Contemporanul, ianuarie-iunie 1987 (nr. 1-26)
1987-06-26 / nr. 26
Consacrata tuturor celor care îşi dedică viaţa educaţiei, „Ziua învăţătorului“ aduce cu ea fiorul nostalgiilor şi puterea cea mare a speranţei, a încrederii în tot ceea ce a însemnat, înseamnă şi va însemna şcoala — ca factor de cultură şi civilizaţie, ca permanenţă în care trecutul asimilat de prezent dă strălucire viitorului. Cum fiecare dintre noi a fost discipol, nu fiecare însă dascăl, ne îndreptăm gîndurile noastre o cuvenită cinstire spre cei care ne-au purtat cu grijă şi dragoste paşii în orizontul cunoaşterii mereu şi mereu deschis în faţa noastră , spre cei care ne-au învăţat, zborul , cutezător spre înălţimile cele fără de sfirşit ale creaţiei.’ Le datorăm lor toate împlinirile noastre, ştiind că pentru neîmpliniri sîntem răspunzători ; datorăm şcolii deci tot ceea ce sîntem, ce vom fi şi poate chiar mai mult, tot ceea ce am fi putut fi , iar şcoala înseamnă profesorii ei.. Fie şi numai din aceste raţiuni, desfăşurarea la Piatra Neamţ a fazei naţionale a celei de a treia ediţii a manifestării metodico-ştiinţifice Creativitate şi eficienţă în învăţămînt cu tema Educaţia patriotică, militant-revoluţionară a preşcolarilor, elevilor şi studenţilor în procesul instructiv-educativ . Căi şi mijloace de realizare, în preajma „Zilei învă- * ţătorului“ a oferit, din multe puncte de vedere, un model pentru felul în care slujitorii şcolii îşi înţeleg misiunea socială ca o adevărată misiune istorică, adică moştenitoare a unor valoroase tradiţii şi deplin răspunzătoare pentru felul în care modelează zi cu zi, în fiecare elev sau student imaginea viitorului. Mai întîi pentru felul în care a fost concepută de organizatori — Ministerul Educaţiei şi Invăţămîntului, Comitetul Uniunii Sindicatelor din învăţămînt, Ştiinţă, Cultură, Poligrafie, Presă şi Edituri, Inspectoratul şcolar al judeţului Neamţ şi Consiliul judeţean al sindicatelor Neamţ — într-o viziune sistemică în care s-au articulat firesc caracterul de cercetare, creaţie cu cel metodologic, aşa cum se manifestă pe tot parcursul procesului instructiv-educativ şi, fapt demn de remarcat, în toate disciplinele de învăţămînt. Timp de două zile, la Piatra Neamţ, învăţătorii şi profesorii care au ajuns la faza naţională a acestei manifestări au ilustrat un adevăr ce dă tărie credinţei noastre în viitor — profesorul este, poate şi trebuie să fie, intelectualul de mare cuprindere în a cărui activitate se împletesc strias cercetarea şi capacitatea de a transmite cunoştinţe, de a forma caractere, de a oferi modele şi idealuri de devenire, într-un fel sau altul, aceste plaiuri ni-i amintesc pe Miron Costin şi Grigore Ureche, pe Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Alecu Russo, pe Mihai Eminescu şi Ion Creangă, pe Ion Luca Caragiale, pe Mihail Sadoveanu. Tot pe aceste meleaguri aveau să funcţioneze primele şcoli „de chilii“ cum le numea Nicolae Iorga încă din secolele XIV şi XV, pentru a enumera doar cîteva repere cu nestinse ecouri în sufletul şi mintea fiecăruia dintre noi. A contribuit la aceasta şi atmosfera acestei vechi vetre de civilizaţie şi cultură, unde parcă respiri Istorie — să consemnăm fugar că aici a fost imprimată prima traducere în limba română a Descrierii Moldovei de Dimitrie Cantemir, că aici s-a păstrat cea mai veche bibliotecă din Moldova — şi nu poţi fi decît la înălţimea înaintaşilor ce ne stau în faţă mereu şi mereu amintindu-ne de unde venim, cine sîntem şi încotro avem datoria să ne îndreptăm. In climatul de efervescenţă socio-polilitică in care întregul popor se pregăteşte să întimpine Conferinţa Naţională a partidului, judeţul Neamţ este, aşa cum l-a înfăţişat tovarăşa Maria Gheorghe, prim-secretar al Comitetului judeţean de partid, preşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular judeţean, angajat in procesul de înfăptuire a sarcinilor, care îi revin din planul de dezvoltare economico-socială din acest an şi cincinal. Spunea Adriana Cristina Gagiu, inspector şcolar general, reperele istorice, geografice, culturale şi socio-economice ale „Moldovei de sus“ reprezintă „nu numai un cadru, ci şi un mijloc de adîncă înrîurire patriotică şi revoluţionară, educatorul devenind mediator între energiile conferite de acest univers şi spaţiu afectiv, moral, voliţional, educativ al fiecărui tînăr în parte“. Marile cetăţi industriale de la Bicaz, Săvineşti, Roznov şi Roman, agricultura în plin proces de modernizare, impunătoarele edificii de învăţămînt, noile cartiere şi noua înfăţişare a satelor, marile transformări înnoitoare ale Epocii Nicolae Ceauşescu fac ca tinerii să aibă plenar conştiinţa „că trăiesc un timp eroic, care îşi are calendarul său politic, istoric, civic, cultural, ale cărui file sunt marcate zi de zi cu noi fapte de muncă şi creaţie.“ Vorbind despre rolul şi importanţa acestei manifestări tovarăşa Radu Mocanu, adjunct al ministrului educaţiei şi învăţămîntului, a subliniat inaltul nivel de exigenţă care a caracterizat fazele premergătoare ale acestei manifestări. La faza de masă au participat 56.100 cadre didactice (faţă de 38.415 la faza precedentă) prezentind 48.597 de comunicări şi 15 473 mijloace de învăţămînt, din care pentru faza naţională au fost selectate 11 000 de comunicări şi prezentate — în cele 13 secţiuni — doar 292 dintre ele, iar cele mai bune mijloace de învăţămint ale profesorilor şi elevilor, dovedind cunoaştere şi ingeniozitate au fost prezentate în cadrul a două expoziţii — una naţională şi cealaltă judeţeană. In anul trecut, cadrele didactice din invăţămîntul superior au contribuit la soluţionarea unor importante obiective nominalizate în Planul naţional unic de dezvoltare , 1 123 obiective în coordonare, 502 în colaborare şi 3 300 din planul unor ministere şi instituţii centrale şi locale. Din cele 600 de invenţii şi inovaţii prezentate la saloanele organizate de OSIM la Satu Mare, Bacău, Sibiu, Iaşi, Rîmnicu Vîlcea 171 au fost premiate. Sunt cifre care oferă o măsură exactă a potenţialului creator existent în şcoala românească. Prof. dr. Elena Bărbulescu, inspector şcolar general al judeţului Olt a prezentat, în şedinţa de deschidere, contribuţia cadrelor didactice din această parte a ţării la înfăptuirea sarcinilor ce revin şcolii de toate gradele din documentele celui de al XIII-lea Congres, al partidului, ale Congresului ştiinţei şi învăţămîntului, din orientările şi indicaţiile tovarăşului Nicolae Ceauşescu privind educarea patriotică şi revoluţionară a tineretului şcolar , prezentare a cărei valoare s-a constituit ca un bun temei pentru schimbul de idei şi experienţă didactică şi ştiinţifică desfăşurat pe parcursul acestei manifestări ştiinţifice. Montajul literar prezentat de elevii Liceului agroindustrial din Scorniceşti, ale cărui text şi regie au fost semnate de profesoara Elena Bărbulescu a avut valoarea unui simbol al istoriei de ieri şi de azi a României, care în Epoca Nicolae Ceauşescu a scris pagini de măreţie fără de egal, deschizînd perspectivele împlinirilor viitoare cu care cei mai tineri fii ai patriei vor cinsti patria străbună. (rector) şi conf. univ. dr. Păun Otiman au prezentat pe larg cum se realizează acest lucru la Institutul agronomic din Timişoara. Am urmărit cu deosebit interes această comunicare, dorind să cunoaştem cele mai recente realizări de aici, intrucît noua revoluţie agrară presupune, în primul rind, o înaltă conştiinţă a specialiştilor şi viitorilor specialişti, care trebuie să fie buni tehnologi, conducători, organizatori, dar şi psihologi, dascăli şi oameni politici. O noutate în domeniul pregătirii acestor specialişti o constituie introducerea sistemelor pluritehnologice ca staţii pilot DACA VOM CONSIDERA procesul educativ ca proces de predare-învăţare, un proces de comunicare deci, cu decodificări si codificări ale mesajelor atunci apare cu necesitate formarea unui climat de cooperare care, după Cornelia Maria Bârliba are, in principiu, o dimensiune teoretico-metodologică si o alta politică a modelului educaţiei româneşti ca parte integrantă a politicii partidului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate. „Educaţia patriotică, militant revoluţionară a tineretului patriei noastre este o consecinţă şi o premisă a noului tip de societate : ea nu se reduce numai la cunoaşterea istoriei, ci presupune valorizarea actelor istorice, o atitudine angajată.“ Modelele educaţionale trebuie să răspundă activizării morale si politice in condiţiile în care specializarea, excesivă uneori, nu poate fi suficientă pentru formarea unui ideal socio-uman. Teza formulată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în virtutea căreia „tineretul este însuşi viitorul naţiunii“ are numeroase implicaţii educative permanente, îndeosebi în pregătirea morală, politicoideologică în spiritul valorilor patriotismului, angajării militant-revolutionare in activitatea viitoare. Transmiţătoare a celor mai valoroase tradiţii de ştiinţă şi cultură, şcoala se adaptează permanent ritmului înnoitor declanşat de revoluţia ştiinţifică, tehnologică-industrială. Aceasta a determinat un fel de criză resimţită mai ales la nivelul învăţămîntului superior, ceea ce l-a determinat pe Petre Botezatu, personalitate reprezentativă a Universităţii ieşene, să vorbească de existenta a două legi — legea decalajului intre revoluţia stiintifico-tehnică si transformarea (mai lentă) a mentalităţilor si legea distorsiunii informaţionale în virtutea căreia exactitatea transmiterii mesajului este direct proporţională cu gradul de cultură al purtătorului şi invers proporţională cu starea sa de tensiune afectivă. „Incultura face dificilă, dacă nu chiar imposibilă receptarea corectă a mesajului ştiinţific.“ Teodor Dima, citind pe profesorul său, afirmă că in invăţămîntul superior tehnicile metodice nu pot fi atinse simultan, ceea ce determină apariţia unei antinomii a accesibilităţii între intuitiv si structural si o a doua a structurării, conturîndu-se concluzia că „numai elementele asociate in sisteme sînt trainice si eficace“. In aceste condiţii cum poate fi optimizat procesul de predare-învăţare ? Stere Bara a surprins multitudinea caracteristicilor de personalitate folosind o baterie complexă de teste pentru o cit mai bună cunoaştere a particularităţilor biologice, psihologice şi socio-culturale ale studenţilor prin metoda autocunoaşterii şi autoaprecierii în scopul unei repartizări optime pe grupe de învăţămînt şi în cămin. Cunoaşterea temperamentuluifoarte inunde se pot testa rezultatele din cercetarea ştiinţifică desfăşurată de profesori şi studenţi. Rezultatele sunt pe măsura eforturilor şi ele au fost validate ca performanţă prin acordarea titlului de „Erou al noii revoluţii agrare“ acestei Staţiuni didactice experimentale a Institutului ca şi a altor trei titluri pentru producţiile de porumb boabe, soia şi orz. Activitatea de cercetare şi creaţie a cadrelor didactice din Timişoara a fost recunoscută, numai în ultimul an prin acordarea de premii speciale ale Academiei R.S.R., brevete de invenţie situate pe primele locuri la saloanele naţionale de inventică. „NU SE POATE vorbi de educaţia patriotică socialistă fără cunoaşterea şi cinstirea trecutului, a muncii şi luptei înaintaşilor noştri. Avem un trecut glorios, care reprezintă cea mai preţioasă moştenire a poporului nostru“ , sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Deschizînd discuţiile în cadrul secţiei de istorie, prof. univ. Gh. Ioniţă a vorbit despre lărgimea de orizont a cercetării şi predării acestei discipline ştiinţifice conferită de teresante corelaţiile dintre temperament şi grupa sanguină creează mai multe posibilităţi de realizare a performanţelor profesionale, şi de aici noi argumente pentru un mai mare optimism educaţional.Astfel, pentru a da doar un exemplu, melancolicul trebuie să fie înţeles nu numai ca fire retrasă, ci şi ca o personalitate înzestrată cu o mare putere de muncă şi poate obţine rezultate dintre cele mai bune). Dar.......pentru aceasta educatorii trebuie să dovedească mai multă pasiune, dragoste şi pricepere. Pedagogia universitară — şi nu numai ea am adăuga noi — înţeleasă nu ca discipli ci ca stil de muncă este solicitată sămeze la studenţi, indiferent de temperament, simţul răspunderii, disciplinei, ordinii şi punctualităţii“. Un interes deosebit a stîrnit lucrarea lui Ion Moraru, care a prezentat rezultatele unui experiment de tip creativ, bazat pe metoda brain-storming-ului. Obiectivul urmărit a fost formarea unor deprinderi în folosirea metodei Osborn şi exersarea spiritului inventiv în scopul participării directe la rezolvarea unor probleme tehnologice de specialitate. Nu vom prezenta pe larg etapele experimentului dar reţinem ideea cu gîndul la o posibilă generalizare a metodelor moderne de stimulare a spiritului creativ. In radiografia personalităţii, pregătirea şi perfecţionarea profesională, cultivarea dorinţei de perfecţionare, a creativităţii sunt componente fundamentale, ceea ce presupune implicarea tuturor disciplinelor. Problematica procedurii interdisciplinare se impune, aşa cum au reliefat M. Amironesei, M. Cătărău, Crina Lupu Bratiloveanu, cu acuitate sporită dată fiind complexitatea acţiunii umane, ca teorie şi practică, confruntarea cu probleme globale sau în curs de globalizare, pentru a enumera doar două dintre motivele principale care atestă fminţa ei în cadrul învăţămîntului. Din păi, interdisciplinaritatea este înţeleasă ades ca „tendinţa de transfer a informaţiei intre teritorii limitrofe sau etaje ale ştiinţei, ca împrumuturi de metodologii sau tehnologii de cercetare“ si autorii vorbesc de „necesitatea constituirii unei noi logici a descoperirii si aplicării, a deschiderii reciproce a domeniilor ştiinţei“. In aceeaşi ordine de idei s-au remarcat si alte comunicări ai căror autori au proiectat soluţii specifice privind integrarea diferitelor discipline de învăţămînt într-o concepţie unitară despre muncă şi viaţă, care să fie aceea a materialismului dialectic si istoric, a socialismului ştiinţific. Modernizarea, principiu-fortă al invăţămîntului, conditia sine Qua non a eficientei lui, îndeamnă situarea pe poziţiile de avangardă din stiintă si tehnică fără a uita însă nici o clipă ceea ce este o substanţă valorică in toate disciplinele umane, în artă, in filosofie. Congresul al IX-lea al partidului. „Cu adincă recunoştinţă dorim să subliniem apăsat că de marile îndreptări in conceperea rolului istoriei a avut si are a beneficia, în primul rind, predarea istoriei in tara noastră de toate gradele pentru că, din 1965 încoace — oriunde in tara noastră se face istorie asa cum a fost ea — întiiul mare si adevărat profesor de istorie al naţiunii, al nostru, al tuturor este tovarăşul Nicolae Ceauşeseu, secretarul general al partidului, preşedintele României socialiste“. Comunicările prezentate in această secţie s-au situat, aproape în totalitatea lor, la înălţimea exigenţelor formulate de legea de aur a istoriei — respectarea adevărului, ele constituind fie contribuţii de cercetare istorică, fie aporturi personale la transformarea lecţiei de istorie intr-o adevărată lecţie de patriotism. Pentru profesorul Gh. Borovină, de la Liceul pedagogicPloieşti, îmbinarea armonioasă dintre lecţiile din manualul de specialitate şi cunoaşterea evenimentelor istorice locale este cu atit mai necesară într-un liceu in care se pregătesc viitorii învăţători. Este aici, poate locul cel mai prielnic afirmării iniţiativei profesorului şi învăţătorului şi astfel au înţeles să procedeze învăţătoarea Valerica Răducu, profesorii Florena Chiujdea-Făgăraş, Ghiţă Nazarie-Galaţi, Dan Păcală-Alba Iulia, Florica Fluieraş din Aleşd, Bihor, Dieter Nowak din Sibiu, Marin Cristian din Călugăreni — jud. Giurgiu, Ana Lăcătuşu din Piatra Neamţ s.a.Intre datoriile profesorilor de istorie se numără împreună cu aceea de a învăţa trecutul neamului, combaterea teoriilor şi afirmaţiilor defăimătoare despre unele momente importante din istoria noastră, teorii care denigrează adevărul, o datorie împlinită de profesorii Felicia Negru şi Valentin Lupu care au susţinut comunicarea „Contribuţia sistemului de lecţii «Formarea poporului român şi a limbii române» la accentuarea caracterului militant patriotic al predării — învăţării istoriei patriei“ concretizată în combaterea teoriei imigraţioniste. Caracterul personal al acestei comunicări se degajă din alegerea modalităţii de predare, respecorganizarea unei lecţii creativ-operative prin dezbaterea pe bază de documente şi problematizare. Obiectivele operaţionale ale lecţiei s-au constituit in demonstrarea argumentată a netemeiniciei teoriei imigraţioniste (roesleriene), prin combaterea fiecăreia dintre afirmaţiile ei, orientate de şapte întrebări cu caracter problematizat. In concluzie, autorii subliniază, întemeiat că „nu trebuie să ingorăm teoriile reacţionare referitoare la istoria patriei noastre, ci trebuie să le combatem, realizînd, prin aceasta, o mai profundă educaţie patriotică.“ Trecerea de la istorie la limbă şi literatură este facilitată de comunicareasemnată de profesorul Ioan Nistor de la Liceul industrial nr. 3 din Alba Iulia, carea îmbinat rezultatele cercetărilor proprii de istorie a limbii (de fonetică istorică in special) cu aspecte de metodologie. Atenţia lui, a fost, firesc, concentrată pe „problema transilvană“ şi îndeosebi pe unul dintre „argumentele“ roeslerienilor si neoroeslenienilor in temeiul căruia s-a elaborat teoria imigraţionistă — lipsa de mărturii scrise despre populaţia geto-dacică romanizată din Transilvania între secolele III—XII. Concepută, elaborată şi susţinută la un înalt nivel ştiinţific şi metodologic, această comunicare poate fi ofterată un model pentru ceea ce ar fi , să fie prezentat în cadrul fazei naţionale a acestei manifestări. (Facem această precizare fiindcă nu puţini dintre participanţi nu au înţeles necesarele disocieri între comunicare, conferinţă, dare de seamă sau raport de activitate). Punctul de vedere susţinut cu argumente ştiinţifice de profesorul Ioan Nistor, care a demonstrat că toponimul Ardeal a fost împrumutat de maghari din limba română, merită o discuţie mai amplă şi, în acest sens, susţinem, la rindu-ne, ideea publicării acestei comunicări intr-o revistă de specialitate pentru a putea fi discutată la acelaşi nivel de competenţă. Dăruit cu întreaga sa personalitate meseriei de profesor Ioan Nistor avansează ideea originii trace a unor hidronime ca Mureş, Criş, Timiş, Olt, Siret ş.a. ca noi argumente aduse împotriva tezei „vidului demografic“. Intre componentele patriotismului ca forma cea mai complexă de educaţie, cultivarea spiritului combativ, atitudinea hotărită împotriva neadevărului, a falsificării din ignoranţă sau rea voinţă, a imposturii şi pseudovalorii, a spiritului revoluţionar de promovare a noului şi valorii a fost tema a numeroase comunicări prezentate în cele două subsecţiuni da „Filosofie-economie-politică-educaţie“, a dezbaterilor, ce in unele momente au fost, ca ţinută, superioare comunicărilor. S-a impus ideea că, militantismul revoluţionar, atitudinea combativă trebuie să fie analizată cu mai multă responsabilitate în direcţia unei permanente conjugări a cunoaşterii cu valorificarea, finalizată în acţiunea practică. Interesantă prin felul în care face valorificarea tradiţiilor noastre filosofice a fost comunicarea profesorului Dănuţ Dumitru Ursache, din Piatra Neamţ, despre Lucian Blaga ca filosof al ştiinţei, centrată pe conceptul de experiment şi metodă experimentală. Acest gen de comunicări îndeplinesc dezideratul formulat de prof. univ. dr. Cării Mureşan, decanul facultăţii de istorie şi filosofie a Universităţii din Cluj Napoca, pentru care menirea unor asemenea manifestări trebuie să fie de a căuta si găsi forme adecvate de cercetare pentru invătămintul preuniversitar. în principal, aceste căi ar putea fi de cercetare ştiinţifică propriu-zisă şi de valorificare a experienţei pedagogice. Trifon Cărăuşu, inspector general în Ministerul Educaţiei şi învăţămîntului, considerînd că cele 26 de comunicări ale secţiei au fost tot atitea lecţii de istorie a pledat pentru o atitudine combativă, solid argumentată ştiinţific împotriva oricăror teorii denigratoare şi fixarea mai clară în conştiinţa tinerilor a locului si rolului poporului român in civilizaţia si cultura mondială. Lucrările prezentate în cadrul secţiei „Limbă şi literatură română“ au dat, parcă, substanţă concretă, cunoscutei metafore a lui Nichita Stănescu „limba este patria mea“. Fără a se ridica toate la nivelul unor autentice comunicări ştiinţifice, intervenţiile participanţilor au scos evidentă munca celui care este investit cu greaua misiune de a cultiva valoarea care esenţializează o bogată viaţă spirituală a poporului nostru. Reliefind valenţele educative ale predării limbii şi literaturii române, cu privire la epoca paşoptistă, conf. univ. dr. Georgeta Antonescu evocă faptul că „patriotismul paşoptist s-au distins prin totala sinceritate a convingerilor nu arareori cu renunţarea la o carieră de savant sau artist de care mulţi dintre paşoptişti ar fi fost capabili, dacă şi-ar fi putut îngădui răgazul de a răspunde unei adevărate dedicări specializate“. Fără a fi consacrate unor teme fundamentale, alte comunicări au urmărit să sublinieze inepuizabila capacitate de cultivare a iubirii de neam si de tară a întregii literaturi române atit in cadrul activităţilor şcolare cit si extraşcolare. O menţiune specială se cuvine a fi făcută pentru activitatea colectivului redacţional de la Liceul industrial „Unirea“ din Focşani, care editind „Revista noastră“ face un meritoriu act de cultură. Profesorul Florea Firan, de la Liceul de filologieistorie din Craiova, l-a prezentat pe Ioan Inocenţiu Micu Claim precursor al Scolii Ardelene ca autor al primei antologii (necunoscută pină acum) de proză clasică latină din literatura noastră, rod al unor interesante investigaţii personale, in sine cu valoare educativă. In secţiunile de matematică-fizică, chimie-biologie, geografie, agricultură, limbi moderne, învăţămînt artistic şi arhitectură, discipline de specialitate şi instruire practică, profesorii din învăţămîntul de toate gradele au arătat cit de cuprinzătoare poate fi sfera educaţiei patriotice şi revoluţionare, atunci cînd este înţeleasă dintr-o profundă conştiinţă a îndatoririlor de profesori. Prof. univ. dr. Ioan Muntean, arătînd că unui matematician îi sunt specifice abilitatea de a demonstra, cultura matematică, aptitudinea de a sintetiza şi capacitatea de a comunica a enumerat multiplele virtuţi educative ale matematicii şi rolul lor în formarea unei modalităţi de gîndire şi comportament. Să adăugăm că reuşita unor lecţii de matematică este asigurată şi de contribuţia pe care au adus-o oameni de ştiinţă şi cercetătorii români, succesele obţinute de elevii şi studenţii români la olimpiadele internaţionale. (Urmare firească a interesului pentru valoarea cercetării româneşti de matematică, Societatea americană de matematică a editat — şi apoi reeditat — un dicţionar matematic român-englez, însoţit de o scurtă gramatică a limbii române.) Educaţia pentru performanţă poate avea efectul unei reacţii în lanţ, atunci cînd este făcută cu compentenţă şi responsabilitate. Cu ani în urmă, Ioan Kosztin era unul dintre premiaţii noştri la Olimpiadele internaţionale, astăzi este profesor la Liceul „E. Gajdu“ din Oradea şi comunicarea susţinută a fost una dintre cele mai comentate cită vreme, înţelegind spiritul revoluţionar exprimat la cote maxime în ştiinţă, a încercat adoptarea acestei idei la catedră, folosind calculatorul electronic în predarea orelor de fizică. Dintr-o perspectivă interdisciplinară profesorii Marcela Popescu, Carmen Georgescu, Aurel Săseanu şi Constantin Picu din Craiova au făcut o demonstraţie de virtuozitate şi o caldă pledoarie pentru folosirea informaticii în procesul instructiv-educativ. Entuziasmul lor nu era doar cel al virstei de stagiari aproape —, ci acela al încrederii în eficienţa tehnologiilor informaticii, dublat de o conştiinţă lucidă a limitelor cel puţin actuale. Marele număr de comunicări abordînd atîtea aspecte ale educaţiei patriotice şi spaţiul destul de restrins pe care îl avem ne fac să păcătuim la rindu-ne cu ceea ce pe drept s-a remarcat la secţia de invăţămînt artistic şi arhitectură. Este vorba de nedreapta marginalizare a disciplinelor artistice în cadrul procesului instructiv-educativ, discipline pe care Gheorghe Vitanidis le consideră, justificat, ca fundamentale pentru educarea viitorilor cetăţeni. Fireşte, s-ar putea obiecta că acest gen de educaţie se face in cadrul Festivalului naţional „Cîntarea României“, dar o astfel de obiecţie este numai parţial îndreptăţită. Parţial, pentru că fireşte acest mare festival este o şcoală naţională de creaţie culturală şi ştiinţifico-tehnică, dar nu poate înlocui, ci doar completa procesul instructiv-educativ. Comunicările au demonstrat cu prisosinţă această idee şi am aminti doar „Idealul de unitate naţională a românilor oglindit in muzică“ susţinută de Cristina Monica Bota din Zalău, „Educaţia patriotică prin orele de educaţie artistico-plastică“ a lui Nicolae Cărbunean din Galaţi, şi toate celelalte. „Cu adevărat se poate spune că este timpul ca educaţia patriotică să fie gîndită ca o acţiune integrată, cum sublinia Gheorghe Vitanidis, în care să-şi găsească locul şi rolul potrivit limba şi literatura naţională şi universală, matematica, fizica, chimia, biologia, desenul, muzica, toate artele şi sportul. A PATRIEI CINSTIRE cea rhais înaltă misiune formativă a educatorilor Metode şi tehnici didactice în primul rind la istorie, limbă, literatură... dar şi la matematică, fizică, chimie, biologie, arte ION JALEA: Decebal ŞTEFAN CEL MARE - monument de Eftimie Bârleanu Exigenţă, răspundere, realizări PENTRU a avea o imagine reală a exigenţei care a tutelat fazele premergătoare ale acestei manifestări să luăm ca etalon de competenţă şi răspundere simpozioanele, conferinţele şi mesele rotunde organizate în luna martie la Universitatea din Cluj-Napoca şi o facem pentru că foarte multe dintre comunicările prezentate atunci au putut fi auzite şi la Piatra Neamţ. Patriotismul revoluţionar are astăzi dimensiuni cu totul noi şi superioritatea lui se degajă din principiul formulat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în virtutea căruia dacă ne propunem transformarea societăţii noastre trebuie, mai întîi, să transformăm omul, să cunoaştem cit mai mult din tainele naturii şi să le transformăm, să transformăm conştiinţa omului. Procesul educaţional trebuie să realizeze o osmoză între componentele intelectuale, afective şi voliţionale, o unitate dinamică între ştiinţă şi conştiinţă, ceea ce presupune o strategie educaţională care să realizeze unitatea prin diversitate conducînd la o integrare creatoare imediată a tinerilor în viaţa socială. Realizînd unitatea dintre conştiinţă şi comportament, educaţia patriotică are în vedere concomitenta modernizare a şcolii şi a ţării şi sub acest aspect nu există practic nici o disciplină care să nu fie sub incidenţa cultivării sentimentului şi conştiinţei revoluţionare. Modernizarea înseamnă, cum subliniază conf. univ. Ion Almaş, creaţia de vîrf in toate domeniile vieţii sociale. în toate compartimentele culturii şi implicate sunt cu deosebire ştiinţele socio-umane înţelese ca forme fundamentale de cunoaştere. Caracterul revoluţionar al ştiinţei se manifestă şi in marea capacitate a ei de a fi critică şi autocritică întru adevăr şi împreună cu adevărul, ştiinţa fiind cel mai pilduitor model care să orienteze si controleze ritmul progresului. Transpunerea limbajului politic în limbaj psihopedagogic face, după lect. univ. Vasile Preda, să se vorbească şi să se acţioneze în sensul formării de atitudini şi convingeri, comuniste de o largă deschidere spre nou, spre progres, un stil cognitiv şi praxiologic flexibil, bazat pe o gîndire divergentă, anticipativă, inovatoare. Mijlocul cel mai eficient de educare a tineretului in spiritul dragostei de patrie, al promovării noului purtător de progres este, fără îndoială, integrarea invătămîntului cu cercetarea si producţia si în comunicare lor prof. univ. dr. Ilie Duvlea 8 CONTEMPORANUL în pregătirea ediţiei viitoare MAI TOŢI PARTICIPANŢII la actuala fază a manifestării ştiinţifice-metodice „Creativitate şi eficienţă în invăţămînt“, consacrată educaţiei patriotice şi revoluţionare în întreg sistemul invăţămîntului nostru au putut constata o sigură creştere calitativă faţă de ediţiile trecute. Analizînd însă, fie şi foarte sumar această ediţie, din perspectiva exigenţelor prezente şi viitoare să transcriem cîteva dintre propunerile formulate, convinşi de utilitatea lor şi de faptul că vor fi receptate de organizatorii ediţiei a patra. Prof. univ. dr. Camil Mureşan a insistat ca pe viitor, organizatorii să insiste pe originalitatea comunicărilor, care să reprezinte efectiv rodul unor cercetări personale de specialitate sau metodologice. S-a observat şi o anume disproporţie în ceea ce priveşte reprezentarea judeţelor, fapt ce atrage atenţia asupra unor inegalităţi în pregătire sau de mobilizare a tuturor cadrelor didactice. In acelaşi sens, se poate face mai mult în direcţia confruntării de opinii pentru că idealul pentru asemenea manifestări nu este „redarea“, „transmiterea“, ci formarea şi exersarea creatoare a gîndirii receptive la nou şi valoare autentică. Dintr-o aceeaşi perspectivă prof. univ. dr. Cameluţa Beldie, rector al Institutului Politehnic Iaşi, a pledat, printre altele, pentru elaborarea unei metodologii a temelor de creaţie, gradate după formele şi nivelul şcolii astfel incit ele să satisfacă exigenţele ştiinţifice şi educative. „Scopul principal al acestor simpozioane — afirmă prof. univ. dr. George Văideanu — rămîne acela de a-i identifica, a facilita comunicarea şi a-i stimula pe inventatori. Sub acest aspect la Piatra Neamţ a fost un prilej binevenit de analiză şi dezbatere a unor teme fundamentale şi felul în care pot fi validate anumite metode şi mijloace de invăţămint, într-un efort de abordare interdisciplinară“. S-a vorbit de „creaţia spontană“ din şcoli şi poate de aceea o atenţie deosebită trebuie acordată elaborării unei metodologii şi deontologii a cadrelor didactice. Să reţinem că multe din carenţele de ordin metodologic işi au cauza în nu îndeajuns de suficienta pregătire pedagogică a viitorilor profesori ceea ce, aşa cum s-a spus, face imperativ necesară o reconsiderare a pregătirii de acest fel, cel puţin la înălţimea celei de specializare. Cu siguranţă formarea şi meţinerea unui înalt nivel de competenţă — cu dublu profil de specialist şi pedagog — cere din ce în ce mai mult timp, dar „menţinerea în curs a performanţelor“ face ca perfecţionarea continuă să incite la autoperfecţionare. Este ponta şi ideea esenţială pentru o emblemă posibilă a acestei ediţii a manifestării „Creativitate şi eficienţă în învăţămînt“, în conceperea căreia organizatorii au dat cea mai cuprinzătoare şi exactă accepţiune a educaţiei patrotice, revoluţionare în virtutea căreia profesorii sunt cele dintii modele de personalităţi angajate în istoria de mîine a ţării, în procesul de edificare a celei mai umane societăţi — comunismul de omenie. Elena SOLNNCA ---------------------------CONTEMPORANUL 9