Convorbiri Literare, 1937 (Anul 70, nr. 1-12)

1937-11-01 / nr. 11-12

IDEI, FAPTE, OAMENI 775 IN­ CUVÂNTAREA CUV.­SALE PĂRINTELUI P. PARTE­NIE In numele Ministerului de Culte și Arte, am venit în scump pelerinaj la această casă, care, cu 20 de ani în urmă, adăpostia pe acel zeu al gândirii şi criticei literare, pe Titu Maiorescu. Simţimântul de care sunt stăpânit este puternic, când stau şi mă gândesc ce spiritualitate întinsă au provocat naţiei româ­neşti Maioreştii (înţelegând aci nu numai pe Ion Maiorescu şi pe fiul său Titu, dar socotindu-l şi pe Petru Maior, ascendentul lor şi celebrul preot şi întemeietor al şcoalei latiniste ardelene). Simţimântul este puternic şi învălmăşit când stau şi mă gân­desc ce descălecat geografic larg şi profetic însemnează aceşti Maioreşti pentru România Mare a cărei înfăptuire abia ei n’au văzut-o, iar lui Titu Maiorescu i-a mai fost dat apoi să mai şi trăiască visul urît al ocupaţiei nemţeşti, ba să moară în tragismul acelor zile, el care avusese în 1913 conducerea guvernului care a făcut răsboiul balcanic ! Astăzi, când evocăm amintirea lui, vedem toată descendenţa lui ilustră pe care o rectifică şi o întregeşte, culminând-o. Mare a fost Petru Maior şi râvnitor întru ale neamului său şi întru pre­ţuirea străvechei obârşii. Teoria lui linguistică, dar mai ales a continuatorilor întru exagerare Laurian şi Pumnu, au fost puse la punct de spiritul clar şi cumpănit al lui Titu Maiorescu. Interesantă a fost şcoala de la Craiova condusă de Ion Maio­rescu, un adevărat Lazăr al Olteniei, şi simbolice sunt cuvintele pentru românism spuse de Maiorescu, — azi însăpate pe statuia sa din capitala Olteniei — însă şcoala de stil şi de cugetare reali­zată de Titu Maiorescu pentru tot neamul său este de o însemnă­tate covârşitoare. El a învăţat pe cărturari şi pe literaţi geometria gândului, care la dânsul a fost o sinteză obţinută din multe şi felurite studii, observări şi meditări adâncite. Muzica, literatura, teatrul, matematicele, dreptul, logica şi filosofia au contribuit din plin la formaţia sa intelectuală, după cum ne arată cel mai iubitor dintre biografii săi d-1 Soveja, recte mult preţuitul no­stru academician, d-1 Simion Mehedinţi. Titu Maiorescu este cel care a împământenit logica la noi. Titu Maiorescu este părintele criticei literare, care pregăteşte scri­sului românesc un teren de inspiraţie sănătos, întemeiat pe pro­funzimile sufletului românesc. Şcoala literară întemeiată la Iaşi sub numele de Junimea şi unde Maiorescu a fost Spiritus Rector ne-a dat acel triptic — cum îi zice d-nul Soveja — triptic de apoteoză a geniului românesc, pe Eminescu, Creangă şi Caragiale. Acest curent s’a tradus şi cu exponente în câmpul politic cum a fost Petre Carp şi Maiorescu însuşi.

Next