Clopotul, 1982 (Anul 38, nr. 4542-4593)

1982-12-30 / nr. 4593

3 niuauim cui iiisiaaiimgiiimai U Miiiimintii BOTOȘANI: „porni Luceafărul. IPOTEȘTI matricea spiritului eminescian O amforă carpică a stat, ascunsă cîteva milenii, sub talpa casei Eminovici. O idee chemase cîndva lutul ei la demnitatea formei, dăruind-o apoi sălaș larilor, manilor și ursitoarelor. Iar la plinirea timpului cuvenit ideea s-a coborît iar printre noi și s-a numit Eminescu. Toate i-au stat la îndemînă și s-au alcătuit : dulcea mamă și salcimii de sub cerdac, pîrîul de argint și măria sa, cudiul, ploaia florilor de tei și prima iubire, glasul stînii și colinele ritmînd domol orizonturi succesive și stelele-n cer și lumina. Lumina, purure minune, lumina soarelui și a lunii și lumina lumii și, peste toate, lumina limbii, de care sufletul se împle. Ce a urmat a fost doar creștere și împlinire de destin, căci : „Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor așa cum soarele soarbe un nour de aur din marea de amar“. Revărsîndu-și în amfora sufletului eminescian esențele acumulate din adîncuri de timp și de pămînt, amfora s-a lăsat dezgropată și a intrat în muzeu, poetul urmînd să ne vegheze destinul plutind peste apele ființei noastre și să ne împărtășească lumii. Iar numele locului, străjuit de Luceafăr, unde s-a săvîrșit minunea, este Ipotești. I. BIȘOC „Natara mea vîlcioară..." Casa memorială din Ipotești um tt. umiiiiiiiimiiimiimmiiimir iiminBiiiniguiiaiaiMitmoausaii i ....................................................................................................minimii • Chipul lui Eminescu sculptat in bronz și marmoră de artiști ca I. Georgescu, I. Anghel, C. Baraschi ș.a. Se întâmpină în parcul Eminescu, în fața teatrului, în curtea casei de la Ipotești și în alte locuri. • Se desfășoară lucrări pentru realizarea lângă casa memorială din Ipotești a unui centru de cultură Eminescu. Măria ta! — Măria Ta, de ce zi-s palmele crăpate? — De doinele nespuse și uitate ! In degete am răsucit tăceri De cîntec, răzvrătit,pînă mai ieri. — Măria Ta, de ce săruți țărîna ? — Sărut pe maica mea, bătrîna ! Năframa neagră de pămînt Scăldată-i des în ochi ce nu mai sînt! — Măria Ta, de ce te-nchini la soare ? — îmi coace pîinea și-mi rîde cînd mă doare ! Și, istovit de umblet, soarele mi-i tată, El soarbe din sudoarea-mi trudită și oftată. — Măria Ta, de ce-i zăbava grea ? -i- De osul care-mi arde inima... Desculț, Măria Ta, ai tot intrat în timp, Cu Miorița prinsă-n fluier—ghimp ! Prof. Gabriela ANISIE Darabani Eminescu permanență botoșăneană Eminescu este pentru Botoșani o prezență continuă. Manifestate încă din timpul vieții poetului, prețuirea, recunoștința și preocuparea botoșănenilor de a ființa întru spiritul Lui au crescut mereu luînd dimensiuni ample în anii socialismului. Iată principalele semne: • Arta dramatică, de care poetul a fost mereu preocupat, este prezentă la Botoșani printr-o instituție care îi poartă numele. • Includerea în repertoriul teatrului botoșănean a unor creații dramatice eminesciene ca Decebal, Bogdan Dragoș, Mira ș.a. a constituit o pioasă și de mult așteptată restituire. • Periodic, filiala Societății de științe filologice, în colaborare cu alte instituții locale, organizează sesiuni de comunicări științifice asupra creației eminesciene. • Principalul cenaclu al municipiului își desfășoară activitatea sub auspiciile sale. » Instituții de cultură îi poartă numele , un prestigios liceu și biblioteca județeană. • Corurile botoșănene includ în repertoriul lor, la loc de frunte, cîntece inspirate de nemuritoarele versuri ale poetului. • O stradă din Botoșani, ca și comuna copilăriei, îi poartă numele. Panteon la Botoșani Sevele acestui binecuvîntat colț de țară au rodit trainic în gînd și simțire pentru întregul popor prin : Mihai Eminescu George Enescu Nicolae Iorga Ștefan Luchian Grigore Antipa Gheorghe Asachi Ionică Tăutu Dimitrie Pompei Octav Băncilă Dimitrie Brîndză Nicolae Leon Octav Onicescu Vasile Pogor Mihai Ciucă Vasile Bogrea Andrei Popovici-Bîznoșanu Elie Radu Sofia Nădejde Demostene Botez Păstorel Teodoreanu Mihail Sorbul Mihail Sevastos Henric Sanelievici Artur Enășescu Ion Păun-Pincio Paul Verona Murmurul marmorei In mai multe puncte ale municipiului și județului Botoșani plăci comemorative marchează traseul unui posibil pelerinaj pe urmele pașilor Lui. In inima vechiului tîrg, pe Calea Națională, la nr. 285, este indicat locul unde se afla, la mijlocul secolului trecut, casa în care El s-a ivit în lumină. Alături, biserica Uspenia ne amintește că,aici i-a fost atestată nașterea. Tot pe Calea Națională, la nr. 261 se afla clădirea care trupe teatrale ca cea în a lui Pascally, aflate în trecere prin oraș, dădeau reprezentații în anii adolescenței lui Eminescu și unde acesta era sufleur. Actualul sediu al primăriei municipiului adăpostea pe atunci tribunalul. Marmora ne semnalează că aici, intr-unul din birouri, a caligrafiat migală și practicantul de cu 14 ani care a fost feciorul, temporar evadat de la liceul cernăuțean, al căminarului Eminovici. Pe bulevard, la nr. 16, unde se află în prezent Spitalul de copii, ființa acum un secol Spiridonia, spitalul urbei, unde Eminescu a primit îngrijiri medicale în intervalul de timp cât a locuit cu sora sa, Harieta, într-o casă de pe actuala stradă Pușkin, la nr. 8. La Pomîrla, unde funcționa un gimnaziu înființat pentru fiii de țărani de luminatul boier Bașotă, marmora, ne înștiințează că Poetul a poposit și în acest colț de țară, în vizită la directorul școlii, prietenul său, Samson Bodnărescu.