Curierul Foaea Intereselor Generale, 1881 (Anul 8, nr. 3-145)
1881-04-22 / nr. 46
Pag. a. ANUL IX No. 46. CURIERUL TH. BALASSAN. D. Tache Giani a plecat la Berlin, «L’Indépendance Roumaine»* crede că fostul ministru de justiție este însărcinat cu o misiune specială, care pote fi atinge tare de afacerea Landau. Concurs.—Pentru ocuparea în mod provisoriu a catedrei de istoria antică și epigrafică, înființată prin bugetul anului curent, la facultatea de litere și filosofie din București, se va ține concurs la universitatea din Iași în ziua de 25 Sept. 1881. «Indépendance Roumaine” află că serbările încoronării vor fi desigur splendide. Dar ele vor fi mai degrabă populare decât oficiale. Astfel este cel puțin dorința Majestăților Lor, și nu’i nici o îndoială că ea va fi executată. Inundație.—«Voința poporului” spune că, în mahalaoa Badalan din Galați, a intrat Marți apă din Brateș. Acesta a provenit din causa valurilor formate de furtuna ce a fost în acea zi și care a împins apa peste șosea. Circulara D-lui ministru de resbel, cu No. 4686 din 9 Aprilie 1881, către D-nii prefecți ai districtelor și președinți consiliurilor de reviste. Domnule prefect, și Die președinte. Cu tote disposițiunile luate de ministerul de resbel pentru a înlesni regularea la pensiune a militarilor infirmi și a familielor celor morți din causa evenimentelor resbelului, conform legei din 29 Decembre 1877, a fost cu neputință de a tranșa acesta cestiune într-un mod definitiv, deorece, după cum se mai găsesc încă și astăzi un mic număr de militari cari arată că sunt infirmi, și de familii ale căror drepturi nu au putut fi regulate de minister, pentru motivul că reclamații nu s-au presentat înaintea consiliurilor de reviste ale recrutației anilor trecuți, cari au avut ordine de a le asculta plângerile și asculta asupra drepturilor lor. Pentru a se putea pune capăt odată pentru totdeauna unor asemenea reclamațiuni, decid următorele : 1. Consiliurile de reviste ale anului curent, pe lângă sarcina ce au, vor asculta și plângerile ce ar primi din partea tuturor acelora cari ar reclama drepturi în virtutea legei din 29 Decembre 1877, vor lua în desbatere cererile lor și vor statua asupra drepturilor ce vor avea. 2. Cererile ce ar mai face acei cari s’au presentat și înaintea consiliurilor de reviste ale anilor precedenți, nu vor fi luate in considerație , căci asemenea cereri sunt deja tranșate de minister într-un mod definitiv. De aceia, consiliul se va asigura mai întâi despre acesta și apoi va proceda la constatarea dreptului reclamat 3. Atât consiliurile de reviste cât și cei interesați, se vor conduce in acastă privință de instrucțiile acestui minister, publicate in „Monitorul oficial,* No. 166, din 1879, pentru care ve rog, d-le prefect, a face ca, prin mijlocele de cari dispuneți, să se pue de îndată în vederea acelora ce ar voi să reclame pensiune spre a se conforma strict disposițiunilor în acele instrucțiuni. Sunt sigur, D-le prefect, că Dv. care sunteți și președintele consiliului de reviste veți lua disposițiuni astfel de a nu se admite decât cererile acelora cari sunt într’adevĕr în condițiunile legei. Ministru, General Slăniceanu. Caile ferate române. Cetim în «Curier» financiar”, d. Ioan Kalender a părăsit marți Bucureștii pentru a se duce la postul său din Berlin. D. Kalender a plecat, după cum aflăm, învestit cu tote puterile pentru a regula strămutarea sediului Societăței din Berlin la București, a trata schimbul lui Schuldverschreibungen în obligațiuni de Stat Român identice cu cele emise pentru rescumpărarea căilor ferate, a liquida în sine Societatea cu desăvârșire. Aceasta este a treia și ultima fază prin care trece chestiunea căilor nostre ferate. Nu trebue dar să se uite că misiunea d-lui Kalender este și din punctul de vedere juridic și din punctul de vedere financiar din cele mai importante, mai dificile și mai dilicate chestiuni din câte am avut a resolve cu străinătate. D. Kaufmann, nu mai încape îndoială, va căuta să ne facă tóte șicanele posibile. II consiliem să fie ințălept și de va voi să examineze cu mai mult sânge rece resultatele la care îl a dus răutatea și încăpăținarea sa, ar constata singur că aceste resultate nu-i sunt de fel favorabile. D. Kaufmann a obținut o sentință de la tribunalul suprem din Lipsea in contra cietății căilor ferate române. In ce’i servă insă acestă sentință ? In a esecuta pe Statul Român ? Nu, căci Statul român n’a fost nici citat nici judecat. In a repune starea de mai nainte a lucrurilor ? Nu, căci in fața faptului împlinit de majoritatea acționarilor cari au schimbat de bună voe 98% din capitalul emis și cari s’au mulțumit a primi titluri de stat român, esecutarea sentinții in practica lucrurilor devine neputinciosă și cu atât mai ilustrie, cu cât Statul Român posedând unanimitatea aprope a acțiunilor, el dispune și de întreaga rețea de căi ferate și de o puternică majoritate in adunările generale, cu care pote lua tote hotăririle ce ar crede utile prosperităței căilor sale ferate. In ce dar servă d-lui Kaufmann acestă sentință ? In nimic alt decât nu ai arăta calea de a solicita la București o învoire care ’i s’a și refuzat de guvernul român dacă suntem bine informați. La acest resultat se pot considera ca reduse câștigurile d-lui Kaufmann, după urma campaniei întreprinse nn contra Statului Aomăn. Și dacă trebue să judecăm bine în a cui folos a venit cu adevărat sentința tribunalului suprem din Lipsea, ajungem desigur a constata că Statul Român este acela care a tras tote profitele. Sentința in adevăr ne a făcut mult bine. Ea a limpezit in ochii opiniunei publice situațiunea Statului Român care mai naintea sentinței trecea de condusă in ochii acelora ce voiau să asculte pe d. Kaufman. Astă limpezire a făcut ca titlurile nostre de drum de fer de la 90 curs cu care cotau înaintea sentinței să se urce la 99 după pronunțarea sentinței și să atingă cu un cuvânt pórul. Astă limpezire in fine, a făcut ca o mare parte din acționarii cari nu’și schimbase acțiunile înaintea sentinței să vie după pronunțarea sentinței la schimb In fiecare zii asemeni cereri de schimb sosesc din Berlin la Casa de Depuneri din București. Trebue să recunoștem aici că «Banca Bieibroeder și Disconto Gesellschaft” împreună cu toți cei alți autori ai Convențiunei de rescumpărare, tari in dreptul lor, au contribuit puternic pentru a lumina opiniunea publică europeană și a aduce reale servicii Statului Român. Șicanele dar ce d. Kaufmann s’ar mai încerca a ne face in resolvarea chestiunei strămutării sediului și a liquidărei societății, nu vor putea avea pentru d-sa un resultat mai fericit decât acela ce a avut pănă acuma. Cufundare. Alalta era l7 curent, era să se întâmple o mare nenorocire in portul nostru. Un vapor englez, care era intre alte vapore, după ce a încărcat, voind să plece din port, cârma i-a fost încurcată de cele alte vapore, astfel că când a voit să pornescă, a început să târască totul după el. Printr-o fericită întâmplare insă a scăpat de un pericol eminent trei vapore mari engleze și alte mai multe vase ; numai un vaporaș al dlui Caludi, care făcea serviciu, intre Brăila și Macin a fost strivit și cufundat. Faptul se ancheteză. (M. B.) Apele Dunărei e de „Mesagerul Brăilei” cresc mereu, totă partea din stânga orașului și pănă la diga drumului de fer este inundată și formeză o adevărată mare. Locurile de cherestele și cărămidăriile sunt in apă aprape de un metru. IAȘI Mercuri 22 April (4 Mai ) 1881. CRONICA EXTERNA Rusia. Știrile din Petersburg fac să se considere ca iminente următorele schimbări administrative : Generalul Loris Melikoff va fi numit prim ministru și va fi înlocuit la ministerul de interne de generalul Ignatieff. Prințul Lobanoff va lua portofoliul afacerilor străine și va fi înlocuit la Londra, ca ambasador, de comtele Laburoff. D. de Giers, care gereză actualminte ministerul afacerilor străine, va fi numit ambasador la Berlin. Comitetul miniștrilor va fi abolit și împăratul va presida de acum înainte consiliul. Turcia, o depeșă din Salonic anunță intrarea lui Derviș-Pașa la Prizrend, după ce a înfrânat pe Albanesii cari ocupau defileile. Italia ji,Le Glob” primește următorea telegramă, cu data de 28 april, de la corespondentul său special din Roma . Astăzi a fost o mare mulțime la Camera deputaților pentru a asculta declarațiunile d-lui Cairoli. Primul ministru a făcut recitarea incidentelor cari au determinat pe cabinet a se presenta din nou dinaintea Camerei, regele neprimind dimisiunea sa. Declarațiunile d lui Carroli nu par de loc suficiente d-lor Zeppa și Odelscalchi cari cer a interpela guvernul asupra crisei ministeriale. Ministerul primește discuțiunea imediată. D-nii Toscanelli și Sandon cer a se amâna pe mâne. Se voteză cu scrutinul secret, și Camera, dând dreptate cabinetului, decide că interpelările vor fi discutate imediat. D. Zeppa își disvoltă interpelațiunea sa și conchide propunând următorea moțiune : «Camera, ascultând declarațiunile ministerului, declară că resultatul crisei nu’i conform cu bunele regule constituționale.” D. Odelscalchi vorbește la rândul seu și prezintă acestă moțiune. Camera nu-i complect satisfăcută de declarațiunile ministerului. Camera nu voește a se pronunța, și remite discuțiunea și votul pentru a doua zii. Cu marea surprindere a spectatorilor din tribune, d. Damiani declară că’și retrage moțiunea sa relativă la politica streină a cabinetului, moțiune care a motivat crisa. Intr’un cuvânt, ședința a fost ră. Interpelările au fost fără resultat, răspunsurile guvernului fără precisiune, discursurile neînsemnate. Anglia. Ambasadorii au făcut dlui Comunduros o comunicațiune verbală exprimând solicitudinea guvernelor lor pentru Grecii rămași sub dominațiunea otomană și intențiunea lor de a lucra pentru ei pe lângă Portă dacă va comanda situațiunea. Se crede că chiar după dorința ambasadorilor, D. Comanduros nu va răspunde acestei comunicațiuni, pentru a nu prelungi dialogul diplomatic. Populațiunea Greciei e în general liniștită, cu tote atitările câtorva exaltați. Camera se va întruni la 1 mai. — In Camera comunelor, lordul John Manners a anunțat că partidul conservator va combate in a doua lectură bilul agrar pentru Irlanda și va propune un amendament. Sir Charles Dilke, răspundind la diferite chestiuni, ilisă că el nu crede că interesele Englitezei in Tunis să fie actualminte amenințate. aviso Goletta a fost trimis la Gouletta pentru a menținea comunicațiunile telegrafice cu Europa ; bastimentul de răsboiu Malta e gata de plecare, pentru a asigura, dacă va fi necesar, siguranța și bunurile supușilor engleji. O schimbare de vederi a avut loc cu Italia in privința trimiterei de vase de răsboiu pentru protecțiunea intereselor engleze și italiene , dar acastă schimbare nu s’a atins de chestiunea expedițiunei franceze. Engleteza nu va fi dispusă la o mediațiune decât in cazul când ea ar fi cerută de cele două părți. Beyul așteptând a făcut apel la bunele oficii a puterilor semnatare a tratatului de la Berlin , vederile celorlalte puteri asupra chestiunei nu’s încă cunoscute. Asemenea nu se știe dacă Francia va merge dincolo de terminul mărturisit al expedițiunei. Guvernele diferitelor puteri au negociat asupra chestiunei dreptului de a ști și asupra extradițiunei criminalilor poliției. Engliteza nu a fost invitată a lua parte la aceste negocieri, puncte, mai cu samă la Pretoria, la Rustenberg și la Malathastad. Totuși membrii comisiunei regale însărcinați a redigea un proiect de tratat definitiv, nu disperă de a ajunge să previe un conflict. După cât se pare, ei trebuiau să-și începă lucrările de la 29 april. Africa australă. Se confirmă știrea că Boerii se arată forte îndărătnici asupra capitolului cessiunei teritoriale de efectuat eventualminte, în virtutea aranjamentului preliminar pe cari’l-au închiet cu autoritățile britanice. Volskraadul transvaalian, întrunit la Haidelberg, a refuzat a sancționa binele păcei; întruniri armate s’au semnalat pe mai multe CRONICA. LOCALA *** (Celebrare de căsătorie). Duminică, după cum am anunțat in numărul trecut, a avut loc celebrarea căsătoriei d-lui Grigori Ghi j ca Brigadir cu graciesa d-soră Mariette Kesco. Ceremonia religiosă, pentru care s’au făcut pregătirile necesare vr’o trei zile și care s’a făcut in capela ospețului d-nei Roznovanu, a fost celebrată de I. P. S. S. Mitropolitul Iosif. Nunți au fost d. N. R. Rognovanu și d-na Lucia Roznovanu, soția d-sale. Scările, coridorele, șalele și salonele ospețului erau împodobite cu un deluviu de alămâi, portocali și alte flori. La acestă ceremonie, se pare că, tată nobleță T’’i dâdusă întâlnire. Capela și salonele ospețului erau inundate în dantele și mătăsării purtate de graciósele domne și domnișore din societatea înaltă. Miresa, îmbrăcată intr’o frumosă rochie albă garnită cu dantele și cu flori de alămâi, strălucea de grație, frumuseță și junetă. Nina, doama Boznovanu tenăra, asemenea purta o elegantă toaletă albă care-o prindea forte bine. D-șora Kesko, sora mirese, și d-șoră Mari Roseti purtau două cochete costume culor albastru deschis, garnite cu dantele albe. Ne-ar trebui colane întregi pentru a descrie tóte toaletele purtate de dómnele și d-șorele cari au luat parte la celebrarea acestei căsătorii; oprindu-ne aici, spunem, într’un cuvânt, că, grația, frumuseța, eleganța și bunul gust erau întrunite în salonele d-nei Măria Roseti Roanovanu cu ocasiunea a acesta. D-na Roanovanu, muma, buna miresei, era încântată privind răpitorea păreche. După cum am spus, și’n numărul trecut, după celebrarea căsătoriei, noii căsătoriți plecară plecară la București. La gară au fost petrecuți de întrega familie precum și de numeroși amici. D-na Zoe Sturza, care a ținut loc de mumă d-sorelor Keșko, și cu care voiaja totdeuna împreună, a condus pe miresa și pe mire pană’n vagon, luându’și un duios adieu de la nepota d-sale de care se dispărțea. Noii căsătoriți au plecat întovărășiți in călătoria lor de d. Filipescu, mareșalul Curței Regelui. La gară, d-na Esmeralda Mavrocordat și d-na Natalia Lup au oferit miresei un frumos buchet. Cu ocasiunea numai a vă proteja, a vă apara, a vă scapa, și vă voi scapa sau voi muri! — pici tu asta din tota inima, Candlles, fără esuațiune, fără regret ? — Da, țlisă Candlles surilend. *— Mulțumesc, demnul, nobilul meu amic, mulțumesc. Veții tu, acestă viață la care ținam, ți-ași sacrifica-o astăzi fără a mă plânge, căci numai astăzi știu cea ce ai făcut tu pentru mine. Iți ofereau bani, dar are comorile mele nu sunt ale tale ? Iți ofereau amor, dar va fi vr’odată in lume o femee care să te iubescă cum te iubesc eu ? Iți ofereau un grad? Ascultă, au să te atace , ei bine; să cumpărăm soldați, să adunăm munițiuni și arme ; să indoim puterea nóstrá să ne apărăm. Eu, voi combate pentru amorul meu, tu pentru onorea ta. Tu îi vei bate, bravul meu Candles, li vei face a se spune reginei căc ea nu are un căpitan mai brav decât tine; pe urmă, pentru gradul tău, mă voi însărcina eu, și când tu vei fi bogat, încărcat de glorie și de onore, atunci dacă vei voi mă vei părăsi voi avea amintirele mele pentru a mă mângâia. Și Nanon privea pe Candles picând acestea, ea aștepta răspunsul ce femeile cer totdeauna la cuvintele exagerate, adică nebun și exaltat cum erau și cuvintele. Insă Candles pleca cu tristeță capul. — Nanon, insă el, nici odată nu veți suferi vr’o pagubă, nici odată nu veți îndura vr’un afront pe cât voi trăi în insula Saint-Georges. Asigurați-vă dar, căci nu aveți a vă teme de nimic. — Mulțumesc, țisă ea, deși nu-i de loc tot acea ce vă cer. Pe urmă încet. — Vai! sunt perdută, murmură ea, el nu mă mai iubește. Candles surprinsă acea privire înflăcărată care strălucește ca un fulger, acea îngrozitóre pasóre de o secundă care dă pa față atâta durere. — Să fim generoși pănă în capăt, își pasă el, fără de care vom fi infami. — Veniți, Nanon, îi țrisă el, veniți amica mea, aruncă’ți mantaua ta pe umeri, ia’ți pălăria cea bărbătescă, aerul nopței îți va face bine. Trebue să fiu atacat într’un minut sau în altul; și voesc să-mi fac rondul meu de nopte. Nanon, palpităndă de bucurie, se îmbrăcă după cum îi disesă amantul ei și-l urmă. Candles era un adevărat capitan. Intrat mai de copil în serviciu, el făcuse un studiu real de miseria lui. De acea el visita nu numai ca comandant, ci și ca inginer. Ofițerii cari o văzuseră venind ca favorit, și cari credeau că au a face cu un guvernator de paradă, fură cercetați de șeful lor unii după alții asupra tuturor mijlocelor de atac și de aparare. Atunci ei fură siliți a recunoște în tânărul și fluturaticul om un capitan experimentat; cei mai bătrâni îi vorbiră atunci cu respect. Singurul lucru ce ei puteau a-i reproșa, era dulcața vocei lui dând ordine și politeța lui întrebând; ei se temeau ca acestă curtoasie să nu fie masca slăbăciunei. Cu tote acestea fiind că fiecare simțea pericolul eminent, comandamentele guvernatorului fură ascultate cu o repeliune punctuală care dădu șefului o idee de soldații sei egală cu acea ce ei luasă pentru el. O companie de pionieri sosită în timpul flilei. Candles ordonă lucrări cari fură începute chiar la minut. Nanon voi în zădar a’i aduce la fort pentru a’l scuti de ostinelile unei nopți petrecute astfel; însă Candles își urmă rândul seu, și el concediă pe Nanon stăruind ca ea să intre în casă. Pe urmă, după ce expedă trei sau patru spioni pe cari locotenentul ’i recomandau ca cei mai buni ce’i avea in serviciul seu, el se culcă pe o movilă de petre de unde inspecta lucrările. Insă pe când ochii lui urmăreau mașinalicește mișcările săpilor și cazmalelor, spiritul lui Candles ridicat de la lucrările materiale cari se executau, se oprea cu totul nu numai asupra evenimentelor din acea zii, ci încă asupra tuturor aventurilor stranii a căror erou fusese el din ziua în care văduse pentru prima oră pe domna de Cambes. Insă, lucru straniu, spiritul seu nu mergea mai departe ; i se părea ca numai din acea oră începusă a trăi, că, pănă atunci, el trăise în altă lume cu instincte inferiore, cu sensațiuni necomplecte. Din acea era numai era o lumină în viața sa care da un alt aspect la tote lucrurile, și în acesta nouă zii, Nanon, sermana Nanon, era nemilos sacrificată unui alt amor, violent chiar de la nașterea lui, ca acele amoruri cari cuprind totă viața în care ele au intrat. De acea, după durerose meditațiuni, amestecate cu ripiri cerești la idea că el era iubit de domna de Cambes, Candles își mărturis că numai singură datorie, care-i prescria de a fi om de onore, și că amiciția pe care o avea pentru Nonon nu era pentru nimic in hotărârea sa. Sermana Nanon Candles numea sentimentul ce avea pentru ea amiciție. Astfel amiciția in amor este forte aprópe de indiferență. Nanon veghea asemenea, căci ea nu putusă să se hotărască a se pune în pat in piciore, lângă o ferastră, învălită într’o manta nagră pentru a nu fi văzută, ea urmărea, nu trista lună acoperită cu nouri, nu înalții brațli legănându-se gracios de vântul nopței, nu majestasa Garonne,are samana o vasală rebelă rîdicându-se pentru a face răsboi stăpânului ei, ci acest încet și penibil lucru care se făcea contra ei în gândirea amantului seu; ea vedea in acea formă brună desemnându-se pe petre, fantoma vie a fericitei ei trecute, atât de energică, atât de mândră, atăt de iscusită altă dată, ea perdusă acum ori ce adresă, ori ce mândrie, ori ce energie, s’ar fi zis că simțirele ei exaltate de sentimentul nefericirei îi îndoiau inteligința și subtilitatea ; ea simțea crescând amoral in inima amantului ei, după cum Deleu plecându-se pe imensa cupolă a cerbului, simțește crescând colțul erbei in măruntaile pământului. Dina sosi abea atunci Candles intră in camera lui. Nanon se dusesă într’a ei; deci el nu știu că ea veghiasă totă noptea, el se îmbrăcă atunci cu îngrijire, adună din nou garuisana visită la ziuă diferitile baterii, și mai cu deosebire acele cari dominau țărmul sting al Garonei, pusă a se închide micul port prin lanțuri, trecu in revistă omenii sei, îi însufleți încă sub vorba lui atât de generosă, și astfel nu putu reintra in casă decât la zece ore. Nanon îl aștepta cu scrisul pe buze : numai era acea mândră și imperiosa Nanon a cărui capriciu făcea pe D. d’Épernon să tremure, ea era acum o metresă timidă, o sclavă plină de frică care nu mai pretindea nici chiar să o iubescă, ci care cerea numai a i se permite să iubască. Cina trecu fără alte evenimente, decât numai diferitele peripeții ale acestei drame interiore care se juca in sufletul fiecăruia dintre cei doi tineri. Spionii expediați de Canolles se reîntorseră unul după altul. Dar nici unul nu raportă o noutate positivă, numai că era mare agitare in Bordeaux, și era evident că se pregătea ceva. (Va urma). }