Convorbiri Literare, 1873-74 (Anul 7, nr. 1-12)
1873-10-01 / nr. 7
STUDIU ASUPRA MAGHIARILOR Braşov, Lugoş şi Lipova. Chiar şi in aceste trei puncte, cel străin este ănsă mai puternic. Avem o fabrică de hârtie interneşti şi o bancă naţională in Sibiu, done lucruri după moda nouă. Fabrica nu-şi poate vinde hârtia, cară banca n’are bani! Mai puternică decât clasa de mijloc este acea chemată spre respăndirea culturei: popii şi dăscălii romăni. Aceştia sunt cele mai inalte doue pături ale poporului român: de aici incolo a încetat totul; romănitatea nu este decăt deşartă ţesetură de vorbe frumoase. Atăt preoţii cât şi învăţătorii romăni nu sunt oameni culţi; ei ştiu însă să cetească şi să scrie, şi deocamdată şi atăta este destul pentru misiunea ce au Doară tocmai aceea e bine, că n’au câştigat o mai mare cultură de la străini, căci numai in lipsa acestei culturi a putut păstra cel puţin o parte din romănitatea lor. Sunt căţiva preoţi romăni, oameni ce se numesc culţi, gimnasialişti absolviţi, nu toţi aceştia sunt popi romăni; o mare parte sunt oameni inteligenţi, precum inşii se numesc. Clerul greco-catolic, compus din oameni crescuţi nu numai in gimnazie străine, dar chiar şi in teologie catolice, poate să fie pătruns de ideea naţionalităţii, dar nu e nici când român verde in găndire, căci pe aceasta a corupt-o creşterea. Masa, majoritatea preponderantă, sunt ănsă oameni ce, chiar dacă ar fi perdut o parte din romănitatea lor, in neîncetatul contact cu poporul, a devenit iarăşi romăni. In aceştia zace puterea intelectuală a românilor din Ardeal: ei nu numai simţesc, dar şi gândesc cu poporul, pentru aceea in viaţa publică, ei sunt poporul, căci pe alţii poporul nu-i poate înţelege. In sfirşit căteva vorbe şi despre acea parte a poporului, care însăşi nu se numeră cătră popor, partea căreia ei place a se numi simplu „inteligenţă in comparaţie cu „prostimea, precum această parte numeşte pe popor. Aceasta e o clasă de oameni, proprie numai poporului român, in special, in Transilvania. Noi avem in Ardeal cinci gimnazie române: in Braş, in Braşov, in Beiuş, in Năsăud şi ia Brad. Bune ori rele, destul că ele sunt o însemnată parte a inteliginţei romane ese din aceste gimnazie şi e firesc lucru, că prea inteligent, nu poate să fie această inteligenţă, dar la urma urmelor oamenii işi fac studiele gimnaziele maghiare, gimnaziele române sunt foarte slabe. Şi nici nu poate să fie altfel! Multe gimnazii maghiare au fundaţiuni mari, cară unde fondaţiunile nu sunt îndestulătoare, profesorii sunt plătiţi din bugetul comunei Şi apoi numai salariele bune fac profesorii buni. Cu şease sute fiorini salar anual, profesorii nu pot să fie decăt diletanţi. Dar, astfel precum sunt, gimnaziile romăne sunt indestulătoare. Progresul nu poate să fie silit! Reul primordial nu zace in măsura culturei ce se poate câştiga la un gimnaziu, ci in direcţia, spre care sufletele tinere se imping prin creşterea in gimnaziele romăne Răle sunt gimnasiele noastre numai pentru că ele sunt şcoli pre latine. Din momentul intrărei sale in gimnasiu, băietul nu se hrăneşte cu altă idee, decăt aceea, cum că el este strănepotul lui Traian, Cesar, Brut şi Caton. Astfel prin nutrirea unor idei deşerte ce negrijeşte temeiul adevărat al desvoltării, gimnastul, in loc ca să desvoalte mai departe individualitatea română a băieţilor, işi pune toată silinţa ca să romanicese. Ger