Contemporanul, ianuarie-iunie 1987 (nr. 1-26)

1987-06-26 / nr. 26

C­onsacrata tuturor celor care îşi dedică viaţa educaţiei, „Ziua învăţătorului“ aduce cu ea fiorul nostalgiilor şi puterea cea mare a speranţei, a încrederii în tot ceea ce a însemnat, înseamnă şi va însemna şcoala — ca factor de cultură şi civili­zaţie, ca permanenţă în care trecutul asi­milat de prezent dă strălucire viitorului. Cum fiecare dintre noi a fost discipol, nu fiecare însă dascăl, ne îndreptăm gîndu­­rile noastre o cuvenită cinstire spre cei care ne-au purtat cu grijă şi dragoste paşii în orizontul cunoaşterii mereu şi mereu deschis în faţa noastră , spre cei care ne-au învăţat, zborul , cutezător spre înălţimile cele­ fără de sfirşit ale­ creaţiei.’ Le datorăm lor toate împlinirile noastre, ştiind că pentru neîmpliniri sîntem răs­punzători ; datorăm şcolii deci tot ceea ce sîntem, ce vom fi şi poate chiar mai mult, tot ceea ce am fi putut fi , iar şcoala înseamnă profesorii ei.. Fie şi numai din aceste raţiuni, des­făşurarea la Piatra Neamţ a fazei naţio­nale a celei de a treia ediţii a manifes­tării metodico-ştiinţifice Creativitate şi eficienţă în învăţămînt cu tema Educaţia patriotică, militant-revolu­ţionară a pre­şcolarilor, elevilor şi studenţilor în pro­cesul instructiv-educativ . Căi şi mijloa­ce de realizare, în preajma „Zilei învă- * ţătorului“ a oferit, din multe puncte de vedere, un model pentru felul în care slujitorii şcolii îşi înţeleg misiunea socială ca o adevărată misiune istorică, adică moştenitoare a unor valoroase tradiţii şi deplin răspunzătoare pentru felul în care modelează zi cu zi, în fiecare elev sau student imaginea viitorului. Mai întîi pentru felul în care a fost concepută de organizatori — Ministerul Educaţiei şi Invăţămîntului, Comitetul Uniunii Sindi­catelor din învăţămînt, Ştiinţă, Cultură, Poligrafie, Presă şi Edituri, Inspectoratul şcolar al judeţului Neamţ şi Consiliul judeţean al sindicatelor Neamţ — într-o viziune sistemică în care s-au articulat firesc caracterul de cercetare, creaţie cu cel metodologic, aşa cum se manifestă pe tot parcursul procesului in­structiv-edu­­cativ şi, fapt demn de remarcat, în toa­te disciplinele de învăţămînt. Timp de două zile, la Piatra Neamţ, învăţătorii şi profesorii care au ajuns la faza naţională a acestei manifestări au ilustrat un adevăr ce dă tărie credinţei noastre în viitor — profesorul este, poate şi trebuie să fie, intelectualul de mare cuprindere în a cărui activitate se împle­tesc strias cercetarea şi capacitatea de a transmite cunoştinţe, de a forma carac­tere, de a oferi modele şi idealuri de de­venire, într-un fel sau altul, aceste pla­iuri ni-i amintesc pe Miron Costin şi Grigore Ureche, pe Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Alecu Russo, pe Mihai Eminescu şi Ion Creangă, pe Ion Luca Caragiale, pe Mihail Sadoveanu. Tot pe aceste meleaguri aveau să funcţioneze pri­mele şcoli „de chilii“ cum le numea Nicolae Iorga încă din secolele XIV şi XV, pentru a enumera doar cîteva re­pere cu nestinse ecouri în sufletul şi mintea fiecăruia dintre noi. A contri­buit la aceasta şi atmosfera acestei vechi vetre de civilizaţie şi cultură, unde parcă respiri Istorie — să consemnăm fugar că aici a fost imprimată prima traducere în limba română a Descrierii Moldovei de Dimitrie Cantemir, că aici s-a păstrat cea mai veche bibliotecă din Moldova — şi nu poţi fi decît la înăl­ţimea înaintaşilor ce ne stau în faţă mereu şi mereu amintindu-ne de unde venim, cine sîntem şi încotro avem da­toria să ne îndreptăm. In climatul de efervescenţă socio-poli­litică in care întregul popor se pregă­teşte să întimpine Conferinţa Naţională a partidului, judeţul Neamţ este, aşa cum l-a înfăţişat tovarăşa Maria Gheor­­ghe, prim-secretar al Comitetului jude­ţean de partid, preşedinte al Comitetu­lui executiv al Consiliului popular ju­deţean, angajat in procesul de înfăp­tuire a sarcinilor, care îi revin din pla­nul de dezvoltare economico-socială din acest an şi cincinal. Spunea Adriana Cristina Gagiu, inspector şcolar gene­ral, reperele istorice, geografice, cultu­rale şi socio-economice ale „Moldovei de sus“ reprezintă „nu numai un cadru, ci şi un mijloc de adîncă înrîurire patriotică şi revoluţionară, educatorul devenind mediator între energiile conferite de a­­cest univers şi spaţiu afectiv, moral, vo­liţional, educativ al fiecărui tînăr în parte“. Marile cetăţi industriale de la Bi­­caz, Săvineşti, Roznov şi Roman, agricul­tura în plin proces de modernizare, im­punătoarele edificii de învăţămînt, noile cartiere şi noua înfăţişare a satelor, ma­rile transformări înnoitoare ale Epocii Nicolae Ceauşescu fac ca tinerii să aibă plenar conştiinţa „că trăiesc un timp eroic, care îşi are calendarul său politic, istoric, civic, cultural, ale cărui file sunt marcate zi de zi cu noi fapte de muncă şi creaţie.“ Vorbind despre rolul şi importanţa a­­cestei manifestări tovarăşa Radu Mocanu, adjunct al ministrului educaţiei şi învă­­ţămîntului, a subliniat inaltul nivel de exigenţă care a caracterizat fazele pre­mergătoare ale acestei manifestări. La faza de masă au participat 56.100 cadre didactice (faţă de 38.415 la faza prece­dentă) prezentind 48.597 de comunicări şi 15 473 mijloace de învăţămînt, din care pentru faza naţională au fost selectate 11 000 de comunicări şi prezentate — în cele 13 secţiuni — doar 292 dintre ele, iar cele mai bune mijloace de învăţămint ale profesorilor şi elevilor, dovedind cu­noaştere şi ingeniozitate au fost prezen­tate în cadrul a două expoziţii — una na­ţională şi cealaltă judeţeană. In anul tre­cut, cadrele didactice din invăţămîntul superior au contribuit la soluţionarea unor importante obiective nominalizate în Planul naţional unic de dezvoltare , 1 123 obiective în coordonare, 502 în co­laborare şi 3 300 din planul unor minis­tere şi instituţii centrale şi locale. Din cele 600 de invenţii şi inovaţii prezen­tate la saloanele organizate de OSIM la Satu Mare, Bacău, Sibiu, Iaşi, Rîmnicu Vîlcea 171 au fost premiate. Sunt cifre care oferă o măsură exactă a potenţialu­lui creator existent în şcoala românească. Prof. dr. Elena Bărbulescu, inspector şco­lar general al judeţului Olt a prezentat, în şedinţa de deschidere, contribuţia ca­drelor didactice din această parte a ţării la înfăptuirea sarcinilor ce revin şcolii de toate gradele din documentele celui de al XIII-lea Congres, al partidului, ale Congresului ştiinţei şi învăţămîntului, din orientările şi indicaţiile tovarăşului Nicolae Ceauşescu privind educarea pa­triotică şi revoluţionară a tineretului şco­lar , prezentare a cărei valoare s-a consti­tuit ca un bun temei pentru schimbul de idei şi experienţă didactică şi ştiinţifică desfăşurat pe parcursul acestei manifes­tări ştiinţifice. Montajul literar prezentat de elevii Liceului agroindustrial din Scorniceşti, ale cărui text şi regie au fost semnate de profesoara Elena Bărbulescu a avut valoarea unui simbol al istoriei de ieri şi de azi a României, care în Epoca Nicolae Ceauşescu a scris pagini de mă­reţie fără de egal, deschizînd perspecti­vele împlinirilor viitoare cu care cei mai tineri fii ai patriei vor cinsti patria străbună. (rector) şi conf. univ. dr. Păun Otiman au prezentat pe larg cum se realizează acest lucru la Institutul agronomic din Timişoara. Am urmărit cu deosebit inte­res această comunicare, dorind să cunoaş­tem cele mai recente realizări de aici, intrucît noua revoluţie agrară presupune, în primul rind, o înaltă conştiinţă a spe­cialiştilor şi viitorilor specialişti, care trebuie să fie buni tehnologi, conducă­tori, organizatori, dar şi psihologi, dascăli şi oameni politici. O noutate în domeniul pregătirii aces­tor specialişti o constituie introducerea sistemelor pluritehnologice ca staţii pilot DACA VOM CONSIDERA procesul educativ ca proces de predare-învăţare, un proces de comunicare deci, cu deco­dificări si codificări ale mesajelor atunci apare cu necesitate formarea unui climat de cooperare care, după Cornelia Maria Bârliba are, in principiu, o dimensiune teoretico-metodologică si o alta politică a modelului educaţiei româneşti ca parte integrantă a politicii partidului de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvol­tate. „Educaţia patriotică, militant revo­luţionară a tineretului patriei noastre este o consecinţă şi o premisă a noului tip de societate : ea nu se reduce numai la cunoaşterea istoriei, ci presupune va­lorizarea actelor istorice, o atitudine an­gajată.“ Modelele educaţionale trebuie să răspundă activizării morale si politice in condiţiile în care specializarea, excesivă uneori, nu poate fi suficientă pentru formarea unui ideal socio-uman. Teza formulată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în virtutea căreia „tineretul este însuşi viitorul naţiunii“ are numeroa­se implicaţii educative permanente, în­deosebi în pregătirea morală, politico­­ideologică în spiritul valorilor patriotis­mului, angajării militant-revolutionare in activitatea viitoare. Transmiţătoare a celor mai valoroase tradiţii de ştiinţă şi cultură, şcoala se adaptează permanent ritmului înnoitor declanşat de revoluţia ştiinţifică, tehno­­logică-industrială. Aceasta a determinat un fel de criză resimţită mai ales la ni­velul învăţămîntului superior, ceea ce l-a determinat pe Petre Botezatu, personali­tate reprezentativă a Universităţii ieşene, să vorbească de existenta a două legi — legea decalajului intre revoluţia stiinti­­fico-tehnică si transformarea (mai lentă) a mentalităţilor si legea distorsiunii in­formaţionale în virtutea căreia exactita­tea transmiterii mesajului este direct proporţională cu gradul de cultură al purtătorului şi invers proporţională cu starea sa de tensiune afectivă. „Incultura face dificilă, dacă nu chiar imposibilă receptarea corectă a mesajului ştiinţific.“ Teodor Dima, citind pe profesorul său, afirmă că in invăţămîntul superior tehni­cile metodice nu pot fi atinse simultan, ceea ce determină apariţia unei antinomii a accesibilităţii între intuitiv si structu­ral si o a doua a structurării, conturîn­­du-se concluzia că „numai elementele asociate in sisteme sînt trainice si eficace“. In aceste condiţii cum poate fi optimi­zat procesul de predare-învăţare ? Stere Bara a surprins multitudinea caracteristi­cilor de personalitate folosind o baterie complexă de teste pentru o cit mai bună cunoaştere a particularităţilor biologice, psihologice şi socio-culturale ale studen­ţilor prin metoda autocunoaşterii şi auto­aprecierii în scopul unei repartizări op­time pe grupe de învăţămînt şi în cămin. Cunoaşterea temperamentului­­foarte in­unde se pot testa rezultatele din cerce­tarea ştiinţifică desfăşurată de profesori şi studenţi. Rezultatele sunt pe măsura eforturilor şi ele au fost validate ca per­formanţă prin acordarea titlului de „Erou al noii revoluţii agrare“ acestei Staţiuni didactice experimentale a Institutului ca şi a altor trei titluri pentru producţiile de porumb boabe, soia şi orz. Activitatea de cercetare şi creaţie a cadrelor didac­tice din Timişoara a fost recunoscută, numai în ultimul an prin acordarea de premii speciale ale Academiei R.S.R., brevete de invenţie situate pe primele locuri la saloanele naţionale de inventică. „NU SE POATE vorbi de educaţia pa­triotică socialistă fără cunoaşterea şi cin­stirea trecutului, a muncii şi luptei înain­taşilor noştri. Avem un trecut glorios, care reprezintă cea mai preţioasă moşte­nire a poporului nostru“ , sublinia tova­răşul Nicolae Ceauşescu. Deschizînd dis­cuţiile în cadrul secţiei de istorie, prof. univ. Gh. Ioniţă a vorbit despre lărgi­mea de orizont a cercetării şi predării acestei discipline ştiinţifice conferită de teresante corelaţiile dintre temperament şi grupa sanguină­ creează mai multe po­sibilităţi de realizare a performanţelor profesionale, şi de aici noi argumente pentru un mai mare optimism educaţio­nal.­­Astfel, pentru a da doar un exem­plu, melancolicul trebuie să fie înţeles nu numai ca fire retrasă, ci şi ca o persona­litate înzestrată cu o mare putere de mun­că şi poate obţine rezultate dintre cele mai bune). Dar.......pentru aceasta educa­torii trebuie să dovedească mai multă pasiune, dragoste şi pricepere. Pedagogia universitară — şi nu numai ea am adău­ga noi — înţeleasă nu ca discipli ci ca stil de muncă este solicitată să­­meze la studenţi, indiferent de temperament, simţul răspunderii, disciplinei, ordinii şi punctualităţii“. Un interes deosebit a stîrnit lucrarea lui Ion Moraru, care a prezentat rezulta­tele unui experiment de tip creativ, bazat pe metoda brain-storming-ului. Obiecti­vul urmărit a fost formarea unor deprin­deri în folosirea metodei Osborn şi exer­sarea spiritului inventiv în scopul parti­cipării directe la rezolvarea unor proble­me tehnologice de specialitate. Nu vom prezenta pe larg etapele experimentului dar reţinem ideea cu gîndul la o posibilă generalizare a metodelor moderne de sti­mulare a spiritului creativ. In radiografia personalităţii, pregătirea şi perfecţionarea profesională, cultivarea dorinţei de perfecţionare, a creativităţii sunt componente fundamentale, ceea ce presupune implicarea tuturor discipline­lor. Problematica procedurii interdiscipli­­nare se impune, aşa cum au reliefat M. Amironesei, M. Cătărău, Crina Lupu Bratiloveanu, cu acuitate sporită dată fiind complexitatea acţiunii umane, ca teorie şi practică, confruntarea cu proble­me globale sau în curs de globalizare, pentru a enumera doar două dintre moti­vele principale care atestă fm­inţa ei în cadrul învăţămîntului. Din pă­i, inter­­disciplinaritatea este înţeleasă ades ca „tendinţa de transfer a informaţiei intre teritorii limitrofe sau etaje ale ştiinţei, ca împrumuturi de metodologii sau teh­nologii de cercetare“ si autorii vorbesc de „necesitatea constituirii unei noi logici a descoperirii si aplicării, a deschiderii re­ciproce a domeniilor ştiinţei“. In aceeaşi ordine de idei s-au remarcat si alte co­municări ai căror autori au proiectat so­luţii specifice privind integrarea diferite­lor discipline de învăţămînt într-o con­cepţie unitară despre muncă şi viaţă, care să fie aceea a materialismului dia­lectic si istoric, a socialismului ştiinţific. Modernizarea, principiu-fortă al invă­­ţămîntului, conditia sine Qua non a efici­entei lui, îndeamnă situarea pe poziţiile de avangardă din stiintă si tehnică fără a uita însă nici o clipă ceea ce este o sub­stanţă valorică in toate disciplinele uma­ne, în artă, in filosofie. Congresul al IX-lea al partidului. „Cu adincă recunoştinţă dorim să subliniem apăsat că de marile îndreptări in con­ceperea rolului istoriei a avut si are a beneficia, în primul rind, predarea isto­riei in tara noastră de toate gradele pen­tru că, din 1965 încoace — oriunde in tara noastră se face istorie asa cum a fost ea — întiiul mare si adevărat profesor de istorie al naţiunii, al nostru, al tuturor este tovarăşul Nicolae Ceauş­eseu, secre­tarul general al partidului, preşedintele României socialiste“. Comunicările pre­zentate in această secţie s-au situat, aproape în totalitatea lor, la înălţimea exigenţelor formulate de legea de aur a istoriei — respectarea adevărului, ele constituind fie contribuţii de cercetare istorică, fie aporturi personale la trans­formarea lecţiei de istorie intr-o adevă­rată lecţie de patriotism. Pentru profe­sorul Gh. Borovină, de la Liceul peda­gogic­­Ploieşti, îmbinarea armonioasă dintre lecţiile din manualul de speciali­tate şi cunoaşterea evenimentelor istorice locale este cu atit mai necesară într-un liceu in care se pregătesc viitorii învăţă­tori.­ Este aici, poate locul­ cel mai priel­nic afirmării iniţiativei profesorului şi învăţătorului şi astfel au înţeles să pro­cedeze învăţătoarea Valerica Răducu, profesorii Florena Chiujdea-Făgăraş, Ghiţă Nazarie-Galaţi, Dan Păcală-Alba Iulia, Florica Fluieraş din Aleşd, Bihor, Dieter Nowak din Sibiu, Marin Cristian din Călugăreni — jud. Giurgiu, Ana Lă­­cătuşu din Piatra Neamţ s.a.­­Intre datoriile profesorilor de istorie se numără împreună cu aceea de a în­văţa trecutul neamului, combaterea teo­riilor şi afirmaţiilor defăimătoare despre unele momente importante din istoria noastră, teorii care denigrează adevărul, o datorie împlinită de profesorii Felicia Negru şi Valentin Lupu care au susţinut comunicarea „Contribuţia sistemului de lecţii «Formarea poporului român şi a limbii române» la accentuarea caracteru­lui militant patriotic al predării — învă­ţării istoriei patriei“ concretizată în com­baterea teoriei imigraţioniste. Caracterul personal al acestei comunicări se degajă din alegerea modalităţii de predare, respec­­organizarea unei lecţii creativ-operativ­­e prin dezbaterea pe bază de docu­mente şi problematizare. Obiectivele ope­raţionale ale lecţiei s-au constituit in demonstrarea argumentată a netemeini­ciei teoriei imigraţioniste (roesleriene), prin combaterea fiecăreia dintre afirma­ţiile ei, orientate de şapte întrebări cu caracter problematizat. In concluzie, au­torii subliniază, întemeiat că „nu trebuie să ingorăm teoriile reacţionare referitoare la istoria patriei noastre, ci trebuie să le combatem, realizînd, prin aceasta, o mai profundă educaţie patriotică.“ Trecerea de la istorie la limbă şi lite­ratură este facilitată de comunicarea­­semnată de profesorul Ioan Nistor de la­­ Liceul industrial nr. 3 din Alba Iulia, care­­a îmbinat rezultatele cercetărilor proprii de istorie a limbii (de fonetică istorică in special) cu aspecte de metodologie. Atenţia lui, a fost, firesc, concentrată pe „problema transilvană“ şi îndeosebi pe unul dintre „argumentele“ roeslerienilor si n­eoroeslenienilor in temeiul căruia s-a elaborat teoria imigraţionistă — lipsa de mărturii scrise despre populaţia geto-da­­cică romanizată din Transilvania între secolele III—XII. Concepută, elaborată şi susţinută la un înalt nivel ştiinţific şi metodologic, această comunicare poate fi of­terată un model pentru ceea ce ar fi ,­ să fie prezentat în cadrul fazei naţionale a acestei manifestări. (Facem această precizare fiindcă nu puţini dintre participanţi nu au înţeles necesarele diso­cieri între comunicare, conferinţă, dare de seamă sau raport de activitate). Punctul de vedere susţinut cu argumente ştiinţi­fice de profesorul Ioan Nistor, care a de­monstrat că toponimul Ardeal a fost îm­prumutat de maghari din limba română, merită o discuţie mai amplă şi, în acest sens, susţinem, la rindu-ne, ideea publi­cării acestei comunicări intr-o revistă de specialitate pentru a putea fi discutată la acelaşi nivel de competenţă. Dăruit cu întreaga sa personalitate meseriei de pro­fesor Ioan Nistor avansează ideea ori­­­ginii trace a unor hidronime ca Mureş, Criş, Timiş, Olt, Siret ş.a. ca noi argu­mente aduse împotriva tezei „vidului de­mografic“. Intre componentele patriotismului ca forma cea mai complexă de educaţie, cultivarea spiritului combativ, atitudinea hotărită împotriva neadevărului, a falsifi­cării din ignoranţă sau rea voinţă, a im­posturii şi pseudovalorii, a spiritului re­voluţionar de promovare a noului şi va­lorii a fost tema a numeroase comunicări prezentate în cele două subsecţiuni da „Filosofie-economie-politică-educaţie“, a dezbaterilor, ce in unele momente au fost, ca ţinută, superioare comunicărilor. S-a impus ideea că, mili­tan­ti­smul­ revoluţio­nar, atitudinea combativă trebuie să fie analizată cu mai multă responsabilitate în direcţia unei permanente conjugări a cunoaşterii cu valorificarea, finalizată în acţiunea practică. Interesantă prin felul în care face valorificarea tradiţiilor noas­tre filosofice a fost comunicarea profe­sorului Dănuţ Dumitru Ursache, din Pia­tra Neamţ, despre Lucian Blaga ca filo­sof al ştiinţei, centrată pe conceptul de experiment şi metodă experimentală. Acest gen de comunicări îndeplinesc de­zideratul formulat de prof. univ. dr. Că­rii­ Mureşan, decanul facultăţii de istorie şi filosofie a Universităţii din Cluj Na­poca, pentru care menirea unor aseme­nea manifestări trebuie să fie de a căuta si găsi forme adecvate de cercetare pen­tru invătămintul preuniversitar. în prin­cipal, aceste căi ar putea fi de cercetare ştiinţifică propriu-zisă şi de valorificare a experienţei pedagogice. Trifon Cărăuşu, inspector general în Ministerul Educaţiei şi învăţămîntului, considerînd că cele 26 de comunicări ale secţiei au fost tot ati­­tea lecţii de istorie a pledat pentru o ati­tudine combativă, solid argumentată şti­inţific împotriva oricăror teorii deni­gratoare şi fixarea mai clară în conştiin­ţa tinerilor a locului si rolului poporu­lui român in civilizaţia si cultura mon­dială. Lucrările prezentate în cadrul secţiei „Limbă şi literatură română“ au dat, parcă, substanţă concretă, cunoscutei me­tafore a lui Nichita Stănescu „limba este patria mea“. Fără a se ridica toate la ni­velul unor autentice comunicări ştiinţifi­ce, intervenţiile participanţilor au scos­­ evidentă munca celui care este investit cu greaua misiune de a cultiva valoarea care esenţializează o bogată viaţă spiri­tuală a poporului nostru. Reliefind valen­ţele educative ale predării limbii şi li­teraturii române, cu privire la epoca pa­şoptistă, conf. univ. dr. Georgeta Anto­­nescu evocă faptul că „patriotismul pa­şoptist s-au distins prin totala sinceritate a convingerilor nu arareori cu renun­ţarea la o carieră de savant sau artist de care mulţi dintre paşoptişti ar fi fost ca­pabili, dacă şi-ar fi putut îngădui răgazul de a răspunde unei adevărate dedicări specializate“. Fără a fi consacrate unor teme funda­mentale, alte comunicări au urmărit să sublinieze inepuizabila capacitate de cul­tivare a iubirii de neam si de tară a în­tregii literaturi române atit in cadrul ac­tivităţilor şcolare cit si extraşcolare. O menţiune specială se cuvine a fi făcută pentru activitatea colectivului redacţional de la Liceul industrial „Unirea“ din Foc­şani, care editind „Revista noastră“ face un meritoriu act de cultură. Profesorul Florea Firan, de la Liceul de filologie­­istorie din Craiova, l-a prezentat pe Ioan Inocenţiu Micu Claim precursor al Scolii Ardelene ca autor al primei antologii (necunoscută pină acum) de proză clasică latină din literatura noastră, rod al unor interesante investigaţii personale, in sine cu valoare educativă. In secţiunile de matematică-fizică, chimie-biologie, geografie, agricultură, limbi moderne, învăţămînt artistic şi ar­hitectură, discipline de specialitate şi instruire practică, profesorii din învăţă­­mîntul de toate gradele au arătat cit de cuprinzătoare poate fi sfera educaţiei pa­triotice şi revoluţionare, atunci cînd este înţeleasă dintr-o profundă conştiinţă a îndatoririlor de profesori. Prof. univ. dr. Ioan Muntean, arătînd că unui matema­tician îi sunt specifice abilitatea de a de­monstra, cultura matematică, aptitudi­nea de a sintetiza şi capacitatea de a comunica a enumerat multiplele virtuţi educative ale matematicii şi rolul lor în formarea unei modalităţi de gîndire şi comportament. Să adăugăm că reuşita unor lecţii de matematică este asigurată şi de contribuţia pe care au adus-o oa­meni de ştiinţă şi cercetătorii români, succesele obţinute de elevii şi studenţii români la olimpiadele internaţionale. (Urmare firească a interesului pentru valoarea cercetării româneşti de mate­matică, Societatea americană de mate­matică a editat — şi apoi reeditat — un dicţionar matematic român-englez, înso­ţit de o scurtă gramatică a limbii româ­ne.) Educaţia pentru performanţă poate avea efectul unei reacţii în lanţ, atunci cînd este făcută cu compentenţă şi res­ponsabilitate. Cu ani în urmă, Ioan Kosztin era unul dintre premiaţii noştri la Olimpiadele internaţionale, astăzi este profesor la Liceul „E. Gaj­du“ din Ora­dea şi comunicarea susţinută a fost una dintre cele mai comentate cită vreme, înţelegind spiritul revoluţionar exprimat la cote maxime în ştiinţă, a încercat a­­doptarea acestei idei la catedră, folosind calculatorul electronic în predarea ore­lor de fizică. Dintr-o perspectivă inter­­disciplinară profesorii Marcela Popescu, Carmen Georgescu, Aurel Săseanu şi Constantin Picu din Craiova au făcut o demonstraţie de virtuozitate şi o caldă pledoarie pentru folosirea informaticii în procesul instructiv-educativ. Entuzi­asmul lor nu era doar cel al virstei­­ de stagiari aproape —, ci acela al încre­derii în eficienţa tehnologiilor informati­cii, dublat de o conştiinţă lucidă a limi­telor cel puţin actuale. Marele număr de comunicări abordînd atîtea aspecte ale educaţiei patriotice şi spaţiul destul de restrins pe care îl avem ne fac să păcătuim la rindu-ne cu ceea ce pe drept s-a remarcat la secţia de in­­văţămînt artistic şi arhitectură. Este vorba de nedreapta marginalizare a dis­ciplinelor artistice în cadrul procesului instructiv-educativ, discipline pe care Gheorghe Vitanidis le consideră, justifi­cat, ca fundamentale pentru educarea viitorilor cetăţeni. Fireşte, s-ar putea obiecta că acest gen de educaţie se face in cadrul Festivalului naţional „Cîntarea României“, dar o astfel de obiecţie este numai parţial îndreptăţită. Parţial, pen­tru că fireşte acest mare festival este o şcoală naţională de creaţie culturală şi ştiinţifico-tehnică, dar nu poate înlocui, ci doar completa procesul instructiv-edu­cativ. Comunicările au demonstrat cu prisosinţă această idee şi am aminti doar „Idealul de unitate naţională a români­lor oglindit in muzică“ susţinută de Cristina Monica Bota din Zalău, „Edu­caţia patriotică prin orele de educaţie artistico-plastică“ a lui Nicolae Cărbu­­nean din Galaţi, şi toate celelalte. „Cu adevărat se poate spune că este timpul ca educaţia patriotică să fie gîndită ca o acţiune integrată, cum sublinia Gheor­ghe Vitanidis, în care să-şi găsească lo­cul şi rolul potrivit limba şi literatura naţională şi universală, matematica, fi­zica, chimia, biologia, desenul, muzica, toate artele şi sportul. A PATRIEI CINSTIRE cea rhais înaltă misiune formativă a educatorilor Metode şi tehnici didactice în primul rind la istorie, limbă, literatură... dar şi la matematică, fizică, chimie, biologie, arte ION JALEA: Decebal ŞTEFAN CEL MARE - monument de Eftimie Bârleanu Exigenţă, răspundere, realizări PENTRU a avea o imagine reală a exi­genţei care a tutelat fazele premergă­toare ale acestei manifestări să luăm ca etalon de competenţă şi răspundere sim­pozioanele, conferinţele şi mesele rotunde organizate în luna martie la Universita­tea din Cluj-Napoca şi o facem pentru că foarte multe dintre comunicările prezen­tate atunci au putut fi auzite şi la Pia­tra Neamţ. Patriotismul revoluţionar are astăzi dimensiuni cu totul noi şi superio­ritatea lui se degajă din principiul formulat de tovarăşul Nicolae Ceauşescu în virtutea căruia dacă ne propunem transformarea societăţii noastre trebuie, mai întîi, să transformăm omul, să cu­noaştem cit mai mult din tainele naturii şi să le transformăm, să transformăm conştiinţa omului. Procesul educaţional trebuie să reali­zeze o osmoză între componentele inte­lectuale, afective şi voliţionale, o unitate dinamică între ştiinţă şi conştiinţă, ceea ce presupune o strategie educaţională care să realizeze unitatea prin diversitate con­­ducînd la o integrare creatoare imediată a tinerilor în viaţa socială. Realizînd uni­tatea dintre conştiinţă şi comportament, educaţia patriotică are în vedere conco­mitenta modernizare a şcolii şi a ţării şi sub acest aspect nu există practic­ nici o disciplină care să nu fie sub incidenţa cultivării sentimentului şi conştiinţei re­voluţionare. Modernizarea înseamnă, cum subliniază conf. univ. Ion Almaş, creaţia de vîrf in toate domeniile vieţii sociale. în toate compartimentele culturii şi implicate sunt cu deosebire ştiinţele socio-umane înţelese ca forme fundamentale de cunoaştere. Caracterul revoluţionar al ştiinţei se ma­nifestă şi in marea capacitate a ei de a fi critică şi autocritică întru adevăr şi împreună cu adevărul, ştiinţa fiind cel mai pilduitor model care să orienteze si controleze ritmul progresului. Transpu­nerea limbajului politic în limbaj psiho­pedagogic face, după lect. univ. Vasile Preda, să se vorbească şi să se acţioneze în sensul formării de atitudini şi convingeri, comuniste de o largă deschidere spre nou, spre progres, un stil cognitiv şi praxiolo­­gic flexibil, bazat pe o gîndire diver­gentă, anticipativă, inovatoare. Mijlocul cel mai eficient de educare a tineretului in spiritul dragostei de patrie, al promovării noului purtător de progres este, fără îndoială, integrarea invătămîn­­tului cu cercetarea si producţia si în comunicare lor prof. univ. dr. Ilie Duvlea 8 CONTEMPORANUL în pregătirea ediţiei viitoare MAI TOŢI PARTICIPANŢII la actu­ala fază a manifestării ştiinţifice-meto­­dice „Creativitate şi eficienţă în invă­­ţămînt“, consacrată educaţiei patriotice şi revoluţionare în întreg sistemul in­­văţămîntului nostru au putut constata o sigură creştere calitativă faţă de ediţiile trecute. Analizînd însă, fie şi foarte su­mar această ediţie, din perspectiva exi­genţelor prezente şi viitoare să tran­scriem cîteva dintre propunerile formu­late, convinşi de utilitatea lor şi de fap­tul că vor fi receptate de organizatorii ediţiei a patra. Prof. univ. dr. Camil Mureşan a insistat ca pe viitor, organi­zatorii să insiste pe originalitatea comu­nicărilor, care să reprezinte efectiv ro­dul unor cercetări personale de speciali­tate sau metodologice. S-a observat şi o anume disproporţie în ceea ce priveşte reprezentarea judeţelor, fapt ce atrage atenţia asupra unor inegalităţi în pregă­tire sau de mobilizare a tuturor cadre­lor didactice. In acelaşi sens, se poate face mai mult în direcţia confruntării de opinii pentru că idealul pentru aseme­nea manifestări nu este „redarea“, „transmiterea“, ci formarea şi exersarea creatoare a gîndirii receptive la nou şi valoare autentică. Dintr-o aceeaşi per­spectivă prof. univ. dr. Cameluţa Bel­die, rector al Institutului Politehnic Iaşi, a pledat, printre altele, pentru ela­borarea unei metodologii a temelor de creaţie, gradate după formele şi nivelul şcolii astfel incit ele să satisfacă exigen­ţele ştiinţifice şi educative. „Scopul principal al acestor simpozi­oane — afirmă prof. univ. dr. George Văideanu — rămîne acela de a-i identi­fica, a facilita comunicarea şi a-i stimula pe inventatori. Sub acest aspect la Pia­tra Neamţ a fost un prilej binevenit de analiză şi dezbatere a unor teme funda­mentale şi felul în care pot fi validate anumite metode şi mijloace de invăţă­­mint, într-un efort de abordare inter­­disciplinară“. S-a vorbit de „creaţia spontană“ din şcoli şi poate de aceea o atenţie deosebită trebuie acordată elabo­rării unei metodologii şi deontologii a cadrelor didactice. Să reţinem că multe din carenţele de ordin metodologic işi au cauza în nu îndeajuns de suficienta pregătire pedagogică a viitorilor profe­sori ceea ce, aşa cum s-a spus, face im­perativ necesară o reconsiderare a pre­gătirii de acest fel, cel puţin la înălţi­mea celei de specializare. Cu siguranţă formarea şi meţinerea unui înalt nivel de competenţă — cu dublu profil de spe­cialist şi pedagog — cere din ce în ce mai mult timp, dar „menţinerea în curs a performanţelor“ face ca perfecţionarea continuă să incite la autoperfecţionare. Este ponta şi ideea esenţială pentru o emblemă posibilă a acestei ediţii a ma­nifestării „Creativitate şi eficienţă în învăţămînt“, în conceperea căreia orga­nizatorii au dat cea mai cuprinzătoare şi exactă accepţiune a educaţiei patrotice, revoluţionare în virtutea căreia profeso­rii sunt cele dintii modele de personali­tăţi angajate în istoria de mîine a ţării, în procesul de edificare a celei mai umane societăţi — comunismul de ome­­­nie. Elena SOLNNCA ---------------------------CONTEMPORANUL 9

Next