Convorbiri Literare, 1890-91 (Anul 24, nr. 1-12)

1890-10-01 / nr. 7

vări critice, încercări de stabilire a unui teren comun de înţelegere, teorii conduse la extrem şi apoi limitate spre o aplicare mai firească, expuneri ştienţifice despre estetică, despre limbă, despre scriere, despre multe alte obiecte ale gândirii omeneşti— căci ştiinţele se înrudesc, — de omnibus rebus et quibusdam aliis, totdeauna libere, adeseori indrăs­­neţe, de regulă vesele, niciodată personale, meschine, înve­ninate. Şi se formase astfel o atmosferă de preocupări cu­rat intelectuale, care fără voie şi pe nesimţite ajunsese a stăpâni pe toţi, aşa incăt orele petrecute odată pe săp­tămână la „Junimea“ steteau in cel mai mare contrast cu viaţa de toate zilele, erau o lume aparte, un vis al inteli­­genţei libere înălţat deasupra trivialităţilor reale. Şi aşa de intensiv şi aşa de puternic lucra această atmosferă asupra celor ce o respirau, incăt formă ea insăş o legătură intre ei şi -i armoniza pe toţi pentru timpul cât dură, pe unii pentru toată viaţa lor. Cele mai disparate spirite s’au putut întâlni şi s’au putut însufleţi in acest contact: veselul Voltairian Pogor cu sistematicul politic Carp, melancholicul Teodor Rosetti cu (pe atunci) humoristicul Iacob Negruzzi, scriitorul acestor rânduri cu militarul autodidact M. Cerchez, traducătorul lui Heine N. Schelitti cu franțuzitul M. Korné, inclusul estetic Burghele cu vârtosul glumeț Creangă, juristul Mandrea cu hazliul Paicu, agerul şi recele Buiucliu cu sentimentalul Gane, spaniolul Vărgolici cu obscurul german Bodnărescu, horaţianul Ollănescu-Ascanio cu liricul ofiţer Şerbănescu, tăcutul Tasu cu vorbăreţul Ianov, viul cugetător Conta cu poligraful Xenopolu, exactul Melik cu „volintirul“ Chibici, amarul critic Panu cu blândul Lambrior, anecdotistul Ca­­raiani cu teoreticul Misir, bunul „papa“ Culianu cu epigra­­maticul Cuza, isbucnitorul Philippide „Hurul“ cu blajinul Miron Pompilie, super-gingașul Volenti cu filologul Burla, popularul Slavici cu rafinatul Naum, inaltul visător Eminescu cu nemilosul observator Caragiale, şi alţii şi alţii in umbră şi in penumbră, iar din cănd in cănd in mijlocul lor inti­­neritul Vasilie Alecsandri cu farmecul povestirilor lui. C. L. An. XXI. No. 7.­31,445. 38

Next