Convorbiri Literare, 1939 (Anul 72, nr. 1-12)

1939-06-01 / nr. 6-9

DIN PARNAS PE PĂMÂNT Mihai Eminescu, poetul de covârşitoare importanţă în literatura noastră, a avut momente când s’a coborît din Parnasul muzelor pe pământul frământat de sentimentele oamenilor. Atunci a „spânzurat lira în cuiu" şi prinzând sub pană realităţile, a zugrăvit cu toată pasiunea viaţa politică a acelor vremuri, apărând doctrina conser­vatorismului naţionalist. In acest sens, Eminescu a militat, neîn­trecut de nimeni, pentru triumful ideei unei naţiuni cu un destin istoric bine hotărît. Atât în timpul vieţii, cât şi după moartea lui Eminescu, crezul naţionalist al genialului poet a fost cunoscut însă numai de o parte a societăţii româneşti. Abia în 1900, ziarul na­ţional independent „România Jună" încearcă o reabilitare a gaze­tarului Mihai Eminescu, defăimat în mod barbar de liberalismul nou — contemporan cu poetul — şi atacat chiar în 1909, în ziarul „Ade­vărul" din 16 iunie, susţinându-se că articolele sale politice nu-i fac cinste şi dezgroparea lor este o impietate faţă de memoria poetului1. Tinereţea lui Eminescu abundă în necazuri. Tânărul a cărui copilărie se desfătase în atmosfera patriotismului şi naţionalismului înalt, creiată de marele dascăl din Bucovina, Aron Pumnul, mânat de spiritul său hoinar, a colindat aproape toate provinciile ro­mâneşti. A cutreierat Banatul, a cunoscut Blajul Transilvaniei, această Mică Romă „de unde a răsărit soarele românismului". Pretutindeni a observat diferenţa dintre oamenii satelor şi oamenii oraşelor. Punând faţă în faţă poporul românesc istoric cu populaţia oraşelor împestriţată de venetici, Eminescu îşi dă seama că numai alături de elementul etnic, nealterat, îşi va afla mulţumirea su­fletească Atât de mult se înrădăcina sufleteşte în poporul româ­nesc, încât, pe vremea când era la studii în Viena, nu venia la adunările colegilor români, în care se imitau obiceiurile germane, care, deşi cu o vechime seculară, nu se potriviau cu aspiraţiile noastre. Eminescu cerea deci o viaţă naţională, o viaţă româ­­ nească 31 . . ■ V 1 Pamfil Şeicaru: „Gazetarul Eminescu", Conferinţă publicată în „Cu­­■rentul", an. XII, nr. 4078 din 20 Iunie 1939. 2 M. Eminescu: „Materialuri etnologice", „Timpul", 8 Aprilie 1882. 3 T. V. Stefariefli: „Amintiri despre Eminescu", București, 1914, pag. 76-78.

Next