Curentul, ianuarie 1930 (Anul 3, nr. 709-729)

1930-01-12 / nr. 710

rsiximiri^a 12 Ianuarie IÎ13CI Pregătirea şofeurilor Dela 1900 când primele automobile au apărut pe şoselele noastre, şi până astăzi, când numai în capitala ţarei circulă peste 12.000 maşini, s'a reali­zat un progres enorm în ceea ce prim­­eşte desvoltarea automobilismului. Dacă însă maşinile sau înmulţit, automobilul devenind astăzi un mij­loc util şi rapid de locomoţiune, nu s'au realizat aceleaşi progrese în ceea ce priveşte pregătirea şofe­rilor con­­ducători. Automobilul cere conducător price­­put în conducere di in întreţinerea pieselor, şi aceasta nu se poate ob­­ţine decât printr’o pregătire asiduă şi serioasă. S’au înfiinţat numeroase şcoli de şofeuri, dar nu ţoate corespund me­­nirei, ci cel mult cererei enorme de conducători pentru automobile şi au­totractoare. Cele mai multe sunt insă nişte to­poraie miraculoase în cari elevul in­­tră Complect novice pe o uşă pentru a ieşi curând pe cealaltă cu o diplo­mă asupra sa. Cât despre prregătire, este o condi­­ţie care nu se are în seamă totdeauna nici de proprietarii cari încredinţează avutul în mâinile şofeurilor şi nici de alte organe care ar trebui să îngri­jească de siguranţa pietonilor. Dovada cea mai vie a efectelor lipsei de pregătire asupra şofeurilor, este o statistică a accidentelor provo­cate de şofeuri şi a cauzelor directe. După datele furnizate de Prefectu­rile de Poliţie din ţară, delicvenţi de profesiune şi posesori de caziere nu sunt decât cei infectaţi de viţiul be­­ţiei. Din întreaga cifră a vinovaţilor, numai 1 la sută sunt din acei cari au circulat în aglomeraţie cu o viteză mai mare decât cea permisă. In Capitală bunăoară, la cei 12.000 conducători de maşini sunt un număr de circa 30­) de delicvenţi de mese­rie, recrutaţi dintre şofe­ili salariaţi cari au zilnic dea f­ace cu Divizia Cir­culaţiei. Delicvenţii se bucură însă de spri­jinul multora cari intervin pentru a-i salva de rigorile regulamentului, a­­tunci când sunt constataţi ca Infrac­­tor­. Decât intervenţiuni mai bine o pre­gătire profesională. Beţia ca şi celelalte violuri nu îşi au origina decât în lipsa de pregătire. Şofeurul trebue să capete în timpul cât urmează cursurile unei şcoli de branşă, şi educaţia profesională strict necesară pentru exercitarea meseriei ca şi în contactul cu publicul. Că şofeurii nepregătiţi îşi găsesc angajamente, nu este de mirare. Sunt multe maşini ai câror proprie­tari — de altă profesiune decât cea de conducător — le dau în exploatare şofeurilor cu remize asupra încasări­lor ce variază între 10 şi 25 la sută, după aspectul salariatului şi al ma­­şinei. In dorinţa de a câştiga cât mai mult, aceşti şofeuri nu ţin socoteală de regulamentele Circulaţiei şi nici de maşină care nu este avutul lor. La problema şofeurilor de piaţa—„ buni sau răi — se adaugă şi cea a conducătorilor amatori. In ultimul timp, Divizia Circulaţiei din Capitală a introdus serioase nor­me de semnalizare. Placardele indicând sensul unic sau sensul interzis, precum celelalte de a­­cest gen, sunt vizibile pentru toţi pie­tonii, dar nu şi pentru o bună parte din şofeurii amatori, cari le ignoresca­ză adesea. Când Poliţia caută să-şi facă da­­toria, se loveşte de numeroase inter­­venţiuni, plaga şofeurilor de tot felul, amatori ca şi profesionişti. Toate relele semnalate ar dispare dacă şofeurul va fi conştient de răs­punderea ce ste şi va avea încredere in sine, rezultată din cunoştiinţele sale bazate pe o bună şi metodică pregătire profesională. Nu înăsprirea sancţiunilor în caz de penalizare, ci supravegherea pre­gătirei profesionale a şofeurilor, fără de care cele 12.000 maşini din Capi­­tală nu constitue un progres, ci mai de­grabă un mare pen înapoi. ING. SULTANOVICI Benz Confortable 1898 S’a sărbătorit deunăzi la Berlin, cu deosebit fast, una din realiză­rile din domeniul automobilistic, cu care germanii se fălesc pe drept cuvânt-Intr’o dimineață s’a dat pleca­rea, în „cursă de consolare“ unui exemplar din mașina ,-Benz Con­­fortable 1898" — prima pe patru roate în timpurile acelea și idealul de confort al vremurilor eroice ale automobilismului­ După ce, până în 1898, nu se fa­bricaseră decât mașini pe trei roate- Benz lansează într’o serie K­ 70Da exemplare tipul al cu­m prototip îl redăm în clișeu. Cu motorul de 3 H. P., plasat la spate şi cu o viteză medie de 18 km­, pe oră, realizarea industriei germane din acele vremuri repre­zenta tot ceea ce technica putea da mai admirabil­­­ Ceea ce interesează în deosebi, este faptul că Benz-ul 1898 avea unele piese care, sub o formă puţin schimbată, se găsesc astăzi şi la Ford­ul modern. Din seria celor 2000 maşini, n’a rămas decât exemplarul­ sărbăto­rit ; o bună parte a producţiunei, a luat drumul Franţei, pe preţul de 2500 mărci exemplarul. La festivitate a asistat, pe lângă un numeros public, şi bătrânul in­dustriaş Benz, creatorul maşinei, — care în ciuda celor 90 ani ai săi a luat Parte la sărbătorirea operei sale S’au ţinut cuvântări, în cari s’a făcut istoricul maşinei, — şi s’a dat apoi plecarea Benz-ului 1898, într’o cursă „de rezistenţă“. Distanţa care despărţea punctul de plecare de terminus, (aproape 8 km.), a fost străbătută în aproa­pe o jumătate de oră­­­, O sumă de mașini moderne ur­mau preistoricul „Benz“ intr un tempo care însemna un adevărat concurs de supleță. iiDa­utu­­mane Proba anuală de iarnă Garmisch- Partenkirchen, organizată de Auto­mobil Clubul Bavariei, s-a disputat între 7 şi 9 ianuarie. Un concurs de rezistenţă de 72 ore, un altul de 30, precum şi o cursă de coastă pe 2800 m, au avut loc in primele două zile. In ultima zi a programului, a a­­vut loc o cursă pe ghiata lacului Erb AUTO Supraproducţie în Germania Peste 28.000 automobile, proas­păt fabricate, aşteaptă cumpără­tori în Germania. Este o situaţie care pune pe gânduri atât pe in­dustriaşii germani, cât şi autorită­­ţile de Stat. Problema frământă, de altfel şi industria automobilă din Cehoslo­vacia şi Austria, — determinând serioase concentrări între fabricile existente-De o scădere a preţurilor maşi­nilor germane nu poate fi însă încă vorba-Orice diminuare înseamnă o vânzare în deficit, — şi implicit ruinarea industriei. Cauzele supraproducţiei sunt aceleaşi ca şi în celelalte ţări eu­ropene producătoare de automo­bile , concurenţa aprigă a ameri­canilor, ca şi posibilităţile lor de organizare­­a industriei de automo­bile, împing la ruină producţia germană. Se aşteaptă: — în Reich, ca şi în celelalte două tari vecine. — un serios curent pentru concentra­rea fabricilor germane,­­ şi im­plicit, pentru raţionalizarea pro­ducţiei lor. an­tomobiui ca armă de vânat.. Tribunalul din Goies-du-Nord (Franţa) va avea de judecat în cu­rând o speţă foarte curioasă de delict de vânătoare. Doi parizieni, — d-nii Pierre Gharnoz şi René Carré — cutreerând în timpul trecutelor va­canţe împrejurimile localităţii St. Brieuc, au căzut într o contravenţie neobicinuită. Circulând noaptea cu farurile aprinse pe şosea, au zăpăcit câţiva iepuri, pe cari i-au strivit în goană cu rotile, şi pe cari i-au adu­nat apoi cu bucurie­ Jandarmii, — surprinzându-i, — nu au ezitat să le dreseze cuvenitul proces-verbal: delicvenţii vânaseră, într’adevăr, într’o lună în care vâna­­tul iepurilor era prohibit, — şi mai ales cu automobil, — armă de vânat neenumărată printre cele îngăduite de cod. Deşi legea prevedea pentru repre­zentanţii autorităţii dreptul de a con­fisca şi distruge imediat armele pro­hibite capturate, — jandarmii s'au mulțumit să sechestreze numai cele două automobile. Cum însă sălile parchetului din St. Brieuc nu erau amenajate pentru a găzdui instru­mente de vânătoare de asemenea di­mensiuni, ele au fost lăsate provi­zoriu în posesiunea proprietarilor, în schimbul unor cauţiuni de 20.000 şi 30 090 franci­ H CURENTUL Automobilul și dragostea modernă In volumul atât de ingenios și de dens închinat deunăzi vitezei, al cărui entuziast apologet a fost odinioară. — Paul Morand a ară­­tat câte insensibile prefaceri a suferit arta contimporană de pe urma actualei pasiuni a veacului pentru dinamism. In clipa in care recunoaşte însă, vitezei, neconte­statele ei virtuţi de stimulent, scriitorul francez se grăbea să descopere în ea ,,un deprimant, un acid corosiv,­­ capabil să ne a­­runce în aer nu numai pe noi, dar chiar întreg universul, dacă nu ne decidem să-l cunoaştem mai temeinic.“ Nimeni nu va contesta aceste severe adevăruri, — şi printre a­­matorii de turism-automobil sunt desigur destui, cari să confirme că viteza poate arini­ca uneori pe­­ drumeţ nu numai în aer, dar chiar şi într’un alt univers. Sfa­­turile de cumpătare ale lui Paul Morand vin însă, astăzi, prea târziu, automobilul a căpătat­ în viaţa modernă o importanţă atât de mare, încât sub influenţa lui s’a săvârşit şi o lentă metamorfo­ză a sensibilităţii, după o prefa­cere a moravurilor şi a siluetelor. Acum câteva decenii, — pe la sfârşitul celui de-al doilea Impe­riu, — în „La familie Benoîton“, Sardou își exprima uimirea în fața unui fenomen care venea să-i excite verva satirică: era vorba de noua pasiune a femeilor de a ieşi în oraş. — încurajată mai a­­les de apariția marilor magazine. Ce-ar mai spune candidul drama­turg, astăzi, dacă ar vedea pro­gresele făcute de predilecţia în care el descoperea zorile unei noi nevroze!... Vechea nostalgie de hoinăreală a femeilor, — brusc exaltată de apariţia automobilu­lui, care le cruţă oboseala alergă­turilor pedestre, — s’a transfor­mat într’o adevărată pasiune a voiagiului, treptat sporită de po­sibilităţile de viteză acordate de manetele volanului. Transformate în obiceiuri şi în reflexe,­­ ges­turile zilnice au picurat apoi in­sensibil şi în sensibilitatea con­timporanilor, transformându-le te­­meinic toate vechile ritmuri sen­timentale şi morale. Să fie, într’adevăr, o contagiune ivită din prea îndelungă în­ m­ilia­­ritate cu motorul? Tehnica dra­gostei moderne pare, şi ea, în în­tregime copiată după aceea a con­ducerii unui automobil. In iubi­rea contimporană, — ca şi în ani­marea unui „8 cilindri“, — aprin­derea are loc de la primul contact, fără prea multe înclinări sau stă­ruinţe, — fără să mai fii nevoit să învârteşti atâtea manivele ca altădată... Admisiunea în intimi­tatea unei femei este tot atât de rapidă ca şi aceea a gazelor, — tranziţia spre clipele supremelor confidenţe este tot atât de lesni­cioasă ca și schimbarea vitezelor, — iar ambalarea a ajuns tot atât de rapidă ca și aceea decretată de accelerator. In schimb, însă, o fe­meie de astăzi știe cu mult mai bine cum se taie un avans, — pen­tru că dragostea moderna poate fi în orice moment pulverizată de un scurt-circuit, sau el siar de un simplu curent de ruptură... La volan, — fără îndoială, — au învăţat tovarăşele noastre cum­ se ia mai bine o pornire, — şi cum treime luată o plecare, fără ca viaţa celui părăsit să ,,ca reze“. In mânuirea debreiajului şi a ara­­breiajului, — în practica frânelor şi-a demarajului, — au învăţat nu numai arta de a descoperi de­fectele unui motor, dar şi pe a­­ceea de a surprinde defectele unui bărbat. Demontarea pieselor unui carburator le-a familiarizat cu practica analizei psichologice, — determinându-le totodată să nu mai considere dragostea decât ca un sport. Sport de primul rang, — fără îndoială, — dar aşezat în aceeaşi linie cu toate celelalte, — pe cari nu le întrece nici în se­ducţie nici în voluptăţi. Şcoală de analiză, — automobi­lul a devenit pe nesimţite şi o incomparabilă şcoală de auto-stă­­pânire, unde mai sunt femeile cu crize de nervi, de altădată. .. unde mai sunt leşinurile roman­tice de odinioară? Astăzi, în faţa unui bărbat, nici o fem­ee nu mai are nevoe de sprijinul sărurilor de amoniac, uitate prin dulapurile farmaceutice ale buhicelor. Iubi­rea devenind un exerciţiu, un joc ca golful sau ca tennisnî, — coircurenţa in vederea cuceririi u­­nui soţ se face cu tot atâta bună dispoziţie ca şi pornirea dela „start“, într’un „rallye“ interna­tional. Se clasează participantele cu mai mult nerv, — dar nu cele cu mai mulţi nervi; cât despre insucces, el poate fi oricând atri­buit gafelor comise de către pă­rinţi, — sau, mai limpede, greşe­lilor de fabrică... Este, — în această uluitoare metamorfoză a femeilor de astăzi — mai mult decât un simplu pro­ces de imitaţie, — de sugestiune directă exercitată de motor asu­pra sensibilităţii femenine, prefa­cerea s’a săvârşit şi indirect, prin lenta influenţă a sportului asu­pra siluetei de astăzi a femeii, înainte de a se modifica, el, după aptitudinile femeii, — aşa cum face astăzi, suprimând orice nece­sitate de efort la conducere, — automobilul a reclamat contimpo­ranelor noastre reale daruri atic,­tier, — calităţi de supletă şi de energie cari au fost insensibil în­scrise printre darurile obligatorii ale femeii moderne. Pentru a-şi putea conduce singură automobi­lul, femeea şi-a modificat încăl­ţămintea şi coafura, — vestmin­tele şi silueta; pălăria a trebuit să se familiarizeze cu asalturile vântului, cu rochia cu demonta­rea roţilor, — şi urechea cu invec­tivele birjarilor. Şi când ai ajuns să ţii piept vântului şi birjarilor, de cine te ai mai putea teme în viaţă?... ...De moarte, poate... Dar prac­tica volanului a familiarizat pe fem­ee cu primejdia morţii, aproaa­­pe tot atât cât practica tranşeelor pe bărbaţi. Şi,apoi, însufleţirea chipului biciuit de vânturile tu­­turor răscrucilor a avut ca rezul­tat o adevărată renaştere a corpu­lui, menfimit în forma lui sucită prin practica tuturor celorlalte sporturi. Atâtea supape de elibe­­rare, — atâtea eşapamente oferite sensualităţii —, morbid acumulate altădată, viteza jupoaie sufletul de miasme, tot atât de sigur cum jupoaie şi obrajii... Euforia or­­ganismului lansit în aer liber e­­ste tot atât de agreabilă ca şi a­­ceea a unui motor care „trage“ bine: la voiaj, trăeşti cu plenitu­dine, uitând că ai în trup plămâ­ni, rinichi sau ficat. Idealul func­­ţionării regulate: nici un organ nu ,,hate“... Automobilul, — escortat de ar­monioasele strofe, docil cântate de motor, — a dăruit femeii li­bertatea lăuntrică, — odată cu a­­ceea fizică, în caroseria ei inge­nios asortată după nuanța păru­lui, — sau cu părul ingenios a­­sortat după culoarea caroseriei, — ea se poate plimba oricând și oriunde, fără riscul acostărilor jignitoare. O adevărată călugăriță zăvori­tă într’o chilie ambulantă... Este drept că acest nou gen de monahism este ceva mai costisitor decât cel străvechiu, — şi că un autor mobil rămas In panna lasă pe conducătoare la discreţia colţ­­fraţilor ce trec pe şosea. In acest moment, însă, emancipatele vola­­nului păstrează încă c ceva ascetic în priviri şi ’n atitudini, ca şi că­lugăriţele mănăstirilor, — ele se roagă pentru ajutor. Şi, — ori­ce-aţi spune,— ajutorul acesta so­­seşte mai repede decât cellalt!... Ion Dimitrescu TURISM Gresajul pe timp de iarnă In ceea ce priveşte gresajul motora­im pe timp de iarnă, sunt două siste­­me: utilizarea aceluiaş ulei, atât vara cât şi iarna,­­ sau sistemul preconi­zat de unii mtomobilşti, acela al ce­­lor două uleiuri, cari utilizează pe timp de vară un uleiu semi-fluid, şi iarna altul, fluid. Partizanii acestei metode pretind că pe timpul frigului circulaţia uleiu­lui în ţevile de gresaj trebuie cât mai mult înlesnită. Sistemul nu este însă recomanda­bil, deoarece la 0 grade, atât uleiu­­rile semi-fluide cât şi cele complect fluide sunt deopotrivă de compri­mate. Dacă ţevile sunt de dimensiuni con­venabile, pentru a asigura circulaţia uleiului semifluid pe timp de iarnă, problema este însă mult simplificată. Ceea ce la uleiul fluid este convena­­bil vara, pentru sezonul de iarnă a­­cest punct este limita inferioară de siguranţă. In sistemul celor două uleiuri, se pune deci problema gradului de tem­­peratură sub care utilizarea motoru­lui poate deveni un risc. In acest caz, la primele accelerări într'o dimineaţă de iarnă, efectele asupra motorului sunt din cele mai nefaste. Dealtfel s’a verificat printr’o expe­riență îndelungată, că uleiul de vară poate fi perfect utilizat ierna, fără e­­fecte rele asupra motorului. Examinând mersul motorului în timpul sezonului de vară, cu alimen­tarea de ulei semi-fluid, ajungem la concluzia că ceea ce se dă motorului, nu este decât strictul necesar piese­lor pentru o bună funcţionare, adică pentru a asigura circu­larea intre ci­lindru şi segmentele pistoanelor, a unui strat la limită de ulei. Atât cât se utilizează acele­ş fel de ulei lubrificant, este o deplină conti­­nuitate între cămaşa cilindrului, stra­tul de ulei şi piston. Odată cu venirea iernei, adoptând sistemul celor două uleiuri, şi utili­­zând un ulei mai fluid, se stabileşte o comunicaţie anormală intre cilindru şi piston. Oricât de mică ar fi diferenţa de ulei, funcţionarea aceasta anormală are efecte şi asupra motorului. Din cetită diferenţei de joc intre piese, uleiul se scurge în carter, con­cluzie cu efecte finale neplăcute pen­­tru conducător. •ft Şi pentru că se impune o soluţie practică, recomandăm pentru iarnă ca primă precauţiune încălzirea lentă a­ motorului evitând cu stricteţe plecă­­rile la frig. Accelerarea progresivă pe măsură ce temperatura se ridică, complectea­ză soluţia. Dacă utilizaţi totuşi un ulei de iar­nă mai fluid nu uitaţi a asigura eli­minarea uleiului. Cele prai bune motoare consumă ulei, şi dacă după mai multe sute de kilometri constataţi că indicatorul a­­rată încă plin, este semn că uleiul a căzut în carter. Se impune in acest caz examinarea fluiditaţei uleiului, şi în cazul depă­­şirei limitei normale golirea motorului este de recomandat. Expoziţia din New-York O maşină cu 16 cilindri!... A XIII-a expoziţie naţională de automobile — inaugurată sub auspi­ciile Camerei Naţionale de Comerţ pentru automobile — şi-a deschis porţile în ziua de 8 Ianuarie la Grand Central Palace, şi va rămâne deschi­să până la 14 Ianuarie. In total sunt expuse acolo vreo 300 maşini şî şassiuni, aparţinând la 46 case. 180 fabrici expun diferite ac­­cesorii pentru automobile. Străinăta­tea nu este reprezentată decât prin firmele Mercedes-Benz şi Voisin, Paris. De data aceasta se remarcă puţine Inovaţiuni technice. Se acordă ma’ multă atenţiune liniilor elegante, şi Interiorului, căruia i s’a dat mai mult confort. Tendinţa generală este de a se da motorului putere mai mare. Unii fabricanţi expun automobile cu patru viteze, d’ntre care a treia trecere se face fără sgomot. Celelalte uzine au menţinut trei viteze, a doua făcându-se cu mai puţin sgomot: 28 firme americane prezintă motoare de 6 cilindri, 23 expun maşini de 8 ci­lindri, şi numai o singură casă, mo­­toare de 6 şi 8 cilindri. Ceilalţi fa­bricanţi nu produc decât 4 cilindri. O singură excepţie formează o uzină, expunând un motor de 16 cilindri, contat ca cea mai scumpă mașină a­­mericană. In colorit, se observă simplicitate, majoritatea automobilelor purtând culori omogene. Casa Mercedes-Benz a prezentet un șassiu special, splendid emailat, cu un motor de 250 HP, cu compresor, o limuzină Pullman şi o maşină cu conducere Interioară de cinci locuri, deasemenea cu compresor. Caroseriile acestei case sunt execu­­tate de fabrica europeană Castagna, şi prezintă detalii cu totul noui in modul de aranjare a locurilor şi de executare a Interiorului. Maşinile a­­cestea sunt cele mai scumpe din toată expoziţia, limuzina reprezentând o valoare de 20.000 dolari, şi sunt sin­­gurele cu compresoare. Deasemenea Mercedes-Benz expu­ ne un nou tip de 8 cilindri fără mo­tor. Casa franceză Voisin prezintă nu­mai două modele, fără nimic remar­cabil. 400 l­m, oră!. Stabilind în 1927 recordul mon­dial de viteză automobilă la 327 km. pe oră, maiorul Seegrave a anunţat solemn că îşi consideră cariera în­cheiată în plin apogeu, şi că nu va mai participa la viitoarele încer­cări, întrucâtva s-a ţinut de cuvânt,­­ de­oarece încercările din 1928 pe plaja de la Daytona Beach (Florida) au avut loc fără participarea sa. După ce englezul Campbell urcă recordul la 332 pe oră americanul Reach. Maşina construită Ray Keech­ realizează 334 km., adu­când, astfel, victoria culorilor State­lor Unite. .Orgoliul naţional,­ unit cu spriji­nul unui Mecena englez, , a determi­nat pe Seegrave să încerce din nou, la în­ceputul anului care a trecut, doborârea recordului. __ deţinut de Ray Keech. Străduinţa inginerului Irving are ca rezultat înfăptuirea maşinei „Golden Arrow" (Săgeata de aur) care a costat în total 15.000 livre sterline adică aproximativ 12.250.000 lei Dotat cu acest instrument de pre­cizie, maiorul Seegrave încearcă în ziua de 11 Martie 1929 ameliorarea performanţei, şi reuşeşte să reali­zeze 372 km. 263 pe oră, întrecând cu 38 km. 241 recordul lui Ray Performanţa lui eintă un kilometru în 9 sec. 7/10, sau 103 metri pe secundă. Americanul Bible a căutat să rea­ducă Statelor Unite ceea ce Anglia se răpise pe drept, şi a plătit, cu viaţa încercarea. Celebrul automobilist englez Kaye Don, însă, anunţase încă dern, finele anului 1929 că va încerca doborârea recordului, şi-a construit, în acest scop, un bolid, a cărui înfăţişare se poate vedea din clişeul alăturat. Kaye Don spera să-şi încerce pu­terile pe coastele ţarei Galilor, unde credea că va găsi o plajă favorabilă, încercările preliminare au dat insă greş, şi englezul a trebuit să aleagă tot plaja de nisip de la Day­tona Beach, ca fiind singura pe ca­re se pot încerca viteze de peste 350 km. pe oră. Seegrave repre- Către începutul lunei Martie, Kaye Don va încerca depășirea ci­frei de 372.263 km. pe oră, având ca prim adversar pe Malcolm Camp­bell. Cum însă maiorul Seegrave este un gentleman, se pare că până la urmă îl vom număra și pe el ca adversar al compatriotului său, Bolidul ,,Cu­ olden Arrow“ (Săgeata de aur), cu care Seegrave a realizat 372 km. 263 pe oră, de ICaste Don pentru doborârea recordului. Românii in rallyemi Monte Carlo Pentru al IX-lea Rallye Internaţio­nal dela Monte Carlo, care se va desfăşura intre 29 Ianuarie şi 2 Fe­bruarie, s’au primit până astăzi peste 160 de înscrieri. Importanta probă automobilistă se bucură, după cât se vede, de un suc­ces fără precedent Din lotul înscrişilor, se detaşează numele lui Jacques Bignan, învingă­torul din 1928 al Rallye-ului, (­i care va alerga pe o maşină Fiat, şi ger­manul R. Caraceiola pe Mercedes, Benz. Printre cele 160 înscrieri întâlnim numele următorilor concurenţi: Maior E. Urdărianu (Fiat), Maior Al Berlésen (De Soto); Const. Can­­tacuzino (Marmont); Maria Butcules­­cu (Marquette). Dacă nu se va produce vre-un in­cident neprevăzut, putem spera în­­tr'o victorie a culorilor noastre- Ca­litatea concurenților ne îndreptățește a o afirma. Cruţaţi-vă bateria ! Iarna, mai mult ca oricând, bateria de acumulatori trebueşte cu grijă cru­­ţată. Tăiaţi net aprinderea, când mo­torul este oprit, — nu abuzaţi de ecle­­raj, — şi mai ales nu abuzaţi de de­mar­or, — în cazul când pornirea­ este anevoioasă. Pornirea, — iată cea mai lacomă consumatoare de amperi. Pe ger, — când uleiul de gresaj lipeşte mai vâscos pistoanele în ci­lindri, — porniţi motorul cu mâna, operaţie care are, intre altele, şi a­­vantagiul de a vă încălzi puţin şi pe d-stră... Nu insistaţi prea mult asupra contactului, — şi mai ales daţi răgaz bateriei să se odihnească, înainte de a apăsa din nou pe el. Bateria se epuizează mult mai repede atunci când nu­­ se lasă câteva secunde de repsuz între două presiuni consecu­tive. Când presimţiţi că încărcătura acu­mulatorilor a devenit insuficientă, ve­rificaţi cât mai des acul Indicator al ampermetrului; nu uitaţi că plăcile elementului riscă grave pagube atunci când tensiunea a scăzut sub 1 v. 8. Deoarece tensiunea scade atunci când se cere bateriei curent,­­ verificarea trebue făcută la voltmetru, după ce aţi aprins farurile. Nu încercaţi niciodată această o­­pe­raţie cu un ampermetru legat di­rect de borne. Indicaţiunea dată nu foloseşte la nimic, — ci poate să vă descarce brusc acumulatorii, cauzân­­du-le şi costisitoare avarii. Când bateria îşi pierde prea repe­de încărcătura, înseamnă că ea este sulfatată, — sau că unul din elemen­tele ei este în scurt circuit; dacă ten­­siunea­ unuia dintre elemente este mai slabă decât aceea a celorlalte, în­seamnă că elementul acesta este de­fectuos.

Next