Convorbiri Literare, 1906 (Anul 40, nr. 1-12)

1906-03-01 / nr. 3-5

324 MIHAIL DRAGOMIRESCU cursori ai „Junimei,“ ci chiar de Învăţători ai ei (!) — a făcut cu putinţă ca în coloanele „Convorbirilor“­ să se întâlnească poeţi atât de deosebiţi între dân­şii, fără să pară totuşi străini unul de altul. Ce deo­sebire mai mare ca între conţinutul şi formele artistice ale lui Creangă şi între conţinutul şi formele artis­tice ale lui Eminescu sau Caragiale ? Conţinutul lui Creangă e viaţa ţărănească, fondul umoristic, forma popular­ă provincială ; conţinutul lui Eminescu este intim, filosofic şi social, fondul pesimist, forma bo­gată şi cultă; conţinutul lui Caragiale este viaţa in­ferioară de oraş , fondul comic sau umoristic, în no­vele chiar grav şi rece, forma elegantă cu toate parti­cularităţile ei de limbă inculta. Şi totuşi ţăranul Crean­g 5 * »­gă, filosoful Eminescu şi orăşanul de margine Caragiale sânt în felul lor deopotrivă de artişti, fiindcă între elementele, pe care le-au întrebuinţat în creaţiunile lor, ei au putut stabili acea unitate perfectă, pe care numai o simţire adevărată şi o cunoştinţă desăvârşită a mijloacelor de exprimare putea s’o obţină. Conţinu­tul artei lor era indiferent ; arta pentru dânşii era totul, —şi pentru aceea au devenit element de cultură trainică şi naţională. Ţinând socoteală de acest fapt, putem da vechiu­lui principiu, veşnic nou în esenţa lui, al „Convor­birilor“, o nouă formulare. Poezia nu e chestiune de conţinut —ci de formă, bine­înţeles în limitele unui sentiment totdeauna adevărat. Poetul îşi poate alege orice materie de inspiraţie ; ceea ce însă i se cere — după ce a fost absolut liber în alegerea materiei este de a realiza într’însa frumosul, adică a-i da o formă, prin care să se exprime cu claritate senti­mentul, ce se leagă în mod natural de acea materie. (1) De fapt, pe la 1863—5 când s’a înfiinţat « Junimea» nu mai era nici pomeneală de vre-o ^influenţă literară directă a lui l­ogălniceanu sau Russo.

Next