Convorbiri Literare, 1937 (Anul 70, nr. 1-12)
1937-01-01 / nr. 1-5
268 OVIDIU CONSTANT fenomen de creaţiune, pe care negreşit că în 1909, Ibrăileanu neavând încă o perspectivă de timp, nu putea să-l observe. * Indiferent de sensul în care acceptăm « cultura », « convorbirismul » este primul fenomen cultural românesc. II însoţeşte un caracter de unicitate, fiindcă el nu este expresia sau spiritualitatea unui salon literar, iar « Junimea » a depăşit cadrele unui cerc literar, pentru a deveni un « sistem » de gândire a societăţii româneşti dela a doua jumătate a veacului trecut până azi. « Junimismul » s’a stabilizat ca un spirit al epocei şi o bursă de valori spirituale pentru acest popor care se trezea atunci — şi chiar prin acest act — la o vieaţă proprie. De aceea, « convorbirismul » reprezintă un fenomen spontan de cultură şi nu un simplu curent literar, un fenomen care a avut o durată impresionantă şi o intensitate de reprezentare, prin apariţia celor trei: Eminescu, Creangă şi Caragiale. Dar însăşi acela care a stat deasupra fenomenului, prezidând desvoltarea acestuia, Titu Maiorescu, n’a fost oare, aşa cum mai mult decât « Criticele » sale, ni-l arată « însemnările zilnice », un pasionat, un ambiţios, un posedat al culturii? Activitatea sa intelectuală, aceea care constitue directivele « convorbirismului », nu arată prin excelenţă o permanentă şi chinuită preocupare culturală? Câteva principii fundamentale, care la început « maioresciene » au intrat apoi în patrimoniul valorilor convorbiriste : necesitatea unei culturi românești, mai bine lipsă de cultură, decât o cultură falsă, purificarea limbii, deosebirea eticului de estetic sau valorificarea poeziei poporane, ce reprezintă altceva decât nervurile unui fenomen cultural ? Când Maiorescu a stabilit aceste principii n’a făcut numai un act de afirmare personală, ci urmărind desvoltarea lor, a făcut ctitorie de cultură românească. Principiile sale sunt coordonatele mişcării junimiste. Ecuaţia culturii româneşti avea să se desvolte în urmă după aceste coordonate. Cultural în directive, adică în statica mişcării, « convorbirismul » se dinamizează prin apariţia marilor spirite, care aduc partea de creaţiune în fenomenul cultural. Eminescu, Creangă şi Caragiale reprezintă afirmaţia «convorbirismului » în cultura umanităţii. Marile spirite au o covârşi