Cotidianul, octombrie 2002 (Anul 12, nr. 230-256)

2002-10-14 / nr. 241

Cotidianul SUPLIMENT CULTURAL expoziție Marea retrospectivă L­a Muzeul Militar Național s-a deschis o amplă expozi­ție retrospectivă (26 septembrie 2002 - aprilie 2003), dedicată unuia dintre cei mai mari artiști documenta­riști din veacul al XlX-lea, cunoscut și recunoscut atât pe plan național, cât și internațional - Szathmary. Deși până acum au fost organizate mai multe expoziții cu opera plurivalentului plas­­tician, dedicate uneia sau alteia dintre multele tehnici pe care le practica (ulei, acuarelă, desen, litografie, fotografie)­­ și, de obi­cei, limitate exclusiv la patrimoniul instituției organizatoare - prezenta maifestare a căpătat cea mai mare anvergură pentru că și-a propus să prezinte toate aspectele creativi­tății maestrului bucureștean. In consecință, au fost reunite exponate de la majoritatea institu­țiilor muzeale și de cultură din Capitală: Mu­zeul Național de Artă, Muzeul Național de Istorie, Biblioteca Academiei Române, Bi­blioteca Națională, Arhivele Naționale Isto­rice Centrale, Muzeul Municipiului București, Muzeul Țăranului Român și, evident, muzeul gazdă. O mulțime de specialiști, muzeografi și cercetători și-au adus neprețuita contribuție la reușita manifestării al cărei suflet au fost Cornelia König și Viorica Neagu, inițiatoare și coordonatoare, pasionate până la totală dăruire de artistul omagiat, adevărat personaj de roman fluviu. Expoziția, inspirat intitulată Carol Pop de Szathmary (1812-1887), martor al epocii, atinge și dezvoltă toate laturile complexei personalități a plasticianului. Astfel, el apare ca tânăr miniaturist, preocupat de redarea trăsăturilor delicate și nobile ale modelelor feminine din înalta societate a Bucureștilor. Apoi, ca pictor de curte a cinci domnitori, de la Alexandru Dimitrie Ghica, Gheorghe Bibescu și Barbu Știrbei- pentru care a fost angajat și plătit anticipat să execute patru mari compoziții cu scene de la înscăunarea aces­tuia, pe care, însă, nu le-a realizat niciodată­­ până la Alexandru Ioan I, domnul Unirii, care îi acordă titlul oficial de „pictor și fotograf al Curții“, în 1863, și Carol I de Hohenzollern, care i-a încurajat propensiunea pentru arta documentară. Pe cel din urmă i-a însoțit la Stambul, în vizitele oficiale făcute sultanului, și a imortalizat audiențele și ceremoniile oca­zionate de întrevederile cu măritul padișah. S- a aflat adesea în suita domnească atunci când principele Carol I făcea excursii de cunoaștere a țării pe care fusese chemat să o conducă spre propășire. în acest fel se poate afirma că Szathmary a fost un curtean, un consilier artistic și de imagine al prințului. în această calitate l-a cunoscut și s-a împrietenit cu contele Amedeo Preziosi, valorosul acuarelist maltez, invitat să imortalizeze frumusețile românești, peisajele și oamenii, în verile anilor 1868 și 1869. Preziosi își portretizează confratele bucureștean în timp ce desena, în plein air, așezat pe un scaun, picior peste picior, aplecat asupra caietului de schițe pe care-l ținea pe genunchi, cu ochelarii pe nas și melonul pe cap. Szathmary a fost un pionier în multe privințe. Este primul fotograf de război din lume, deplasându-se, în primăvara anului 1854, la Dunărea de Jos pentru a surprinde pe clișeele cu colodiu umed imagini cu fortificațiile turcești și taberele rusești care le încercuiau în primele faze ale Războiului Cri­­meii (1853-1856). Cu albumul realizat atunci a participat, cu mult succes, la Expoziția Universală de la Paris din 1855, afirmându-se pe plan mondial. Interesul său pentru tradițiile populare, pentru costumul național și tipurile umane specifice diferitelor arii geografice îl înscriu între primii slujitori ai etnofotografiei. Acuarelele și litografiile sale cu aceleași subiecte au fost totdeauna bine apreciate, atât în țară, cât și în străinătate, fiind prezent cu ele la Expozițiile Universale de la Paris, din 1867, și de la Viena, din 1873. Colaborator frecvent la revistele ilustrate din Europa - „L’Ilustration“ și „Le Monde Mustre“ din Paris. „Ilustrarte Zeitung“ din Leipzig și „The Ilustrated London News“ din capitala imperiului britanic­­ Szathmary a fost un pionier al periodicelor de acest fel din România, editând, între 1860 și 1861, „Ilustrațiunea, Jurnal universal“, în care, pe lângă informații curente, făcea și educație estetică. Aportul său la documentarea Războiului de Independență din 1877-1878, atât prin fotografie, cât și prin desene - multe publicate în revistele străine deja amintite, dar nu 14 octombrie 2002 UTERE, ARTE, IDEI

Next