Contemporanul, 2020 (Anul 31, nr. 1-12)

2020-06-01 / nr. 6

Iunie 2020 Istorie urbană Maria-Camelia Ene Regina Maria a României. Rafinament şi eleganţă , strălucirea şi duritatea dia­mantului ea adaugă transparen­ţa cristalului, o inimă de aur şi o rezistenţă de fier”, spunea contele Saint-Aulaire, ambasadorul Franţei la Bucureşti, despre frumoasa, eleganta şi admirata Maria, Re­gina României. Apreciată ca o mare frumuseţe a vremii sale, părăseşte la vârsta de 17 ani Regatul Marii Bri­tanii şi al Irlandei pentru a se căsători cu Ferdi­nand, Principe Moştenitor al României. Această tânără ingenuă era nepoata Reginei Victoria şi a Ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei. Frumuseţea şi eleganţa Reginei Maria a României erau de notorietate, creând o puternică emoţie celor care o vedeau, fascinaţi de calităţile sale fizice şi caracteriale. Din aprecierile contem­poranilor, dar şi din jurnalul personal aflăm de preocupările Regina Maria pentru vestimentaţie. A considerat, din dorinţa de a fi o apariţie cât mai plăcută celor din jur, chiar şi supuşilor, că limba­ L Apreciată ca o mare frumuseţe a vremii sale, părăseşte la vârsta de 17 ani Regatul Marii Britanii şi al Irlandei pentru a se căsători cu Ferdinand, Principe Moştenitor al României. Această tânără ingenuă era nepoata Reginei Victoria şi a Ţarului Alexandru al II-lea al Rusiei ? Iul vestimentar o va susţine în acest sens. In Jur­nalul său se găsesc o serie de descrieri ale vesti­mentaţiei sale cu diverse prilejuri. Ştefania Dinu (Ciubotaru) ne povesteşte în articolul intitulat Vestimentaţia Reginei Maria din B.M.I.M (2003) despre festivităţile de încoronare ale Ţarului Ni­­colae II, prilej de care regina îşi amintea cu plă­cere: „Găteala cu care dobândii cel mai mare suc­ces era rochia şi lunga mantie de gală dăruită de regina Carmen Sylva, regina-poetă. Inspirată de vârsta mea fragedă, de părul meu bălai şi de ochii mei albaştri, hotărâse că trebuie să facă din mine o adevărată domniţă din basme; aşadar, porunci­se o rochie şi o manta regală cu trenă de Curte, amândouă cusute pe de-antregul cu ramuri de mă­ceşi şi cu mii de petale de trandafiri răspândite; până şi voalul ce purtam, sub o coroană alcătuită dintr-un cerc de diamante, era presărat cu petale de trandafir sălbatic; această rochie, lucrată în­­tr-una din şcolile noastre româneşti, mă prindea bine şi eram cât se poate de mândră de admiraţia ce stârneam”. Descrierea rochiei de mireasă pe care a pur­tat-o în ziua cununiei sale, la 10 ianuarie 1893, este emoţionantă. Acest eveniment a fost consi­derat de tânăra prinţesă ca unul ireal, mai ales că zorii zilei au venit cu dangătul clopotelor care anunţau nunta ei. „Prinţesa din vis purta o rochie albă din mătase grea reiată, cu fusta în formă de clopot şi mânecile exagerate de la începutul anilor ’90. Rochia era brodată cu perle şi bănuţi minus­culi din argint întrucât nu-i plăceau voalurile din dantelă i s-a permis să poarte unul de tul, prins de o diademă din diamante peste care era aşezată o coroniţă din flori de portocal. A fost singura conce­sie ce i s-a permis, în rest, ideile romantice ale lui Missy în legătură cu o vestimentaţie rafinată s-au topit în faţa preferinţei mamei sale pentru o cos­tumaţie greoaie. In memorii ea s-a descris drept o „fetiţă subţire şi fără forme, cu părul foarte blond, ondulat­­ la Regina Alexandra, pieptănat cumin­te pe frunte”, spunând că „i-a lipsit demnitatea necesară pentru a face faţă ocaziei şi greutăţii ex­cesive a veşmintelor”. încă de la venirea sa în România, încântă­toarea şi fragila prinţesă Maria a căutat să fie în pas cu moda vremii. Trebuie amintit că la 1893 stilul artistic vestimentar purtat de elitele eu­ropene era stilul Art Nouveau. Mânecile à gigot, talia strânsă şi pălăria cu boruri generoase erau doar câteva caracteristici ale toaletelor timpului. Astfel, Regina Maria menţionează în scrierile sale despre preocupările vestimentare ale ei şi ale so­rei sale, Ducky, cum că aveau întotdeauna grijă ca rochiile, mantalele şi umbrelele să alcătuiască împreună o plăcută armonie. Acestor toalete alese cu grijă li se alăturau, pe la anul 1897, pălăriile uriaşe, tip lighean, pe care le numeau „pălăriile împărătesei Eugénie “. „Ne prindeau foarte bine - îşi amintea Regina - şi dădeau mai mult farmec mişcării noastre când salutam lumea (cu ocazia plimbărilor cu trăsura la şosea, alături de elita bucure­şte­ană)”, îşi comanda toaletele la diferite case de modă cunoscute, trecând chiar de multe ori peste temutele restricţii ale Regelui Carol I. „In tinere­ţe, idealul meu erau rochiile purtate de actriţele mari pe scenele pariziene. Nu-mi dădeam sea­ma că uneori mă îmbrăcam în chip prea arătos”, mărturisea peste ani Regina Maria. îşi amintea, de asemenea, despre o „rochie în lungi falduri, din crêpe-de-Chine negru, brodată cu fir de aur şi cu albastru ca peruzeaua; mânecile erau lun­gi, strâmte şi se sfârşeau într-un colţ ce acoperea puţin mâna; o purtam cu mică pălărie neagră în formă de tricorn; mă prindea foarte bine, dar îmi închipui că totul era cam bătător la ochi”. Temeri­le reginei au fost întemeiate, deoarece a fost mus­trată de fosta guvernantă a mamei sale, contesa Alexandrine Tolstoi, care i-a ţinut o predică îm­potriva prinţeselor prea gătite: „Nu se potriveşte ca o prinţesă să poarte rochii de acest fel; mi s-a descris în amănunte toaleta d-tale; de altfel mi s-a spus că te prindea foarte bine”. Din descrierea acestui moment reiese foarte clar nonconformis­­mul firesc al unei tinere prinţese, dorinţa sa de a depăşi o serie de bariere impuse de protocolul Ca­sei Regale, dorinţa de libertate deplină în relaţiile cu cei din jur. Ţinutele purtate în diferite ocazii erau re­marcate şi apreciate de toţi cei care o înconjurau. Acestea erau descrise chiar de Regina Maria. Orice femeie cochetă îşi aminteşte toaletele elegante purtate cu diferite prilejuri, cu atât mai mult o regină. Altă ţinută de gală descrisă de re­gina Maria este cea purtată la încoronarea regelui George al V-lea al Regatului Unit al Marii Bri­tanii şi Irlandei (la 22 iunie 1911), eveniment la care a participat împreună cu regele Ferdinand ca reprezentanţi oficiali ai României. Cu acest prilej a purtat o rochie lungă, albă, dintr-o mătase ce curgea în falduri grele, sfârşindu-se printr-o trenă bogată, în timp ce pe cap avea o coroană de dia­mante. întâmplarea pe care o relatează în conti­nuare este memorabilă. In timpul dansului, trena s-a încolăcit în jurul picioarelor invitaţilor, făcân­­du-i să cadă pe mai mulţi dintre ei. „După aceea mă trăsei la o parte, îngrozită de ce pricinuisem, îmi luai locul pe Estrada pregătită musafirilor re­gali, unde am rămas ca o simplă spectatoare; a fost una din adunările cele mai strălucite şi ele­gantele mi-a fost dat să văd”, întotdeauna Regina Maria susţinea elegan­ţa rochiei cu bijuterii potrivite şi preţioase. Gustul său rafinat pentru accesorii a fost satisfăcut, în parte, de darurile primite la căsătoria cu Ferdi­nand, acestea fiind în special bijuterii lucrate în atelierele europene vestite ale timpului. I-au plă­cut safirele şi perlele, ceea ce a determinat-o să-şi alcătuiască o veritabilă colecţie de bijuterii, piese de o frumuseţe rară. După ce devine regină, Maria acordă o atenţie sporită vestimentaţiei oficiale şi ■­­ Regina Maria şi A.S.R. Principesa Ileana pozând în costume populare, dar cu mantilă în interpretarea motivelor ţărăneşti tradiţionale, fotografie, Colecţia Fotografii, cărţi poştale şi clişee fotografice, Muzeul Municipiului Bucureşti. MUZEUL MUNICIPIULUI BUCUREŞTI A.S.R. Principesa Maria, fotografie, portret, bust cu corsaj model 1895, mâneci , gigot cu multiple volane aplicate, decolteu en coeur, Colecţia Fotografii, cărţi poştale şi clişee fotografice, Muzeul Municipiului Bucureşti A.S.R. Principesa Maria îmbrăcată cu costum popular bănăţean, carte poştală, Colecţia Fotografii, cărţi poştale şi clişee fotografice, Muzeul Municipiului București CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ 19

Next