Contemporanul, ianuarie-iunie 1953 (Anul 7, nr. 2-26)
1953-06-26 / nr. 26
Lucrările Sesiunii ştiinţifice anuale a Academiei R. P. R. Din raportul acad. Şt. Vencov, prim secretar al Academiei R.P.R. In raportul asupra activităţii ştiinţifice desfăşurate de Academia R.P.R. pe anul 1952, acad. Şt. Vencov, prim secretar al Academiei R.P.R., s-a ocupat pe larg de succesele dobândite de oamenii de ştiinţă din ţara noastră, de institutele şi colectivele ştiinţifice ale Academiei R.P.R., în lumina problemelor mari care stau în faţa ştiinţei noastre în opera de construire a socialismului. In raport s’a arătat că la sfârşitul anului 1952 Academia R.P.R. s-a prezentat cu un număr însemnat de realizări. De pildă, Prezidiul Academiei a trimis ministerelor peste 80 de protocoale, care constitue rezultatele concrete, cu imediată aplicaţie practică, a muncii de cercetare ştiinţifică. Unele din aceste realizări au trecut direct în producţie. Realizări importante au fost obţinute de institutele şi colectivele de cercetări ale Academiei R.P.R. în domeniul proectării reţelelor electro-energetice, al acţionărilor electrice, al îmbunătăţirii randamentului termic al întreprinderilor, etc. Au fost întocmite, de pildă, normele de proectare ale unui arbore electric (un complex de maşini electrice legate). S’a reuşit să se obţină pentru prima oară in ţara noastră o ampliciină (maşină electrică amplificatoare) care permite reglarea automată a tensiunii generatoarelor electrice, s’a studiat şi găsit o soluţie economică pentru realizarea unui planşeu-cheson din beton precomprimat, a cărui aplicare în construcţie duce la realizarea unor economii însemnate la consumul de beton şi oţel, variind între 20—25 la sută la beton şi 30—50 la sută la oţel. In domeniul ştiinţelor agrotehnice, a arătat raportorul, anul care a trecut a fost deasemeni bogat în realizări. Au fost continuate studiile şi cercetările în cadrul complexului agrotehnic Docuceaev-Costicev- Wiliams. Pentru a răspunde problemelor transformării socialiste a agriculturii, s'au executat până acum o serie de lucrări legate direct de desvoltarea gospodăriilor agricole colective. Astfel s’a întocmit o lucrare de perspectivă, pe întreaga țară, a asolamentelor optime, lucrare care va servi la stabilirea structurii planurilor de cultură ale gospodăriilor agricole colective, precum şi la raionarea agricolă a ţării. Prin aplicarea învăţăturii lui I. P. Pavlov, colectivele Academiei R. P. R. au obţinut o serie de rezultate importante în fiziologia normală şi patologică, în unele probleme de fiziologie a muncii, în cunoaşterea unor boli cu largă răspândire, ca boala ulceroasă, boala hipertonică, etc. # Paşi importanţi, a arătat raportul, s-au făcut pe tărâmul cercetărilor din domeniul ştiinţelor sociale. Mărturiile scoase la iveală de către istorici, în urma lucrărilor arheologice efectuate pe şantierele de cercetări arheologice, cu privire la orânduirea comunei primitive pe teritoriul ţării noastre, la dezvoltarea forţelor de producţie din perioada statului dac, a culturii dace, îmbogăţesc cunoştinţele noastre despre trecutul îndepărtat al poporului român. Au fost date la iveală o serie de documente de o deosebită valoare ştiinţifică pentru cunoaşterea luptei eroice duse de poporul nostru împotriva asupririi otomane, pentru cucerirea independenţei sale naţionale, documente, care vorbesc şi despre frăţescul ajutor acordat poporului nostru dealungul istoriei de către marele popor rus. Institutul de Lingvistică al Academiei a alcătuit proiectul de ortografie a limbii române, a întocmit un nou manual de gramatică a limbii române, terminând partea privitoare la fonetică şi morfologie. In continuare raportorul a vorbit despre acţiunea desfăşurată de Academia R.P.R., îndrumată de partid, în vederea unei juste orientări a activităţii ştiinţifice, orientare care are la bază concepţia materialist-dialectică, fundament sigur al unei rodnice cercetări ştiinţifice. Exemplul luminos al ştiinţei sovietice, ştiinţa construcţiei comunismului, a îndrumat paşii cercetătorilor noştri spre atacarea şi rezolvarea celor mai importante probleme pe care planul nostru cincinal şi planul de electrificare a ţării le ridică în faţa ştiinţei. Dacă în direcţia legării ştiinţei de practică, a justei orientări teoretice a muncii ştiinţifice, a arătat raportul, s-au obţinut succese importante, nu este mai puţin adevărat că în acest domeniu mai persistă încă unele deficienţe a căror grabnică lichidare trebue să preocupe în cel mai înalt grad de fiecare academician, pe fiecare om de ştiinţă din ţara noastră. Cercetările în domeniul chimiei, de pildă, nu se ridică încă la înălţimea unor generalizări, ci se limitează la analiza unor fenomene izolate. Acest lucru reese deosebit de evident din majoritatea lucrărilor din domeniul chimiei apărute în publicaţiile Academiei. Mergând pe acest drum strâmt, s-a neglijat organizarea unor discuţii referitoare la teoria antiştiinţifică, reacţionară a mezomeriei, la unele teorii cum sunt teoria plasticităţii şi elasticităţii, la teoria flotaţiei minereurilor, deşi organizarea unor asemenea discuţii a fost una din principalele sarcini trasate de către Sesiunea Ştiinţifică Generală din Martie 1952. Acelaş lucru se poate spune şi despre Secţiunea ştiinţelor biologice. Unele cercetări din acest domeniu, cum sunt, de exemplu, cele relative la studiul comportării unor enzime în prezenţa unor faze lipidioapoase, reprezintă preocupări mărunte, care nu aduc nimic nou, mărturisind o insuficientă preocupare pentru justa orientare a cercetărilor în domeniul biochimiei. Acad. Eugen Macovschi, s'a arătat în raport, nu s’a preocupat de introducerea în planul de muncă al Institutului a unor probleme de biochimie studiate în lumina învăţăturii pavloviste şi miciuriniste. Lipsa unei juste orientări s’a manifestat deasemeni şi la tipii colaboratori din cadrul colectivului pentru alcătuirea însemnatei lucrări ,,Flora R.P.R.“ (Grinţescu) şi din colectivul pentru alcătuirea „Faunei R. P. R.“ (Feider), care au imaginat un număr extrem de mare de specii intermediare, contrar concepţiei lui Miciurin şi Lusenco asupra speciei. In ceea ce priveşte apropierea cercetărilor de problemele practice, există încă în unele institute şi colective ale Academiei tendinţa de a se preocupa de probleme mărunte, în loc să se ia în studiu probleme mari, de importanţă vitală pentru economia şi ştiinţa ţării noastre. Astfel, colectivul de igienă şi medicină preventivă, condus de prof. I. Ardeleanu s-a preocupat de o serie de probleme de biochimie care puteau fi rezolvate cu uşurinţă de către un institut de specialitate departamental, neglijând în schimb problemele de medicină preventivă pe marile şantiere ale socialismului. Colectivul de medicină internă condus de acad. N. Gh. Lupu, cu toate că şi-a planificat de mai mulţi ani problema atât de importantă a pneumoconiozelor, s-a mărginit şi în anul trecut la studii Prof. I. Niţulescu, membru corespondent al Academiei R.P.R. a vorbit despre activitatea colectivului medical din Iaşi. După ce a enumerat o serie de realizări obţinute în direcţia însuşirii şi răspândirii învăţăturii pavloviste, vorbitorul a subliniat necesitatea ridicării nivelului muncii ştiinţifice pe tărâmul medicinei, la Iaşi, necesitatea stabilirii unei colaborări active cu celelalte centre ştiinţifice medicale din ţară. Acad. Raluca Ripan a vorbit despre paralelismul care apare în cadrul Academiei în cercetarea unor teme. Cu toate că această problemă a fost ridicată de mai multe ori în faţa Secţiei a III-a, cerându-se ca, în caz de suprapunere a problemelor cercetate, să se analizeze rezultatele obţinute şi să se hotărască care dintre colective va continua cercetarea problemei respective, nu s-a luat până acum nici o măsură practică în acest sens. In activitatea ştiinţifică a Filialei din de laborator pe cobai, urmărind unilateral acţiunea prafului de stradă şi a fumului de tutun asupra parenchimului respirator şi nepreocupându-se de studiul pe teren al variatelor aspecte chimice ale pneumoconiozelor, silicozei, antracozei, etc. La Institutul de Fizică din Bucureşti şi la Institutul de Fizică din Iaşi se observă încă tendinţe de practicism îngust, pentru a căror lichidare s’au întreprins prea puţine acţiuni. O acţiune îmbucurătoare s’a desfăşurat în direcţia organizării de consfătuiri ale oamenilor de ştiinţă cu stahanoviştii şi fruntaşii din întreprinderi în vederea punerii la punct a unor probleme de fabricaţie. Aceste întâlniri au arătat odată mai mult că oamenii muncii din producţie simt tot mai acut nevoia colaborării cu cercetătorii ştiinţifici, iar pe de altă parte, că ştiinţa îşi îmbogăţeşte domeniul de activitate prin contactul cu practica. Trebue să menţionăm — se spune în raport — că aceste acţiuni au avut un caracter sporadic, ele necăpătând caracterul unei legături permanente între omul de ştiinţă şi uzină sau şantier. Nu s’a reuşit încă să se stabilească o legătură permanentă şi operativă cu marile şantiere ale socialismului, nu s’au precizat încă suficient de exact formele pe care trebue să le îmbrace colaborarea dintre întreprinderi şi institutele de cercetări ştiinţifice. Raportul a arătat că valorificarea tradiţiilor progresiste ale ştiinţei şi culturii noastre este una din sarcinile care trebue să preocupe în modul cel mai stăruitor Academia R. P. R„ institutele sale de cercetări ştiinţifice, pe fiecare om de ştiinţă. Cu toate că au fost obţinute unele succese în această direcţie prin punerea în adevărata lumină a marii figuri de luptător revoluţionar şi gânditor a lui Nicolae Bălcescu, cercetarea şi publicarea unei însemnate părţi din opera inedită a lui Eminescu, publicarea operei lui Caragiale, Creangă, etc., studierea vieţii şi operei unor savanţi progresişti ca V. Babeş, Gh. Marinescu, Ştefan Stâncă şi alţii, mai sunt încă în acest domeniu foarte multe de făcut. Astfel, până acum, Academia R.P.R. nu a întreprinsnimic pentru a face cunoscute viaţa şi opera lui Aurel Vlaicu, precursor al aeronauticei din ţara noastră, sau a lui Anghel Sanigny, pioner al tehnicii în construcţia podurilor metalice. Raportul a arătat mai departe că o serie din lipsurile existente în activitatea ştiinţifică desfăşurată în cursul anului 1952 îşi au originea în faptul că Prezidiul Academiei R.P.R. nu a dus o stăruitoare acţiune de analiză periodică şi control a muncii institutelor şi colectivelor sale. Deşi la începutul anului 1952 s-a exercitat un oarecare control asupra muncii unora din unităţile Secţiunii a IV-a, acesta a avut un caracter formal, institutele vizitate nesimţind ajutorul pe care-l aşteptau din partea unei comisii reprezentând o Secţiune a Academiei R.P.R. Aceeaşi situaţie trebue semnalată şi la Secţiunea a VI-a (Ştiinţa limbii, Literatură şi Artă). Lupta pentru o justă orientare, pentru o bogată activitate ştiinţifică nu se poate dezvolta cu succes fără discuţii ample, creatoare, duse în spirit critic şi autocritic. Sunt însă oameni de ştiinţă — a arătat raportul — care cu toate că vorbesc despre critică şi autocritică, nu folosesc această armă. Un exemplu în această privinţă este atitudinea academicianului Gr. Moisil, care cu prilejul recentei discuţii asupra situaţiei din domeniul ştiinţelor matematicii s’a situat pe poziţia nejustă a respingerii criticii. In unele domenii ale ştiinţelor, ca de pildă în ştiinţele geologice, geografice, astronomice, nu se observă nici o preocupare de analiză critică a activităţii cercetătorilor, nici un reprezentantal acestor ştiinţe neluând atitudine în problemele de orientare a cercetării ştiinţifice în aceste ramuri. In unele institute şi colective domneşte o atmosferă stătută de elogieri reciproce, de trecere sub tăcere a greşelilor. Trecând la analiza factorilor de care depinde în cea mai mare măsură dezvoltarea muncii ştiinţifice în cadrul colectivelor şi institutelor de cercetări ale Academiei R. P. R., raportorul a insistat asupra rolului deosebit de important pe care-l au în această direcţie consiliile ştiinţifice ale Institutelor. El a arătat că unele consilii ştiinţifice ca, de pildă, consiliul ştiinţific al Institutului de Energetică, a cărui activitate se desfăşoară pe baza unui plan precis şi care este în bună parte respectat, pot constitui un exemplu pozitiv. Dacă unele consilii ştiinţifice, cum este consiliul ştiinţific al Institutului de Fizică, nu desfăşoară o activitate la nivelul cerinţelor, aceasta se datoreşte în mare măsură şi Secretariatului Academiei, faptului că Secretariatul nu a elaborat încă Regulamentul de funcţionare a consiliilor ştiinţifice. Totodată, este o lipsă a Secretariatului şi a Secţiunilor, faptul că nu au urmărit îndeaproape modul în care funcţionează consiliile ştiinţifice, că nu au dat îndrumări practice acestora. Aşa se explică de ce o serie de consilii ştiinţifice, cum sunt cele ale Institutului de Istorie şi Institutului de Chimie din Cluj, au o existenţă formală. Nu există o coordonare a activităţiii consiliilor ştiinţifice din întreaga ţară.. In continuare, raportul s’a ocupat de problema cadrelor tinere, relevând că formarea noilor cadre de cercetători este o datorie a fiecărui om de ştiinţă. S’a arătat că această problemă a fost în bună parte neglijată în cadrul unor institute şi colective, cum este cazul Secţiei de Electricitate din Institutul de Fizică, al colectivului de masse plastice din Institutul de Metalurgie şi Mecanică Aplicată, al Institutului de Endocrinologie, etc. Nu s-a dus o muncă organizată şi susţinută cu cadrele de aspiranţi, în acest domeniu existând o slabă preocupare din partea unora dintre conducătorii ştiinţifici pentru ridicarea nivelului pregătirii aspiranţilor. Analizând activitatea editorială a Academiei, raportul a subliniat creşterea uriaşă, în ultimii ani, a lucrărilor ştiinţifice editate de Academia R.P.R. Astfel, după cum a arătat raportul, producţia editorială pe anul 1952 este de 5 ori mai mare decât cea din anul 1950 şi de 15 ori mai mare decât cea din 1946. Raportul a subliniat rolul deosebit de important pe care-l are în cadrul activităţii Academiei R. P. R., Institutul de Studii Româno-Sovietic. Raportul asupra activităţii desfăşurate de Academia R.P.R. pe anul 1950 s-a ocupat deasemeni de o serie de probleme privind munca bibliotecii, crearea unor mai bune condiţii materiale de muncă institutelor şi colectivelor de cercetări ştiinţifice ale Academiei, etc. Raportul a trecut în revistă o serie de probleme legate strâns de planul tematic pe anul 1953, accentuând necesitatea strângerii necontenite alegăturii dintre ştiinţă şi practică, necesitatea unei juste orientări ideologice a muncii ştiinţifice — chezăşie a activităţii rodnice pe tărâmul cercetării ştiinţifice, a dezvoltării ştiinţei noastre, Cluj a Academiei R.P.R., după cum a relatat acad. Raluca Ripan, s’a resimţit lipsa consiliilor ştiinţifice. Din iniţiativa şi sub îndrumarea Comitetului regional de partid s’a format un comitet consultativ alcătuit, din reprezentanţii întreprinderilor din Cluj, Baia Mare, Reşiţa, Hunedoara, Turda, etc., şi cadrele Institutului de Clujie al Filialei din Cluj a Academiei R.P.R. Acest consiliu a reprezentat o formă de coordonare a colaborării dintre Institut şi întreprinderile din industria chimică, Institutul reuşind în felul acesta să abordeze probleme ale producţiei, iar întreprinderile industriale reuşind să obţină o rezolvare ştiinţifică a problemelor lor urgente. La început, această colaborare a fost fructuoasă. Cu timpul însă, s’a alunecat pe o cale greşită ; pe de o parte, întreprinderile au trimis spre rezolvare probleme care puteau fi soluţionate şi în laboratorul propriu, iar pe de altă parte institutul s’a mărginit să ia în studiu probleme de importanţă minoră. O expresie a acestei injuste orientări — a arătat acad. Raluca Ripan — o constitue unele lucrări ale Institutului de Chimie din Cluj. Acad. Raluca Ripan a arătat in continuare că din colaborarea oamenilor de ştiinţă cu întreprinderile industriale s’au născut probleme ştiinţifice importante care au avut drept rezultat cercetarea şi valorificarea caolinelor în vederea realizării porţeganului de laborator, valorificarea dolomitei din regiunea Hunedoara, etc. Cea mai importantă problemă, ce se ridică în faţa activităţii Institutului de Chimie din Cluj, a arătat acad. R. Ripan, o constitue problema cadrelor. Aspiranţii pe care-i are Institutul desfăşoară o activitate rodnica, ceea ce constitue un stimulent pentru absolvenţii facultăţilor noastre, de a deveni cercetători, oameni de ştiinţă. Este de datoria Academiei R.P.R., a institutelor sale ştiinţifice şi deci şi a Institutului de Chimie din Cluj de a crea cadrelor tinere cele mai bune condiţiuni de munca, de a se preocupa necontenit de creşterea nivelului lor de pregătire ştiinţifică. Trebue să desvoltăm — a spus în încheiere acad. Raluca Ripan — entuziasmul şi dragostea pentru munca de cercetare ştiinţifică pe care o arată acest tineret al nostru. Prof. V. Cheresteşiu a arătat că articolul din „Scânteia" referitor la activitatea Institutului de Istorie din Cluj al Academiei R.P.R. a determinat pe toţi cercetătorii de pe tărâmul istoriei să-şi facă un serios examen al muncii lor, confruntând ceeace au realizat cu ceeace ar fi trebuit să realizeze. In ultimii ani — a spus vorbitorul — au fost dobândite unele realizări de seamă pe tărâmul istoriografiei române : s’au obţinut succese din direcţia cercetărilor arheologice, s’au publicat 16 volume de documente de istorie medie,’ privind Ţara Românească, Moldova şi Transilvania în secolul XIV—XVII, precum şi patru volume de documente privind războiul din 1877—1878; s’a redactat manualul de istorie a României; un alt rezultat important îl constitue promovarea unor elemente tinere, devotate cauzei poporului muncitor, gata să muncească pentru desvoltarea ştiinţelor istorice. Totuşi, a arătat prof. V. Cheresteşiu, trebue să constatăm ca mai avem încă serioase lipsuri. Principala deficienţă a muncii Institutului de Istorie din Bucureşti este fuga de interpretarea ştiinţifică a evenimentelor, a faptelor istorice contemporane, refugiul în lucrări de ordin pur tehnic, renunţarea la căutarea legilor desvoltării istorice. Un exemplu tipic pentru factologia care se practică încă la Institut este cazul colectivului condus de conf. Valeria Costăchel. O serie de cercetători din Institut nu publică lucrări de sinteză mai mari, ca de exemplu conf. Vasile Maciu, conf. Letiţia Lăzărescu, prof. Ionaşcu şi prof. Grecescu. Este deosebit de gravă neglijarea problemelor istoriei moderne şi îndeosebi a istoriei contemporane, deşi unele din aceste probleme sunt de o arzătoare actualitate pentru lupta şi marea creatoare a poporului nostru. In continuare, vorbitorul a arătat că în urma analizei muncii, făcută în şedinţa lărgită a Consiliului Ştiinţific, în şedinţa comitetului de redacţie al revistei „Studii”, în plenara institutului şi în şedinţele colectivelor, Direcţia Institutului de Istorie din Bucureşti a luat unele măsuri imediate pentru a îndruma activitatea Institutului pe calea indicată de articolul din „Scânteia”. Se va acorda o atenţie primordială problemelor de istorie modernă şi contemporană. O deosebită atenţie va acorda Direcţia Institutului revistei „Studii’, care de aici înainte va publica regulat şi articole scrise de către cercetătorii din Institutele de Istorie din Cluj şi Iaşi. Pentru a veni în ajutorul studenţilor care învaţă istoria Patriei noastre, Direcţia Institutului va publica în broşuri separate, de mare tiraj, cele mai bune lecţii de Istorie a R.P.R. ţinute în învăţământul superior în anul 1952/53. In cadrul Consiliului Ştiinţific al Institutului vor avea loc discuţii ample asupra diferitelor capitole din lucrările principale ce vor fi date la tipar: „Lupta poporului român împotriva jugului otoman“, „Lupta împotriva aservirii de către monopoliştii imperialişti“, „Fazele desvoltării regimului de democraţie populară”, etc. Prof. Tiberiu Popovici, membru corespondent al Academiei R.P.R., s-a preocupat de activitatea desfăşurată în domeniul matematicii la noi în ţară. Subliniind importanţa cercetărilor matematice strâns legate de practică, vorbitorul a analizat din acest punct de vedere activitatea Institutului de Matematică din Bucureşti, arătând totodată şi unele aspecte din activitatea Secţiei de Matematică a Filialei din Cluj a Academiei R.P.R. Prob T. Popovici a arătat că în domeniul matematicii s’au înregistrat în ultimul timp unele succese. Bogata producţie în note, articole şi memorii ale matematicienilor noştri, apariţia unor valoroase tratate de Analiză, Geometrie şi Hidrodinamică dovedesc interesul crescând pentru studiul matematicii. Colectivul de pornografie al Secţiei de Matematică a Filialei din Cluj a Academiei R.P.R. a obţinut unele rezultate în ceea ce priveşte perfecţionarea executării şi utilizării pomogramelor. De asemenea, colectivul Secţiei de Matematică din Cluj, care studiază o problemă de distribuţie a căldurii în ţevile cazanelor maşinilor cu aburi, ridicată de întreprinderile IPROM-Cluj, a rezolvat o serie de importante probleme privind ecuaţiile cu derivate parţiale. Totuşi, printr’o mai bună organizare a muncii s’ar fi obţinut rezultate mai valoroase. La Institutul de Matematică din Bucureşti, a arătat vorbitorul, activitatea a fost mult frânată de lipsa unui plan concret al Consiliului Ştiinţific al Institutului, care nu şi-a îndeplinit sarcinile sale, nu s-a preocupat în nici un fel de orientarea ştiinţifică a cercetărilor. Secţia l-a a Academiei R.P.R. are deasemeni omare vina în această problema deoarece nu şi-a propus obiective precise în direcţia orientării şi controlului muncii ştiinţifice a diferitelor sale institute şi colective de cercetări. Deşi problema legăturii dintre teorie şi practică este o problemă fundamentală pentru toţi matematicienii noştri, atât îni munca de cercetare cât şi în munca didactică. Institutul de Matematică din Bucureşti a ignorat în totul această problemă. Planul de lucru al Institutului de Matematică nu reflectă preocuparea de a se acorda atenţie unor studii teoretice izvorite din necesităţi practice, concrete şi conţine în mare măsură probleme personale ale diverşilor colaboratori. Astfel, unele din temele privind teoria ecuaţiilor diferenţiale sau teoria probabilităţilor sunt menţinute pe un plan exclusiv teoretic, fapt care vine în contrazicere cu însăşi natura acestor probleme. Deasemeni temele de geometrie sunt rupte de originea lor practică şi de aplicaţiile lor tehnice. Prof. T. Popovici a subliniat că unele din deficienţele activităţii Institutului de Matematică din Bucureşti provin şi din modul sectar în care lucrează uneori conducerea Secţiei I-a şi conducerea Institutului. Probleme importante care privesc Institutul de Matematică sunt rezolvate adesea de către acad S. Stoicov, secretarul Secţiei I-a şi Directorul adjunct al Institutului, fără a consulta Consiliul Ştiinţific al Institutului. Lipsurile în orientarea activităţii Institutului de Matematică din Bucureşti, inexistenţa controlului în muncă, a arătat vorbitorul, au dus la fărâmiţarea unităţii colectivului, au dus la lipsa de unitate de vederi şi metode în problema creşterii cadrelor tinere, ajungându-se la o izolare a cercetătorilor tineri de cei experimentaţi. La Secţia de Matematică din Cluj, a arătat prof. T. Popovici, deşi mai există încă multe lipsuri, s’au creat totuşi printr’o muncă perseverentă condiţiile favorabile pentru formarea tinerelor cadre. Subliniind marile realizări ale matematicienilor sovietici, vorbitorul a arătat că numai lichidând toate lipsurile existente, Institutulde Matematică din Bucureşti va putea păşi pe calea desvoltării cercetărilor matematice legate de practică, va putea urma exemplul luminos al ştiinţelor matematice sovietice. Prin revizuirea planului de lucru al Institutului, prin precizarea şi fixarea unei arii juste, unitare, în problemele creşterii cadrelor tinere, prin găsirea formelor potrivite pentru controlul executării planului de lucru, Institutul de Matematică din Bucureşti va putea păşi pe un drum nou, ajutând la desvoltarea ştiinţei in patria noastră. Prof. T. Tănăsescu, membru corespondent al Academiei R.P.R., a arătat că pe lângă frumoasele realizări ştiinţifice şi tehnice obţinute de Academia R.P.R. mai există încă în activitatea ei serioase lipsuri. Un aspect negativ în activitatea Academiei R.P.R. este neaplicarea în practică a unora dintre rezultatele obţinute în cadrul Institutelor de Cercetări. Academia R.P.R. va trebui ca în viitor săse preocupe în mod permanent de conţinutul lucrărilor ce se execută, pentru ca acestea să fie de un real ajutor în producţie. Deasemeni, Academia R.P.R. va trebui să urmărească îndeaproape aplicarea practică a protocoalelor elaborate de ea. In continuare, prof. T. Tănăsescu a enumerat unele, dintre importantele realizări sie. Academiei R.P.R. Prin mai buna organizare a institutelor nou create, prin organizarea în ţara noastră a unor laboratoare cu utilaj ştiinţific corespunzător, prin îndrumarea cadrelor tinere, ca şi a cadrelor formate, spre o cercetare sistematică a problemelor ştiinţifice, a arătat prof. Tănăsescu, s-a făcut un serios pas înainte în domeniul cercetărilor ştiinţifice. Acad. E. Petrovici, preşedintele Filialei din Cluj a Academiei R.P.R., a subliniat importantul ajutor pe care l-au primit cercetătorii din Cluj prin critica justă, de o înaltă principialitate, pe care a făcut-o organul Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român, Institutului de Istorie al Filialei din Cluj a Academiei R.P.R. Oamenii de ştiinţă grupaţi în jurul Filialei din Cluj a Academiei R.P.R. au înţeles cu acest prilej că nu şi-au însuşit destul de profund spiritul de partid, că nu au manifestat destulă combativitate şi vigilenţă în lupta împotriva concepţiilor antiştiinţifice reacţionare, împotriva rămăşiţelor naţionaliste şi cosmopolite care mai dăinuesc în munca lor ştiinţifică. Oamenii de ştiinţă din Cluj — a spus în încheere vorbitorul — îşi iau angajamentul să înlăture deficienţele din munca lor, pentru a-şi putea îndeplini cu cinste sarcinile nobile şi patriotice care le-au fost încredinţate. Prof. Gh. Pic vorbind despre activitatea Institutului de Studii Româno-Sovietic a arătat că, pe lângă succesele obţinute în direcţia popularizării uriaşelor realizări ale ştiinţei sovietice, în activitatea Institutului seresimt încă unele deficienţe, care trebue înlăturate pentru a înlesni o cât mai bună desfăşurare a activităţii ştiinţifice la noi în ţară. Astfel, Institutul de Studii Româno- Sovietic nu a reuşit să stabilească legături strânse cu toate institutele de cercetări ştiinţifice ale Academiei R.P.R., cu institutele departamentale, n’a reușit să activizeze în suficientă măsură filialele sale din provincie. Pentru a înlătura aceste lipsuri, a arătat vorbitorul, Institutul de Studii Româno-Sovietic are nevoie de sprijinul Secretariatului Academiei R.P.R., care până în prezent s’a interesat într’o măsură cu totul insuficientă de activitatea Institutului. Prof. D. Macrea s’a ocupat în cuvântul său de activitatea Institutului de Lingvistică din Bucureşti şi, în general, de activitatea desfăşurată în domeniul lingvisticii în ţara noastră, însuşirea şi aplicarea învăţăturii staliniste despre limbă, sprijinul puternic pe care-l acordă Partidul Muncitoresc Român şi guvernul ţării — arătat prof. D. Macrea — sunt factori esenţiali care contribue la desvoltarea lingvisticii noastre. Inn continuare, vorbitorul a scos în evidenţă o serie de realizări obţinute în ultimul timp de către Institutul de Lingvistică din Bucureşti. Astfel, colectivul de gramatică a terminat redactarea primului volum al gramaticii (vocabularul, fonetica şi morfologia); volumul al doilea, care cuprinde sintaxa, este deasemeni în întregime redactat, urmând să fie dat la tipar în cursul lunii Noembrie a acestui an. Proiectul noii ortografii a limbii române a fost definitivat și aprobat de Prezidiul Academiei R.P.R., împreună cu glosarul ortografic care cuprinde circa 10.000 de cuvinte. Deasemeni, Institutul de Lingvistică din Bucureşti a terminat redactarea dicţionarului ruso-român cuprinzând 50.000 de cuvinte. Prof. D. Macrea a arătat că în domeniul lingvisticii se resimte lipsa de cadre, că nu s’a dus o acţiune susţinută în direcţia ridicării de cadre tinere de lingvişti — una din cele mai importante condiţii pentru desvoltarea lingvisticii noastre. O altă lipsă în bilanţul activităţii pe tărâmul lingvisticii din ţara noastră, a arătat vorbitorul, este aceea resimţită prin absenţa unor lucrări originale cu caracter teoretic general ca şi a studiilor asupra unor probleme generale de lingvistică. La împlinirea a trei ani de la apariţia lucrărilor lui I. V. Stalin despre limbă, a spus în încheiere vorbitorul, lingvistica din ţara noastră prezintă un bilanţ modest de realizări în raport cu marile ei sarcini. Ea a pornit însă pe un drum nouşi vrednic fiind călăuzită de o teorie justă. Acad. St. Milcu a insistat asupra unei serii de lipsuri din activitatea Secţiei a IV-a a Academiei R.P.R. Vorbitorul a arătat necesitatea unei juste coordonări a muncii ştiinţifice ce se desfăşoară în diferitele institute de cercetări medicale ale Academiei R.P.R. Acad. I. S. Gheorghiu a arătat că atât în calitate de secretar al Secţiei a 111-a cât şi ca director al Institutului de Energetică, îşi însuşeşte în întregime critica făcută de Secretariatul Academiei R.P.R, Secţiei a III-a cât şi Institutului de Energetică, considerând-o justă. Vorbitorul a menţionat că activitatea Secţiei a III-a trebue fără îndoială îmbunătăţită, că preocupările ei trebuesc lărgite şi mai just orientate. In cadrul activităţii ei, Secţia a III-a nu a dat destulă atenţie sarcinii ce i-a fost trasată de Prezidiul Academiei R.P.R. cu privire la anumite probleme care trebuiau discutate în cercurile largi de specialişti. Secretariatul Secţiei a III-a nu a reuşit să antreneze toate institutele şi colectivele ce ţin de această secţiune, în întocmirea unei tematici de perspectivă, a unui profil de muncă pentru viitor. In continuare, acad. I. S. Gheorghiu, arătând că în cursul anului 195? s’a realizat un progres în ceea ce priveşte legătura dintre activitatea ştiinţifică şi producţie, a subliniat că în această direcţie mai există încă deficienţe ; ele se referă la felul cum se desfăşoară colaborarea dintre oamenii de ştiinţă şi tehnicienii şi inginerii din producţie în unele probleme interesând producţia. O greutate pe care o resimte în activitatea sa Secţia a III-a provine din lipsa cadrei lor de specialitate, problemă care trebue rezolvată cât mai grabnic în vederea unei mai bune activităţi ştiinţifice. Prof. C. Daicoviciu a arătat că critica adusă activităţii Institutului de Istorie din Cluj, prin articolul redacţional din ziarul „Scânteia” din 15 Mai a. c., precum şi analiza muncii desfăşurate de Institut, făcută în vara anului 1952, au fost de un real sprijin pentru înlăturarea deficienţelor grave ce dăinuiau în acest Institut, pentru o sănătoasă orientare a activităţii ştiinţifice de viitor a istoricilor din Cluj. Analizând în spirit autocritic manifestările sale conciliatoare din trecut în problema influenţelor ideologiei burgheze, duşmănoase, care şi-a găsit adepţi în rândurile unora din membrii Institutului pe care-l conduce, prof. C. Daicoviciu a spus în continuare că Direcţiunea Institutului de Istorie de la Cluj a luat o serie de măsuri concrete pentru a îmbunătăţi în mod radical activitatea Institutului, pentru a stârpi din rădăcină orice manifestare antiştiinţifică, duşmănoasă. Prof. C. Ionescu-Gutim a arătat în cuvântul său că toate criticile aduse un raport Institutului de Filosofie al Academiei R.P.R., sunt pe deplin întemeiate. Vorbitorul a subliniat că, dacă în domeniul valorificării tradiţiilor materialiste ale gândirii filosofice româneşti, colaboratorii Institutului de Filosofie au o serie de realizări, până în prezent Institutul nu a dat nici o lucrare importantă în domeniul materialismului istoric. Prof. C. Ionescu-Gulian a subliniat necesitatea colaborării între Institutul de Filosofie și celelalte institute ale Academiei R.P.R. în scopul sprijinirii justei orientări a cercetărilor din domeniul ştiinţelor naturii, în vederea combaterii influenţelor ideologiei burgheze, a diferitelor manifestări de obiectivism şi cosmopolitism. Prof. B. Menkes, membru corespondent al Academiei R.P R., a relevat o serie de realizări ale Bazei de Cercetări Ştiinţifice din Timişoara a Academiei R.P R. Vorbitorul a scos în evidenţă dorinţa cadrelor didactice din învăţământul superior, a inginerilor şi medicilor de a colabora cu Baza de Cercetări Ştiinţifice. Acest lucru reese deosebit de limpede din interesul viu pe care aceştia îl manifestă faţă de tematica activităţii Bazei de Cercetări, din numeroasele propuneri, conţinând probleme concrete de producţie ce aşteaptă să fie rezolvate, pe care aceştia le adresează Bazei de Cercetări de la Timişoara. Prof. B. Menkes a arătat că în scopul creării unor condiţii cât mai bune desfăşurării activităţii de cercetare ştiinţfică se impune o mai justă profilare a colectivelor ştiinţifice, o mai raţională întocmire a planului de perspectivă. Acest lucru va duce la lichidarea lipsurilor existente in activitatea Bazei de Cercetări Ştiinţifice din Timişoara, lipsuri arătate în raport. Prof. Traian Gheorghiu, membru corespondent al Academiei R.P.R., a reliefat unele aspecte ale muncii de cercetare la secţia de electricitate a Institutului de Fizică din Bucureşti. Conf. Sabin Cornel a subliniat deosebita însemnătate a operei clasice a lui I. V. Stalin „Problemele economice ale socialismului în U.R.S.S.’’, pentru munca oamenilor Raportul prezentat de tov. Prim Secretar al Academiei, Acad. Ştefan Vencov, bogat în fapte şi date, este alcătuit pe o largă bază de principialitate. El cuprinde tabloul frumoaselor realizări ale membrilor Institutelor şi Colctivelor Academiei, precum şi analiza critică a felului cum s’au desfăşurat lucrările pentru împlinirea sarcinilor de plan. Criticile drepte şi judicioase aduse prin acest raport, vor servi pe de o parte membrilor Academiei şi colaboratorilor ştiinţifici pentru înlăturarea lipsurilor constatate, iar pe de altă parte Prezidiului şi Secretariatului Academiei, pentru a găsi noi forme organizatorice propice pentru ridicarea necontenită a nivelului ştiinţific al cercetărilor, pentru creşterea şi desvoltarea viguroasă şi sănătoasă a vlăstarelor tinere din trunchiul ştiinţei noi progresiste, pentru întărirea legăturii ştiinţei cu producţia, pentru lărgirea şi adâncirea domeniului activităţii noastre în raport cu prefacerile materiale şi culturale pe care poporul muncitor le înfăptuieşte în construcţia socialismului sub conducerea Partidului Muncitoresc Român, pentru o mai temeinică orientare a cercetărilor pe baza marii învăţături marxist-leniniste, în scopul înlăturării greşelilor, întârzierilor şi abaterilor constatate. Experienţa căpătată de fiecare dintre noi serveşte celolalţi Discuţiile libere, schimbul de opinii, fac să se realizeze unitatea de concepţie, de metodă, de orientare, pentru care am luptat cu toţii de la întemeierea Academiei R.P.R., urmând statul şi îndemnul şi primind sprijinu, material şi moral al Partidului şi Guvernului. Valoarea ştiinţifică şi practică a producţiei noastre ştiinţifice şi cuturale este în raport direct cu tăria de care vom da dovadă în nesoimbinata hotărîre de a folosi tot ceea ce regimul nostru de democraţie populară ne pune In îndemână pentru ridicarea poporului nostru, pentru propăşirea ştiinţei însăşi. Din discuţiile ample ce s’au făcut în evreul acestei scurte dar fecunde Sesiuni obişnuite, avem bucuria de a remarca că balastul prejudecăţilor moştenite a fost muit scuturat. Izolarea omului de ştiinţă de viaţă a devenit ceva de neconceput, chiar în domeniile cele mai abstracte, cum sunt de pildă matematici!«. Astăzi oamenii noştri de ştiinţă şi cultură sunt factori activi, militanţi în lupta pentru o societate mai bună. Mulţi oameni de ştiinţă au aruncat blazoanele moştenite, altora, blazoanele le-au căzut dela sine prin uzură, iar altora, li s’au topit la cea dintâi dogoare oride ştiinţă şi în special pentru toţi acei care activează în domeniul economiei. După ce a enumerat o serie de lucrări care alcătuesc tematica Institutului de Cercetări Economice al Academiei R.P.R., conf. Sabin Cornel a arătat că unii economişti, profesori, publicişti, etc. din ţara noastră au lăsat să se strecoare, chiar după apariţia ultimei lucrări a lui I. V. Stalin, în lucrări, lecţii, articole, etc, concepţii subiectiviste, antimarxiste. Institutul de Cercetări Economice nu a demascat cu tărie aceste abateri de la ideologa marxist-leninistă. Vorbitorul a arătat că în articolul său, publicat în revista „Probleme economice”, nr. 12/1952, asupra problemei caracterului obiectiv al legilor economice, nu a dat dovadă de suficientă principialitate, neluând o atitudine critică faţă de greşelile subiectiviste care mai persistă la economiştii noştri. Prof. A. Potop, după ce a vorbit despre unele realizări ale Institutului de Fizici, a insistat în special asupra lipsurilor de care dă dovadă conducerea acestui Institut. Vorbitorul a subliniat importanţa deosebită a Consiliului Ştiinţific în coordonarea muncii de cercetare. Prof. ing. M. Bercovici, membru corespondent al Academiei R.P.R., a vorbit despre problema sprijinirii marilor construcţii ale socialismului din ţare noastră de către oamenii de ştiinţă. Evidenţiind variatele forme de colaborare existente în Uniunea Sovietică între savanţi şi constructorii de pe marde şantiere ale comunismului, vorbitorul a arătat că ceea ce s-a făcut până acum în această direcţie în ţara noastră reprezintă foarte puţin. După ce a subliniat câteva din problemele tehnico-ştiinţifice cele mai importante pe care le ridică construcţia hidrocentralei „V. I. Lenin“ de la Bicaz, prof. ing. M. Bercovici a insistat ca toţi oamenii de ştiinţă din cadrul Academiei R.P.R., să dea tot ajutorul, tot sprijinul posibil marilor şantiere, să se considere permanent mobilizaţi şi să mobilizeze la rândul lor cât mai mulţi colaboratori în vederea rezolvării grelelor probleme pe care le pun marile noastre şantiere. Ing. Al. Priadcenco, membru corespondent al Academiei R.P.R., a subliniat importanţa covârşitoare a cuvântării tovarăşului Gheorghe Gheorghiu-Dej, ţinută la Congresul fruntaşilor din gospodăriile agricole colective, pentru desvoltarea cercetărilor în domeniul ştiinţelor agricole. După ce a arătat o serie de realizări obţinute de colaboratorii Academiei R. P. R. în problema introducerii sistemului de agricultură cu ierburi, ing. Al. Priadcenco a desvăluit o serie de deficienţe care mai există în domeniul ştiinţelor agricole. Faţă de sarcinile date de Ministerul Gospodăriilor Agricole de Stat şi Ministerul Agriculturii, de a se introduce chiar din anul 1 acesta la un număr mare de gospodării agricole de stat şi colective, asolamente cu ierburi şi alte măsuri preconizate de agrocomplexul Docuceaev-Costacev- Viliams, ritmul în care se desfășoară cercetările colectivului agronomic al Academiei R.P.R. este prea încet. Până în prezent, a arătat vorbitorul, nu au fost terminate planurile de organizare și aplicare practică a complexului la cele trei gospodării agricole socialiste alese de Academie, colectivul agronomic al Academiei R.P.R. nu a reuşit să dea până în prezent nici prima lucrare de sinteză a reg.uitatelor obţinute. Ing. Al. Priadcenco a arătat că Secţiunea a II-a a Academiei R.P.R. trebue să vegheze ca în cadrul colectivului agronomic să se introducă un ritm de muncă mai intens, urmărindu-se punerea la dispoziţia producţiei, la timp şi în mod sistematic, a tuturor rezultatelor obţinute în munca de cercetare. Secţiunea a II-a a Academiei R.P.R. trebue să realizeze o coordonare mai justă a cercetărilor cu caracter zootehnic, a muncii ştiinţifice în domeniul pedologiei (studiul solului) şi a agriculturii irigate. In încheierea cuvântului său, vorbitorul a subliniat necesitatea ca Secţiunea a II-a a Academiei R.P.R. să se preocupe mai mult ca până în prezent de lărgirea publicaţiilor cu caracter agricol, de ridicarea nivelului acestora. Au mai luat cuvântul şi alţi membri şi colaboratori ai Academiei R.P.R. După încheierea discuţiilor, a fost adoptat proiectul de hotărîre a sesiunii ştiinţifice anuale obişnuite a Academiei R.P.R., prin care se aprobă raportul prezentat şi planul de activitate. S’a dat citire unei telegrame adresate tovarăşului Gh. Gheorghiu-Dej, secretar general al C C. al P.M.R. şi preşedinte al Consiliului de Miniştri. Deasemeni s’au trimis telegrame Academiei de Ştiinţe a U.R.S.S. şi Consiliului Mondial al Păclitică a activităţii lor. In locul blazoanelor i s’a ridicat însă, ca o puternică coloană de susţinere, conştiinţa,i s’a întărit simţul de răspundere, au devenit cetăţeni fruntaşi cunoscuţi, iubiţi şi stimaţi de poporul mui’citor. Oamenii de ştiinţă şi cultură de la noi simt ceea ce nu au simţit niciodată in trecut, că au pentru ce trăi, pentru ce trudi; văd cum sporeşte lucrul lor, cum se desvoltă propria lor ştiinţă şi artă, bunuri ale întregului popor. Din adâncă convingere ei voiesc ca alături şi împreună cu fapt poporul să croiască o ştiinţă şi o cultură proprie, naţională în formă, socialistă in conţinut. Dacă s'ar duce cineva la şantierele dela Bicaz în gospodăriile agricole colective şi de stat, pretutindeni va avea prilejul să constate că ştiinţa nouă, făurită în anii de democraţie populară, este folosită de oamenii muncii pentru noua viaţă pe care o construesc. Poate fi altă mulţumire sufletească care să depăşească recunoaşterea valorii ştiinţei de către marile masse? Poate năzui un om de ştiinţă la un piedestal mai înalt şi mai solid al personalităţii lui decât aceia pe care i-a ridicat poporul ? De aceea, ca încheiere, îngăduiţi-mi să vă spun cu toată puterea sufletului meu: cultivaţi şi cu mai multă încordare decât până acum eroismul muncii pe ogorul ştiinţei şi culturii pentru binele oaştele Continuaţi şi cu mai multă râvnă decât până acum să vă apropiaţi de viaţă, de popor, să vă căsiţi din contactul cu truda lui din care scapără lumina progresului. Veţi fi astfel slăviţi de generaţiile viitoare ca ziditori ai lumii socialiste şi comuniste, decât care lume alta mai bună nu există. Pătrundeţi cu seriozitate gândurile şi hotărîrile Partidului Muncitoresc Român. Ele sunt indicatorii drumului nostru către progres. Când Bărăganul va fi brăzdat de miilt de canale de irigaţie, câd vapoarele plutind din depărtări pe drumul fără praf vor acosta la Bucureşti, când sptee vor fi luminat de lumina care ţâşneşte din hidro şi termocentrale, când ogoarele lucrate cu meşteşug ştiinţific vor da hrană din belşug populaţiei, iar uzinele şi fabricile vor produce maşinile, uneltele, ţesăturile, îngrăşămintele, medicamentele, gândul recunoscător al urmaşilor noştri se va îndrepta şi către dumneavoastră, pionieri ai ştiinţei cetei mei în Republica Popuară Română. Cuvântul participanţilor la discuţii din zilele de 16 şi 17 iunie a.c. s-au desfăşurat lucrările Sesiunii ştiinţifice anuale a Academiei RIP.R. Publicăm mai jos, un rezumat, raportul prezentat de acad. Ştefan Vencov, prim secretar al Academiei R.P.R., şi discuţiile care au avut loc pe marginea raportului. ( Cuvântul de închidere rostit de acad. Traian Săvulescu, preşedintele Academiei R.P.R. 5