Cronica, 1980 (Anul 15, nr. 1-52)
1980-01-25 / nr. 4
NICOLAE CEAUȘESCU — remarcabilă personalitate a vieții internaționale om al epocii sale, personalitate care marchează această epocă atît prin forța ideilor, cît și prin eficiența faptelor sale, tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretarul general al Partidului Comunist Român, președintele Republicii Socialiste România, a pătruns în conștiința lumii ca un simbol al patriotismului socialist, al noii unități a mișcării comuniste și muncitorești internaționale, al umanismului revoluționar, al cooperării tuturor statelor pentru pace și bunăstarea omenirii, în numeroasele aprecieri rostite la adresa șefului statului român se desprinde cu claritate recunoașterea, pe toate meridianele, a viziunii realiste și curajoase asupra lumii contemporane pe care se întemeiază politica externă a României și, în strînsă legătură cu aceasta, recunoașterea capacității președintelui României de a stabili, car și concret, principalele coordonate ale orientării internaționale a țării noastre, modalitățile de acțiune în complicata și complexa evoluție a lumii de astăzi, în plan politic, economic, social și tehnico-științific, în confruntare cu pozițiile de șovăială, sau refuz, timorare sau inconsecvență, cu rigiditatea sau interesele de conjunctură, cu anacronismul, opusă funciar tuturor acestor și altor factori ce împiedică o conlucrare internațională conformă exigențelor etapei istorice pe care o traversează umanitatea, politica externă a României, principială și suplă, curajoasă realistă, concretă și originală întrușinește, în mod firesc, simpatia, aprobarea și stima opiniei publice mondiale. Care știe, totodată, că, în profundul proces al elaborării acestei politici, rolul președintelui Nicolae Ceaușescu este preponderent, că în aplicarea ei intervine direct șeful statului român. In centrul politicii externe a României stă afirmarea suverană a poporului român. Pornindu-se de la realitățile lumii contemporane, menționa tovarășul Nicolae Ceaușescu de la înalta tribună, a celui de al XII-lea Congres al P.C.R., concluzia logică este că trebuie făcut totul pentru promovarea „unei politici bazate pe respectul independenței și suveranității naționale, pe colaborarea egală, reciproc avantajoasă între state“, în opinia partidului și statului nostru, în opera tovarășului Nicolae Ceaușescu, suveranitatea națională presupune asigurarea dreptului sacru al fiecărui popor,de a decide, numai el însuși, asupra destinelor proprii, respectînd, în același timp, interesele celorlalte țări și popoare ; presupune de asemenea, salvgardarea intereselor naționale și armonizarea lor cu drepturile legitime ale celorlalte state, ale întregii omeniri. Se poate spune că în toate acțiunile sale externe , extinderea continuă a relațiilor de colaborare cu statele socialiste, cu țările în curs de dezvoltare, cu toate celelalte țări ale lumii, cu partidele comuniste și muncitorești, cu partidele democratice, cu forțele antiimperialiste, înaintate, de pretutindeni; avansarea unor soluții constructive și eficiente pentru soluționarea actitelor și dramaticelor probleme ale lumii de astăzi , luările de poziții în legătură cu aspecte impor...tante ale actualității politice și economice mondiale — P.C.R., tovarășul Nicolae Ceaușescu, personal, au reafirmat în mod practic vibrantul apel pentru respectarea suveranității naționale, ca o condiție obiectivă, logică a asigurării păcii și progresului contemporan. „Politica de independență a României, menționa tovarășul Nicolae Ceaușescu, s-a născut în lupta împotriva dominației străine, pentru dreptul poporului, de a fi stăpîn pe destinele sale, de a-și hotărî soarta în mod independent, fără nici un amestec din afara. Tocmai de aceea ,ținem atît de mult la această politică independentă și facem totul pentru ca în relațiile internaționale,să se afirme cu putere principiile de egalitate și respect , ale independenței tuturor statelor“. . " Președintele României are meritul, recunoscut și consacrat în viața politică mondială, de a fi adus în fața statelor și popoarelor, un concept coerent, logic asupra noțiunii de democratizare în condițiile atît de complexe ale evoluțiilor contemporane, identificînd, cu profundă rigoare științifică, atît necesitatea înfăptuirii acestui proces, cît și modalitățile prin care desfășurarea lui își poate atinge finalitatea. în problemele cheie ale devenirii pașnice a lumii în care trăim — noua ordine economică mondială, dezarmarea, securitatea și cooperarea în Europa, reglementarea politică a conflictelor, creșterea rolului O.N.U. și altele —, România a adus, din inițiativa și contribuția directă a președintelui său, o serie de cristalizări necesare privind însuși conceptul acestor procese, documentele românești făcute cunoscute comunității internaționale în problemele respective conținînd atît o temeinică argumentare științifică, cît și preconizarea modalităților și măsurilor concrete prin care pot fi realizate obiectivele urmărite. Prin politica elaborată de președintele ei, România demonstrează capacitatea unui popor liber, suveran pe destinele sale, de a acționa cu eficiență și responsabilitate pe scena politică mondială, de a ridica la valoare de exemplu relațiile pe care le întreține cu toate popoarele lumii. Iată de ce marele forum al comuniștilor români, realegîndu-l pe tovarășul Nicolae Ceaușescu în înalta funcție de secretar general, exprimînd voința întregului popor, a exprimat convingerea că acest act politic, de înaltă responsabilitate comunistă, reprezintă cea mai sigură garanție a înfăptuirii ferme a programului de edificare a societății socialiste multilateral dezvoltate de înaintarea României spre comuninism, a ridicării patriei noastre pe trepte tot mai înalte de progres și civilizație, a întăririi independenței și suveranității naționale a țării, a afirmării idealurilor nobile de pace, libertate și colaborare internațională ale poporului român. Radu SIMIONESCU : • Am ст [UNK]тса CEAöSI«SCI» ..... ш [UNK] [UNK] [UNK]тт m ' -О- p : "• • • ’r.if IV.' dV&ä'äl [UNK], • ■ [UNK]. •v >V- i > ■ ‘fmx. •X'N'.S» ç er f Г fi Г цкш.м сттши ML., Bș* Ш*« 1» tfmU WM ВИЯ Г; ЙШ ; ,;;0: ../.л;., Cărți consacrate, peste hotare, președintelui României Pe diferite meridiane ale globului, în edituri de prestigiu, sub semnnatura unor autori de diverse orientări politice, a apărut, în ultimul deceniu, un mare număr de lucrări dedicate vieții și activității președintelui Nicolae Ceaușescu. Elementul comun ce caracterizează aceste volume îl constituie reliefarea puternicei personalități a secretarului general al partidului, președintele României, sublinierea contribuției sale remarcabile la dezbaterea problemelor vieții internaționale, la cauza apropierii și prieteniei între popoare, la edificarea unei lumi mai drepte și mai bune. CONSTANTIN TSATOS, președintele Republicii Elene, care . a prefațat recentul volum al V- lea, apărut la Atena, din.Ciclul de opere „Nicolae Ceaușescu — România și lumea contemporană“ și intitulat „Pace, colaborare și bună vecinătate în Balcani“ : „Modul de gîndire și politica poporului român sînt exprimate cu fidelitate de președintele Nicolae Ceaușescu, cel care le-a materializat, cel care este inspiratorul și coordonatorul lor. Linia sa politică este de a nu revendica pentru România decît ceea ce recunoaște că se cuvine să revendice toate popoarele : securitatea lor națională, respectul independenței și al suveranității, precum și colaborare pașnică cu toate celelalte popoare. în acest spirit abordează președintele Nicolae Ceaușescu îndeosebi,relațiile dintre popoarele balcanice, pentru dezvoltarea cărora de o vreme îndelungată, depune mari eforturi“. Prof. dr. Ram Naresh Trivedi, șeful Departamentului de științe politice al Universității din Ranchi, autorul cuvîntului înainte semnat în volumul apărut, în luna noiembrie 1979, la Delhi, în editură „Alfa — Publications“ și intitulat „Nicolae Ceaușescu, președintele Republicii Socialiste România, despre noua ordine economică internațională — garanția păcii și dezvoltării libere a popoarelor“ . „Luînd în considerare propria experiență a poporului român și bazîndu-se pe o profundă înțelegere a schimbărilor neîncetate din sfera politicii și economiei mondiale, prin contactele strînse cu realitățile din cele mai diferite zone geografice, președintele Nicolae Ceaușescu se manifestă ca un militant fervent pentru o nouă ordine economică și politică în lume, pentru participarea efectivă a tuturor statelor la soluționarea problemelor dificile care confruntă acum omenirea“. Antonio Acone, autorul volumului „Nicolae Ceaușescu“ apărut în editura „Limba“ din Roma : „Ceaușescu a contribuit la modernizări socialiste, prin depășirea „de facto“ a unor dogmatisme care ar fi putut, să limiteze existența lumii socialiste la niște scheme situate deasupra oamenilor, și nu în favoarea lor. Azi, ca o consecință a acestui dinamism ideologic, România oferă un exemplu de care trebuie să se țină seama în căutarea, recunoscută ca necesară, a căilor proprii spre socialism“. ....... .. i p.xr.w V' ' Documente inedite Memorii ale unui diplomat francez privind Unirea Principatelor La 23 octombrie 1862, după ce timp de cîteva luni vizitase Principatele Unite, baronul Adolphe d’Avril, de la Direcția politica a Ministerului de Externe al Franței, trimitea ministrului său un lung memoriu, rezultat al contactelor pe care le avusese cu oamenii politici români, agenți diplomatici francezi și străini aflați la București și al observațiilor sale personale. în memoriu, primul din cele trei pe care le vom aduce în discuție, se spuneau de la bun început următoarele : „Sînt acum șase ani de cînd protectoratul exclusiv al Rusiei asupra Principatelor Unite, Moldova și Valahia, a fost abolit. O nouă organizare politică funcționează de patru ani. Dubla alegere a prințului Cuza a fost confirmată acum trei ani, în fine, de zece luni, o unire legislativă și administrativă a înlocuit sistemul mixt al Convenției din 1858. Care a fost rezultatul acestor înnoiri ? Această examinare nu ține numai de curiozitate. într-adevăr, s-ar părea că a venit momentul de a determina cu precizie atitudinea agenților împăratului Napoleon al III-lea n.n.) într-o țară care trebuie, neapărat, să joace un mare rol în mijlocul chestiunei orientale“. O problemă de mare importanță și care ocupă mai bine de jumătate din cele 22 de pagini ale memoriului este problema intervenției consulare, discutată sub toate aspectele ei, cu avantajele și dezavantajele pe care le prezintă atunci cînd este și cînd nu este pusă în practică, încă de la începutul luării în discuție a acestei chestiuni, d’Avril afirmă următoarele : „Pînă în prezent, corpul consular a intervenit în diverse faze și sub diverse forme în treburile interne ale Principatelor. Această intervenție n-a reușit, în general, decît a constata neputința străinilor de a face binele și de a preveni răul“. Desigur, fără a diminua rolul Franței la realizarea Unirii Principatelor, ajutorul acordat de agenții ei partidului unionist, afirmația de mai sus trebuie înțeleasă altfel. Atît prințul Cuza cît și colaboratorii săi, încă din 1859 au făcut totul pentru a se sustrage oricăror ingerințe ale puterilor și au încercat, în orice situație, să răspundă de destinele țării fără niciun control din afară, înțelepciunea diplomatului avea la bază o cunoaștere perfectă a situației internaționale și o înțelegere exactă a poziției românilor. „Trebuie de altfel să recunoaștem — spune tot el — că nu este nimic mai enervant și mai demoralizant pentru o țară decît intervenția străină și neînțelegerea între șase influențe care se pizmuiesc și se contrazic“. Ceea ce l-a șocat pe d’Avril, și probabil lucrul acesta s-a întîmplat și în 1855 cînd vizita pentru prima oară Principatele, a fost conștiința națională a românilor, singurii, după credința sa, ce pot fi în stare, în această parte a Europei, să înfăptuiască un stat puternic împotriva tendințelor cotropitoare habsburgice și țariste și în folosul echilibrului european. „Moldo-valahii au o latură foarte interesantă. Este persistența — spune d’Avril — abia de crezut cu care și-au păstrat naționalitatea. După patru secole de dezastre, invazii, ocupații (. . .), ’ ei sînt astăzi ceea ce erau cînd istoria îi arăta pentru prima oară“. Cele două memorii, din februarie și martie 1866, anul în care baronul d’Avril a devenit consul general al Franței la București, sînt o analiză mult mai amplă a principalelor momente din istoria Principatelor, începind cu anul 1855 cînd chestiunea românească a devenit un element de care depindea, în esențială măsură, rezolvarea conflictului european. Considerând că „Istoria diplomatică a Principatelor nu este, de mai bine de zece ani, decît dezvoltarea principiului unirii“, d’Avril întocmește un competent studiu din care nu lipsesc factorii importanți, interni și externi, ce au contribuit la realizarea și consolidarea unirii și autonomiei și au creat premizele obținerii independenței de stat, în 1859 sosise momentul ca românii înșiși să hotărască asupra propriului destin și aceasta avea să se întîmple, după afirmația lui d’Avril, cînd, „dejucînd în parte stipulațiile Convenției, Moldova și Valahia au ales același domn“. Veritabila semnificație politică a acestui act, crede diplomatul francez, era de a da „principiului unirii o consacrare solemnă“. Analizînd cele două memorii redactate în 1866, care slujesc, de fapt, susținerii principiului amintit mai sus, lesne se poate observa o altă judecată de valoare față de cel întocmit în 1862. De această dată consulul francez se afla în fața unei opere încheiate ; e vorba de cei 7 ani de domnie ai lui Cuza. Avînd o altă perspectivă, el dă dovadă de mai multă înțelegere, de o pătrundere mult mai exactă a faptelor și, implicit, de o judecată nepărtinitoare a actelor întreprinse de fostul domn și colaboratorii săi. Meritul lui d’Avril este de a fi sesizat și evidențiat faptul că românii, în frunte cu domnitorul lor, au vrut și au știut să impună Europei măsurile necesare care au pus bazele unui stat modern. Referindu-se la aceste măsuri, care de cele mai multe ori puneau Europa în fața faptului împlinit, d’Avril accentuează îndeosebi pe două, care au contribuit hotărîtor asupra soartei Principatelor: „în 1861 — spune el — la cererea prințului Cuza și printr-un firman comunicat puterilor garante, la 4 decembrie, Poarta consimți pentru Unirea parlamentară și administrativă“. Constituția din 1858 rămăsese de domeniul diplomatic, dar nu pentru multă vreme căci, „prințul Cuza — afirmă în continuare consulul — în primăvara lui 1864, modificînd el însuși această constituție aproape în întregime. Poarta, în conferința ținută la Constantinopol, nu numai că sancționă, în afară de cîteva detalii neînsemnate ceea ce tocmai se decretase la București, dar consimți, cu încuviințarea puterilor garante, ca în viitor Principatele Unite să poată modifica sau schimba legile care cîrmuiesc administrația lor internă, cu concursul legal al tuturor puterilor garante și fără nici o intervenție“. Desigur, subliniind victoriile cîștigate de români în direcția autonomiei și chiar a independenței, consulul francez o făcea avînd un scop precis : vacanța la tron, prin abdicarea prințului Cuza, aducea iarăși în discuția cabinetelor politice și diplomatice ale Europei situația românilor, iar consulul, și în interesul țării sale, cerea Franței susținerea cu putere a Unirii. Pentru a fi mai convingător, d’Avril trimite împreună cu memoriul său din 24 februarie 1866 și un rezumat al domniei prințului Cuza. Din acest rezumat nu lipsește niciunul din actele majore întreprinse în timpul celor șapte ani, consulul remarcînd, de câte ori e cazul, fermitatea, tactul diplomatic, calitățile de conducător ale domnitorului Unirii. D. IVANESCU sum, ■~i .•••. s «... с n.y r," r: ?îlrt35 А ■’î • i •’ *.f T. ЛУЗГА) CRONICA Coiegtu! de redacție : • ION ȚARANU, redactor șef † ȘTEFAN OPREA, redactor șef adjunct ® MIHAI DUMITRIU, secretar responsabil de redacție • PAUL BALAHAR VASILE CONSTANTINESCU Redacția și administrația : Iași, str. V. Alecsandri nr. 8 ; telefoane : 11430, 15847. Tiparul : întreprinderea poligrafică, Iași, str. V. Alecsandri nr. 6. Abonamentele pentru străinătate se fac prin întreprinderea ILEXIM, Departamentul import-export presă, str. 13 Decembrie nr. 3, București, sect. I, cont 3022170/4 BRCE. ‘. . .v: .Trie. ci Ы [UNK].'ллл; insOiO.m. ■ . î ga . H ’c ... Aii A .; litlui' S bL s