Clopotul, 1985 (Anul 41, nr. 4699-4750)

1985-06-14 / nr. 4722

(Urmare din pagina F) Astăzi vor începe Zilele Mi­­hai Eminescu, manifestare cul­­tural-artistică complexă, afla­tă la cea de-a XIII-a ediție. Deschiderea festivă va avea loc la orele 18, în sala Teatru­lui „Mihai Emi­nescu“. Actorii teatrului și membrii orchestrei simfonice botoșăne­­ne v­or prezenta spectacolul „La steaua...“. Mîine, progra­mul manifestării va cuprinde următoarele acțiuni : la orele 9,00 întîlnire pe tema „Creația literară în perspectiva docu­mentelor Congresului al XIII- al P.C.R. Rolul cenaclurilor U­­niunii Scriitorilor în promo­varea creației originale“. Și-au anunțat participarea și mem­brii cenaclurilor din Suceava, Focșani și Arad, alături de scriitorii botoșăneni (la Bi­blioteca județeană). Urmează șezători literare la întreprin­derile Electrocontact, Melana și de confecții Botoșani ; la o­­rele 10, va fi susținut un reci- Aai se deschid care vor lua parte elevii cla­selor a XII-a, scriitori și laureați ai concursului de creație „Porni Luceafărul...“ ; după masă, vor fi vizitate o­­biective economice din comu­na Trușești și nodul hidroteh­nic Stînca-Cos­­tești ; la Casa științei și tehnicii pentru tine­ret, la orele 17 va avea loc con­cursul de interpretare a poe­ziei eminesciene. Duminică, 16 iunie la ora 10, va avea loc festivitatea de premiere a lau­reaților concursului de creație „Porni Luceafărul...“ și decer­narea premiului pentru critică literară „Mihai Eminescu“ ; la 10,30 va fi vernisată expoziția „Eminescu în arta plastică“, închiderea „Zilelor Eminescu“ va avea loc la Muzeul memo­rial din Ipotești cu șezătoarea literară „Dor de Eminescu“. La manifestări vor participa re­putați scriitori din București și Iași. ZILELE MIHAI EMINESCU ,A patriei cin­­tineretului, la tal de versuri știre“, la Casa Ne-am făcut nu numai meserie, dar o plăcere din a o cerceta fondul documentar al muzeului din Ipotești cu in­tenția de a scoate un volum ca e să pună la îndemîna cer­cetătorului, dar și a marelui public, întreaga corespondență eminesciană. Cum însă a­­ceasta implică trecerea fiecă­rei file în parte (tipărită sau în manuscris), găsim spre sur­prinderea noastră lucruri ig­norate de istoria literară sau, în orice caz, nu prea cunos­cute. Am notat cîteva din ele în dorința sinceră de a incita și pe alții la elucidarea unora — pe de o parte — iar pe de altă de a lumina pînă și cele mai mici ascunzișuri ale vas­tei opere eminesciene, promi­­țind ferm împărtășirea lor pu­blică, așa cum e cinstit, îm­­păcînd conștiința unei datorii împlinite și poate prea mult amînate. Așa în nr. 9 al revistei „Neamul Românesc“ din sep­tembrie 1909 citim printre al­tele niște „Amintiri despre E­­minescu“ scrise de un anume Aug. B. Sînceleanu care afir­mă negru Be­nescu, înainte alb că „...Emi­de a colabora la „Familia“ publicase­ mai multe poezii în „Aurora", foa­ie beletristică ce apărea în O­­radea Mare supt direcția lui Iustin Popfin“ (p. 686). Cum debutul îl cunoaște toată lu­mea în legătură cu botezul ce-l primește tînărul poet de la Iosif Vulcan, ar fi intere­sant să descoperim în foaia mai sus amintită germenii ge­nialității eminesciene. Și pentru că informația pare a fi credibilă,­­autorul continuă cu „Pe vremea aceea eram prin clasa a V-a la li­ceul din Blaj și eram abonat la „Aurora“ (...) ce-mi amin­tesc foarte bine este că ele (poeziile n.n.) mă fascinau și că admiram cu deosebire lim­ba. De altfel el era admirat de toată lumea, — vor­besc de elevi — din Blaj, și aceasta cu atît mai mult că se spunea că poetul acela e un băiat tînăr“ (p. 868). Credibilă deci și prin ceea ce spune Călinescu în ce­lebra sa monografie : „...Emi­nescu plecă prin tîrg, abătîn­­du-se pe la seminar și gimna­ziu (...) Printre școlari se ri­sipi iute zvonul respectuos că venise un student de la Cer­năuți care citise întreaga bi­bliotecă gimnazială și publica poezii in „Familia“. In imen­sa piață din fața gimnaziului „studențimea“ forfotea : „E aici Eminescu — șopteau — e aici Eminescu !“. (Va urma). Valentin COȘEREANU muzeograf — Ipotești La Eminescu (I) Despre ultimele luni de via­ță ale bolnavului Eminescu s-a scris mult dar mai ales s-au spus multe, speculîndu-se un senzațional dubios și ief­tin. Dintre toate rătăcirile din acele zile impresionantă e pa­siunea lui de a așterne pe coli mari de hîrtie „sîrguincios e­­cuații și formule“ și de a-și „însemna numele autorilor că­rora le datora ceva“ — Scho­penhauer, Kant, Laplace, Py­­thagora, Goethe, Tyndall, Ro­bert Mayer, Hartmann. Pînă și in confuziile lui amare, aso­cierile pe care le face nu sînt lipsite de spirit: „Ia uite-te cum seamănă Pasteur cu Ma­­iorescu! Și tu semeni cu Kant! Bietul Kant ! Mare om ! Am învățat la el, la Heidelberg... Te rog să-mi aduci volumele lui... Eu seamăn cu Schiller și cu Faust, al lui Goethe. Am să mă sinucid... Așa a făcut și Hamlet !... Mare om e Shakes­peare ! Ce tragedian! Dar Kant! Unde mai găsești un Kant! A murit la 1885 !“ Amestec de luciditate și ră­tăcire, monologul eminescian e încă o dovadă că nici în cli­pele surpării acestei minți ge­niale, marea lui intelectualita­te nu poate fi înlăturată total. Nebunia lui se alimentează din acest uriaș rezervoriu ca­re l-a situat printre oamenii cu cea mai înaltă cultură din epocă. I-a fost dat lui Maiorescu să ne lase cîteva texte, foarte in­formate, despre înmormînta­­rea poetului. In însemnările zilnice : „Eminescu în coșciug deschis, desfigurat de nu se mai cunoștea, numai sprînce­­nele negre îl aminteau“. Erau de față în biserica Lascăr Ca­­targiu — pe atunci prim-mi­­nistru — Mihail Kogălniceanu, Th. Rosetti, N. Mandrea, Ma­iorescu. întoarcere Aprindeți luminile-n geamuri copii Ca la un interzis și furat pom de iarnă, Se-ntoarce purtînd in priviri poezii, Se-oprește părînd că la dînsul vă cheamă, Se-ntoarce poetul acasă, trecînd dinsppre floarea salcîmilor înspre floarea de tei, Aprindeți luminile, rogu-vă blind, Nu fie stingheri pașii săi. Ciudați sînt părinții ce-și întorc înspre tei Cu sacoșe în mîini pe sărmanii lor fii, Ei nu știu și nu simt cu­ li­ s pașii de grei Cind in loc de parfumuri rup din crengi poezii, Terapii milenare folosim fără griji, Prea bolnavi am ajuns și nu știm ce ne doare, Ceai deltei, ceai de tei sînt Mihai ochii tăi Și din aburul lui dorul nostru tresare. Bun venit pe acasă, bună ziua Mihai, Te așteaptă copiii luminați in fereastră, Să-ți privească trăsura lunecînd printre cai, Să-ți sărute privirea stingherită și­ albastră. In orașul din care ai plecat printre plopi Fără soț, fără margini, fără umbră întoarsă. Dorul verii pîndește pe la colțuri un ochi Să-l întoarcă, cînd ziua înspre noapte se varsă. Ozolin DUȘA O nouă inițiativă de puternică rezonanță în munca politico-educativă și cultural-artistică de masă „IPOTEȘTI -istorie și viitor“ La 15 iunie 1616 a fost a­­testată documentar existența satului Ipotești. S-au scurs de atunci peste 300 de ani de is­torie românească plină de zbu­cium eroic, dar și de împliniri revoluționare. Și, neîndoios lu­cru, Ipoteștii și locuitorii săi au luat parte la această isto­rie, făurind-o împreună cu întregul popor. O inițiativă binevenită se materializează acum : sărbă­torirea atestării documentare a localităților botoșănene, pri­lej de ample activități politi­co-educative și cultural-artis­­tice. Seria acestor sărbători începe la Ipotești. Intre 12—16 iunie, aici se desfășoară sim­pozioane (Comuna Mihai Emi­nescu în Epoca Ceaușescu, 20 de ani de la Congresul al IX- lea al P.C.R. — 20 de trepte pe verticala istoriei), tutici, expoziții de carte, consfă­gare de filme. Menționăm tradițio­nalul concurs „Porni Luceafă­rul...“ al elevilor din comună, care cuprinde expoziția de de­sene „Eminescu în inima co­piilor“, un recital de poezie al micilor creatori ș.a. Nu este deloc motiv de ui­mire vechimea acestui sat. Ba ni se pare ceva firesc știind că în curtea Casei memoriale a fost descoperită o așezare carpică din sec. III e.n. mai încolo, la cîțiva pași, iar la Stîncești, sînt urme ale unor străvechi cetăți care atestă fără putință de tăgadă conti­nuitatea de locuire pe aceste minunate plaiuri. Se știu multe despre Ipo­tești. Și toate aceste date de istorie sunt auzite de existen­ta aici a ființei și amintirii celui mai mare poet român, în secolele trecute, nu trăiau țăranii Ipoteșteni o viață prea îmbelșugată. Nici carte prea multă nu învățau. Aspra ne­dreptate socială, pe care a în­țeles-o și poetul atît de dure­ros, i-a ținut pe țărani în mar­ginile vieții civilizate și pro­spere. Situația a încetat în a­­nii construcției socialiste. As­tăzi, Ipoteștii, devenit centru de comună, apare ca un sat frumos, esențial înnoit, cu semne evidente de bunăstare. In ultimii douăzeci de ani, o șosea asfaltată leagă satul de țară. S-au construit o școală de zece clase, două blocuri, un magazin, un se­diu politico-ad­­ministrativ. Muzeul a fost re­făcut redîndu-i-se forma ini­țială a Casei Eminovici. Oa­meni harnici, Ipoteștenii mun­cesc fără răgaz pentru ridica­rea satului și a lor. La Ipotești, istoria străve­che se împlinește, pe an ce trece, cu istoria prezentului luminos, o istorie pentru vi­itor. Dorin BACIU MORTUR EST Intr-o scrisoare către Emi­lia : „In biserica Sf. Gheorghe- Nou coșciugul deschis al lui Eminescu era încins cu crengi de tei, in amintirea poeziilor lui parfumate cu flori de tei. Am rupt o frunză de la coș­ciug și pentru tine“. Il însoțesc pînă la Bellu „cu capetele goale“ Rosetti, Man­drea, Laurian, Mihăilescu, Ma­iorescu „și vreo 600 de șco­lari și studenți (admirabilul cor vocal de la Mitropolie era singura pompă)“. Maiorescu scrie că era „vremea acoperi­tă, liniștită, nn vînt, nn sgo­­mot, cîteva picături de ploaie, vreo 5 minute, apoi iar bine“, în însemnări notate „Liniștit și frumos. Nimeni din fami­lie“. Nici Maiorescu, nici presa, în general bine informată, nu o amintesc pe Veronica. Și to­tuși nu putem crede că nu va fi fost de față măcar într-un tîrziu de noapte, ca să înge­­nunche „lingă sicriul celui dus pentru totdeauna“, cum se ex­primă D. Murărașu. Obișnuit cu rigorile exacti­tății Maiorescu notează : „Ieri, sîmbătă în 17/29 iunie 1889, pe la 5,30 după prînz serviciu funebru“ ; „cortegiul a pornit din biserică pe la 6 ore, a so­sit la cimitir la 7,15“. înmormîntare ciudată : „Pe coșciug vreo 6 coroane enor­me“ — între ele una de la A­­cademia­ română. Academie care nu-l primise printre ne­muritori îi trimitea acum co­roană de flori. „Pe drum, în dreptul Universității“ se ținu o cuvîntarea îndurerată și ba­nală — pentru cel pe care Ma­iorescu îl vruse profesor uni­versitar de filosofie și care nu izbutise să fie și să rămînă ni­mic altceva decit poet, adică fără de moarte. Lucian VALEA • Participînd la Festivalul rapsozilor de la Năruja (jude­țul Vrancea), Petronela Rusu de la „Electrocontact“ Boto­șani a obținut „Premiul tine­reții“ iar Alexandru Gtavriliuc (fluier) din Hlipiceni, premiul I Lui Mihai Eminescu și-ai plecat flori, lăsînd iarba lăcrimind, codrul fremătind, și marea vuind... și-ai plecat spre seară, la apus de soare... Ci, luminezi departe, In eternitate. Mihai N. LAU­ R „DE PE LA NOI“. In or­ganizarea Consiliului comunal al Organizației Pionierilor, du­minică s-a desfășurat la Tu­dora cea de-a doua ediție a Festivalului pionieresc de fol­clor „De pe la noi“. După vi­zitarea unei expoziții de artă populară și parada portului popular, pe estrada amenaja­tă în parcul comunal au evo­luat, într-un spectacol de a­­proape 3 ore, peste 500 de in­terpreți și formații folclorice din comunele Avrămeni, Corni, Durnești, Mihai Emi­nescu, Flămînzi, Frumușica, Suharău, Vorniceni, Tudora și orașul Dorohoi. (De la Al. D. Bunduianu). nu prea dulce ai venit Mihai și-ai plecat în legănat de grai zori cel înalt de vară, și de-atunci, atunci nu mai mergi prin lunci, veșnic călător mistuit de dor, pe sub teii-n floare, WJmWWWIIWN­1W^WWW WmWWWIWtfWl<#WWW WlWWU W W W W W W W W W W W WAW W WWW • In organizarea Consiliului Culturii și Educației Socialis­te, a Bibliotecii Centrale de Stat și a Bibliotecii județene „Mihai Eminescu“ Botoșani a avut loc, vineri 7 iunie, con­sfătuirea pe tema „Activitatea de informare bibliografică și documentară desfășurată de biblioteci în sprijinul produc­ției, în lumina documentelor Congresului al XIII-lea al Partidului Comunist Român". Au fost prezenți tovarășii Constantin Gheorghe, director în Consiliul Culturii și Educa­ției Socialiste și Gheorghe An­gh­el, directorul Institutului Național de Informare și Do­cumentare. Au participat cu referate și intervenții repre­zentanți ai Bibliotecii Centra­le de Stat precum și directorii și bibliografii bibliotecilor ju­dețene din Bacău, Brăila, Bu­zău, Galați, Iași, Neamț, Su­ceava, Vaslui și Vrancea. Cu acest prilej au fost vizi­tate expozițiile „Personalități botoșănene ale științelor na­turii și tehnicii" și „Materiale de informare și documentare elaborate de bibliotecile jude­țene". De asemenea, la întreprin­derea Electrocontact a avut loc schimbul de experiență: „Publicații și servicii de in­formare și documentare tehni­­co-științifică în sprijinul sti­mulării creativității" la care au luat parte documentariști de la I.N.I.D. și din întreprin­derile industriale ale munici­piului Botoșani. (De la Mircea Oprea). •CLOPOTUL nr. 4722/1985

Next