Contemporanul, 2019 (Anul 30, nr. 1-12)
2019-08-01 / nr. 8
32 Evenimente culturale Trei veacuri de poveste despre muzică într-o expoziţie Muzeul Municipiului Bucureşti a organizat vernisajul expoziţiei tematice Mărturisiri despre muzică. Intimitate. Armonii. Tehnologie”, eveniment care a avut loc pe data de 23 iulie, ora 19.00, la Palatul Suţu (Bdul Ion C. Brătianu, nr. 2). Noul proiect expoziţional este asociat Festivalului Internaţional George Enescu, Ediţia 2019. Vizitatorii au fost invitaţi la un exerciţiu muzeal dedicat muzicii, menit să-i ajute să trăiască sincron nu mai puţin de trei veacuri de poveste, experimentând, ascultând şi cunoscând astfel producerea, captarea şi redarea sunetului în istorie. De la orchestra mecanică, folosită încă din veacul al XVIII-lea, la pick-up-ul şi magnetofonul adolescenţilor din anii 1970 sau 1980, până la device-urile de înaltă fidelitate ale viitorului, toate acestea, alături de multe alte surprize, au fost prezentate în două săli special amenajate la Palatul Suţu. Din panelul uriaş şi foarte variat al instrumentelor muzicale create în ultimii trei sute de ani a fost aleasă perspectiva unei antiteze dintre clasic şi foarte cunoscut, pe de o parte, şi tradiţional, aproape arhaic, pe de altă parte. Prelungirea anatomică a instrumentelor clasice poate fi considerată investiţia continuă, începând cu finalul secolului al XVIII-lea, în aparate care redau muzica. La început pe cilindru şi disc metalic perforat, trecând apoi prin aparatele cu acţiune mecanică, pe arc, pentru rotirea discului de ebonită (gramofon, gramolă, patefon etc.), până la apariţia primilor tranzistori şi dezvoltarea transmisiunilor radio, după Primul Război Mondial. In spaţiul expoziţional vizitatorii vor putea folosi un magnetofon Kashtan din 1983, un pick-up Tesla din 1985, dar şi o orchestră mecanică cu cilindru perforat de la începutul secolului al XIX-lea. Publicul s-a bucurat şi se va bucura de revizionarea unor excelente concerte din cadrul ediţiilor anterioare ale Festivalului George Enescu, pe ecranele a patru televizoare, dar vor fi şi o serie de căşti la care se vor putea asculta protagonişti ai unor diferite curente muzicale din anii 1960-1980. Atmosfera creată de muzică este prezentă prin imagini alegorice pe variate obiecte casnice, încă din secolele XVII-XVIII, cu precădere vesela din ceramică şi porţelan de producţie occidentală. Muzeul Municipiului Bucureşti oferă această poveste expoziţională pentru prima oară locuitorilor Capitalei, amintindu-le astfel că dincolo de confruntări cotidiene, competiţii profesionale sau nepotriviri de moment în alegerile noastre, rămâne undeva păstrată dorinţa de refugiu prin muzică. „Viaţa de acasă este fără încetare modelată de muzică. Intimitatea îşi are preferinţele ei muzicale. După cum studiul, distracţia sau relaxarea au portofoliul lor muzical. Iar dacă suprapunem cu varietatea vârstelor, culturilor, gusturilor, dorinţelor, tot ceea ce devenim şi ne defineşte pe măsură ce creştem şi facem alegeri, totul pare să fie însoţit de muzică, întreaga noastră viaţă, cu succesiunea vârstelor, pare să flaneze între andante, allegro sau maestoso. Un lucru este clar. Liniştea se dobândeşte prin muzică. Anxietatea se vindecă prin muzică. Fericirea este sunet, iar iubirea - cea dintâi cheie sol. Cu fiecare gamă trăită culegem sentimente, experienţe, dorinţe. Experimentăm şi trăim prin muzică, în muzică nu există inadecvare cu timpul trăit” - Adrian Majuru, manager al Muzeului Municipiului Bucureşti, curator al expoziţiei. Asocierea acestui experiment expoziţional inedit marca MMB cu Festivalul Internaţional George Enescu are loc pe fondul derulării ediţiei 2019 în Capitală. Pe întreaga perioadă a evenimentului, Bucureştiul devine destinaţia mondială preferată de iubitorii muzicii clasice. Este o vreme în care oraşul se conectează cu muzica, iar expoziţia Mărturisiri despre muzică. Intimitate. Armonii. Tehnologie” diversifică şi extinde această experienţă oferind o călătorie inedită pe care o propune prin trei secole de ascultare a muzicii la români. Intrarea la vernisaj este gratuită. Expoziţia este deschisă în perioada 23 iulie 2019 - 30 martie 2020. Eveniment organizat de Primăria Municipiului București prin Muzeul Municipiului București. □ CONTEMPORANUL IDEEA EUROPEANĂ Anul XXX ♦ Nr. 8 (809) ♦ 2019 Antologiile Contemporanul • Poemul lunii Alexandru Vlahuţă Unde nu sunt visătorii?... Nu ştiu, e melancolia secolului care moare, Umbra care ne îneacă la un asfinţit de soare, Sau decepţia, durerea luptelor de mai-nainte, Doliul ce se exală de pe-atâtea mari morminte, Răspândindu-se-n viaţă, ca o tristă moştenire, Umple sufletele noastre de-ntuneric şi mâhnire, Şi împrăştie în lume o misterioasă jale, Parc-ar sta să bată ceasul stingerii universale; Căci mă-ntreb, ce sunt aceste vaiete nemângâiate, Ce-i acest popor de spectri cu priviri întunecate, Chipuri palide de tineri osteniţi pe nemuncite, Trişti poeţi ce plâng şi cântă suferinţi închipuite, Inimi laşe, abătute, făr-a fi luptat vrodată, Şi străine de-o simţire mai înaltă, mai curată! Ce sunt braţele acestea slabe şi tremurătoare? Ce-s aceşti copii de ceară - fructe istovite-n floare?... Şi în bocetul atâtor suflete descurajate, Când, bolnavi, suspină barzii pe-a lor fire discordate, Blestemând deşertul lumii ş-al vieţii, în neştire, Când îşi scaldă toţi în lăcrimi visul lor de nemurire, Tu, artist, stăpânitorul unei limbi aşa divine, Ce-ai putea să ne descoperi, ca un făcător de bine, Orizonturi largi ş-atâtea frumuseţi necunoscute, Te mai simţi atras s-aluneci pe aceleaşi căi bătute, Să-ţi adormi şi tu talentul cu-al dezgustului narcotic, Ca în propria ta ţară să te-arăţi străin, exotic?... Cum, când eşti aşa de tânăr, e o glorie a spune C-ai îmbătrânit şi sila de viaţă te răpune, Că nimic pe lumea asta să te mişte nu mai poate, Că te-ai zbuciumat zadarnic şi te-ai săturat de toate? Ştii tu încă ce-i viaţa? Ai avut tu când pătrunde, Nu problemele ei vaste, încâlcite şi profunde, Dar un tremurat de suflet, licărirea ta de-o clipă, Când atâtea-ţi schimbă vremea c-o bătaie de aripă, In vertiginosul haos de privelişti, ce te-nşală, Sub imensa şi eterna armonie generală?... Eşti de-abia în pragul lumii. Ii-i aşa de sprinten gândul. Câte n-ar şti el să prindă în viaţă aruncându-l! Câte frumuseţi ascunse vi s-arată numai vouă, Fericiţi poeţi, natura, lumea pururea e nouă! Pe sub ochii tăi tablouri lunecă strălucitoare, Glasuri, şi colori, şi forme tu le laşi să se strecoare, Legănând a tale gânduri adormite, ca pe-o apă, Când atâtea adevăruri nerostite încă-ţi scapă! Ştiu. Am fost şi eu ca tine amăgit să cred că-n artă Pot să trec la nemurire cu revolta mea deşartă. Şi cu lacrimi stoarse-n silă nu mi-aş mai aduce-aminte -Am bocit şi eu... nimicuri, ce-mi păreau pe-atuncea sfinte!... Dar când m-am uitat în juru-mi s-am văzut că e o boală, Şi că toţi începătorii, de abia scăpaţi din şcoală, Ofiliţi în floarea vârstei de-un dezgust molipsitor, îşi zădărnicesc puterea, focul tinereţii lor, Ca să legene-n silabe, pe tiparele găsite, Desperări de porunceală şi dureri închipuite, Când am înţeles c-aceasta e o modă care soarbe Seva tinereţii noastre, am zis gândurilor oarbe, Ce-şi roteau peste morminte zborul lor de lilieci, Să s-abată lăsând morţii în odihna lor de veci, Şi din florile vieţii să aleagă şi s-adune In nepieritorul fagur adevăr şi-nţelepciune! Câte nu-s de scris pe lume! Câte drame mişcătoare Nu se pierd nepovestite, în năprasnica vâltoare A torentelor vieţii! Câţi eroi, lipsiţi de slavă, Nu dispar în lupta asta nesfârşită şi grozavă! Şi, sub vijelia soartei, câte inimi asuprite, Câţi martiri pe cari vremea şi uitarea îi înghite! Şi când lumea asta toată e o veşnică mişcare, Unde cea mai mică forţă împlineşte o chemare, Şi când vezi pe-ai tăi cum sufăr, cum se zbuciumă şi luptă In campania aceasta mare şi neîntreruptă, Tu, departe de primejdii, razna ca un dezertor, Să arunci celor ce-aşteaptă de la tine-un ajutor, Jalea şi descurajarea cântecului tău amar, Şi să-ţi cheltuieşti puterea celui mai de seamă dar, Ca să-i faci mai răi pe oameni, şi mai sceptici, şi mai trişti? Asta vi-i chemarea sfântă de profeţi şi de artişti?... Unde ni-s entuziaştii, visătorii, trubadurii, Să ne cânte rostul lumii şi splendorile naturii? Unde ni-s sămănătorii generoaselor cuvinte, Magii ocrotiţi de stele, mergătorii înainte, Sub credinţele sfărâmate şi sub pravilele şterse îngropând vechea durere, cu-al lor cântec să reverse Peste inimile noastre mângâiere şi iubire, Şi cuvântul lor profetic, inspirata lor privire, Valurile de-ntuneric despicându-le în două, Splendidă-naintea noastră să ne-arate-o lume nouă! 4