Convorbiri Literare, 1873-74 (Anul 7, nr. 1-12)
1873-09-01 / nr. 6
STUDIU ASUPRA MAGHIARILOR- ISTORIA CRITICĂ A ROMÂNILOR. trebui să ne vină in minte zisa poporală despre vântoasele ce se veselesc in mez de noapte pe crucea drumurilor de ţară. In asemenea mod au schimbat maghiarii şi ariile române, cântate de cătră dânşii. Maghiarii căntă in ariile, după care joacă Deși „lassú csárdás“ este jocul român „Ardeleana,“ aria, după care el se joacă, nu este aceea a „Ardelenei,“ ci „doina“ romană. Aria doinei române este dlar temeiul musicei populare maghiare. „Friss csárdás“ se joacă după ariile jocurilor române. Intr’aceste arii se cântă totodată şi versul de veselie. Toate aceste arii ele cătră poporul maghiar, propriu zis, iudeobşte, sunt căutate foarte urât, in sbierături inarticulate. Dar musica populară maghiară a fost cultivată de cătră Füredi, Mosonyi, Sipos, Reményi şi alţii, aici este această musică cultivată, pusă in comparaţie cu acea română, aflată in popor. Acordurile sunt totacelea, odată mai viforoase, altă dată mai senine. Afară de jocul „csárdás“ maghiarii au încă pre aşa numitul „kör.“ Acesta pare să fie o compoziţie cu „kolo“ al slavilor de sud. Musică nu cunosc alta afară de acea română. Ca incheiere încă căteva observări. Cu deosebi in vremile mai noue și cu deosebi in lumea germană se face multă vorbă despre maghiari, ba chiar multă paradă cu producerile lor originale. O infierbântare trecătoare! Pentru germani, oameni ce nu cunosc pe poporul român,—şi nici nu putem pretinde ca să-l cunoască, deoarece chiar şi noi ne privim pe noi inşine foarte puţin,—in producerile maghiare trebue să fie ceva ce pare nu numai frumos, ci şi original. Dar in momentul, in care vor fi cunoscute adevăratele isvoare, totul se va schimba Poporul maghiar pănă acuma a priceput un singur lucru: a recepe. Atâta va remănea, mai mult nu! Poate că vor urma vremi, când maghiarii scăpaţi de sub inmuririle străine, vor putea să purceadă la producere originală, atunci vorba e alta. Pănă cănd poporul este ănse preocupat de chestiunile zilnice, el trebue să roadă la productele altor popoare, predispuse mai mult pentru lucrarea sufletească. Deşi poporul român este de secoli apăsat, deşi starea lui socială chiar şi pănă in ziua de astăzi este mai mult ori mai puţin înjositoare, el priveşte pe popoarele din prejurul seu cu oareşicare dispreţ. — Această arătare nu este intemplătoare: ea este urmarea conştiinţei de superioritate spirituală. Z. Slavici. 229 (Va urma) Istoria Critica a Romanilor de D. R. P. HAJDAU. (Urmare şi sfirşit.) Să venim la cercetarea unia din cele mai noue şi interesante teorii a autorului; pentru aceasta să o resumăm mai untâi. Numele familiei Bas-Arabilor conţinând elemente de confusie fonetică au făcut că atât ca cât şi poporul oltean să fie arabisat in imaginaţia popoarelor. In cântecele populare a Bulgarilor şi Serbilor, Muntenii figurează sub numele de Arabi. In Nibelungenlied a germanilor, Muntenia este indicată prin Arabia, pănă și poesia Islandezilor o cunoaşte tot sub asemenea nu-30