Convorbiri Literare, 1937 (Anul 70, nr. 1-12)
1937-01-01 / nr. 1-5
I. L. CARAGIALE : NUVELE, POVESTIRI, NOTE CRITICE, vol. I şi II , ediţie comentată de M. Paulian şi T. D. Măruţă « Clasicii români comentaţi » sub îngrijirea d-lui N. Cartojan. Edit. « Scrisul Românesc », Craiova 1936. Editura « Scrisul Românesc », de la Craiova, reuşind să câştige bunăvoinţă a d-lui profesor universitar N. Cartojan, acesta a strâns în jurul său un buchet din cei mai aleşi scriitori ai noştri, dându-le însărcinarea să studieze fiecare pe câte unul din scriitorii noştri clasici, înfiinţând în felul acesta o editură din cele mai importante pentru tineretul nostru. S’au comentat şi au apărut până acum: Vasile Alecsandri, în trei volume: Călătorii şi misiuni diplomatice şi proză, de Al. Marcu, profesor universitar; Teatru, de Alex. Iordan. Nicolae Bălcescu, comentat de P. P. Panaitescu, profesor universitar. M. Eminescu, comentat în două volume : Scrieri literare şi Scrieri politice, la ed. II de D. Murăraşu şi Poezii, comentat de C. Botez. N. Filimon : Ciocoi vechi şi noui, comentat de G. Baiculescu. Pictorul Grigorescu, comentat de Al. Vlahuţă. Ion Niculce : Letopiseţul Ţării Moldovei, vol. I şi II, ajuns la ed. II, comentat de Al. Procopovici. Al. Odobescu : Pseudo-Kynegeticos, comentat de Al. Busuioceanu. Anton Pann : Povestea vorbei, comentat de Dr. M. Gaster. Ion Slavici : Nuvele, comentat de Scarlat Struţeanu. Gr. Ureche : Letopiseţul Ţării Moldovei, comentat de d-l profesor C. C. Giurescu. Duiliu Zamfirescu, în trei volume, comentat de d-şoara Mariana Rarincescu. Petre Ispirescu, Legendele şi Basmele Românilor, comentat de d-1 N. Cartojan. Asupra acestor lucrări s’a scris, la timpul său în revista noastră şi de aceea nu mai revenim. De data aceasta vom stărui asupra lui I. L. Caragiale, comentat de d-nii M. Paulian şi T. D. Măruţă. D-nii comentatori, în două volume, se ocupă de proza lui Caragiale, publicată de autor în diferite edituri şi au căutat să aranjeze proza aşa cum au socotit mai nemerit din punctul d-lor de vedere. In adevăr, cercetând aceste două volume de proză, constatăm că n’a rămas aproape nimic nepublicat din proza lui Caragiale. In felul acesta, d-1 Cartojan a reuşit să înmulţească din ce în ce mai mult lucrările autorilor clasici, a căror operă va forma atât