Cotidianul, ianuarie 2002 (Anul 12, nr. 1-25)

2002-01-23 / nr. 18

B Cotidianul cultură și mass-media De la sfârșitul lui ianuarie 2002, intrăm în „Anul Caragiale“ 1 : 1 --------------- 1 Răzvan Theodorescu: „Nu ți se poate apleca de Nenea Iancu“ Anul dedicat marelui dramaturg va demara, în fosta comună Haimanale, în ziua de 29 ianuarie ~m—y­u nu scriu decât despre viața noastră și pentru viața noastră, căci la­ alta nu cunosc și nici nu mă interesează“ - spunea cândva Ion­u j I._J Luca Caragiale. Și, poate pentru că ironia cu care a ilustrat specificul și mecanismele parvenirii, ironia cu care i-a portretizat pe moftangii și a evocat colorata viață de pe malurile Dâmboviței de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, nu a fost depășită până acum, anul 2002 a fost declarat „Anul Ion Luca Caragiale“. Oficial, anul consacrat marelui dramaturg va demara în locul și în ziua unde, în urmă cu 150­ de ani, Nenea Iancu a văzut lumina zilei, adică la Haimanale, pe 29 ianuarie. Pentru acest an aniversar s-a stabilit, cum era și firesc, un calendar al manifestărilor culturale ce vor avea loc în tot acest an. Câteva detalii despre programul acțiunilor dedicate celui care a crezut întotdeauna că „nimic nu- i arde pe ticăloși mai tare decât râsul“, ne-a oferit Răzvan Theodorescu,­­ministrul Culturii și Cultelor. 330 de zile cu Caragiale Domnule ministru, nu peste multe zile va demara oficial „Anul Caragiale". Cum se va implica ministerul pe care-l conduceți în acțiunile ce vor avea loc? In primul rând, trebuie să vă spun că Ministerul Culturii și Cultelor va sprijini­­ toate acțiunile dedicate lui Caragiale. Bot spune că totul este bine pus la punct S-a realizat un calendar precis al manifestărilor culturale. Practic, „Anul Caragiale" va începe pe 29 ianuarie, la­­ Haimanale, în seara aceleiași zile din­­,2002, Naționalul bucureștean va pre­zenta premiera „Mofturi la Union“, în­­ regia lui Gelu Colceag. A doua zi, la „Eu nu scriu decât despre viața noastră și pentru viața noastră, căci alta nu cunosc și nici nu mă interesează“ (I.L Caragiale) Academia Română, va avea loc des­chiderea oficială a Anului Caragiale. La acest eveniment va participa și Ion Ilescu, președintele României. De­ ase­menea,la Teatrul Odeon, Universitatea de Artă Teatrală și­ Cinematografică va prezenta un spectacol inspirat de „Momente și schițe". La Teatrul din Plo­iești, va avea loc un spectacol inaugural al „Anului Caragiale". Acțiuni sunt foarte multe, dar trebuie să vă spun că acțiunile dedicate lui Caragiale­­ trec de hotarele României. La Paris, spre exemplu,vor fi prezentate, la „Petit Theatre", în martie, spectacolele Tea­trului Național­­ „Caniculă" și „1 Aprilie". Să nu uităm de faptul că tot în martie va avea loc lansarea ediției franceze a volumului „Théatre", de I.L. Caragiale, volum publicat de Editura Maurice Na­deau. La Leipzig, Teatrul „Radu Stanca" din Sibiu va da o reprezentație în limba germană a spectacolului „Conu' Leonida față cu reacțiunea". La acestea se adaugă premierele Teatrului Național din București, cu cele trei co­medii ale dramaturgului. Pe de­­ altă parte, ne gândim cum să fa­cem să aducem, la București Teatrul Național din Iași, cu noua lor montare, „O scri­soare pierdută". Toate acestea necesită foarte mulți bani... E adevărat. Este un efort financiar substanțial. Dar țin să precizez că acțiunile­ din „Anul Caragiale" sunt sprijinite financiar și de Guvern și de Președinție. Nu numai de Ministerul Culturii și Cultelor! Vom lua ceva bani și din rezerva bugetară. Nu am cum vă spune acumg cifrele exacte. Efortul nostru financiar este cu atât mai mare, cu cât acțiunile pe care vi le-am enumerat nu sunt singurele pe care le avem în vedere. Ce altceva mai aveți trecut în agenda, destul de încărcată, a Anului Caragiale? Ne-am hotărât să suținem Festivalul I.L. Caragiale de la Craiova. Pe de altă parte, am convenit cu Televiziunea Română ca, începând cu 30 ianuarie și până la 31 decembrie, să fie difuzate înaintea Actualităților patru minute și jumătate de Caragiale. Aceasta în­ Tot anul 2002. Actualitățile TVR vor fi prefațate de patru minute și jumătate de text Caragiale seamnă de­­ fapt ecranizări ale momentelor și schițelor. Cred că aceasta va însemna redarea majorității actorilor din țară și apropierea tele­spectatorilor de opera lui Nenea Iancu. Pentru acest proiect, care ne costă 3 miliarde, s-a creat un buget separat. Este un efort, dar și un pariu foarte riscant. Gândiți-vă că sunt 330 de zile de Caragiale. Totuși, sunt de părere că nu ți se poate apleca de Nenea Iancu. Va fi și un CD Caragiale, cum a fost un CD Eminescu? Sigur că da. Dar CD-ul va apărea către sfârșitul anului 2002. Mai multe nu am cum vă spune acum... înțeleg că și suedezii vor afla ce înseamnă România... . ~și 2002 nu este numai Anul. Caragiale. Este și Anul Românesc din Suedia. Ce ne puteți spune despre calen­darul acțiunilor de acolo? Anul Cultural Român din Suedia, care va demara la 31 ianuarie, la Stockholm, este o acțiune foarte importantă, mai ales pentru că asta va da posibilitatea celor de acolo să ne cunoască mai bine cultura, istoria și tradițiile. Vom fi prezenți acolo cu expoziții de carte, cu o expoziție a ma­estrului Baba, pictură feminină, o expoziție Brâncuși, arheologie, folclor. Muzeul Satului va fi și el prezent acolo. Eu voi susține o conferință la Uni­versitatea­ din S­ockholm. Este un program destul de complex. De asemenea, intenționăm să organizăm un an cultural suedez în România, în 2004. Dar până atunci mai avem multe de făcut. Gabriela SIMON ilustrat Ministrul Răzvan Theodorescu va râde în 2002 împreună cu Nenea Iancu Despre artă la modul serios?­ ­ M-am plictisit să scriu pentru fiecare zi de­­ miercuri o cronică plastică. Este „redundant" și, poate, uneori, chiar plictisitor. De aceea m-am hotărât ca astăzi să fac cu totul altceva. Să­ scriu despre artă în general, să creionez eu, cu de la micine putere, câteva idei despre tendințe, curente Șîn estetici sau dimpotrivă nonestetici, care sunt în Spatele sau în fața a ceea ce îndeobște poate găsi tot omul prin galeriile Capitalei. Să scriu despre arta unora dintre creatori,prinși din inerția vârstei sau din încăpățânare în vechi tipare conceptuale sau despre noul val al artiștilor care se străduiesc să se ridice la nivelul a ceea ce înseamnă pentru mulți arta contemporană occidentală. S-a discutat mult (mai mult s-a problematizat fără vreun indiciu ,că în viitor ar putea surveni vreun lacăr de soluție),­­s-a polemizat pe marginea dilemei dacă sunt sau­­­ nu inutile vechile forme de expresie artistică - pictura, sculptura etc. Aceasta în contextul în care în multe dintre interviurile acordate de tinerii plasticieni se regăsesc fie formule de genul „dacă aș fi rectorul Universității de Arte, aș desființa Șecțiile de pictură, de sculptură etc.“, ori dimpo­trivă, „pictura nu va muri niciodată, fiind absurd să­­ declari contrariul, cum a făcut-o la vremea sa un artist contemporan, Joseph Beuys". Probabil că­­ rezolvarea este dată de toleranță, concept care, se pare, pe tărâmuri mai prospere s-a instaurat de mult în instrumentarul critic al valorii oricărei opere de artă. Dar la noi discuțiile nu se poartă numai între a fi sau a nu fi artist contemporan, respectiv pictor, ci chiar în sânul uneia și aceleiași grupări.­­Una dintre polemicile care a înfocat lumea artiștilor contemporani, și care, probabil că nu se va stinge niciodată, este amplasarea M­­uzeului Național de Artă Contemporană , în sediul Parlamentului, a Camerei Deputaților, clădire dedicată pe vremuri unor scopuri ideologice diferite de gusturile­­ actuale. Absurd este, după părerea mea, ca în rândul celor care susțin renunțarea la fosta Casă a Poporului să se nască fricțiuni pe motive finan­ciare. Că lucrările unora sunt, în context, cumpă­rate și ale altora nu. Cine stabilește aceste selecții? Sau dacă se stabilește, cum se face oare­­ evaluarea finaciară? E surprinzător să constați că pentru unii dintre creatorii mai tineri simpla cumpărare a lucrărilor lor reprezintă de fapt con­sacrarea în „panteonul valoric" al artei românești de la începutul de mileniu. Unui tânăr de 20-25 de ani căruia i-a fost mângâiat orgoliul în­­ acest fel îi este de ajuns pentru a se considera nemuritor. Oare este justificat? Numai trecerea anilor trebuie să impună valoarea? Aici literatura nu este mai departe. Grupări cum este cea inițiată de Marius Ianuș, „Fracturismul", vine cu un imperativ care stârnește orgolii. „Bătrânii nu au ce căuta în artă, în literatură, în societate“.­ Atunci nu știu care ar putea fi decizia finală la toate aceste întrebări. Poate doar o ultimă întrebare care să anihileze efectul celorlalte. Cum ar fi de exemplu: „Ce rost are să ne batem capul când cel mai bine este să rămâi la stadiul de amator de­ artă, respectiv lector neimplicat în tendințe, în teorii? Creația care are valoare se va impune, în cele din urmă, în ciuda tuturor agitațiilor acestea". Marius ȘTEFĂNESCU Omul cultural­­ din secolul XX în secolul XXI / Turul Galeriilor . Muzeul Național de Artă (Calea Victoriei, nr. 49- 53) -Victor Brauner- Desene - 1925-1962, din colecția Mu­zeului de Artă Modernă Saint Etienne, până la 28 februarie. Casa Americii Latine (bd. Primăverii, nr.17) - Nicolae Guțu (Pictură).­ Până la 28 ia­nuarie, Galeria Anticariat „Curtea veche" (str. Franceză 54) -Grupul Prolog - Paul Gerasim, Constantin Flondor, Horia Paștină, Mihai Sârbulescu, (acuarele). Până la 25 ianua­rie, Galeria Nouă, (Str. Acade­miei, nr. 15) - Track, curator invitat: Vasile Emu, Csaba Csiky, Yvette Martini, Dénes Miklósi, Cosmin Pop, Péter Szabo. Până la 26­ ianuarie, Oficiul Național pentru documentare și Expoziții de Artă, (bd. N. Bălcescu nr.2), Galeria etaj 3/4 - Retrospecti­vă Henri Cartier-Bresson (fo­to). Până la 29 ianuarie: Galeria Apollo ( bd. N Bălcescu, nr 23) - Grafică din Italia. Până în 25 ianuarie: Galeria Orizont (bd. N Băl­cescu, nr 2) - Maria Dulhan & Viorica Petrovici (scenogra­fie). Până la 25 ianuarie: Galeria Căminul Artei (str. Biserica Enei, nr. 16), Parter -Maria Cîrstea (pictură). Până în 23 ianuarie, Muzeul Municipiului Bucu­rești (Palatul Șuțu) - Emines­­­cu, Elena Cristea (pictură). Până la 23 ianuarie. (M. Ș.) Institutul Francez își continuă seria conferințelor în acest an. Institutul Francez continuă ciclurile sale de conferințe. Acestea se vor concentra asupra următoarelor patru teme: Ciclul „Științe sociale", organizat în colaborare cu Biroul București al Agenției Universitare a Francofoniei (AUF), Ciclul „Ideea europeană", Ciclul „Literatura franceză contemporană" și Ciclul „Științe exacte". Pentru astăzi, 23 ianuarie, ora 19.00, la Salonul de Onoare al Institutului Francez, va avea loc conferința „Religie și democrație- noi mize, noi abordări", susținut de Patrick Michel. Veronica GHERASIM miercuri, 23 ianuarie 2002 TABLETE DE SCRIITOR (urmare din pagina 1) Or, nici urmă de economate în capitalism, economatul fiind formula tipică statelor așa-zis socialiste. Dacă, într-o țară proletarizată, cum a fost România atâtea decenii, economatul, în cadrul sărăciei generalizate, merge,­­ar merge, în cazul unei țări a cărei economie și legislație se declară (cu regret, pentru unii, neavând încotro) capitalistă, economatul, forma de ajutorare a săracilor, nu mai are nici­ un sens. Păi, domnule Adrian Năstase... ori domnule Ion Iliescu, atunci ce mai stați și nu îndreptați cu barosul cocoașele libere și neplăcute pentru dumneavoastră ale acestei prese blestemate, și nu creați un organ singur și central? Și findcă tot e o criză a literaturii, profitați! Faceți cu­­ ea ce-oți face și reînviați, ca economatele, realismul socialist, întrucât, clienți, ar fi... Conducerea se plânge că ziarele strică‘imaginea țării. Vă întreb, ochi în ochi, cine e strică, în realitate? Noi, care viețuim într-o Românie care, de la un moment în jos, poate nici să nu ne mai aparțină, nouă, condușilor, ori cei ce cu incompetență și cu brutalitatea lor duioasă, de binefacere, dădură îndărăt­ura reală la care România s-ar cuveni să fie?... Tacâmuri de pui - reluat­­la Bulandra Sâmbătă, 26 ianuarie, ora 19.00, La Sala „Tom­a Caragiu" Teatrul Bulandra reia reprezentațiile cu incitantul spectacol „Tacâmuri de pui", de Spiru György, în regia lui Gelu Colceag. Din distribuție fac parte actorii: Tora Vasilescu, Doru Ana, Luminița Gheorghiu, Petre Lupu, Mirela Gorea, Vlad Zamfirescu, Silviu Geamănu, Ionel Mihăilescu, Gheorghe Ifrim, Daniela Nane, Alina Berzunțeanu și Antoaneta Zaharia. Premiera spectacolului a avut loc pe data de 17 septembrie 1998 și a obținut Marele Premiu pentru cel mai bun spectacol la „Humorror '98". De asemenea, pentru rolul Tatăl, în cadrul aceluiași Festival, Doru Ana a obținut Premiul pentru cel mai bun actor. „Să nu plecați înainte de finalul spectacolului, indignați din cauza limbajului. Autorul piesei nu a folosit cuvintele și expresiile neacademice pe care le veți auzi în această seară pentru a șoca. Nici pentru a atrage o anumită ca­tegorie de public. Nici pentru a crea un univers autentic pentru personajele sale. Nici pentru a vă goni din sală. Noi credem că a vrut să tragă un semnal de alarmă. Ca și spectacolul nostru", spune Gelu Colceag. Veronica GHERASIM ANIVERSARE Cinci ani de MAD Astăzi, 23 ianuarie, la dica 16.00, la Centrul Multi-Art MAD, va fi lansată caseta promoțională a dansului contemporan românesc, „dans.ro“, lansare prilejuită și de împlinirea a cinci ani de activitate a fundației. Materialul regrupează creații coregrafice semnate de 16 artiști: Florin Fieroiu, Silvia Mihai, Cosmin Manolescu, Mateia Stănculescu, Ioana Popovici, Eduard Gabin, Sergiu Anghel, Mihai Mihalcea, Carmen Riban, Adina Cezar,­­ Uliana Iorgulescu, Romulus Neagu, Ion Tugearu, Gigi­­ Căciuleanu, Vava Ștefănescu și Manuel Pelmuș. (E.V.) MUZEUL Dialog cu Radu Sergiu Ruba Joi, 24 ianuarie, la 13.30, în Rotonda Muzeului Literaturii Române, va avea loc lansarea volumului „Dialoguri și eseuri", de Radu Sergiu Ruba, volum apărut la Editura Muzeului Literaturii. Vor prezenta volumul Horia Gârbea, Dan Silviu Boerescu și Sorin Vieru­. (E.V.) ’ Opinii în balansoar O carte pentru prieteni Volumul „Motivarea sinelui" (apărut la Editura Ministerului de Interne, în 2001) nu se citește ușor, în același timp, este o carte de care nu poți să te desparți ușor. Trebuie doar, uneori, să întrerupi șirul întrebărilor puse de Niculae Constantin și al răspunsurilor date de Aurelian Titu Dumitrescu, pentru a-ți regla, ca să spunem , așa, ritm­ul respirației interioare, emoția, bucuria dramatică a întâlnirii cu acest text. Pentru că­­ profunzimea solară, densitatea, expresivitatea statuară, dar și varietatea inspirată a temelor abordate, a informației dăruite cu o parcimonie neliniștitoare a cuvintelor, îți pot crea senzația de plonjon în adâncul oceanului sau de ieșire în spațiul cosmic, fără „costum­­ de protecție“­. De fapt, incursiunea are loc în spațiul-timp cu „n" dimensiuni al omului care se descoperă, se construiește și se reconstruiește pe măsură ce existența lui este gândită și regândită cu efort constant, neobosit, de îmblânzire, de umanizare și organizare interioară având drept hotare identice iubirea și desăvârșirea dumnezeiască. Fără „costum de protecție" sau, mai exact spus, fără acele convenții lingvistice, arhicunoscutele clișee, ce egalizează tot­ ceea ce ating. Producând un câmp ideatic­ în ghilimele­-co-­­ mod, sterp, repetitiv, entropie, numai bun spre a fi ingerat ca un drog între o plictiseală și alta, între o naștere și o moarte fără sens, fără asuma­rea libertății individuale, dar și a supunerii față de legile scrise și nescrise ale vieții dăruite de divinitate. Trebuie subliniat de la bun început că autorii volumului „Motivarea sinelui" se adresează doar cititorilor avizați­­ celor receptivi la frumusețea paradoxală, la severitatea mitică, la precizia holistică și la holograma efortului de perso­nalizare, de sustragere din indistinctul natural și­ social care ne caracterizează și ne a­boarbe, în favoarea proceselor de redefinire ca ființe indi­viduale, unice, libere prin destin și creație. Se adresează doar celor dispuși să-și asume un destin,­fie el și tragic. Pentru a-l trăi până la capăt, fără rezerve, cu bună credință, dar și cu toate riscurile prezente, îndemnându-ne la o intensă meditație asupra conținuturilor vieții și a idealurilor care ne animă într-un moment ori altul. Fără a uita importanța, uneori insuportabilă, a întâlnirii cu semenii noștri, cu ceilalți. Autorii volumului „Motivarea sinelui" își asumă cu ele­ganță și ,chiar detașare, aș spune, o detașare m­­ai apropiată spiritului științific decât artistului, explorarea­ destinului individual al scriitorului Aurelian Titu Dumitrescu. Destinul pământean al unui poet român al zilelor noastre, al ultimelor cinci decenii și al unei istorii, individuale și so­ciale, fața de care cuvintele și cercetarea au rămas inexpresive, neputincioase aproape, în dezvăluirea adevărului: Dar Niculae Constantin și Aurelian- Titu Dumitrescu nu fac istorie și nu vorbesc despre ea decât tangențial, în schimb, încearcă­’să deslușească pas cu pas, cu îndârjire aș spune, dar și cu o imensă evlavi­e, cu luciditate și­­ încredere, plata valorilor ce dau omului mereu tărie. La întrebarea dacă un poet este un destin uman exemplar se poate răs­punde, fără greș:­ da. Poetul, prin accesul la totalitatea ființei umane, poate fi perceput ca , reprezentând însuși omul. Aș cita aici dintr-un răspuns a lui Aurelian Titu Dumitrescu: „Scriind, mai devreme sau mai târziu te demotivezi existențial. Devii contemplativ și dezinteresat pentru că ți-ai epuizat justiția lumească a vieții. Nu mai ai în biografie argumentele care să te miște. Rămâi intr-un­ cadru din care nu te mai urnesc din când în când decât Dumnezeu și Diavolul. Ești demotivat existențial­­ atunci când nici propria-ți moarte nu mai spune nimic, când ea, prin sine, devine o noțiune absurdă în raport cu sinele profund. Deschiderile pentru inspirație și pentru viață devin maxime, dar și pline de o singurătate apăsătoare, sufocantă. Fără moar­tea din ea, care îi este o măduvă a spinării, chiar viața se deformează, iese de sub controlul trăito­rului și pare o pacoste care se apropie inexo­rabil. în această componentă elaborată și, para­doxal, semivulgară, jenantă a ființei, spiritul nu discerne ușor care este mâna lui Dumnezeu șu care este mâna Dialogului. Nici uneia și nici alte­ia dintre mâini nu i te poți sustrage. Te salvează numai dacă te vrea Dumnezeu, numai dacă el îl oprește pe Diavol să te mai atingă, să mai bea viața din sufletul tău, în netrăirea cosmică în care te afli, poți surprinde, sub formă de viziuni, o mare parte din univers, ajungi să simți cum fie­care energie celestă se cuprinde în dumnezeire, cum faptele cosmic ți se revarsă în stomac, cum binele netrăit se arată ca bine trăit prin resurse pe care niciodată rațiunea nu le va putea în­temnița și învolbura în rigori. După asemenea sacrificii, lumea ți se dă și poezia ți se lasă. Cumplitul bine te împiedică să ai ceea ce fără­­ norme obspute trăiești, asemeni unei pietre pe care scriu, indescifrabil și prin voința lui Dum­nezeu, fenomenele oarbe ale naturii inson­dabile!". Nicolae MACOVEI

Next