Convieţuirea, 1999-2000 (Anul 3, nr. 4 - Anul 4, nr. 1)

ANUL EMINESCU

ANUL EMINESCU Debutul pestan al lui Eminescu în sensul latinesc al cuvîntului “itinerarium” Budapesta (pe atunci Buda şi Pesta) a fost un important indicator de drumuri atît înspre literatură, în sensul că el şi-a făcut debutul aici, în capitala Ungariei, cît şi înspre publicistică, după cum se va vedea mai jos, precum şi spre marile centre europene ale culturii europene, cum erau universităţile din Viena şi Berlin. Debutul său în poezie este arhicunoscut: revista Familia din Pesta în numărul 6 din 9 martie 1866 a publicat poezia De-aş avea... Fapt ce este atestat de placa comemorativă de pe clădirea din strada Nyáry Pál, colţ cu Váci utca. Elevul Mihai Eminoviciu, se adresă deci revistei din Pesta, probabil - ceea ce nu se spune de obicei - şi pentru eleganţa acestui organ care copia modelul austriac şi cel maghiar al revistelor din în ce mai urbane şi burgheze cu literatură de bună calitate şi cu felurite modernităţi. Numele Eminoviciu i-a fost schimbat în Eminescu de redactorul şef al revistei, losif Vulcan, Iată şi nota de la subsolul paginii: Cu bucurie deschidem coloanele foaiei noastre acestui june de 16 ani, care, cu primele sale încercări poetice trimise nouă, ne-a surprins plăcut. După cum ne indică rubrica Poşta redacţiei, losif Vulcan are un merit deosebit de a-l fi încurajat pe tînărul licean din Cernăuţi. lată cîteva mesaje adrestae lui M. E.: O corespondenţă am primi cu bucurie" sau Vom primi toate cu bucurie, numai te rugăm ca, incit se poate, să scrii după ortografia ce o urmăm și noi. în paranteză fie spus, aceste fraze sunt calchieri perfecte după limba maghiară, ceea ce nu-i de mirare căci losif Vulcan a fost un bun publicist și în limba maghiară, colaborînd la mai multe reviste ungureşti ale vremii. El a fost totodată un bun traducător în limba maghiară. Se cunoaşte prea puţin faptul că Iosif Vulcan a tradus în maghiară, între altele, poemul lui Vasile Alecsandri Cintecul gintei latine, figurînd în volume de antologii ale poeziei româneşti în maghiară. El a fost totodată un bun traducător în maghiară al poeziei populare româneşti. în numerele următoare ale Familiei vor apărea rînd pe rînd alte poezii semnate de Mihai Eminescu: O călărire în zori, Din străinătate, La Bucovina, Speranţa, Misterele nopţii şi altele. în ultimii ani s-a descoperit o poezie, pînă acum necunoscută, a lui Eminescu publicată tot în 1866 de acelaşi Iosif Vulcan, de data aceasta într-o altă revistă, în Umoristul, în numărul din 29 septembrie/11 octombrie 1866, o “foaie glumeaţă” după cum se subintitula revista. Poezia Asta vrea, dragul meu, este propabil un cuplet scris pentru o piesă de teatru, al cărei titlu nu se cunoaşte. Ea a fost republicată în 1979, iar în volum a apărut pentru dată în 1999 în ediţia Academiei Române. Tot în Umoristul din 9/21 octombrie 1866 a apărut traducerea lui Eminescu a nuvelei scriitorului suedez Carl Anton Wetterbergh (semnată cu pseudonimul Onkel Adam) cu titlul Lanțul de aur. Albina lui Georgiu Popp este cea de-a treia revistă din Budapesta în care s-a publicat un articol al lui Eminescu, ce marchează debutul său în publicistică. O scriere critică (în două numere: 7/19, respectiv 9/21 ianuarie 1870), este o remarcabilă pledoarie pentru omul şi intelectualul Aron Pumnul şi pentru Gheorghe Şincai. Tînărul Eminescu ia o poziţie fermă faţă de Junimea şi junimişti. Studiile lui T. Maiorescu i se par elaborate cu un spirit de o “fineţe feminină”, scrise cu “stil bun şi limpede”, cu “ridicare la nivelul secolului al 19-lea”, însă el critică sever şcoala de partizani a lui Maiorescu, numindu-i cu ironie “încrezuţi şi nejenaţi”, care se cred îndreptăţiţi să se folosească de “batjocură”, de “persifragiu”. Desigur aici este vorba de o diferenţiere netă între Maiorescu şi “partizanii” săi, cei care nu s-au putut ridica la nivelul criticului. Şcoala junimistă e