Curierul Foaea Intereselor Generale, 1881 (Anul 8, nr. 3-145)

1881-04-22 / nr. 46

Pag. a. ANUL IX No. 46. CURIERUL TH. BALASSAN. D. Tache Giani a plecat la Berlin, «L’In­­dépendance Roumaine»* crede că fostul ministru de justiție este însărcinat cu o misiune specială, care pote fi atinge tare de afacerea Landau. Concurs.—Pentru ocuparea în mod pro­­visoriu a catedrei de istoria antică și epi­­grafică, înființată prin bugetul anului cu­rent, la facultatea de litere și filosofie din București, se va ține concurs la univer­sitatea din Iași în ziua de 25 Sept. 1881. «Indépendance Roumaine” află că ser­bările încoronării vor fi de­sigur splen­dide. Dar ele vor fi mai degrabă popu­lare de­cât oficiale. Ast­fel este cel pu­țin dorința Majestăților Lor, și nu’i nici o îndoială că ea va fi executată. Inundație.—«Voința poporului” spune că, în mahalaoa Badalan din Galați, a in­trat Marți apă din Brateș. Acesta a pro­venit din causa valurilor formate de fur­tuna ce a fost în acea zi­ și care a îm­pins apa peste șosea. Circulara D-lui ministru de resbel, cu No. 4686 din 9 Aprilie 1881, către D-nii prefecți ai districtelor și președinți consiliurilor de reviste. Domnule prefect, și D­ie președinte. Cu tote disposițiunile luate de ministerul de resbel pentru a înlesni regularea la pensiune a militarilor infirmi și a familielor celor morți din causa evenimentelor resbelului, conform le­gei din 29 Decembre 1877, a fost cu nepu­tință de a tranșa acesta cestiune într-un mod definitiv, de­ore­ce, după cum se mai găsesc încă și astă­z­i un mic număr de militari cari arată că sunt infirmi, și de familii ale căror drepturi nu au putut fi regulate de minister, pentru motivul că reclamații nu s-au presentat înaintea consiliurilor de reviste ale recrutației anilor trecuți, cari au avut ordine de a le as­culta plângerile și asculta asupra drepturilor lor. Pentru a se putea pune capăt odată pentru tot­dea­una unor asemenea reclamațiuni, decid următorele : 1. Consiliurile de reviste ale anului curent, pe lângă sarcina ce au, vor asculta și plân­gerile ce ar primi din partea tuturor acelora cari ar reclama drepturi în virtutea legei din 29 Decembre 1877, vor lua în desbatere ce­rerile lor și vor statua asupra drepturilor ce vor avea. 2. Cererile ce ar mai face acei cari s’au presentat și înaintea consiliurilor de reviste ale anilor precedenți, nu vor fi luate in con­siderație , căci asemenea cereri sunt deja tran­șate de minister într-un mod definitiv. De aceia, consiliul se va asigura mai întâi despre acesta și apoi va proceda la constata­rea dreptului reclamat­ 3. Atât consiliurile de reviste cât și cei in­teresați, se vor conduce in acastă privință de instrucțiile acestui minister, publicate in „Mo­nitorul oficial,* No. 166, din 1879, pentru care ve rog, d-le prefect, a face ca, prin mijlocele de cari dispuneți, să se pue de îndată în ve­derea acelora ce ar voi să reclame pensiune spre a se conforma strict disposițiunilor în a­­cele instrucțiuni. Sunt sigur, D-le prefect, că Dv. care sun­teți și președintele consiliului de reviste veți lua disposițiuni ast­fel de a nu se admite de­cât cererile acelora cari sunt într’adevĕr în condițiunile legei. Ministru, General Slăniceanu. Caile ferate române. Cetim în «Curier»­ financiar”, d. Ioan Kalender a părăsit marți Bucureștii pen­tru a se duce la postul său din Berlin. D. Kalender a plecat, după cum aflăm, învestit cu tote puterile pentru a regula strămutarea sediului Societăței din Ber­lin la București, a trata schimbul lui Schuldverschreibungen în obligațiuni de Stat Român identice cu cele emise pen­tru rescumpărarea căilor ferate, a liqui­­da în sine Societatea cu desăvârșire. Aceasta este a treia și ultima fază prin care trece chestiunea căilor nostre fera­te. Nu trebue dar să se uite că misiu­nea d-lui Kalender este și din punctul de vedere juridic și din punctul de ve­dere financiar din cele mai importante, mai dificile și mai dilicate chestiuni din câte am avut a resolve cu străinătate. D. Kaufmann, nu mai încape îndoială, va căuta să ne facă tóte șicanele posi­bile. II consiliem să fie ințălept și de va voi să examineze cu mai mult sânge re­­ce resultatele la care îl a dus răutatea și încăpăținarea sa, ar constata singur că aceste resultate nu-i sunt de fel favo­rabile. D. Kaufmann a obținut o sentință de la tribunalul suprem din Lipsea in contra cietății căilor ferate române. In ce’i ser­vă insă acestă sentință ? In a esecuta pe Statul Român ? Nu, căci Statul român n’a fost nici citat nici judecat. In a re­pune starea de mai nainte a lucrurilor ? Nu, căci in fața faptului împlinit de ma­joritatea acționarilor cari au schimbat de bună voe 98% din capitalul emis și cari s’au mulțumit a primi titluri de stat ro­mân, esecutarea sentinții in practica lu­crurilor devine neputinciosă și cu atât mai ilustrie, cu cât Statul Român pose­dând unanimitatea aprope a acțiunilor, el dispune și de întreaga rețea de căi fe­rate și de o puternică majoritate in a­­dunările generale, cu care pote lua tote hotăririle ce ar crede utile prosperităței căilor sale ferate. In ce dar servă d-lui Kaufmann acestă sentință ? In nimic alt de­cât nu ai arăta calea de a solicita la București o învoire care ’i s’a și refuzat de guvernul român dacă suntem bine in­formați. La acest resultat se pot considera ca reduse câștigurile d-lui Kaufmann, după urma campaniei întreprinse nn contra Sta­tului A­omăn. Și dacă trebue să judecăm bine în a cui folos a venit cu adevărat sentința tribunalului suprem din Lipsea, ajungem de­sigur a constata că Statul Român este acela care a tras tote pro­fitele. Sentința in adevăr ne a făcut mult bine. Ea a limpezit in ochii opiniunei pu­blice situațiunea Statului Român care mai naintea sentinței trecea de condusă in o­­chii acelora ce voiau să asculte pe d. Kaufman. Astă limpezire a făcut ca tit­­lurile nostre de drum de fer de la 90 curs cu care cotau înaintea sentinței să se urce la 99 după pronunțarea sentin­ței și să atingă cu un cuvânt pórul. As­tă limpezire in fine, a făcut ca o mare parte din acționarii cari nu’și schimbase acțiunile înaintea sentinței să vie după pronunțarea sentinței la schimb In fie­care zii asemeni cereri de schimb sosesc din Berlin la Casa de Depuneri din Bu­curești. Trebue să recunoștem aici că «Banca Bieibroeder și Disconto Gesell­schaft” împreună cu toți cei alți autori ai Convențiunei de rescumpărare, tari in dreptul lor, au contribuit puternic pen­tru a lumina opiniunea publică europea­nă și a aduce reale servicii Statului Ro­mân. Șicanele dar ce d. Kaufmann s’ar mai încerca a ne face in resolvarea chestiu­­nei strămutării sediului și a liquidărei so­cietății, nu vor putea avea pentru d-sa un resultat mai fericit de­cât acela ce a avut pănă acuma. Cufundare. Alalta era l7 curent, era să se întâmple o mare nenorocire in por­tul nostru. Un vapor englez, care era in­tre alte vapore, după ce a încărcat, vo­ind să plece din port, cârma i-a fost în­curcată de cele alte vapore, ast­fel că când a voit să pornescă, a început să tâ­rască totul după el. Printr-o fericită în­tâmplare insă a scăpat de un pericol e­­minent trei vapore mari engleze și alte mai multe vase ; numai un vaporaș al d­­lui Caludi, care făcea serviciu, intre Brăi­la și Macin a fost strivit și cufundat. Faptul se ancheteză. (M. B.) Apele Dunărei e d­e „Mesagerul Brăi­lei” cresc mereu, totă partea din stânga orașului și pănă la diga drumului de fer este inundată și formeză o adevărată ma­re. Locurile de cherestele și cărămidăriile sunt in apă aprape de un metru. IAȘI Mercuri 22 April (4 Mai ) 1881. CRONICA EXTERN­A Rusia. Știrile din Petersburg fac să se considere ca iminente următorele schimbări administrative : Generalul Loris Melikoff va fi numit prim ministru și va fi înlocuit la ministerul de interne de ge­neralul Ignatieff. Prințul Lobanoff va lua portofoliul a­­facerilor străine și va fi înlocuit la Lon­dra, ca ambasador, de comtele Laburoff. D. de Giers, care gereză actualminte ministerul afacerilor străine, va fi numit ambasador la Berlin. Comitetul miniștrilor va fi abolit și îm­păratul va presida de acum înainte con­siliul. Turcia, o depeșă din Salonic a­­nunță intrarea lui Derviș-Pașa la Priz­­rend, după ce a înfrânat pe Albanesii cari ocupau defileile. Italia ji,Le Glob” primește urmă­­torea telegramă, cu data de 28 april, de la corespondentul său special din Roma . Astăzi a fost o mare mulțime la Camera deputaților pentru a asculta declarațiunile d-lui Cairoli. Primul ministru a făcut re­citarea incidentelor cari au determinat pe cabinet a se presenta din nou dinaintea Camerei, regele neprimind dimisiunea sa. Declarațiunile d lui Carroli nu par de loc suficiente d-lor Zeppa și Odelscalchi cari cer a interpela guvernul asupra cri­­sei ministeriale. Ministerul primește dis­­cuțiunea imediată. D-nii Toscanelli și San­­don cer a se amâna pe mâne. Se voteză cu scrutinul secret, și Camera, dând drep­tate cabinetului, decide că interpelările vor fi discutate imediat. D. Zeppa își disvoltă interpelațiunea sa și conchide propunând următorea moțiune : «Camera, ascultând declarațiunile mi­nisterului, declară că resultatul crisei nu’i­ conform cu bunele regule constituționale.” D. Odelscalchi vorbește la rândul seu și prezintă acestă moțiune. Camera nu-i complect satisfăcută de declarațiunile mi­nisterului. Camera nu voește a se pronunța, și re­mite discuțiunea și votul pentru a doua zii. Cu marea surprindere a spectatorilor din tribune, d. Damiani declară că’și re­trage moțiunea sa relativă la politica stre­ină a cabinetului, moțiune care­ a moti­vat crisa. Intr’un cuvânt, ședința a fost ră. In­terpelările au fost fără resultat, răspun­surile guvernului fără precisiune, discur­surile neînsemnate. Anglia. Ambasadorii au făcut d­­lui Comunduros o comunicațiune verbală exprimând solicitudinea guvernelor lor pentru Grecii rămași sub dominațiunea otomană și intențiunea lor de a lucra pen­tru ei pe lângă Portă dacă va comanda situațiunea. Se crede că chiar după do­rința ambasadorilor, D. Comanduros nu va răspunde acestei comunicațiuni, pen­tru a nu prelungi dialogul diplomatic. Populațiunea Greciei e în general li­niștită, cu tote atitările câtor­va exaltați. Camera se va întruni la 1 mai. — In Camera comunelor, lordul John Manners a anunțat că partidul conserva­tor va combate in a doua lectură bilul agrar pentru Irlanda și va propune un a­­mendament. Sir Charles Dilke, răspund­ind la dife­rite chestiuni, ilisă că el nu crede că in­teresele Englitezei in Tunis să fie actual­minte amenințate. aviso Goletta a fost trimis la Gouletta pentru a menținea co­­municațiunile telegrafice cu Europa ; bas­timentul de răsboiu Malta e gata de ple­care, pentru a asigura, dacă va fi nece­sar, siguranța și bunurile supușilor en­­gleji. O schimbare de vederi a avut loc cu Italia in privința trimiterei de vase de răsboiu pentru protecțiunea intereselor engleze și italiene , dar acastă schimbare nu s’a atins de chestiunea expedițiunei franceze. Engleteza nu va fi dispusă la o media­­țiune de­cât in cazul când ea ar fi cerută de cele două părți. Beyul așteptând a făcut apel la bunele oficii a puterilor semnatare a tratatului de la Berlin , vederile celor­l­alte puteri asupra chestiunei nu’s încă cunoscute. Asemenea nu se știe dacă Francia va merge dincolo de terminul mărturisit al expedițiunei. Guvernele diferitelor puteri au negociat asupra chestiunei dreptului de a ști și a­­supra extradițiunei criminalilor poliției. Engliteza nu a fost invitată a lua parte la aceste negocieri, puncte, mai cu samă la Pretoria, la Rus­­tenberg și la Malathastad. Totuși membrii comisiunei regale în­sărcinați a redigea un proiect de tratat definitiv, nu disperă de a ajunge să pre­­vie un conflict. După cât se pare, ei tre­­buiau să-și începă lucrările de la 29 april. Africa­ australă. Se confirmă știrea că Boerii se arată forte îndărăt­­nici asupra capitolului cessiunei teritoriale de efectuat eventualminte, în virtutea a­­ranjamentului preliminar pe cari’l-au în­­chiet cu autoritățile britanice. Volskraa­­dul transvaalian, întrunit la Haidelberg, a refuzat a sancționa binele păcei; în­truniri armate s’au semnalat pe mai multe CRONICA. LOCALA *** (Celebrare de c­ă­s­ă­t­o­­r­i­e). Duminică, după cum am a­­nunțat in numărul trecut, a avut loc celebrarea căsătoriei d-lui Grigori Ghi­ j ca Brigadir cu graciesa d-soră Ma­­­­riette Kesco. Ceremonia religiosă, pen­tru care s’au făcut pregătirile nece­sare vr’o trei zile și care s’a făcut in capela ospețului d-nei Roznovanu, a fost celebrată de I. P. S. S. Mitro­politul Iosif. Nunți au fost d. N. R. Rognovanu și d-na Lucia Roznovanu, soția d-sale. Scările, coridorele, șa­lele și salonele ospețului erau împo­dobite cu un deluviu de alămâi, por­tocali și alte flori. La acestă cere­monie, se pare că, tată nobleță T’’i dâdusă întâlnire. Capela și salonele ospețului erau inundate în dantele și mătăsării purtate de graciósele domne și domnișore din societatea înaltă. Miresa, îmbrăcată intr’o frumosă ro­chie albă garnită cu dantele și cu flori de alămâi, strălucea de grație, frumu­­seță și junetă. Nina, doama Bozno­­vanu tenăra, asemenea purta o ele­gantă toaletă albă care-o prindea forte bine. D-șora Kesko, sora mirese, și d-șoră Mari Roseti purtau două co­chete costume culor albastru deschis, garnite cu dantele albe. Ne-ar tre­bui colane întregi pentru a descrie tóte toaletele purtate de dómnele și d-șorele cari­ au luat parte la cele­brarea acestei căsătorii; oprindu-ne aici, spunem, într’un cuvânt, că, gra­ția, frumuseța, eleganța și bunul gust erau întrunite în salonele d-nei Mă­ria Roseti Roanovanu cu ocasiunea a­ a­cesta. D-na Roanovanu, muma, buna miresei, era încântată privind răpitorea păreche. După cum am spus, și’n numărul trecut, după celebrarea că­sătoriei, noii căsătoriți plecară plecară la București. La gară au fost petre­cuți de întrega familie precum și de numeroși amici. D-na Zoe Sturza, care­ a ținut loc de mumă d-sorelor Keșko, și cu care voiaja tot­de­una împreună, a condus pe miresa și pe mire pană’n vagon, luându’și un duios adieu de la nepota d-sale de care se dispărțea. Noii căsătoriți au plecat întovărășiți in călătoria lor de d. Fi­­lipescu, mareșalul Curței Regelui. La gară, d-na Esmeralda Mavrocordat și d-na Natalia Lup au oferit miresei un frumos buchet. Cu ocasiunea num­­ai a vă proteja, a vă apara, a vă scapa, și vă voi scapa sau voi muri! — pici tu asta din tota inima, Candlles, fără e­­su­ațiune, fără regret ? — Da, țlisă Candlles suri­lend. *— Mulțumesc, demnul, nobilul meu amic, mul­țumesc. Veții tu, acestă viață la care ținam, ți-ași sacrifica-o astăzi fără a mă plânge, căci numai as­tăzi știu cea ce ai făcut tu pentru mine. Iți ofereau bani, dar are comorile mele nu sunt ale tale ? Iți ofereau amor, dar va fi vr’o­dată in lume o femee care să te iubescă cum te iubesc eu ? Iți ofereau un grad? Ascultă, au să te atace , ei bine; să cum­părăm soldați, să adunăm munițiuni și arme ; să indoim puterea nóstrá să ne apărăm. Eu, voi com­bate pentru amorul meu, tu pentru onorea ta. Tu îi vei bate, bravul meu Cand­les, li vei face a se spune reginei căc ea nu are un căpitan mai brav de­cât tine; pe urmă, pentru gradul tău, mă voi în­sărcina eu, și când tu vei fi bogat, încărcat de glo­rie și de onore, atunci dacă vei voi mă vei părăsi voi avea amintirele mele pentru a mă mângâia. Și Nanon privea pe Cand­les picând acestea, ea aștepta răspunsul ce femeile cer tot­deauna la cu­vintele exagerate, adică nebun și exaltat cum erau și cuvintele. Insă Cand­les pleca cu tristeță capul. — Nanon, in­să el, nici odată nu veți suferi vr’o pagubă, nici odată nu veți îndura vr’un afront pe cât voi trăi în insula Saint-Georges. Asigurați-vă dar, căci nu aveți a vă teme de nimic. — Mulțumesc, ț­isă ea, de­și nu-i de loc tot a­­cea ce vă cer. Pe urmă încet. — Vai! sunt perdută, murmură ea, el nu mă mai iubește. Cand­les surprinsă acea privire înflăcărată care strălucește ca un fulger, acea îngrozitóre pasóre de o secundă care dă pa față atâta durere. — Să fim generoși pănă în capăt, își pasă el, fără de care vom fi infami. — Veniți, Nanon, îi țrisă el, veniți amica mea, aruncă’ți mantaua ta pe umeri, ia’ți pălăria cea bărbătescă, aerul nopței îți va face bine. Trebue să fiu atacat într’un minut sau în altul; și voesc să-mi fac rondul meu de nopte. Nanon, palpităndă de bucurie, se îmbrăcă după cum îi d­isesă amantul ei și-l urmă. Cand­les era un adevărat capitan. Intrat mai de copil în serviciu, el făcuse un studiu real de mi­­seria lui. De acea el visita nu numai ca coman­dant, ci și ca inginer. Ofițerii cari o văzuseră ve­nind ca favorit, și cari credeau că au a face cu un guvernator de paradă, fură cercetați de șeful lor unii după alții asupra tuturor mijlocelor de atac și de aparare. Atunci ei fură siliți a recunoște în­ tâ­nărul și fluturaticul om un capitan experimentat; cei mai bătrâni îi vorbiră atunci cu respect. Sin­gurul lucru ce ei puteau a-i reproșa, era dulcața vocei lui dând ordine și politeța lui întrebând; ei se temeau ca acestă curtoasie să nu fie masca slă­­băciunei. Cu tote acestea fiind că fie­care simțea pericolul eminent, comandamentele guvernatorului fură ascultate cu o repeliune punctuală care dădu șefului o idee de soldații sei egală cu acea ce ei luasă pentru el. O companie de pionieri sosită în timpul flilei. Cand­les ordonă lucrări cari fură în­cepute chiar la minut. Nanon voi în zădar a’i a­­duce la fort pentru a’l scuti de ostinelile unei nopți petrecute ast­fel; însă Cand­les își urmă rândul seu, și el concediă pe Nanon stăruind ca ea să in­tre în casă. Pe urmă, după ce expedă trei sau pa­tru spioni pe cari locotenentul ’i recomandau ca cei mai buni ce’i avea in serviciul seu, el se culcă pe o movilă de petre de unde inspecta lucrările. Insă pe când ochii lui urmăreau mașinalicește mișcările săpilor și cazmalelor, spiritul lui Cand­­les ridicat de la lucrările materiale cari se execu­tau, se oprea cu totul nu numai asupra evenimen­telor din acea zii, ci încă asupra tuturor aventuri­lor stranii a căror erou fusese el din z­iua în care văd­use pentru prima oră pe domna de Cambes. Insă, lucru straniu, spiritul seu nu mergea mai de­parte ; i se părea ca numai din acea oră începusă a trăi, că, pănă atunci, el trăise în altă lume cu instincte inferiore, cu sensațiuni necomplecte. Din acea era numai era o lumină în viața sa care da un alt aspect la tote lucrurile, și în acesta nouă zii, Nanon, sermana Nanon, era nemilos sacrificată unui alt amor, violent chiar de la nașterea lui, ca acele amoruri cari cuprind totă viața în care ele au intrat.­­ De acea, după durerose meditațiuni, ames­tecate cu ripiri cerești la idea că el era iubit de domna de Cambes, Cand­les își mărturi­s că numai singură datorie, care-i prescria de a fi om de onore, și că amiciția pe care­ o avea pentru Nonon nu era pentru nimic in hotărârea sa. Sermana Nanon­­ Cand­les numea sentimentul ce avea pentru ea amiciție. Ast­fel amiciția in amor este forte aprópe de indiferență. Nanon veghea asemenea, căci ea nu putusă să se hotărască a se pune în pat­ in piciore, lângă o ferastră, învălită într’o manta nagră pentru a nu fi văzută, ea urmărea, nu trista lună acoperită cu nouri, nu î­­nalții brațli legănându-se gracios de vântul nopței, nu majestasa Garonne,­­are samana o vasală re­belă rîdicându-se pentru a face răsboi stăpânului ei, ci acest încet și penibil lucru care se făcea con­tra ei în gândirea amantului seu; ea vedea in acea formă brună desemnându-se pe petre, fanto­ma vie a fericitei ei trecute, atât de energică, atât de mândră, atăt de iscusită altă dată, ea perdusă a­­cum ori­ ce adresă, ori ce mândrie, ori­ ce energie, s’ar fi zis că simțirele ei exaltate de sentimentul nefericirei îi îndoiau inteligința și subtilitatea ; ea simțea crescând amoral in inima amantului ei, după cum D­eleu plecându-se pe imensa cupolă a cerbului, simțește crescând colțul erbei in măruntaile pămân­tului. Dina sosi­ abea atunci Cand­les intră in camera lui. Nanon se dusesă într’a ei; deci el nu știu că ea veghiasă totă noptea, el se îmbrăcă atunci cu îngrijire, adună din nou garuisana visită la ziuă di­­­feritile baterii, și mai cu deosebire acele cari do­minau țărmul sting al Garonei, pusă a se închide micul port prin lanțuri, trecu in revistă omenii sei, îi însufleți încă sub vorba lui atât de generosă, și ast­fel nu putu reintra in casă de­cât la zece ore. Nanon îl aștepta cu scrisul pe buze : numai era acea mândră și imperiosa Nanon a cărui capriciu făcea pe D. d’Épernon să tremure, ea era acum o metresă timidă, o sclavă plină de frică care nu mai pretindea nici chiar să o iubescă, ci care cerea nu­mai a i se permite să iubască. Cina trecu fără alte evenimente, de­cât numai diferitele peripeții ale acestei drame interiore care se juca in sufletul fie­căruia dintre cei doi tineri. Spionii expediați de Canolles se reîntorseră unul după altul. Dar nici unul nu raportă o noutate po­­sitivă, numai că era mare agitare in Bordeaux, și era evident că se pregătea ceva. (Va urma). }

Next