Cotidianul, ianuarie 2004 (Anul 14, nr. 1-24)

2004-01-14 / nr. 9

MIERCURI, 14 IANUARIE 2004 Cotidianul I FOTOGRAFIE ȘI DOCUMENT Bruno Coget și arta socială Evreii din România a Veronica Gherasim Elena Vlădăreanu Căderea Zidului Berlinului a adus în atenția presei occidentale țările aproape necunoscute din estul Europei. După mai bine de zece ani, trebuie să ne așteptăm ca, în contextul lărgirii Uniunii Euro­pene, să ni se ofere o nouă șansă pentru a le descoperi. Profitând de această oca­zie, Bruno Coget propune o privire in­timă asupra acestor țări aflate încă în tranziție. Proiectele sale fotografice au în vedere diferite probleme ale țărilor es­tice, cele mai multe fiind de tip social. Pe Bruno Coget îl preocupă comunitățile (și cimitirele) evreiești, comunitățile de lipoveni, satele românești și nunțile, ma­nifestațiile contra războiului din Golf, Belgradul și Sarajevo. Diversitatea culturală din Europa Es­tică oferă o multitudine de perspective și o bogăție documentară incontestabilă. Pe lângă repercusiunile tranziției economi­ce și politice, au apărut și alte aspecte: în primul rând culturale, cu o explozie de noi modalități de expresie și de divertis­ment, în al doilea rând, sociale, cu modi­ficări profunde în modul de viață. Aceas­tă Europă este mai mult ca niciodată îm­părțită între dorința de integrare a insti­tuțiilor occidentale și dorința de a-și ale­ge o cale proprie spre reconstrucție. Contextul războiului din Golf a eviden­țiat complexitatea integrării sociale și politice a țărilor estice. Luni, 19 ianuarie, la ora 18.00, la Mu­zeul municipiului București, are loc ver­nisajul unei expoziții a lui Bruno Coget, „Evreii din România“, expoziție organi­zată de Institutul Francez din București, Ambasada Israelului în București, Muze­ul municipiului București și Federația Comunităților Evreiești din România. Expoziția va fi deschisă între 14 și 31 ianuarie; în cadrul ei, pe lângă imagini, există și o serie de texte extrase din lite­ratura contemporană evreiască și sunt alese de Mirona Hinoveanu. Fie că sunt ale unor autori cunoscuți (așa cum este Elie Wiesel), fie că sunt ale unor autori necunoscuți, textele sunt despre viața evreilor, despre sărbătorile evreiești, de­spre cultură, deportări, despre pogromul de la Iași. După deschiderea granițelor și, mai ales, o dată cu candidatura Româ­niei la Uniunea Europeană, această co­munitate, destul de discretă, a revenit în centrul atenției societății românești. Deși evreii au același statut cu oricare altă na­ționalitate din România, există încă reac­ții antisemite, în prezentarea expoziției (care poate fi citită pe site-ul artistului, brunocogez.com, prezentare din care am luat cea mai mare parte din informații), se menționează faptul că în București există încă grupări neonaziste, care se autointitulează „legionari“ și care își propun să imite mișcările Gărzii de Fier fasciste. Este menționat totodată și Parti­dul România Mare, al lui Vadim Tudor, care s-a făcut remarcat printr-o atitudine vădit antisemită. Bruno Coget și Mirona Hinoveanu sunt membrii fondatori ai Asociației „Colectivul Est“, ce-și propune o privire lucidă asupra realităților țărilor est-euro­­pene, dintr-o perspectivă implicată. Ex­poziția prezintă scene de viață, portrete­­mărturie ale lumii evreiești din România. Dimensiunea fotografică urmărește par­cursuri unice într-un anumit context, acela al realității actuale a acestei comu­nități, în scopul reconstituirii memoriei sale. Demersul artistic se articulează în jurul noțiunii de memorie a unui timp în­depărtat, a unei comunități marcate de istoria secolului XX. Este în plus memo­ria colectivă a unei țări - România - ce-și evită propriul trecut. O memorie perso­nală și colectivă, dureroasă și, în același timp, pasionantă. Expoziția aceasta vine după cea de anul trecut, dedicată comu­nității evreiești din București. Pentru aceasta, artistul a lucrat aproape un an, timp în care s-a întâlnit cu oameni, s-a documentat asupra vieții religioase și asupra locurilor. Expoziția a fost prezen­tată în Statele Unite și în România, în ca­drul festivalului dedicat culturii evre­iești, din octombrie 2003, de la Iași. Una dintre fotografiile lui Bruno Cogez PREMIU Nicu’ Spoon Stephanie Barton-Farcas nominalizată a doua oară pentru Volvo for Life Awards Stephanie Barton-Farcas, fondatoarea unui teatru neobiș­nuit, botezat după un copil or­fan din România, a fost nomina­lizată pentru a doua oară conse­cutiv la Volvo for Life Awards, acordate „eroilor de zi cu zi“. Stephanie Barton-Farcas a avut inițiativa unui teatru cu actori cu dezabilități fizice și chiar psihice, botezat Nicu’s Spoon (Lingura lui Nicu). „Nicu era un copil orfan de patru ani și jumătate pe care l-am întâlnit în România. Avea pro­bleme psihice grave, iar autori­tățile intenționau să-l trimită la orfelinat­­ instituții care erau oribile“, își amintește Stephanie Barton-Farcas. „Eu m-am împo­trivit și am promis că voi lucra cu el. Adevărul este că nu se pu­teau face foarte multe, dar eram convinsă că puteam să-l învă­țăm câte ceva, inclusiv să mă­nânce singur. Cea mai mare di­ficultate a fost să-l învățăm să mănânce cu lingura. Până la ur­mă a reușit și a început să-i pla­că atât de mult încât lua cu el lingura peste tot. A murit la cât­va timp după aceea, pentru că avea SIDA. „Pentru mine, Nicu’s Spoon înseamnă că totul este posibil. Părea numele potrivit pentru teatrul nostru. Când cineva spu­ne că ceva este imposibil, eu îi răspund: «Amintește-ți de lin­gura lui Nicu»“. în calitate de director artistic al teatrului, Barton-Farcas in­sistă că principalul său criteriu de alegere a actorilor este com­patibilitatea cu rolul, însă în producțiile ei mulți dintre inter­preți sunt orbi, surzi sau cu alte handicapuri fizice. „Pentru sta­giunea aceasta avem o serie de ședințe speciale de lectură pen­tru publicul cu dificultăți de auz și una pentru spectatorii orbi“. Aflat în al treilea an de exis­tență, teatrul, aflat la New York, așteaptă orice actor care nu pri­mește de lucru în altă parte din cauza vârstei, rasei, greutății sau din cauza vreunui handicap fizic. Printre planurile lui Bar­ton-Farcas se numără montarea piesei Cui îi e frică de Virginia Wool­f, în care George și Mar­tha vor comunica prin semne. Dacă va câștiga Volvo for Life Awards, din al cărui juriu fac parte Paul Newman, Sally Ride și Caroline Kennedy, Bar­ ton­ Farcas va intra în posesia unei mașini pe care o va folosi pentru companie și a unui cec de 50.000 de dolari, pe care tre­buie să-i doneze unei asociații de binefacere la alegerea ei. (E.V.) „ Cea mai mare dificultate a fost să-l învățăm să mănânce cu lingura “ Super audiențe în weekend la TVR Milioane de telespectatori au urmărit spectacolul Cei mai iubiți și filmele de la România 1­ 2.221.571 de telespectatori din mediul ur­ban au urmărit sâmbătă, 10 ianuarie, progra­mul Cei mai iubiți, difuzat de România 1. Audiența medie înregistrată de programul prezentat de Andreea Marin a fost de 21,2% (all urban), iar cota medie de piață a atins 42,9%. Difuzat pe intervalul 20.03-23.07, impresionantul spectacolul realizat de TVR și PTV a zdrobit pur și simplu orice compe­tiție, înregistrând valori de trei ori mai mari decât televiziunile comerciale! Și aceasta pentru că filmele difuzate de Antena 1 (Delta Force și Al 7-lea semn) au adunat în medie 751.613 telespectatori, atingând o medie de audiență de 7,2% și market share 14,5%, în timp ce, pe același interval orar, PRO TV (cu filmele Ronin și Orașul Nebun) a adunat în medie 602.107 telespectatori, atingând un ra­ting mediu de 5,7% și 12,6% market share. Audiența medie a postului România 1 pe ziua de sâmbătă, 10 ianuarie, a fost de 5%, aproape dublu față de Antena 1 și PRO TV, care, fie­care în parte, a înregistrat un rating mediu 2,7%. La fel, în prime-time (19.00-23.00), România 1 și-a menținut poziția de lider atin­gând 17,3 puncte de rating, față de 7% PRO și 8,6% Antena 1. Din totalul telespectatori­lor, 23,3% au preferat sâmbătă programele postului România 1 pe durata întregii zile, fa­ță de 12,7% PRO TV și 12,5% Antena 1, în prime time, 36% dintre telespectatori au ur­mărit România 1, față de 17,9% Antena 1 și 14,6% PRO TV. Și duminică, 11 ianuarie, la nivelul întregii zile, România 1 și-a păstrat poziția de lider cu o audiență medie de 4,2%, față 3,3 procente înregistrate de PRO TV și de 2,9 la Antena 1. Cota de piață înregistrată de România 1 la nivelul întregii zile de 11 ianua­rie a fost de 17,6%, urmată fiind de PRO TV cu 13,7% și de Antena 1 cu 12,1%. De altfel, dumincă, în intervalul 07.30-19.00, progra­mele postului România 1 au fost preferate de către telespectatorii din mediul urban, astfel că, pe intervalul menționat, România­­ a fost lider de audiență, fie că au fost programele pentru copii (desene animate și concursul Jocul planetelor), documentarul de călătorie Dincolo de hartă, îndrăgitele emisiuni Viața satului și Tezaur folcloric, fie că a fost vorba de magazinul de știri Lumea în care trăim, jurnalul de prânz, serialul de comedie Ulti­mul stinge lumina, filmul Cine vrea pielea lui Roger Rabbit sau de programul de divertis­ment Bravissimo. Și spumoasa comedie Clona spațială a adus postului România 1 poziția de lider pe intervalul 20.00-21.36 (AN­ Urban), înregistrând o medie de 9 puncte de rating. în plus, filmul de la TVR 2 - Poveste din Bronx - difuzat duminică seară a înregis­trat valori superioare canalelor Antena 1, Pri­ma TV și Acasă, având pe intervalul 23.14- 1.10 un rating de 1,4 și market share de 8,5. Sursa: TNS-AGB International V CULTURA 9 CRONICA PLASTICA Simplu, minimalist, simbolic­ a Marius Ștefănescu în aceste epitete se rezumă, în mare, „Desenele de la Orizont“, expoziție care s-a deschis vineri, săptămâna trecută și curată de Oana Tănase. Și to­tuși, când ești chemat la un vernisaj al unei acți­uni a artiștilor Luminița Mihai, Răzvan Mican, Gili Mocanu și Roman Tolici (toți prezenți la Ga­leria Orizont, spațiul evenimentului de mai sus), relativ cunoscuți pentru picturile lor, te aștepți dintr-un automatism să vezi pe pereți tot picturi, însă, treptat, te „acomodezi“ cu titlul expoziției (până la urmă e vorba despre desen) și te lași în voia imaginilor. Desene despre Sărbătorile de iar­nă în cheie parodică, desene prelucrate din Metro­polis (celebrul film al lui Fritz Lang), mici cari­caturi ale unor obiecte cotidiene, tablouri­ cu za­ruri negre, compoziții în guașă și hârtie. Sau sepa­rat lucrările Luminiței Mihai (acrilic/poliplan), treceri în revistă ale obiceiurilor de sfârșit de an asumate ironic cu inserturi din alfabetul ebraic.­­­ Bradul tradițional, împodobit cu globuri, poartă de data aceasta coroană de spini în vârf. O ștam­pilă abia sesizată la un colț al lucrării spune multe despre trimiterile la zona advertising. O altă lu­crare, un Bambi (fiul de cerb personaj de desene animate) pe fond galben „însemnat“ poartă ace­eași pecete din alfabetul evreiesc. în finalul ciclu­lui de trei lucrări, Luminița ne pregătește o surpri­ză. Imaginea unui cap de porc „sacrificat pe fond galben“, este însoțită pe margine de o serie de ba­be cu cuțitul pregătit într-o mână și cu un copil agățat în mâna celalaltă. Despre sacrificiul cui o fi vorba? Roman Tolici este fie căutat banal cu sticla lui de vin pe care scrie „aliluia“ sau cu ma­șina, fulgul de nea, cei doi câini „gemeni“ (sea­mănă între ei) legați cu lanț de gât, tortul băgat în scenă, când provocator cu mitul numărului 69, de care leagă nelipsitul sex. Printre cele șapte schițe tablouri se mai află un peisaj ficțional cu statui tribliforme (nu vă uitați, nu există în dicționar). în rest, Gili Mocanu desfășoară pe rând o duzină (12) de minitablouri cu zaruri (două cuburi) negre pe fond maro. Și cum știm că zarurile se aruncă, pozițiile celor două piese sunt diverse. Este parcă o demonstrație a artistului pictor care nu își uită­­ profesia. Altfel, același Gili Mocanu te amețește pur și simplu în vârtejul a trei lucrări (guașă/hâr­­tie) cu dimensiuni descrescătoare. O compoziție complexă cu subiect Thriller. O mână, un chip, un satâr, craniul cu oasele din semnul „Interzis, peri­col de moarte!“, în centrul lucrării o minge, un fel de altar, graal care stăpânește asupra lumii fantas­tice care a creat-o. Motivul se repetă de-a lungul celor trei lucrări. Dacă la Gili Mocanu zarurile infinit?,sau nu, aproape indiferent, rece, arhitectural urban, lipsit de orice afect uman. Trimiterile la filmul lui Fritz Lang nu sunt astfel inutile. Zgârie nori pe fond roz, pe fond alb total privit din avion. Altfel, toate acestea sunt elementele realității americane și ale unui SF etern românesc. Mai am o singură schiță cu oval în diferite ipostaze, tot a lui Răzvan. Vezi când benzi desenate (asta pentru că el însuși mi-a spus că este un pasionat de manga), când o statu­ie în procesul creației pe hârtie. Și cam atât. Con­textual, în spațiul românesc expoziția își păstrea­ză caracterul relativ inedit. Nu am prea zărit prea multe desene ale artiștilor tineri pe simeze. Asta și pentru că pare o muncă pentru ucenici, nici­decum pentru maeștri. Și totuși... Luminița Mihai, lângă lucrarea sa­­ cu subiect tradițional - X-mas TELEVIZIUNE Poveste fără sfârșit,cu Florina Cercel și Cristi Puiu Ieri seară, de la ora 23.30, în ca­drul emisiunii Poveste fără sfârșit, au fost invitați Florina Cercel și Cristi Puiu. Irina Păcurariu, gazda poveștii fără sfârșit, i-a avut pentru prima dată față în față pe una dintre cele mai iubite actrițe din România - Florina Cercel - și pe Cristi Puiu, regizorul filmului Marfa și banii, absolvent al Școlii de cinema elve­țiene, strălucit reprezentant al „no­ului val“ din cinematografia româ­nească. Subiectul din realitate pe care l-au transformat în destin ar­tistic a fost istoria unui tânăr stu­dent la filologie, care, la un mo­ment dat, este condamnat să fie co­leg de cameră doar cu Shakespeare. Emisiunea Poveste fără sfârșit se difuzează la România 1 din toamna anului 2002. Reportajul fie­cărei ediții aduce în fața invitaților, personalități ale vieții culturale ro­mânești, nu doar povești din reali­tatea imediată, ci mai ales dialogul despre noi și ai noștri. Provocarea lansată invitaților este de a încerca un scenariu personal pentru posibi­lul final al fiecăreia dintre povești­le p­rezentate. (V.G.) PE SCURT LANSARE Amintirile unui diplomat bulgar în România Pe data de 15 ianuarie, la ora 16.00, la sediul Ambasadei Republicii Bulgaria la București, care își are sediul pe Strada Rabat, la numărul 5, va avea loc lansarea volumului Amintirile unui diplomat bulgar în România de Hristofor Hesapolev, în traducere în limba română. Lansarea este organizată cu prilejul aniversării a 125 de ani de la stabilirea relațiilor diplomatice între Republica Bulgaria și România, organizatorii evenimentului fiind Ambasada Republicii Bulgaria la București și Editura Fundația PRO. (V.G.) W­n'xS»' SS © [UNK] în fața acestor lucruri nu au inimă omenească în piept “ - scriau ziarele acum 150 de ani despre Traviata, operă după romanul Dama cu camelii de A. Dumas-fiul. Reamintim că deviza Teatrului Dramatic din Brașov este „Fiecare spectacol - un eveniment“. (V.G.) SEARĂ DE POEZIE Euridice si Daian la MLR Cenaclul Euridice, care s-a blocat și care, până acum, a fost al Uniunii Scriitorilor din România, își continuă activitatea, sub o altă formă și sub o altă... egidă, nu a Uniunii Scriitorilor, ci a Muzeului Literaturii Române. Astfel, prima întâlnire a Clubului Literar Euridice de la Muzeul Literaturii Române are loc astăzi, la ora 18.00, în Sala Rondă a Muzeului. Pentru început va citi Paul Daian. (E.V.) OPERĂ Traviata revine la Brașov Traviata de Verdi, cea mai cântată operă din lume, revine pentru publicul brașovean, sâmbătă, 17 ianuarie, la ora 19.00, la Teatrul Dramatic. De această dată distribuția este tânără, dar și plină de talent: Valentina Mărgăraș, Marius Manea, Asineta Răducan, Sonia Hazarian, Mihai Irimia, Cristian Fieraru, Alexandru Petrescu, Dan Popescu (debut), Dan Ionescu, Paul Tomescu. Alături de ei, după zece ani în Brașovul natal, excelentul bariton Dorin Mara (Germania) este distribuit în rolul lui Georges ‘ germont. La pupitrul orchestrei va fi prezent dirijorul Traian Ichim, iar regia este semnată de George Tăbăcaru. „Aceia ai căror ochi rămân uscați LECTURĂ Naționalism, etnie și disoluție în Iugoslavia Institutul Român de Istorie Recentă, în colaborare cu Institutul pentru Cercetare Politică și cu Facultatea de Științe Politice a Universității din București organizează o întâlnire pentru lectura eseului Naționalism, etnie și disoluție în Iugoslavia de Florin Bieber. întâlnirea are loc astăzi, la sediul Institutului Român de Istorie Recentă (Strada Matei Basarab, nr. 18), la ora 13.00. (E.V.) JE SCURT

Next