Convorbiri Literare, 1939 (Anul 72, nr. 1-12)

1939-06-01 / nr. 6-9

Dr. C. Bacaloglu Dar acolo, ca şi pretutindeni, lipsit de subsidiile părinţilor, duce o viaţă de mizerie. Pleacă, după ce culege cu entusiasm ad­mirabile mănunchiuri de folclor românesc, şi ajunge la Sibiu. De almintrelea, în diferite epoci ale existenţei, izolat în viaţa­­sa lăuntrică, nu se preocupa nici de odaia care îl adăpostea şi care­­constituia adeseori imaginea mizeriei, nici de îmbrăcămintea lui. Plutind în gândurile şi visurile sale,nu se interesa de cele ce for­mează esenţialul pentru restul omenirii: locuinţă, hrană şi înbră­­­căminte. Când s’au desvoltat primele simptome ale boalei, mai târziu,­­această nepăsare s'a accentuat. Iată cum l-a văzut la Oppler într’o­­seară Brătescu-Voineşti, mare admirator al poetului, care sub titlul «Amintire dureroasă» îl descrie în chipul următor: «am văzut un om rău înbrăcat, aproape sprenţeros. Pe masa dinaintea lui, alături de o halbă cu bere,era o farfurie pe care pluteau bucăţele de ghia­­ţă. Şi-a scos de pe frunte batista, a muiat-o în farfurie, a stors-o şi a reaşezat-o pe frunte şi acum cu capul pe spate, zâmbea dese­ori cântăreţei de pe scenă, bătând cu mâna dreaptă tactul ariei. Mi-am simţit sufletul năpădit de o sfâşietoare compătimire pentru cel care din lacrimele lui făcuse un isvor de încântare pen­tru alţii». Din Blaj şi Sibiu, Eminescu trece în ţară pe la Răşinari. Urmează alţi doi ani de mizerie şi pribegie. Se alipeşte ca su­­fleul trupelor lui Pascali şi Caragiale. Cutreeră cu dânşii ţinuturi româneşti, ducând înpreună cu ac­torii o acţiune de înflăcărat naţionalism, dar în care succesele se îmbină de cele mai multe ori cu lipsurile, cu nesiguranţa zilei de mâine. Atunci simte o mare dragoste pentru actriţa Eufrosina Po­­pescu şi ea îl face să sufere toate torturile geloziei. Spre a-i smulge acestei vieţi de boem, bătrânul Eminescu se hotărăşte să-l trimită la Viena, ca să studieze filosofia. Acolo a trăit mai ales în Societatea Românilor transilvăneni şi bucovineni, pe care-i cunoştea şi îi iubia din Cernăuţi. Tot acolo a întâlnit pentru prima oară pe Veronica Micle. Nu-l vom urmări pe Eminescu în amănuntele vieţii sale din Viena, apoi la Berlin, unde fusese trimis de Maiorescu, în speranţa de a-l convinge să obţină doctoratul în filosofie pentru a ocupa o catedră la Facultatea din Iaşi, după întoarcerea sa în ţară. Incontestabil că în tot timpul petrecut la Viena şi Berlin, ca­­şi atunci când ocupă funcţiunile de bibliotecar al Universităţii din Iaşi, profesor suplinitor, apoi revizor şcolar, Eminescu este în pri­

Next