Construcția de Maşini, 1970 (Anul 22, nr. 1-12)
1970-11-01 / nr. 11
17 laite condiţii de lucru nu au fost aceleaşi pentru fiecare valoare a vitezei. Cercetări sistematice efectuate de autor au arătat că, în general, amplitudinile vibraţiilor cresc cu creşterea turaţiei. Dacă în domeniul de turaţii considerat există poziţii de rezonanţă, adică dacă raportul dintre frecvenţa proprie a sistemului vibrator susmenţionat şi frecvenţa de rotaţie, ori frecvenţa de excitaţie a unuia din lagărele axului principal, este un număr întreg, atunci amplitudinile vibraţiilor iau valori maxime, iar funcţia nu corespunde celei din figura 5. Deoarece în literatura de specialitate nu se precizează întotdeauna despre ce fel de vibraţii este vorba, trebuie menţionat aici că, de exemplu, vibraţia forţată de frecvenţă/„ = n/60 nu are influenţă asupra rugozităţii şi abaterilor de la forma rotundă (erorilor de rotunjime), aceste erori fiind determinate numai de vibraţiile în frecvenţele proprii [1—3, 6—9]. Cele menţionate pînă aici sînt valabile şi pentru figura 6. Pentru mărirea productivităţii, strunjirea de finisare se realizează la turaţii înalte. După cum rezultă din figura 6, la turaţii mari fenomenul de depunere pe tăiş nu apare. S-a dovedit însă că la turaţii înalte şi avansuri mici atît rugozitatea cît şi erorile de formă, de dimensiune şi de poziţie, sînt determinate în mod hotărîtor de vibraţiile care iau naştere în sistemul vibrator. Figurile 4, 6 şi z reprezintă dovezi în această privinţă. Valori orientative pentru viteza de aşchiere ca de exemplu : v — 120... 400 m/min pentru materiale feroase și v — 1000...3000 m/min pentru materiale neferoase, recomandate în unele lucrări [10], variază între limite foarte largi şi nu sînt legate de ceilalţi parametri. De aceea, se recomandă datele cuprinse în tabelele 1—4. Cercetări mai recente [11] au stabilit că variaţia rugozităţii în dependenţă de viteza de aşchiere este influenţată de perechea de materiale în contact („cuţit-piesă”). în figura 8 se vede că la strunjirea alamei cu un cuţit din diamant rugozitatea nu variază practic cu viteza, în timp ce la strunjirea oţelului cu cuţite armate cu carburi metalice această influenţă devine neglijabilă abia la viteze de 250 m/min. (Se menţionează că influenţa vitezei asupra rugozităţii, în domeniul vitezelor mici, ar putea fi micşorată cu ajutorul ultrasunetelor [12]). La aşchierea cu viteze mari se va avea în vedere că dacă aceasta se realizează prin mărirea turaţiei, amortizarea scade (fig. 9, a, 9, b şi 9 c) şi şi ca urmare amplitudinea vibraţiei proprii, respectiv erorile de dimensiune, de formă şi de poziţie, precum şi rugozitatea vor creşte (fig. 9, 9, 10 şi 11) [1, 6—9, 13 — 15]. Uneori, chiar într-un domeniu îngust de viteze, amplitudinile vibraţiilor pot avea maxime, fapt care trebuie pus pe seama poziţiilor de rezonanţă sau a fenomenului de rezonanţe suprapuse [16]. Problema se reduce, aşadar, la stabilirea turaţiei optime, care se poate face numai pe baza cunoaşterii comportării dinamice a maşinii [1, 8, 9, 13, 16, 17]. Menţinerea constantă a turaţiei în timpul prelucrării permite obţinerea unei piese cu erori de prelucrare mai mici decît în cazul cînd aceasta variază [2, 3]. 1.2. Avansul de aşchiere. Stabilirea exactă a valorii optime a avansului este o problemă dificilă. în orice caz se va ţine seamă de următoarele dependenţe : a) avans — grosime minimă a aşchiei — rugozitate ; b) avans — amplitudinile vibraţiilor — raport frecvenţe — rugozitate ; c) avans — raza de rotunjire a vîrfului cuţitului — rugozitate. Dependenţa a. Figura 12 şi relaţia (9) arată dependenţa dintre rugozitate, avans şi grosimea minimă a aşchiei. Construcţia de Maşini, 22 (1970), nr. 11 657