Contemporanul, 2020 (Anul 31, nr. 1-12)
2020-09-01 / nr. 9
16 CONTEMPORANUL IDEEA EUROPEANĂ Un efort care înseamnă peste un milion de prieteni fideli în presa românească s-a scris elogios despre modul în care aţi reorganizat, aţi refăcut din temelii în doar câţiva ani, împreună cu echipa formată de Dvs.. Domnule director, o instituţie culturală de prestigiu, Muzeul Municipiului Bucureşti. Instituţie care face parte din patrimoniul naţional românesc. Ce înseamnă a construi în domeniul cultural? E altceva decât a conduce orice fel de altă întreprindere fie economică, fie de un alt tip? La mai bine de cinci ani distanţă de primăvara anului 2014 pot oferi următoarea concluzie: şi într-o ţară uşor disfuncţională, cum este România, este posibil să schimbi o instituţie astfel încât să devină funcţională, iar cea mai serioasă problemă, oriunde ai privi, este aceea a resurselor umane. Ştiam însă unde se află instituţia aceasta când am preluat-o în 2014, pe fundul mării. Cu oameni deprofesionalizaţi, nemotivaţi, pe punctul de a pleca, cu clădiri care se prăbuşeau pe tine... Putea foarte bine această instituţie să fie comasată, eliminată cu totul. De ce să mai dai bani pe ceva ce nu funcţionează? Marea mea şansă a fost că s-au pensionat mulţi. Nu am fost un personaj comod, am fost chiar în conflict cu fostul manager, deşi iniţial am crezut că putem construi împreună lucruri frumoase. Eu am fost opusul lui şi am făcut tot efortul să rămân aşa. Nu mi-e teamă de altul mai bun ca mine. UI sprijin să se dezvolte, dar îi atrag atenţia că trebuie să mai citească şi să mai întindă şi el o mână spre altul din generaţia lui, care poate are altă viteză de dezvoltare, dar nu e tâmpit. Nu ţin cu dinţii de funcţia asta, pentru că nu ea mă defineşte, ci conţinutul ei, ceea ce las în urmă. Pe poziţiile eliberate din 2014 până în 2016 - erau toţi şefi şi a plecat toată garnitura la pensie - au venit colegi, şi din interior şi din exterior, cu vârste până în 40 de ani, aşadar, născuţi la finalul sau după căderea unui regim care te malforma. Sunt mai deschişi, mai îndrăzneţi. Au învăţat şi prudenţa, ceea ce nu e rău. împreună am încercat să construim un vehicul unde să fie altfel, lucrurile să funcţioneze, iar oamenii să se dezvolte. Nu mă deranjează dacă mi se atrage atenţia că sunt pe cale să greşesc. Colegii mei au căpătat curaj şi îmi spun, ceea ce e bine pentru întreaga echipă. Aşadar, reţeta este similară pentru orice profil instituţional. Obiectivul către care ne îndreptăm este modelarea profesională, cu un plus de caracter a celor tineri şi un sprijin de orientare profesională, specializată pentru cei aflaţi la vârste active de peste un deceniu. Aşa se formează un lanţ trofic profesional, care oxigenează toate vârstele societăţii şi, în final, formează masa critică a clasei de mijloc, care aşază naţiunea într-un echilibru interior şi o plasează cu forţă egală de negociere în exterior. Cât de grea devine o asemenea misiune culturală în vremea pandemiei şi, mai ales, în aceea care va urma, în perioada post-pandemie? Cum va arăta viaţa culturală după pandemie? închiderea societăţii în reguli severe de supravieţuire determină o reformatare culturală de anvergură, pe termen lung. Iar asta înseamnă, în primul rând, o reinventare pentru fiecare furnizor de servicii culturale, la nivelul fiecărei celule creatoare din interiorul unei instituţii. In ceea ce ne priveşte, am dezvoltat panelul virtual cu toate sertarele posibile (site, facebook, messenger, instagram), astfel încât să existe o comunicare în timp real cu comunitatea, în sensul lărgit al spaţiului de manifestare, pentru că avem acum prieteni şi în afara ţării, dar mai ales în alte oraşe din ţară. Iar serviciile culturale oferite au fost din toate zonele de interes profesional şi cultural: istorie urbană, antropologie, arheologie, artă şi istoria artei, etnografie, numismatică, medalistică, muzeografie, patrimoniu urban, dar şi imaterial etc. Apoi, dincolo de aceasta, am creat pe site sertare cinematografice, cu filme documentare realizate în ultimii cinci ani despre muzeele, expoziţiile şi colecţiile noastre (36 la număr), filme documentare despre istoria Bucureştiului, despre anii Primului Război Mondial şi perioada care a urmat. Avem şi un sertar numit Cinema Museion, cu filme istorice, de peste 50-80 de ani, din colecţiile noastre, care au fost digitizate şi publicate pe site. Apoi un alt sertar, dedicat conferinţelor din proiectul Idei în Agora, câteva zeci de înregistrări foarte variate ca subiecte de dezbatere. Şi, desigur, nu puteau lipsi un forum şi un podcast. In afară de aceasta, 15 pagini de facebook transformate în reviste culturale veritabile, unde corespondenţa cu comunitatea este în ritm susţinut. Acest efort a însemnat peste un milion de prieteni fideli la începutul lunii mai, în numai o lună şi jumătate! Desigur, acest lucru nu înseamnă venituri proprii, dar înseamnă o investiţie pe termen lung în factorul uman, al cărui interes a fost captat şi este, în continuare, păstrat. Ca urmare a acestui lucru, colegii mei publică într-o rubrica permanentă din Gazeta Românească din Israel, în Contempruanul. Ideea Europeană, pe cotidianul.ro, unde avem rubrica Din istoria noastră. Acestor publicaţii li se vor adăuga colaborări cu revista Historia şi publicaţia online Orientul Românesc din Beirut (Liban), aici şi inaugurarea noului spaţiu al bibliotecii Muzeului Municipiului Bucureşti, cu logistică modernă, la parterul reşedinţei Vasile Urseanu, pe bulevardul Lascăr Catargiu, în noiembrie 2017. Avem avantajul celui mai variat şi bogat patrimoniu muzeal urban, unde nu numărul este relevant, ci diversitatea acestuia. De aceea putem acoperi o varietate de subiecte cu extinderi narative care, la rândul lor, pot oferi perspective holistice asupra unui fenomen istoric, social şi cultural deopotrivă, pornit în trecut şi aflat în desfăşurare şi azi, dar pe alte trăsături sufleteşti, bineînţeles. Suntem aproape singurii la nivel naţional care o facem. Desigur, toate proiectele expoziţionale sunt bilingve (română-engleză). Cele 12 unităţi muzeale sunt: Palatul Suţu, muzeul Theodor Aman (deschis şi el integral în 2016), Muzeul George Severeanu, Colecţia de Artă Ligia şi Pompiliu Macovei, Muzeul Victor Babeş, Muzeul dr. Nicolae Minovici, Muzeul Storck, casa Filipescu-Cesianu şi Observatorul Astronomic Vasile Urseanu. Cele trei unităţi muzeale închise sunt: palatul Voievodal Curtea Veche, aflat deja în şantier de consolidare, reabilitare şi restaurare din anul 2018, casa memorială Gheorghe Tattarescu, pentru care a fost realizat un studiu Dali şi DTAC, depuse la primărie, însoţite de un certificat de urbanism pentru eliberarea autorizaţiei de construcţie pentru consolidare şi restaurare, iar apoi Palatul Dacia-România, primit în administrare în august 2019 pentru a organiza aici Plancoteca Bucureşti. Pentru această din urmă clădire avem în desfăşurare realizarea unui proiect Dali şi DTAC, care vor fi finalizate în acest an şi vom urma aceeaşi procedură precum în cazul muzeului Tattarescu. Clubul Ideea Europeană ■ George Motroc în dialog cu Adrian Majuru „României îi lipseşte o «hartă a viitorului» ” (Π) închiderea societăţii în reguli severe de supravieţuire determină o reformatare culturală de anvergură, pe termen lung. Iar asta înseamnă, în primul rând, o reinventare pentru fiecare furnizor de servicii culturale, la nivelul fiecărei celule creatoare din interiorul unei instituţii ? Anul XXXI ♦ Nr. 9 (822) ♦ 2020 O reţea de muzee şi case memoriale Muzeul condus de Dvs. are în componenţa sa o reţea de muzee şi case memoriale. Vă invit să-i faceţi o succintă prezentare... Ce spun aceste instituţii despre vechiul Bucureşti - oraş despre care aţi scris, aproape, un raft de cărţi apreciate de critica de specialitate şi de publicul larg? Apropo, nu numai cărţi de istorie şi antropologie, ci şi câteva volume de beletristică... Muzeul Municipiului Bucureşti administrează 12 unităţi muzeale, între care 3 sunt închise pentru proiecte de reabilitare şi consolidare a clădirilor, iar 9 sunt deschise pentru public. Unele remodelate pentru o reintroducere în circuitul turistic, după foarte mulţi ani de absenţă, între anii 2015-2018 (Muzeul dr. Nicolae Minovici, Observatorul Astronomic, Muzeul Victor Babeş), iar alte proiecte expoziţionale au fost pornite de la zero, ca, bunăoară, deschiderea integrală pentru public a Palatului Suţu între anii 2016-2018, redeschiderea după aproape 20 de ani a Muzeului George Severeanu, într-o manieră muzeografică unică pentru Bucureşti din perspectiva prezentării artei antice (decembrie 2017) și apoi inaugurarea unui muzeu nou în București, Muzeul Vârstelor, la casa Filipescu-Cesianu, în decembrie 2016. Adaug O remodelare accelerată Oamenii din cultură români sunt, oare, pregătiţi pentru activitatea desfăşurată şi în mediul online ? Ce reprezintă pentru reţelele Muzeului Municipiului Bucureşti (MMB) new media şi cum îşi desfăşoară activitatea MMB în mediul respectiv? Adaptarea înseamnă cel mai adesea noi aptitudini asemenea unor prelungiri anatomice, care, profesional, cer sacrificii, timp, dar mai ales dorinţa de a face şi bună credinţă. Altfel, dispari de pe piaţa muncii. Peste 40% dintre colegii mei sunt adaptaţi acestei situaţii, iar restul până la