Curierul Foaea Intereselor Generale, 1873-1874 (Anul 1, nr. 38 - Anul 2, nr. 36-104)
1873-04-29 / nr. 38
CURERUL sule animatu. Se făcu mari pregătiri pentru primirea arhiducelui Carol-Ludovic. Londra, 0 Mai. In camera lordilor hilul relativii la stabilirea unei curti de apelu superiore a fostu adoptata in a tria lectura La Camera comunelor, d. Stansfeld a desvoltatu trei bile concernându tacia uniformă a venitului și contribuțiuniile locale, groșiiu că și d-tea astăzi ai rațiunile de telen urmărești unu seopu, mânturitoru,póte, fiind onsé că de astă dată acțiunea vine de susu, și n’ai avutu nevoie de concursul publicului, acestu gcppu H remușu secreta pétie la aparițiunea manifestului. E că de ce, d-le ministre, manifestul d-téle a fostu ca unu trăsnetu din senini ; toți amu reminsu pentru unu timpii îmtălțimiți și in urmă înspăimântați, amu inceputu se ne căutămu și se ne intrebamu de unde vine, cum, și pentru ce ? Adéca ai sei, d-le ministre, cum întrebările se îndulzescu, cum ele se adaugă, pe totu minutul! — Acésta nu este Are,— aceia «ari n’au încredere nici in inteligența nici in devotamentul d-tele,— acesta nu este era ufs provocare cu intențiuni anti-românesci ? Altora cărora le este tema de la lovitură de Statu, se întreabă din contra déca nu este cea d ânteie bombă. _Nu.. — răspundu cei iscusiți și cari sunt in comunicațiune cu puternicii ținei,— suritemu departe deuă lovitură de Statu, din contra, principele Carol abdică sau placă, ceaa ce face totu una , și fiindcă pretendenții au început« se’și asență săbiele, d. Catargiu, care vă dată cu capul nn voieșce se se face mai josu, cântă se facă astu felu in câtu se !e cadă săbiele din mână, desmonetisându’i, desconsiderându’i. La aceste cuvinte cei mai curagioși »e penneseu pe rîșu. — Ce ideie mare aveți de dânșii, cu ei, nu vedeți că ei n’au altu scopu de câtu se ne sperie, ca se ne mai storca ceva bani ? Suntu alții cari se apropie de d. I. Câmpinenu și nu văda un jocu decât creditul fondaru. -Se póte, d'cu cei mai gânditori, ca tóte acestea se fiă adevărate, case scopul principale, imediatu, este se ne teroriseza și se dobândéscu asta-felu joncțiunile căieloru ferate, fără de cari Nemții cu nici unu prețu nu voiescu a-i mai țîna la putere. Vețli, d-le Catargiu, câtu de tare ai agitatu societatea română cu manifestulu d-tele; ai descle statu gurile celor mai tăcuți și ai desceptatu pe cei mai nepăsători. Cum doru s’ar putea numai eu Se stau indiferenții, se tăcu ? Ai u fi chiar uă lașitate a nu respunde la atacurile d-tele, când, celu puținu făciști, ele suntu îndreptate mai cu osebire contra ministeriului din 1867 și contra partitei liberale întregi. Am țlisu fățișii, căci in realitate cruți mai puținu pe ambii dumitele politiii de câtu pe noi, și numai din timpuri timpui, ca se-i mai îmbunezi, îi descarci in spinarea nóstra de păcatele de cari ii acuși. Ei, d-le Catargiu, pentru ce suntu nevoitu astăzi a eși din reserva, ce'mi impusesemu in privința d-tele, și se ine adresez« către d-tea in publicu. Urm bdicotu de rîsu primi acésta naivă trăsurii ele spiritu a atelierului. — Ei bine, dar, Șise ofițerul de marină, de vreme ce ai făcutu nisce observări atâtu de judicioșe asupra secsului frumosu din insulă, spune-ne, puțin, d-le Marcelin, ce crezi despre contesa Staza?... — Creau câ-i uă femeie frumosă... — Asta o scimu... Dar nu-i de ajunsu... — Care nu-i de ajunsu ? d’apoi ce mai vreți ?... — Vreri se sei«... dacă o creți onestă... — Vă nevrenu asta de bogată?... forte onestă, cea mai onestă din lume, desiguru ! — Aste i totu ce creții despre ea, Marcelin?... — Credit încă, reluă atelierul cu unu seriosu comica, că va găsi aici ceea ce caută... — Ce? — Uă moșteniture, dacă nu un moștenitoru. — Cu unu barbatu de vrâsta contelui Stuza? țîise don Miguel jucându-se cu lanțul prnicului seu. — Tocmai pentru asta... Femeile care iéu bărb,ați forte bătrâni făcu în totudeauna mai mulți copii... — Cându nu su sterpe... Dar sciți că contesa trece ca atare. . .— Audi! dacă soții asta, reluă Marcelin, d'apoi mi se pare că chiar eu ți-amu spus’o; singurii mijjlocu de a se face lumină in miijlocul crisei ce ai provocatu, îmi vei permite dér, d-le Catargiu, a discuta cu d-tea mai ântâiu oportunitatea, și prin urmare legitimitatea manifestului din 12 Aprile. In urmă voiu analiza partea manifestului ce se póte numi actul de acuzațiune; case numai in cea-a ce ne privesce pe noi, căci nu’mi este permisii să vorbescu pentru celel«ate ministerie. Cei in drepții voru a prețui déca este de demnitatea lor se respingă acele acusațiuni, sau dăcă nu este mai prudente ca, cu capetele plecate, conformându-se vechilor tradițiunii, să respundă: „Păcătoși Măria Tea!“ fiindu și cum că acesta mai este singurul mijlocii da și păstră speranța pentru uă bucățică din puterea cei lovesce. Voiu termina apoi, domnule ministre, cu revizuirea sentinței ce pronunți contra nóstru, fără se fi uitatu nici măcaru titlulu esecutării, care este finitulu manifestului d-téle. Se’mi permiți numai, domnule ministre, să ți spun, chiar de acum, că aceiu finitu imi aduse aminte ordinul ce primiseră ofițeiarii prusiani, cari escortau pe prisoniarii francesi, ordinul de-a împușca pe toți acei prisoneri, nu numai cari se voru depărta din rânduri, déru și pe cei cari, osteniți, sdrobiți, n’aru mai putea urma drnmulu. De astă dată, din nenorocire, mai toți Români suntu obosiți, sdrobiți, și le este peste putință dacă urma, prin urmare suntu espuși a fi toți esecutați. „ Când ai veni tu la putere, d-le Catargiu, ai mai datu unu manifestai. Déca făcu acésta amintire, nu crede că voiescu se te critici, că ai mania manifestelor!! , nu, și Napoleon III a avut-o, și nu prin acesta a făcutu nenorocirea Franciei. Ceaa ce voiescu se constata este că acesa manifesta, deși nu era zimbitoru Românilor, deși spunea că România este ruinată de predecesorii citele, sfâșiată de inverșionarea partitelor, sguduită și turburată de ambițioși, de setoșii de putere și de pretendinții la tronu, deși cu colori vii făceai unu tablou înspăimântător de starea nóstra in genere și cu voce de Stentoru vesti ai paserilor de pradă că este unu stârnit lagărele Dunării; deși prin urmare acesu actu nu era nici patrioticii nn sculabUe, totuși elu era lesne de ințelesu, și era cum:—Venise și la putere intr’unu modu puțin scrupulos«; domnia tea, care pentru unii erai onestitatea și lealitatea incarnată, venise și la putere, adusu nu deuă voință românéscá și nu ca să servi interese naționale; domnia tea, căruia mulți iți atribuiau, ca celu mai principalii meritu, că ești Românii verde și că intrigile străine n’aru putea să te seducă, câuta și doru să foci pe lume se crâșta că țara era perdută fără unu salvatorii de talia d-tele, și fiindu că’ți trebuia puterea ca să salvezi România, și fiindu că acea putere era pălită de sgriptura, a legitimității manifestului d-tele, a trebuita se te îmbraci in pelea loru. In epistola viitóre, ’mi vei perm ca seiamăgesci și să te lase să treci se discuta principalele punte de ai Astu-felu, d-le ministre, și-a espHcatu sațiune ce privescu ministeriul dinei lumea ce dântâiu manifesta alu d-téle, amu făcuta parte. Póte ca se avea același ințelesu ma- Primesce, d-le prim-ministru, etc nifestul d-tele de la 12 Aprile ? Cum; [. C. Brătianuu, după ce ai guvernații țera doui ani, după ce ai dispusu de tóte puterile României, intr’uim modu discreționarii, vii astăzi Depeși Telegrafice se arunci aceleași țipete suspaimêntatóre? cum, după ce, de abia cu câteva luni in urmă, ai spusa țarei, prin gura Domnitorului, că ai vindecata tóte ranele, că ai organisatu și întărită tóte instituțiunile, că ai regulatu și făcutu se reinflorescu financiele, că ai asiguratu in sine României unu viitori prosperii, și prin urmare că fericita societate este liniștită și sa adăpostii de ori-ce agitațiuni, de ori-ce scuduiri, ne pomenimu intr’uă bună diminață seru cu d- tea strigându că financele suntu in deficitu, că impositele suntu neindesfcuratore, că ambițioșii și setoșii de putere se agită, că pretendenții loru dau asalta tronului, că tulburătorii lor amenință ordinea sociale, că Anibalu, in sfărșitu, este la porțile Romei ! Acesta procedere este ceva straniu, este ceva neauzita. S’ar fi ințelesu ca amicii d-l ele politici, inlocuindu-te, se vie se’ți platéscu in aceași monetă, cu care îi plătesci d-tea, se vie se facă un inventariu spăimentătoru de moștenirea cele-o lași; déru d-tea finsuți se vii se’ți faci acelu actu de acusațiune, este... me iartă, d-le ministru, nu găsescu espresiunea; déca ai fi unu simplu muritorii, déca n’aii primul-ministru alu țerei mele, ași bee „uă aberațiune;“ decă n’ai fi Românii, lumea aru duce că este aci ua trădare. Intr’adever, strigătul d-tele de alarmă, de desperare, după doui ani de guvernare, nu póte avea altu ințelesu, afară din țara, de câtu că România este sfâșiată, condemnatâ chiar de aceia ce au fostu chiămați s’o vindece ; nu póte avea altu ințelesu, de câtu acela că d-ta, fiindu că n’ai pututu se neregularisesu, cu tóta energia ce ai pusu, nu mai remâne de câtu se vină străinii se neregulari sosea. Grabesce-te u<t, d-le Catargiu, grăbesce-te și spune,națiunii, cu un minutu mai curêndu, ce este acelu actu, pentru ce se opu asversitu ca uă bombă in mijllocul nostru, ca asîu-fel se esuferă dintr’uă invălmășială, ale cărei consecinți nimeni nu le póte calcula Asculta, d-le primu-minitru, timpul acțiunii esclusivu de susu a trecuta , domni-tea, care, din nenorocire, îți place se imitezi pe Napoleon III, aru trebui se-ți aduci aminte, că politica esclusivamente personale, că politica intertochilă și misteriasa și actele de surprindere, l-au asverlitu de pe trona, și făcutu se maru inerilu E a. d-le Catargiu, in scurta, ceaa ce gândesen eu asupra oportunității și Madrid. 5 Mai- Generalul Novilus iea posesiunea portofoliului de resbelu. Elu nu va merge în Navarra. Madrid, 5 Mai. „Gazetta de Madrid“ publică unu ordinii de fii ale generalului Novilas, care țce: „Republica nu va decide niciodată sorta armatei prin surprindere. „Ministeriul va supune Constituantei reformele proiectate. Națiunea a proclamat o republica, Constituanta o va organisa. „Soldații trebue se asculte pe șefii lor cu zelu, pentru a termina resbelul civilu care espiră și a asigura ordinea “ St. Petersburg, 5 Mai. „Jurnalul de St. Petersburg“ reproduce uuu articolu din „Gazetta de Moscua“ relativu la desbaterile Parlamentului englesy asupra afacerilor Asiei Centrale; acestu articolu conchide astufeliu: „Dacă, după declarațiunile d-lui Gladston, Anglia își reservă libertatea de acțiune, Rusia va lucra asemene pentru apărarea intereselor sale fară a aduce prejudiciu intereselor Angliei. Perpignais, 5 Mai. Se anunșiă din Barcelona cu don Alfonso cu 1200 omeni aparținendu la mai multe bande a trecutu piléié aceste prin diverse localități megieșite cu Barcelona. Generalul Velarde se îndreptă ieri spre teritoriul visitatu de don Alfonso. Carliștii au atacatu unu trenu lingă Tordera. Ei au fugitu înaintea a două companii de trupe regulate. Mew-Yorke, 5 Mai. Podul Dixon de pe Bindis s’a dărămatu. Pe acestu podu se aflau oă mulțime numerosă care asista la inaugurarea acestei căi de comunicație. Se crede ca s’au înecatu vr’uă 50 persóne. Trei efeci și două de cadavre, mai multe femeie, s’au găsitu pân’ acum. Vr’uă treizeci persone au fostu rănite dintre care unele forte greu. Lyon, 5 Mai. După ultimele serri, stricăciunele causate viilor prin înghețu au fost exagerate. Viele de pe șesuri suntu stricate, acele vise de pe înălțimi voru produce trei părți aprope de recoltă. Paris, 6 Mai. D. Casimir Périer publică uă scrisare în favorea consolidărei republicei. Guvernul va cere Adunărei urgența pentru discuțiunea legilor constituționale. Cracovia, 6 Mai. Comnițele Goluchowski, guvernatorul și prințul Sapieha, feudmareșalii, au sositu cu trenul din Lemberg Oral * * * CRONICA LOCALA (Alegeri). Alegătorii comunali ai urbei nostre sunt convocați pentru astă și a alege șese membri ]n Comună in locurile declarate vacantei. *** (Candidați) Pentru alegerea de șese membri la Consiliului Comunalu care va avea loc o astăzi circulă un singură listă și anume: DD. generalii Nicu Mavrocordatu, Costachi D. Sturza, Georgie Scorțescu, Dimitrie Gherghel, Grigori Tufescu și Ion Panaitiu. Acesta listă e susținută și de Administrație. *** (dP- S. S. Metropolitul) a plecat a ieri dimineța cu trenul la Botoșani spre a asista la înmormântarea Onora b. cetâțanu Vasile Miclescu carele s’a sevîrșitu din veță. Totu spre acestu scopu a plecatu și Arhiereul Iosif Bubulescu. *** (Millo). Renumitul nostru artist d. Milo mi-a satisfăcutu in fine dorința ce avem de a-i admira „Apele de la Văcaresciu Piesa a produsu resultatu asceptatu. Vomu observa iise câeată acum Ze 36 ZHedicând n d. Millo se află in Iassi cu un numerosă trupă care se ține cu multe spese și abie a pututu dauă representație. Acesta, pe câta aflăm, numaiț din causa inpedecărilor ce i se fac de către onorari. direcțiune teatrală de aici. Pentru ce atâta înverșunare asupra a totu ce este românu și romănescu ?. . *** (Hala) Luni s’a făcutu cu mare pompă inaugurarea deschiderei Halei. De atunci nu sunt decâtu cinci Zhe Ș' deja cea mai mare murdărie domnesce acolo. Mesele de marmură sunt acoperite cu coveți de pesce. Dar atunci pentru ce s’au mai făcutu basenurile ? Apoi măcelarii jidovi sunt așta de parșivi incât îți trece pofta de mâncare venindu-i, și cu tóte aceste este unu ofițeriu de piață acolo. *** (Inspecție). D. Generalu Cernatu va pleca la 1 Maiu spre inspectarea județeloru din partea de josu a României de dincolo de Milcov și anume Vasluiu, Huși, Cahul etc., după care va inspecta apoi partea de sus și granițele. A (Încercare de mită). La Curtea de Apel Secț. II, în ziua de 27 curenta viindu la rându cercetarea procesului dintre d. Alecu și Profira Mavrocordat cu consorțiulu falitului Leiba Cabana, representatu acum de bancherul Naischotz pentru oă sumă de 7000 galbeni. Curtea, fiindu compusă de d-lui S. Nei Preșidinte, și Consilieri d-lor d-nii N. Cazimir, T. Burada, T. Mândru și tóté!... scii că acesta trebuie se lu anuieze grozava... mai alesu dacă te vede pe d-ta cam pré desu... — A! Francesii âștia! murmură Iankel, ce popor ! Ei n’au nici uă lege ■' Z>cu Zeu * nici una! suntu uisce păgâni!... Clopoțelul dejunului, chiamându pe d. Marcelin la estrcițiul funcțiunilor séle, facu ca conversația se remite aici. Dorock nu mai adaose nici unu cuvânta la ceea ce Z^ese, numai luându brațiul lui Rafail: — Azi dimineță s’a semnalați uă corabie francesă îndreptându-se spre insulă; scu asta?.. — Da, o sciu, respunse acesta cu unu aeru distratu. Și se puseră la masă, fără Iankel, bineînțelegendu-se. După dejunu, cându Rafail se sui ia odăița pe care o ocupa la oțelul de Francia și care, fie ijisu in trficătu, era simplu văruită cu vara și nu poseda dreptu ori ce mobilieru decâtu unu pata vechiu, uă masă boită și unu scaunu prostu, găsi pe feréstra sea,uă hârtie înducită ’n patru. Acesta era unu biletu scrisu deuă mână deghisată și conținendu aceste cuvinte: Esci iubitu... fi cu tote aceste nu mai revii... Uitat ai pre drumul de la piscul Ruino ? __ Ce dracu-i asta ? își zise Rafail;uă întâlnire de amoru ?... Aducătorul va fi greșit a pate numeral; trebue se fie pentru vecinul meu de la 17 si 11 de la 15... Dar ochii lui se aruncară asupra adresei și citi . D-lui Rafail, dar, fie uiisu între noi, pate că acesta, nu-i decâtu uă suposițiune gratuită... Femeia ei din casă, care .*me onoreze două ore și care bună-voință, și care-i dă frumosă fata domnilor... .— Desiguru că asta se da, întrerupse ofițerul de marină Atelierul continuă : — Femeia sa din casa, țlicu, mi-a povestita iată istoria, suntu acum trei zlile cându vedéu in otelul de Francia... Căci sciți, că la mine tragu toți stranii de distincțiune. Și Și contru acesta, atelierul se înclină spre Rafail. — Istoria! istoria! strigară din tote părțile. — He! cavaleros... v’amu repetat’o deja de doue-zeci de ori... dar se vede că o au- Ștți totu-de’una cu plăcere... — Ce ba var Și suntu Francesii âștia!.. Haide ai se sfîrșesci ?... — Ce curioși suntu Portugesii âștia! respinse Marcelin, care era cu musafirii sei pe unu picioru de intimitate Ce vă intereseze se sei fi că contesa Stuza s’a căsătorita cu unu barbatu bătrânii de ambiție, cum se întâmplă totu de’unu; că acestu barbatu bătrânu nu-i va lega averea lui decâtu cu condițiunea de a avea de la dânsa unu moștenitoru și că, dacă păn’ acum ea n'a data încă acestu urmașu atâtu de dorita de soșiul ei, causa este că n’a avutu încă vr’unu amantu ?... — Asta ne intereseze, reluă cu gravitate don Miguel, căci nu aru fi cu neputință ca contesa Staza se se gendescă a căuta aice ceea ce n’a găsitu airea... — Mai ânteiu, Sise Pacheco, cu unu tonu luătoru în risu, Carmena-i salusa... don Miguel, și asta nu esci liberu... Apoi, ere Și óre că ’n Italia este vreuă femeie care aveu du duoi ochi frumoși nu aru pute avea patru amanți... dacă acesta-i aru conveni... și că aru fi silite se vie a cerșători unul pe pământul d-vóstre?... — Eu credu că Marcelin își are resenele lui pentru a gândi că contesa va găsi aici ceea ce a venitii se caute... — Amu se v’o spunu, d-lor... "Și Marcelin adăogi : — Seniorul Pacheco are dreptate căci amanții, mila Domnului, nu lipsescu în Italia... dar seniorul don Miguel are și elu dreptate, pentru că aru fi posibilu ca contesa se se gândescă a-și găsi unul aici... și eată pentru ce. Contele Stuza este jalusu, cum suntu toți bărbații bătrâni, bolnăvicioși și sluți... Casa lui, în Triesti, semena multa mai multa cu uă închisore decâtu cu uă locuință omenescă și galanții nu se puteu apropie di câtu la douezeci și cinci de pași... înțelegeți că cu unu atare sistemu contesa trebuia se remâe sterpă... Ce-și inchipuesce atunci medicul seu, omu de esperiență și de resurse ?... „Scumpule conte, Zise elu bărbatului, lovindu-lu amiculraiute preste umerii, plecați la Madera... acolo aerul e secu, căldura roditore, vinulu generoșii și clima escelentă... Cine scie? pare că amorul va face acolo uă minune pentru d-ta!...“ Veți conveni, domnilor, că cu unu asemine medicu și cu uă cameristă care are spiritu ca un Parisians, amu trebui ca uă femeie se aibă caracterul pre reu făcutu pentru a nu da unu moștenitoru sogiului ei!... Musafirii otelului de Francia începură a ride. Apoi, fiindcă era tărziu, se sculară, își ziseră la revedere și plecară fiecare pe acasă... nu înșe pate, fără a se gândi puțin la contesa Staza. Rafail, care nu luase nici uă parte la conversație, dar care fără de voie-i o ascultase, fu cele din urmă care rennase în grădiniță, însoțita de unu nou și căldurosu amiii ceși făcuse, fiul lui Dorodk. Felix, astul eiu se numea acestu copilu, avea pentru Rafail una din acele pasiuni ardente, de care acesta vrâstă are câte odată naivul privilegiu, și acesta, la rândul lui, natură iubitore și blândă, nu remăsese indiferenții la acestă afecțiune juvenilă. — Bunul meu amicii, se grabi a întreba micul Felix pe Rafail îndată ce remasă singuri, ce Ziceu acești omeni ?... — Acești omeni, zise acesta dreptu ori ce respunsu, suntu copii mari cari se jucau unu jocu ce ucide căte-odata. X. Repte de uitare. Bietul meu Piper mo, amorul e u o afacere de clone-spre-face óre, care începusera si se sfirțescu dumineța, nu pote fi vorba decâtu de dina de adi... JUntorul roman, Elim.) A doua Zi Rafail întrebă pe atelierul seu : — Cine-i acea contesă Stuza despre care vorbeti aseră? — Uă femeie frumosă, respunse ‘Marceliu cu aerul capabilu alu unui cunoscétoru. — Acesta-ți e refrenul... se vede că ții la densul... — Avezi, asta-i pentru că nu găsescu altul nici mai bunu nici mai dreptu... Ea-i uă femeie frumosă, asta zice totu... și dac’ ași fi unu june cavaleru ca d-ta, dac’ași avea mina și turnura d-tele... be! he !... Și Marcelin începu a rîde cu hohotu frecându-și mânele într’unu modu cuceritoru din cele mai bufone. — Ei bine? Zise Rafail. — Dómne!... replică Marcelin, ași vra se sciu cu ce lemnu se ’ncălzesce. — Și eu, adăogi Dorodb, care întră în acelu minutu, dac’ ași avea de data unu sfatu, aru fi tocmai contrariul... — Pentru ce asta? d-le căpitane?... — Pentru că femeile suntu de unu asta soiu oricâtu fundul sufletului lor e mai negru decâtu chitia unui călugăru și nu scii nici odată, cându adormi între labele loru, cumu ai se te trezesci a doua Și— — Asta-i adevărata ! Zise Iankel, care insoția pe căpitanu, D-zeu o vede... asta-i adeverata. — D-Zeu vede și asta? strigă Marcelin. Ce omu ciudata esci!... Dupa d-ta D-Zeu vede (Va urma). l I