, redactind ziarul Curierul român (1886—1904). A cules, mai ales în tinerețe (începînd din 1864), poezii populare din Maramureș, „patria lui Dragoș", pe care le publică în volumul său de Poezii (1868). A continuat apoi culegerea folclorului, în vara anului 1869, cînd, ca membru al societății „Orientul", afiliată revistei Albina Pindului din București, a primit însărcinarea să culeagă folclor ardelenesc, împreună cu Miron Pompiliu și N. Droc-Barcianu. Graian JUCAN profesor Ob ZILELE TO o EfDinESCUEiü Noi documente în patrimoniul Recent, colecțiile Casei memoriale „Mihai Eminescu" din Ipotești s-au îmbogățit cu o serie de noi documente de mare valoare : acte de familie, corespondente privind poetul și familia sa, fotografii originale ale unor personalități ale epocii cu interferențe în viața lui Eminescu, reviste și ziare care au aparținut bibliotecii lui Aron Pumnul („Biblioteca gymnasiaștilor români din Cernăuți“) etc. Remarcăm printre acestea o scrisoare a lui Titu Maiorescu din ianuarie 1901, adresată fraților Socec, editori ai poeziilor lui Eminescu, ca răspuns la o ofertă comercială a acestora din 9 ianuarie 1901, pen de la Ipotești tru publicarea unei noi ediții din poeziile poetului, scrisoare pe care o redăm în continuare. -București 12/25 ianuarie 1901 Onorari. Librării și Edituri Soceca Co București, Dau cu mare plăcere învoirea mea ca să reeditați poesiile lui Eminescu, împreună cu prefața și cu notița biografică scrise de mine. Firește că nu am nici o pretenție de onorar, precum nu am avut-o nici la „Aforismele lui Schopenhauer“ (de a căror nouă ediție, ce mi-a propus-o stabilimentul Dv. grafic la 4 Ian. nu mă eminescian pot ocupa decit după eșirea din Ministerul Justiției — n.n.), nici la „Discursuri parlamentare“. D voastră știți că dacă la edițiile precedente a fost vorba de onorar, acest onorar — cu timp a trăit Eminescu — i-a fost plătit lui, iar la moartea lui, a fost prin intermedierea Dvoastră întrebuințat spre încurajare unor publicațiuni în onoarea lui. Cu vechie și deosebită stimă T. Maiorescu P.S. Rog numai să fie păstrată ortografia lui Eminescu și corectura foarte îngrijită. Octavian-Liviu ȘOVAN muzeograf principal • CORAL PENTRU PACE • In întîmpinarea celui de-al doilea Congres al culturii și educației socialiste, în cadrul seratelor muzicale organizate de biblioteca județeană „Mihai Eminescu“ și școala generală nr. 6, miercuri a avut loc concertul „Coral pentru pace“ susținut de corul Armonia al sindicatului învățămînt, laureat al Festivalului național „Cîntarea României“. (De la Dana Pietraru). • FRUNTAȘI IN MUNCA CU FILMUL • Unitățile cinematografice fruntașe în muncă pe anul 1981 sînt următoarele : I. Albești, II. Frumușica, III. Brăești. Cu realizări deosebite în valul filmului la sate Feștis-au evidențiat unitățile cinematografice din comunele Știubieni, Tudora, Vorniceni, Românești, Coțușca, Ungureni, Durnești, Flămînzi. • Casa corpului didactic anunță că toți profesorii de limba și literatura română din județ sînt rugați să participe la lucrările sesiunii din cadrul „Zilelor Eminescu“ (15 iunie, ora 10 Teatrul „M. Eminescu“). 2 Studioul de teatru al Casei tineretului Un colectiv artistic in plină afirmare Recent a avut loc pe scena Casei tineretului premiera piesei într-un act „Piticul din grădina de vară“ de D. R. Popescu — spectacol dedicat aniversării a 60 de ani de la crearea Uniunii Tineretului Comunist. Spectacolul a fost prezentat de Studioul de teatru al Casei tineretului, condus de profesoara Mariana Țoropoc pe care am invitat-o să ne prezinte cîteva aspecte din activitatea acestei formații: — Studioul de teatru al Casei tineretului este înființat din toamna anului trecut și s-a făcut deja cunoscut in rindul tinerilor botoșăneni prin cele cîteva spectacole date. Dintre cele mai reușite amintim spectacolele omagiale dedicate zilei de 30 Decembrie, celei de-a 60-a aniversări a U.T.C. precum și montajul literar care celebra evenimentele din 1907 și 1962. Prin repertoriul ales ca și prin nivelul calitativ, Studioul de teatru tinde să devină cadrul unde se pot valorifica acele talente latente, un cadru în care Umărul să se poată afirma în plan artistic. Totodată realizîndu-și funcțiile educativă, artistică și de culturalizare și parafrazînd pe Tudor Vianu, putem spune că Studioul nostru contribuie la formarea spectatorului ideal pentru scena profesionistă. — Cine sînt actorii ? — Cei 40 de tineri care formează Studioul sînt muncitori și elevi. Cei mai multi sînt de la Întreprinderea de prelucrare a lemnului, I.F.F. Melana, I.U.P.S. și Electrocontact iar elevii de la liceele „A. T. Laurian", mecanic, de construcți ,nr. 2 și sanitar. Ca o notă comună sunt tineri talentați, uniți prin pasiunea lor pentru arta dramatică. — Care sunt gândurile de viitor ? ..— Vom participa la Zilele Eminescu cu un recital. Pregătim, în continuare, un recital din lirica universală, două piese de teatru — una în vederea omagierii zilei de 23 August și alta inspirată din viața tinerilor de azi. De asemenea, pregătim un spectacol cu „Prețioasele ridicole" care va deschide un ciclu mai larg de istorie a artei ilustrată prin momentele semnificative. în alt plan, ne-am propus să ieșim în întimpinarea spectatorilor noștri dînd spectacole la locul lor de muncă. Ne vom deplasa astfel, la I. T. „Moldova", Electrocontact, I.U.P.S. și, bineînțeles, în licee. Mircea OPREA VIAȚA MUZICALĂ Existența unei orchestre de cameră, cum este cea botoșăneană, formată din instrumentiști ai orchestrei mari (vioară, violă, violoncel și bas), nu poate genera decit, o continuă ridicare a nivelului artistic. într-o astfel de postură, s-a prezentat, vineri 4 iunie, orchestra noastră, de cameră „ARS MOLDAVIA“, sub bagheta lui Modest Cichirdan, având în program bijuterii ale muzicii preclasice : Corelli — concertul nr. 2 și 4 — op. 6 și „Anotimpurile“ de Vivaldi. Propuse spre audiție în prima parte, concertele de Corelli (împreună cu celelalte, ale aceluiași opus) vor fi imprimate pe disc la „Electrecord“ anul acesta. Să amintim aici, aportul celor trei soliști ai acestor două „Anotipurne“ cu Ștefan Ruha concerte : Gh. Petrescu, Liviu Buiuc și Costică Chetreanu. Dacă la Corelli s-a simțit că orchestra abia începe „încălzirea“, la Vivaldi deja, se crease o adevărată de forțe sonore“, „dezlănțuire Solistul celor patru concerte, de vioară, un oaspete rar iubitorilor drag nouă, tutumuzicii, artistul emerit — violonistul ȘTEFAN RUHA. Măiestria interpretării sale, simbioza perfectă între o tehnică strălucitoare și un lirism elevat, acompaniamentul delicat al orchestrei și tumultuos, atunci cînd partitura o cerea, au făcut cu certitudine din această lucrare, un adevărat eveniment muzical. George MANOVICI colaborator Am primit de la un cunoscut o scrisoare prin intermediul unui vecin. Expeditorul scrisese pe plic, odată cu adresa, și cunoscuta formulă „prin bună voină“. Este această formulă corect redată? Se cuvine mai întîi să reamintim că ea face parte din categoria formațiilor lexicale compuse, suficient de vehiculate în uzul curent al comunicării. Auzim, adesea, la ședințe sau în alte ocazii : „Critica este bine venită“; se redactează numeroase cereri către superiori: „Tovarășe... vă rog să bine voiți a-mi aproba...“ ; se ivesc acțiuni de imperativul impulsionate „Trebuie să duceți la îndeplinire misiunea asta, altfel nu se poate“ ; se perpetuează în limbajul școlar frazeologii tip: „In excursie merg numai elevii fruntași la învățătură“ și așa mai departe. Dacă exemplele de mai sus sunt comunicări rostite, nu Prin „bună voință", meni nu-și poate da seama cit de corect stăpînește regulile limbii literare persoana (persoanele) care le pronunță. Dacă aceleași exemple sînt puse pe hîrtie, în forma în care noi le-am pus, atunci se dezvăluie neajunsurile. Căci toate au fost transcrise exact invers de cum ar trebui să fie, adică : „prin bunăvoință“, „critica este binevenită“, „vă rog să binevoiți“, „altfel nu se poate“ și „în excursie merg numai elevii fruntași“. Așadar, in cazul acestor formații compuse cu adjective și adverbe (de ex. „bună“ — adjectiv, „voință“ — substantiv), întrucît primul element, adjectiv sau adverb, își pierde independența, asimilîndu-se cu al doilea element într-o expresie cu înțeles nou, rezultă logic că noua formație lexicală se scrie într-un singur cuvînt. Victor VIȘINESCU doctor în filologie CLOPOTUL nr. 4564/1982