Cotidianul, aprilie 2000 (Anul 10, nr. 2628-2652)

2000-04-18 / nr. 2642

6 Cotidianul cultură și mass-media O expoziție inedită de fotografie Emil Cioran văzut de artista finlandeză Irmeli Jung Este singura dată când scriitorul s-a lăsat fotografiat pentru un album Centrul Cultural Sindan împreună cu Ambasada Finlandei în România vor organiza un eveniment cultural de proporții prin vernisarea unei expoziții de fotografie, mai întâi în Cluj-Napoca și apoi în București. Expoziția se intitulează „Emil Cioran văzut de Irmeli Jung“ și conține fotografii ale marelui scriitor realizate de artista finlandeză în anul 1984. Cartea apărută în urma acestei experiențe s-a vândut foarte repede dar Cioran s-a opus unei reeditări. A acceptat să-i pozeze tinerei fotografe, lăsându-se convins să meargă la Marsilia Surprinzător în această expoziție este faptul că Emil Cioran a acceptat să-i pozeze atunci, tinerei fotografe, lăsându­­se convins chiar să meargă la Marsilia și pe malul mării, la Dieppe, la rugămintea artistei. Fotografiile au fost realizate în pa­tru ședințe și vorbesc despre o imagine a lui Emil Cioran cel puțin neobișnuită: un Cioran elegant, aproape pedant în alege­rea îmbrăcămintei, foarte studiat, un con­trast evident față de imaginea nonconfor­­mistă pe care și-o construise scriitorul. Pe de altă parte, calitatea artistică a fotogra­fiilor este extraordinară. Compoziție clasică, studiată, clarobscururi și zone de gri, în care personajul Cioran are funcția de a sparge frumusețea clasică, întregind-o, în același timp. Un Cioran nefiresc de elegant Un Cioran nefiresc de elegant dar care își păstrează aerul acela disperat, fără urmă de zâmbet pe față, un Cioran care anulează valoarea de natură a peisajului pentru a-l transforma într-o stare de spirit. Este evident meritul artis­tei Irmeli Jung de a fi reușit atât de bine să intuiască calitatea extrordinară a scriitorului, de a construi o filosofie a disperării într-un limbaj perfect din punct de vedere stilistic. Irmeli Jung a știut dintotdeauna ce vrea să facă Irmeli Jung ne-a declarat că albumul apărut la editura Gallimard cu aceste fotografii rămâne, fundamental, mai mult o experiență intuitivă decât intelectuală. Artista a mai făcut ședințe foto cu Juliette Greco, la ale cărei fotografii a lucrat 10 ani, cu Sir James Baldwin, Alberto Mora­via, Liv Ullman, Marguerite Yourcenar. Irmeli Jung a știut de la 15 ani că vrea să fie fotograf profesionist și a părăsit Finlanda la 18 ani pentru a studia în Ger­mania. Impactul uriaș pe care l-a avut asupra ei Juliette Greco a hotărât-o să se îndrepte spre Franța, deși nu vorbea nici măcar limba. La Paris primul lucru pe care l-a făcut a fost să o caute pe Juliette Greco pentru a o fotografia. Realizarea fotografiilor a marcat și începutul unei pri­etenii profunde. Vernisaje la Cluj și București­­ . Vernisajul expoziției va avea loc pe data de 19 aprilie, la ora 17.00, la Galeria Centrului Cultural Sindan din Cluj- Napoca și pe 15 mai, la ora 18.00, la Centrul Cultural Francez din București. Bianca STUPU Fotografiile lui Cioran au fost realizate în patru ședințe Vizitatorii Muzeului Arheolo­gic din Neapole vor putea ve­dea peste 200 de piese erotice - pictură, sculptură și obiecte artizanale­­ ale celebrului oraș Pompei, îngropat sub lavă de e­­rupția vulcanului Vezuviu. Toate aceste obiecte care vor fi pre­zentate pentru prima dată mare­lui public au fost etichetate ca fiind obscene și ținute închise într-o cameră la mezaninul Mu­zeului. Acum trei secole, regele Neapolului - primul care a înce­put o excavare științifică a Pom­peiului - a fost atât de șocat de imaginile reprezentate încât a declarat că „numai persoanele perfect mature din punct de ve­dere moral, au voie să le vadă. De atunci, foarte puține persoa­ne au avut acces la ele. în Pom­­peiul de acum 1900 de ani ima­ginea falusului nu era un lucru neobișnuit, și cu atât mai puțin un tabu. Arheologii consideră acum că un falus inscripționat în latină cu cuvintele „Aici este feri­cirea" nu era firma unui bordel, ci a unui magazin de pâine. Mu­zeografa Marinela Listai descri­ind noua colecție a muzeului, a apreciat că, datorită faptului că imaginile au fost găsite în niște camere private în taverne, cu si­guranță clienților le erau oferite și extra-servicii. Una dintre piesele de bază ale colecției este o sculptură cunoscută sub numele de „Venus în bikini“, datorită fap­tului că artistul i-a acoperit păr­țile genitale cu o frunză pictată după modelul bikinilor. Direc­torul Muzeului din Neapole a de­clarat: „în multe muzee pot fi în­tâlnite lămpi erotice sau vase cu scene sexuale. Dar aceste pic­turi reprezintă întreaga activitate sexuală a societății pompeiene. Evident, nu a fost așa cu două secole în urmă sau la două secole după. Dar pentru pe­rioada respectivă avem imagi­nea completă.“ Datorită faptului că dimensiu­nea cabinetului este foarte mică vor avea acces doar 20 de vizi­tatori o dată. Copiii sub 12 ani nu au acces în noua parte a mu­zeului fără permisiunea părinților sau a profesorilor. Deși a fost catalogată ca obscenă Arta erotică a Pompeiului va fi prezentată marelui public Copiii sub 12 ani nu au acces fără acordul părinților O imagine mai puțin șocantă din Pompei- „Venus Marina“ Cineastul grec Costa Gavras va regiza un film în România Cineastul grec Costa Gavras va regiza anul viitor un film în România. Costa Gavras, devenit cunoscut ca autor al thriller-ului politic „Z“, s-a aflat la București, la sfârșitul săptămânii, pentru a prospecta locuri din România în vederea scrierii scenariului și realizării unei producții cinematografice în co­laborare cu studioul „Filmex”. După ce a vizitat Bucureștiul și Sinaia, celebrul regizor nu a făcut nici o alegere, urmând să revină în România la sfârșitul lunii mai, când se va deplasa și în alte localități importante din țara noastră. se Întâmplă astăzi Clasic ■ Uniunea Scriitorilor-ora 16.00, volumul „Parcă un alt continent“ al lui Corneliu Barborică Teatru ■ Teatrul Național I.L. Caragiale -ora 18.30, Sala Amfiteatru, „Femei­le savante“ ■ Teatrul de Comedie - ora 20.00, „Wartane" și „Lambarena“­­spectacole de dans contemporan ■ Teatrul Excelsior - ora 10.00, „Aladin și lampa fermecată" ■ Teatrul I. Creangă - ora 10.00, „Prinț și cerșetor“ ■ Teatrul Țăndărică - ora 10.00, Sala Victoria, „Motanul încălțat“, Sa­la Lahovary, ora 10.00, „Frumoasa din pădurea adormită“ ■ Blue Light - ora 19.30, seară de chitară clasică, Cătălin Ștefănes­­cu și invitații săi ■ Casa de licitații și consignația de artă „Hanul cu tei“ - ora 12.00, „Muzică de cameră“. Soliști: Paul Teodorescu - pian și Ionuț Dumbra­vă - vioară Operă ■ Opera Națională - ora 18.30, concert spectacol „Notorius“ Concerte I Cafe Indigo­ ora 21.30, „Dixie­land“ »APTI SERI Lansări Editura ALL BECK lansează revista lunară de drept Juridica“ Editura ALL BECK lansează joi, la ora 18.00, la sediul Banc Post (Ed. Unirii nr.6), revista lu­nară de drept, „Juridica“. Creată pentru a oferi răspunsuri la între­bările ce apar în procesul de in­terpretare și aplicare a legii, „Ju­ridica“ va publica ultimele schimbări intervenite în legisla­ție, opiniile celor mai reputați specialiști în materie, precum și cele mai importante soluții din practica judecătorească curen­tă. Colegiul de redacție­­ format din judecător Mihaela Tăbârcă, avocat Marius Șcheaua, avocat Marian Florescu și Dorel Pădu­­rariu­­ își dorește ca publicația „să contribuie la rezolvarea ma­rilor probleme ale dreptului ro­mânesc și la cultivarea spiritului juridic național“. Colegiul de onoare al revistei este format din prof. univ. dr. Tudor R. Popescu, prof.univ. dr. Francisc Deak, prof. univ. dr. Viorel Mihai Cio­­banu, prof. univ. dr. Ioan Leș, prof. univ. dr. Stanciu D. Cărpe­naru, prof. univ. dr. Liviu Pop, prof. univ. dr. Radu I. Motica. Doctrină, jurisprudență, praxis Structura de bază a revistei se axează pe trei mari secțiuni: doctrină, jurisprudență, praxis. Secțiunea „Doctrină“ prezintă o sinteză a doctrinei juridice de ul­tima oră. Tot aici, dificultățile le­gate de interpretarea și aplica­rea noilor reglementări, cele mai controversate probleme juridice sunt comentate și explicate de practicienii și teoreticienii drep­tului. Cele mai importante soluții ale instanțelor judecătorești, în­soțite de comentariile și opiniile specialiștilor vor fi prezentate în secțiunea „Jurisprudență“. Iar prin secțiunea „Praxis“, revista oferă modele pentru toate tipuri­le de contracte și cereri în justi­ție însoțite de note și explicații. Revista apare pe piață la pre­țul de 49.000 lei. marți, 18 aprilie 2000 _ pre limba scriitorului _ Eminescu - 2000 (n) (Sofismul lui N. Manolescu) Specificitatea creativă conferă marca autentică în vederea omo­logării axiologice în plan universal. Cu cât canonul Specific difer­­en­­țiază mai pregnant valorile cultural-artistice, cu atât acestea pot as­pira mai îndreptățit la universalitate; în fapt, integrarea universală a modelelor spirituale nu eludează niciodată dimensiunile diferenția­­toare, ci dimpotrivă, le consolidează, canonizându-le. Cel puțin așa ni se pare că­ s-a constituit conceptul de universalitate culturală pe parcursul acestor câteva milenii, documentate de istoria pre-moder­­nă și modernă. Nu este deloc adevărat că Eugen Ionescu a devenit universal numai pentru că a circulat în limba franceză, ci­­ în primul rând - pentru că este urmașul lui Caragiale și Urmuz, fiind purtătorul­ unor „conținuturi“ românești! " Astfel, simplificând lucrurile, este evident - la nivelul axiomatic - că, întrucât Eminescu însumează la un moment istoric dat esența potențială a românității, acesta nu putea să nu fie omologat drept scriitor național, învestitură semiotică rezultată în virtutea manifestării unui orizont de așteptare aprioric. Ceea ce ne rămâne de făcut este doar recunoașterea pozitivă a acestei situări întru specificitate, în­cercând să-i ameliorăm coordonatele limitative printr-o deschidere integratoare care să nu (re)nege sâmburele coagulant întemeietor. Eminescu e un dat semiotic ce ne justifică existența și ne modelează istoria, indiferent că suntem sau nu de acord cu acest lucru. Prin consensul receptiv la care s-a ajuns, poetul a fost omologat cu ma­ximă reprezentare - în planul conținutului și al expresiei - a creativi­tății naționale. Dincolo de orice contestații, care nu au lipsit de altfel nici în trecut, înseamnă că modelul impus de el a corespuns orizon­tului de așteptare al colectivității noastre. Mitizarea și de­mitizarea ce se manifestă complementar au condus la constituirea unei inva­riante semiotice/semiozice care reglează în permanență formele, de expresie și de conținut ale spiritualității românești. Acestea se mani­festă, de-acum, ca niște traiecte imanente ale latenței creatoare și nu pot fi schimbate sau deviate printr-o intervenție voluntară. Nu va fi abandonat brusc modelul eminescian și substituit cu un altul pen­tru că Nicolae Manolescu și grupul de la „Dilema“ au inventat „cazul Eminescu“. Prin adecvarea tipului de creativitate la sensibilitatea re­ceptivă națională, s-au constituit în timp pre-eminescianitate, și o post-eminescianitate care modelează permanent conștiința critică românească și numai după ce acestea își vor fi epuizat definitiv toa­te resursele de vitalitate și după ce­­ nu va mai exista nici un pericol de pierdere aleatorie a specificității, deci când modelul semiouic­a­țional nu va mai putea fi amenințat în nici un fel, abia atunci va av­ea loc transferul organic către un alt model sau către mai multe modele, fără ca această transformare să mai provoace efectul unei adevăra­te traume metafizice, cum se întâmplă în prezent. De altfel, cum s-a spus deja, eminescianitatea nici nu mai este exclusivistă precum la sfârșitul secolului XIX, divizându-se firesc în potențialitatea modele­lor poetice esențiale ce au activat în secolul XX (Arghezi, Blaga, Ba­­covia, Ion Barbu și Nichita Stănescu). Eminescu a fost selectat­ să devină scriitor național chiar prin imanența omologării colective și deocamdată forța de iradiere a vectorilor semiotici instituiți este de­parte de a se fi epuizat. Rostul generațiilor actuale nu este acela­­ de a grăbi această schimbare în mod artificial, ci de a se angaja exem­plar - prin propria creativitate - în efortul de integrare în universali­tate. Negarea eminescianității conduce la ștergerea amprentei origi­nale și, deci, la aneantizarea creativă. Nu putem fi europeni decât fiind înainte de toate specifici. Marin MINCU Ghinion-Constantinescu în ultimii trei ani, inundații catastrofale­­ și nici o investiție în îndi­guiri, decolmatări și regularizări ale râurilor, nici o măsură de prote­jare a bunurilor populației. Ghinion-Constantinescu! După ce că sunt lăsați să moară de foame de guvernanți, românii trebuie să îndure­ și vitregiile naturii. După ce că România pierde pe toate planurile, de trei ani plătește tribut și catastrofelor naturale, cu miile de miliarde d­e lei... Ghinion-Constantinescu! Ca un făcut, însă, această condam­nabilă nesimțire guvernamentală și prezidențială (CSAT, condus de­­ Emil Constantinescu, ar fi putut să pună la punct o strategie naționa­lă de preîntâmpinare a acestor obsedante inundații, care destabili­zează țara și moralul românilor) are mor: președintele Emil Constan­­tinescu își face campanie electorală cu „ajutoarele” acordate sinis­traților. Nu? Cine să-l uite pe însuși Emil Constantinescu înnoroiat,in cizme sau bocanci, studiind terenul „după ce a trecut viitura”, în fil­me publicitare făcute de mass-media aservită, sau de către Loteria Națională, plângând pe umerii celor năpăstuiți și promițând „că le vor lua măsuri”, că le vor fi reconstruite casele luate de ape,­că li se vor da despăgubiri importante pentru bunurile distruse (dar nu­­ și pentru animalele înecate, pentru rezervele alimentare din beciurile i­­nundate, pentru furaje sau pentru culturile pierdute), bancuri. Puțini sunt norocoșii care au parte de despăgubiri reale, majoritatea pri­mesc o sticlă de apă minerală și o pâine sau un sac de ciment „ca ajutor”. Că fiecare trebuie să se descurce, „de ce nu și-a asigur­at casa”? Mereu ne plângem că România n-are bani pentru investiții hi­drologice (deși aud că sunt bani, dar ei sunt deturnați, de la con­strucții hidrologice la drumuri forestiere, de pildă, care aduc venituri „mafiei lemnului”), deoarece ne doare în cat de pierderile populației?? Totuși, e de neînțeles: uriașele pagube anuale de pe urma inundați­ilor chiar nu contează în economia României? O Românie pusă în si­tuația să scoată zeci de miliarde de lei de la „rezerva de stat” (tot mai subțiată, mă si mir că mai există, în marasmul actual) să păcă­lească păgubiții, să reconstruiască drumurile rutiere și căile ferate, să curețe fântânele, să refacă instalațiile electrice, de gaz și de ap­ă curentă. Culmea cinismului, Centrul Operațional pentru Situații de Criză, din cadrul Statului Major General al MApN, anunță că a fost activată „celula de răspuns" la reprezentanța militară a României de pe lângă sediul NATO „pentru managementul dezastrelor" din Bruxelles, și că se așteaptă ajutoare din partea țărilor NATO pentru înlăturarea urmărilor inundațiilor din România... Ghinion-Constantinescu, după ghinion-Iliescu! Românii trag de pe urma incompetenței guvernanților postcomuniști, au rămas ai ni­mănui. Resemnați, trimiși pe drumuri și de inundații, ei nu mai aș­teaptă nici măcar o vorbă bună de la actuala Putere, cum n-au aș­teptat nici de la fosta Putere. Personal, sunt îngrijorat că Transilvania și Banatul (fief al actualei Puteri și a lui Emil Constantinescu la ale­gerile din 1996, azi trecut de partea Opoziției) au fost cele mai lovite de inundații, în ultimii trei ani, și că ar putea să declare că s-au sa­turat de nesimțirea „stăpânilor de la București, care n-au mișcat u­n deget pentru a preîntâmpina nenorocirile naturale, previzibile, ce s-au abătut asupra noastră"­­ pe bună dreptate, profund nemulțumite de ineficiența actualilor guvernanți. Un motiv în plus (adăugat șomajului exploziv al restructurărilor din „localități muncitorești”, din minerit î și siderurgie sau construcții de mașini, din Valea Jiului și Hunedoara, sau din Brașov) să ne temem că mâine Transilvania și Banatul vor în­­toarce spatele României și vor cere să se autoguverneze, Liviu loan STOICIU V­ii

Next