Convorbiri Literare, 1939 (Anul 72, nr. 1-12)
1939-06-01 / nr. 6-9
Dr. C. Bacaloglu Dar acolo, ca şi pretutindeni, lipsit de subsidiile părinţilor, duce o viaţă de mizerie. Pleacă, după ce culege cu entusiasm admirabile mănunchiuri de folclor românesc, şi ajunge la Sibiu. De almintrelea, în diferite epoci ale existenţei, izolat în viaţasa lăuntrică, nu se preocupa nici de odaia care îl adăpostea şi careconstituia adeseori imaginea mizeriei, nici de îmbrăcămintea lui. Plutind în gândurile şi visurile sale,nu se interesa de cele ce formează esenţialul pentru restul omenirii: locuinţă, hrană şi înbrăcăminte. Când s’au desvoltat primele simptome ale boalei, mai târziu,această nepăsare s'a accentuat. Iată cum l-a văzut la Oppler într’oseară Brătescu-Voineşti, mare admirator al poetului, care sub titlul «Amintire dureroasă» îl descrie în chipul următor: «am văzut un om rău înbrăcat, aproape sprenţeros. Pe masa dinaintea lui, alături de o halbă cu bere,era o farfurie pe care pluteau bucăţele de ghiaţă. Şi-a scos de pe frunte batista, a muiat-o în farfurie, a stors-o şi a reaşezat-o pe frunte şi acum cu capul pe spate, zâmbea deseori cântăreţei de pe scenă, bătând cu mâna dreaptă tactul ariei. Mi-am simţit sufletul năpădit de o sfâşietoare compătimire pentru cel care din lacrimele lui făcuse un isvor de încântare pentru alţii». Din Blaj şi Sibiu, Eminescu trece în ţară pe la Răşinari. Urmează alţi doi ani de mizerie şi pribegie. Se alipeşte ca sufleul trupelor lui Pascali şi Caragiale. Cutreeră cu dânşii ţinuturi româneşti, ducând înpreună cu actorii o acţiune de înflăcărat naţionalism, dar în care succesele se îmbină de cele mai multe ori cu lipsurile, cu nesiguranţa zilei de mâine. Atunci simte o mare dragoste pentru actriţa Eufrosina Popescu şi ea îl face să sufere toate torturile geloziei. Spre a-i smulge acestei vieţi de boem, bătrânul Eminescu se hotărăşte să-l trimită la Viena, ca să studieze filosofia. Acolo a trăit mai ales în Societatea Românilor transilvăneni şi bucovineni, pe care-i cunoştea şi îi iubia din Cernăuţi. Tot acolo a întâlnit pentru prima oară pe Veronica Micle. Nu-l vom urmări pe Eminescu în amănuntele vieţii sale din Viena, apoi la Berlin, unde fusese trimis de Maiorescu, în speranţa de a-l convinge să obţină doctoratul în filosofie pentru a ocupa o catedră la Facultatea din Iaşi, după întoarcerea sa în ţară. Incontestabil că în tot timpul petrecut la Viena şi Berlin, caşi atunci când ocupă funcţiunile de bibliotecar al Universităţii din Iaşi, profesor suplinitor, apoi revizor şcolar, Eminescu este în pri