Concordia, 1863-1864 (Anul 3, nr. 1-108)
1863-10-25 / nr. 86
Pratobevera dice câ Petrino a fostu in contra. Ministru Schmerling spune in numele guvernului câ e de o părere cu Dr. Herbst. Amintesce motivele lui Herbst. Oratorele cugeta ca cestiunea acest’a sâ se lase sesîunei viitorie spre deslegare. E de o părere cu Herbst câ initiatîv’a pentru unu astu-felu de proieptu trebue se purcéda de la comisîune insasi. Pratobevera. I parereu ca parerea Dlui ministru de statu, n’a fostu parerea ministeriului intregu in ante de acéstea cu câteva dile. Oratorele a intrebatu de la ministrul de finantie, carele a recunoscutu necesitatea permanentiei comisîunei, pentru ca sâ-si poata fini operatul sâu. (ilaritate). Taschek. I pare reu ca guvernul a asternutu casei proieptele, ce nu voesce se le fineasca in sesiunea acest’a. Presiedîntele pune la votîsare §. 3. Permanenti’a cade in minoritate. §. 3. alu comisîunei se respinge, §. 4. nu vine la desbatere. Siedînti’a se inchia la lVa ora. Unu ipelu la Natiune! (Inchiare.) A sia stamu onorati cetitori ai Gazetei! cu §§. 3, 11, 16, 17 si 18 d’in proieptulu de lege pentru intrebuintiarea celoru trei limbe ale tierei, asia si nu altmintrene, si acum s a ve rogâmu pe Dvóstra stimati cetitori ca fara părtinire, sine ira et studio, cu sânge rece, cu manele pe anima si judecati ca demni au fostu acei 7—8 inşi ca sa se infereze ca contrari causei nationale, ca vendiatori — Verräther i-au numitu unu barbatu de statu — ca judi ? barbatii aceia cari sunt cunoscuti de natiunalisti zelosi, d’intre cari unii au facutu mai multu pentru fericirea si prosperarea natiunei ca 30—35 din cei 37—42, — cari si in Dîet’a presînte au facutu onóare natiunei cu portarea cea solida si cu vorbirile loru, cari si asta-di mai multu bine făcu natiunei ca 35 d’in cei 42, — pe acesti barbati catedia nesce teneri neesperti, necopţi, ai privi si ai vesti in lumea larga de vendiatori, — pe acestia cari cu voturile loru au mantuitu naţiunea de ocara, Dîet’a de rusine, si au aceleratu deslegarea cestiunei limbei, care prin primirea amendementeloru celoru 37—42 se mai relegă cine sei pana candu, pe barbatii aceia d’intre cari unii stau in fruntea trebeloru politice si de la cari atarne nu numai starea si înaintarea ci dara si esîstinti’a unor’a sau mai multor’a d’in cei 37 —42, — pe acestia catodia ai tractă unii d’in cei 37—42 ca pe nesce supusi ai loru, — aceia cari mane poimane intorcanduse pe acasa, se voru intorce in nemicitatea loru de mai nainte si nu se voru mai potu pune in pararela cu domnitorii, ci se voru tirél in antea celoru pe cari vreu ei acum sa ai calcă in peciore, dicu, câ vreu, câ a calcă nu-i potu, câ stau cu multu mai sus de câtu se se tema de impunseturile sterpiloru! dechiarati onoraţi cetitori câ au meritatu aceşti barbati a fi asife tractati? trebue se sciţi câ desi nu este scrisu in Telegraful romanu, s’au scrisu prin alte Telegrafe in lumea larga ca cei 7—8 sunt judi (de la jud’a) etc. Spuneţi aflaţi Dvóstre vendiatorie in voturile celoru 7—8,? va peri națiunea romana pentru ca nu se au primitu amendementulu Deputatului P ... a la § 11 ? va fi esîlata limb’a romana d’in toata tier’a după cum au disu Dep. . . P. . . a in vorbirea sa din N 88 a Telegr. Rom. pag. 354 serie 24 si 40 ? E Domnule P. . . a! daca esti Dta asil mare legiuitoriu, apoi de ce nu ai substernutu la Dieta o lege municipale pentru tata tier’a, alta pentru organisarea Academieloru etc. acolo eră loculu ati realisă scopurile, nu in legea de limb’a, daca nu esti harnicu a face asife ceva apoi mai bine taci, vedi-ti de patrafiru si serindare daca cumva te pricepi la aceste mai bine, lasa sa faca altii legi cari pricepu la lucru, tiene-te de masîm’a „sutor ne ultra crepidam.“ In urm’a urmeloru este rogatu’ D. Redactare a Telegrafului Romanu a fi intr’o forma dîreptu catra toti vorbitorii d’in Dîeta si a pune vorbirile tuturoru per extensum daca pune a unor’a, asile in N 88 au solutu pune vorbirea Deputatului Popea d’in cuventu in cuventu pana si inalta casa! iara a celoru lalti vorbitori romani precum a lui Puscariu, Negrutiu, G. Manu etc. caruia ei face si unu complimentu, adeca cu cuventulu au fostu lungu, dar’ nu de totu scutîtu de afectu, ele au pusu numai in estrasu. (Complementulu facutu lui Manu se potrivea pe de o suta de ori mai bine la cuventulu lui Popea, si stau se credu ca numai d’in gresiéla s’au pusu la cuventulu lui Manu ori d’in reverintia si părtinire cu care se porta D. Redactoru a Telegr. Rom. câtra Dnulu Deputatu aloru 30000 suflete!)— cu toate câ mai demne erau cuvintele celoru lalti vorbitori de a se tipări per extensum, câ au vorbitu ad rem, nu ca D. P. . . a, care si-au versatu veninulu in contr’a Dietei si anume in contr’a aceloru pucini — dar’ intrelepti — romani cari nu au votîsatu pentru amendementulu lui, — versa veninu in pustîiu fara a pote strică altuia, decâtu sie si aretandu-si fanim’a cea blanda, plina de iubirea crestinesca intr’un chipu nu pea recomendatoriu! O vorba câtra D. Redactoru a Telegrafului ! Se mi spuni Dnule te rogu, ce insemnédia in limb’a Telegrafului: Bravo resîpte ? 2, nu ai scrisu adeverulu in N 88 a Telegr. Rom. câ lui Popea nu i s’au datu cuventu se respunda lui Popp; lucrul sta asia : câ Popea numai de câtu după ce au gatatu Popp au vrutu se respunda lui Popp, si-au uitatu câ nu e in consîstoriulse vorbeasca candu i place, ci in Dîeta unde trebue se ascepte rondu, — asia Președintele i-au spusu câ nu poate vorbi, câ sunt alții scrisi nuante, se ascepte, se se insinueze. — Dlui Popea inse nu i-au placutu ca nu l’au lasatu se mai verse unu picu de veninu numai decâtu, si asia neci nu au mai cerutu cuventu — si foarte intieleptiesce au facutu. P. pentru adunarea generale , prin aceasta ei dedere rodulu biruintiei in man’a vrasmasiloru biruiti ! Suntu, mi se pare, sîngurulu care n’a vrutu se subscrie acestu actu 3. O proclamatiune prin care se scusa Odobescu, refusandu a o subscrie, am sîlitu pe Rosetti a veni in proclamatiune ca aceste scuse suntu după dis’a Odobescului, era iu opiniunea Guvernului. 4. Înaintarea ce se facil oficeriloru cari ne legaseră deminetica si comendasera foculu asupra poporului. Pe Alessandru Golescu lu luara in batae de jocu si lu acusara ca este Robespierre, candu acestea propuse de a tramite pe Odobescu si Salomon înaintea unui consiliu de resbelu. Frate-meu veni se ne spună ca negutiatorii ceru legea marţiale; eu sprijinii acést’a opiniune, dara ei o aruncu. Daca atunci s’ar fi pedepsîtu severu, noi nu amu fi fostu siliţi sa parasîmu Bucurescu la 29, si poporulu, nevoitu a reface pentru a trei’a ora revolutiunea. Gestiunea sociale se parasi cu totulu de catra guvernu la 19 si de poporu la 30. Eliade nu voi se auda a se mai vorbi de tierani. Prinsese pica pe tierani, cuce se resculasera in contra nóstra pe candu a fugitu guvernulu. Mai tardiu, in tempulu dîscusîuniloru pentru convocarea constituentei, am gasîtu midiulocu a reveni la cestiunea tieraniloru. Eliade sprijinitu de Campinianu, Rosetti, Voinescu, Nicola, voiau se compună adunarea de 100 boieri, 100 negutiatori si 100 tierani. Eu am sprijinitu Votulu Universale si dîrectu, si după o dîscusiune de patru siedîntie, castigandu in acesta opiniune votulu lui Stefan Golescu, Bratianu, Mitropolitulu, Magheru si Filipescu, amu invinsu, si fiinduca celu mai mare argumentu alu adversariloru nostri eră ca sistemulu loru este necesariu ca o garantia a da boeriloru pentru dîscusiunile art. 13, amu propusu formarea comisîunii, si s’a primitu fara intieleaga ce va fi acest’a. Atunci am organisatu asemene comisarii impotriv’a vointiei majorității acestui guvernu, ce eră ostile acestui proiectu. Am facutu d’in acesta oare unu midiulocu de popularitate pentru mine? — Nici nu am voitu a numi pe comisari eu insumi, si am lăsata s& numeasca cluburile. Asemene, precum am decretata organisarea unei comisîuni supreme, in care numisemu pe Bolintineanu, Zanne, A. Golescu, Romanu ca se dtroga pe comisari si propaganda loru, am reorganisatu foi’a sateloru si am contribuita la diariulu Popululu Suveranu. Oare’facut-am eu sa me laude gazetele asupr’a carora aveam oare cari inmuriri? seu facut-am oare ca altii, se laudu pe amicii mei si se cautu a le face popularitate? Candu eră sa se numeasca locotieninti’a, mi s’a propusu a fi numitu si eu, se hotarise la unu clubu. Am refusatu si am voitu sa plecu pentru Parisu, unde nu aveamu pe nimeni inca. Dara in minutulu pornirii, Bratianu m’a opritu, dicandu-mi ca n’are încredere in locutienintia, si fiiindu ca am trecere la acesti domni, cata sa stau ca sa-i oprescu d’a face reu, fara care este hotaritu a face ori ce va poté ca se-i surpe. Eca ce m’a oprita a siedé, si a scrie lui Ales Bandru G. la Vien’a se se duca la Parisu. Câta n’amu făcutu si eu si Boliacu ca pe indatorâmu pe guvernu a concentra trupele, a armă tiér’a! Nu s’a potutu. Locoteninti’a inaugura numirea ei sacrificandu, printr’ unu acta publica, data lui Soleiman-Pasia autonomi’a tierei. Cu toata oposîtiunea ce facuramu, frații Golesci au trempatu asemene in aceasta nenorocita fapta. D’atunci revolutiunea politica se sacrifică si se lapeda, precum se lapedase revolutiunea sociale, ca ce dreptulu nostru d’a face revolutiunea, eră numai acela alu autonomiei. Cateva dife in urma me aflamu la Constantinopole, si vorbindu cu Lordu C.... am pronunciatu vorb’a de revolutiune. „Nu mai poteti nimica mai multa, mi respunse elu, a vorbi in numele revolutiunii; acum v’ati supusu. Nu mai poteti vorbi in numele dreptului revolutiunariu. Cata se asceptati totulu după declararea guvernului vostru de la buna-vointia a Sultanului.“ Avea cuventu. Astu-feliu, Soliman pasia, astufeliu guvernulu, era nu Fuad-pasia, au resturnatu revolutiunea. Acesta din urma a înlocuita numai cu unu Caimacam locoteninti’a. Revolutiunea nu mai esîsta, si locotenenti’a scia acésta, candu nu a voita sa chiame constituent’a fara autorisarea d’in Constantinopole. Revolutiunea eră se incépa. Acésta eră opiniunea mea si a lui Ion Ghica. Acestu d’in urma, ce toti represînta ca unu omu lacomu de potere, unu nou Pisistratu, me engagiu se ne invoimu a da dictatur’a lui Magheru.... Ajungandu in Bucuresci am facutu totu spre a engagiă.... a pregatî o aperare ce ar fi potutu celu pucinu a se pune in posîtiune spre a face o capitulatiune onorabile si avantagiosa tierei. N’amu potutu isbutî asupra guvernului, eră pre tardiu si me temeam a nu da unu pretestu pentru intrarea Turciloru in Bucuresci. M’am marginitu a face sa se tramita lui Magheru artîleri’a si cavaleri’a si a-lu indatorâ a se declară dictatoru si a se mantiené, in casu candu guvernulu ar cadé lovita de Turci. Acum nu am cuventu a dice ca, daca noi cei trei cari amu dîrigetu revolutiunea pana la 11 Iuniu, amu fi fostu mai capabili a prevede viitoriulu, seu mai ambițiosi, amu fi facutu mai bine, nu ne-am fi despărţitu, si eu nu mi asiu fi marginitu acţiunea mea numai spre a tiné armoni’a intre Eliade, Tell, Rosetti si Bratianu; si, in locu d’a nu face nimicu si a le strigă mereu ca Casander cu făcurea ei, n’asiu fi facutu mai bine a face chiar fara ei si contra loru? Numai unu lucru poate se mescuse: nu eram destulu de sprijinita, nu aveam destula poporanitate si eram prea mandru ca sa cersiescu poporanitatea precum faceau cei alti, si pre pucinu comedianta ca sa o capetu. . ........................................................................ „Buc.“ 373 Misiunea Dlui Profes. N. Ionescu la Paleri. Cetitorii nostri si voru fi aducandu aminte cu guvernulu României vrendu a da espresîune sentieminteloru sale patriotice si a împlini o dorintia universale a Romaniloru, însărcinase de o partepre DD. A. Tr. Laurianu si Al. P. Ilarianu a cercetă si a publică operele nemeritoriului patriotu si istoricu romanescu N. Balcescu; era de alta parte Dlui N. Ionescu profesoriu istoriei universali la Academia de la Iasi, dedese misiunea de a merge la Palermo in Sicilia Italiei ca sa aduca de acolo osemintele lui Balcescu, spre a se ingropă in pamentulu patriei suptu unu monumentu ce vre sS-i redîce guvernulu, care cu pietate laudabile si cu prevenintia démna de a păstră in Inimele Romaniloru suvenirile guvernarei Principelui Ioanu Alesandru I. (Cuza), au grăbitu, in numele Natiunei recunoscatorie, a da tributulu cuvenitu memoriei marelui barbatu si bunului fliu alu patriei. D. Prof. N. Ionescu, pre care in timpurile antemartiali pre candu amendoi eramu elevi ai Museloru, avusemu bucuri’a a-lu cunosce ca pre unu june plinu de spiretu si de sentieminte nobili, era asta-di după unu restempu de 16 ani a-lu resultă ca pre unu barbatu plinu de erudîtiune, — reintornandu d’in caletoriea sa itălica, ni impartesi doreros’a