Cuvântul Liber, ianuarie-martie 1995 (Anul 7, nr. 1-63)

1995-01-14 / nr. 9

O ANIVERSARE "Tendinţa spre sublim a­­ gândirii, dar mai cu sea­­mă a simţirii româneşti s-a întruchipat în opera poetică a lui Mihai Eminescu, cum ste­­jarul se întruchipează în pro­pria lui sămânţă. Nu numai opera, dar şi per­soana morală a celui mai im­portant poet al nostru e un prilej de înflăcărare morală pentru fiecare adolescent al ţării, e un prilej de profundă meditaţie pentru toţi. Icoană laică, acel chip lu­­ciferic de tinereţe devine un timp un prototip, ca să nu spun un prototimp, al frumu­seţii, al specificului naţional, de nobleţe fiziognomică. Prin Eminescu omul din a­­ceastă gard iubită îşi reface arh­itecturil« ce nu le fi avut sau când le-a avut, tristul evul me­diu i le-a spulberat. Prin Eminescu, tot ce n-am avut ca tradiţie bimilenară a culturii, deodată ne apare a fi avut. El ne spală munţii cu raza luceafărului lui, de prea mul­­tele fumuri de foc ale retra­gerilor în munţi a poporului înghesuit pe piscuri şi uităn­­du-se melancolic în văi unde se scurgea moartea călare pe cai. Vorba şi scriitura ne rămân puţine în faţa lui dar nu chiar atât de puţine ca să nu-l înăl­ţăm tot mai sus, generaţie de generaţie, spre stema ţării, an de an. Şi cu cât ţara ne e mai mândră, mai in lucrare şi mai împlinită, cu atât dorul şi dra­gul şi timpul nostru de Emi­­nescu este mai mare. NICHITA STANESCU (1982) E­minescu în ece ,,clas­e‘ • „Poezia lui Eminescu tn totalitatea ei.,. mi s.a dezvăluit ca o melodie neîntreruptă, îngemă­nând toate hotarele timpului şi ale spaţiului". AMITA BHOSE • „Eminescu... este un astru ţâşnit din adân­curile cerurilor din răsărit, ca mărturie despre o civilizaţie tânără şi nouă, dar înrădăcinată intr-un trecut de veche cultură şi de severă tradiţie ROSA DEL CONTE I • .....neamul românesc simtă că şi-a asigurat dreptul la nemurire, mai ales prin creaţia lui Mihai Eminescu“. MIRCEA ELIADE • „[Eminescul aparţine familiei acelor spirite în­­flăcărate in fruntea cărora stă Dante, înteme­ietorul si codificatorul artei poetice neolatine", GALDI LASZLO­­ . românii se recunosc ei înşişi în omul EMI­­NESCU şi în opera lui, pentru că acest om şi această operă au izvorât direct din glia mate­rială şi spirituală românească". ALAIN GUILLERMOU • „MIHAI EMINESCU, trăieşti / trăi-vei în eter­nitate". HUBERT JUIN • „Pot spune că Eminescu este soarta mea. Aproape întreaga mea activitate creatoare se leagă de acest nume". JURII KOJEVNIKOV • . Mihai Eminescu a fost mintea cea mai au­­tohtonă și, în același timp, cea mai universală care s-a născut vreodată pe pământul romă­­nesc". ANTONIS MISTARIDIS • „Operele lui Eminescu aparţin tuturor timpu­­rilor. Fiecare linie a versurilor şi poeziei sale e un giuvaier“. SYLVIA PANKHURST • „Creator cu sentimentul chinuit şi­ ars până la atingerea acelei înalte splendori care face din el unul din cei mai mari poeţi ai timpului său şi ai tuturor timpurilor, prin omenie, EMI­NESCU rămâne pentru totdeauna unul din maeştrii cuvântului poetic profund inspirat“. GIUSEPPE UNGARETTI „Porni Luceafărul“ Sub acest generic, aniversând 145 de ani de la naşterea Poetului Nepereche, astăzi, la ora 10:30, în sala mică a Pala­tului culturii din Târgu-Mureş, va avea loc un medalion literar­­artistic, organizat de Inspectoratul judeţean pentru cultură, Bi­­blioteca judeţeană Mureş şi Universitatea Populară Târgu-Mu­­reş. Profesorul Timotei A Enăchescu şi criticul literar Cornel Moraru vor prezenta comunicări, după care poezia şi muzica vor fraterniza sub semnul Luceafărului, într-un program reali­zat cu concursul studenţilor de la Academia teatrală (Adriana Covaci, Liliana Dârlea, Claudia Dobrin, Monica Ruset, Mihai Gomănici), îndrumaţi de conf. univ. Sergiu Dan Pop. Poetul şi traducătorul Tóth István va prezenta ..Marginalia la tradu­cerea în limba maghiară a poeziei Glossă de Mihai Eminescu“. Interpretată apoi de actorii Nicu Mihoc şi Kilyen Ilka de la Teatrul Naţional din Târgu-Mureş. Manifestarea se va încheia cu un moment muzical realizat de trio-ul vocal-instrumental alcătuit de Silvia Firisceac, Raluca Istrati şi Georgiana Muşat — eleve ale Şcolii Normale „Mihai Eminescu“, pregătite de prof. Adriana Vlasiu. Prezentarea programului: Mircea Art. Mihail. (coordonator — Dimi­trie Poptămaş. :­ ­ • — Mâine, 15 ianuarie, la ora 13, Societatea Femeilor Române organizează un Omagiu la Statuia din Târgu-Mureş a Poetului Naţional. „DIMINEŢI“..., la Reghin! Astăzi, la ora 17, la Clubul Tineretului din Reghin, va a­­vea loc lansarea volumului de versuri „Dimineţi fără coloa­ne" de Lazăr Lădariu. Prezin­­tă: prof. univ. dr. Serafim Duicu — directorul Teatrului Naţional, criticul literar Cor­nel Moraru — redactor-şef al IL­­oistei „Vatra“, consilier-şef al Inspectoratului judeţean de cultură şi Nicolae Băciuţ — poet, gazetar şi editor. In recital — actorii Dan Glasu şi Nicu Mihoc, de la Naţionalul târgumureşean. Pagină realizată de MARIANA CRISTESCU ­ MIHAI EMINESCU (1850—1981)) (ffi vAjSiffÖri Ltf&íi ILAGINÄ 3 - 3AMft VTA, -«TTXWTÏÏiE 190S' DEBUT POETIC Carte de încă încufrare a viselor. Cu timpul de întârziere specific independenţei şi inefabi­lului de manifestare a esteticului, fenomenul echinoxist con­tinuă cu noi dizidente. Debutul filologului Iulian Boldea cu Carte de vise (Boeme — cu o prefaţă de Al.. Cistelecan), Casa de Editură „Mureş“, Târgu-Mureş, 1994, constituie un simptom marcant al perpetuării spiritului modernist al şcolii clujene dar şi o formă nouă, „clasicizantă“, a abaterii de la rigidi­tatea modelului în favoarea unui discurs natural, dezinhibat, lipsit pe de altă parte de teribilismele optzeciştilor. Critic literar şi poet într-o ordine oricând interschimbabilă a termenilor, Iulian Boldea îşi intitulează volumul, conform cutumei cu un poem (reprezentativi) să-i dea şi titlul, când la fel de bine ar fi putut, având în vedere că demersul său poetic nu este unul al explicitării, nici al inventarierii, ci al sintezei, să-l intituleze „Carte de . .. încifrare a viselor“! Ori­cum, primele poeme constituie un cod alfabetiza­tor al lecto­rului, dezvăluindu-se modulele, structurale şi în acelaşi timp problematice, compuse ulterior în construcţiile sobro-arbores­­cente ale unei fantezii din zona temperat continentală a su­fletului transilvan. Astfel, poemele Lumina, Despărţire, Am­nezie, Cochilie şi Lacrimi (p. 7—12) pun problema unei fizio­logii lineare a percepţiei lumii ca lumină, şi mai ales a reflec­tării acesteia prin cuvânt de către hipersensibilitatea livrescă. Modalitatea expresiei este cea a convenţiei metaforice a lui „ca şi cum“, creator al unei realităţi secunde: „ochii mei se-n­­tâlnesc cu lumina / şi ţipă-n lăuntrul cel tainic al minţii / cu­lori minunate: / în pălăria unui orb / ca o monedă falsă / lumina cade“. (Lumina, p. 7). Odată cu poemul Fin de siècle (p. 12) accedem la un sfârşit de... capitol ce prefaţează des­chiderea unei memorii betege, adică a unei alt fel de memorie ce surprinde propria ei constituire în chiar momentul auto­­scrierii ei. De aici decurge perpetuul handicap existenţial pe care poetul şi personajul său trebuie — pentru a-şi onora si­tuaţia tragică / privilegiată — să-l înfrunte clipă de clipă, cu­vânt de cuvânt: „prietenii tăi au reuşit în viaţă, / tu ai gât­lejul ars de delirul cuvintelor / pe care n-ai să le rosteşti vreodată / şi cauţi înfricoşat în etimologiile ierbii / cuvinte melancolice pentru care vei fi ars / pe rugul miresmelor şi culorilor“ (Fin .de siècle, p. 12). Pe alocuri, tensiunea regândirii locului ocupat de cuvânt ca şi materialitate interrelaţională lasă loc unui adevărat pseu,­dojurnal, în care atitudinea faţă de cotidian, deşi ascunde o evidenţă angoasă, nu duce la sacralizarea sorescianâ­ a acesteia şi nici nu-l denigrează (postmodernist), ci încearcă să şi-l aco­modeze prin ignorare. Totuşi, periculosul cotidian este mei pu ţinut sub supraveghere cu coada ochiului, pentru a nu lovi pe la spate, conform legilor sale absurde. Momentul culminant al transformărilor, suferite de mec­ar­nismul poetic sub propria-i greutate, constă din evoluţia de­ la mentalitatea metaforică a lui „ca şi acum“ spre blânda teroa­­re a alternativei dubitative a lui ,',dar dacă“: „Dar dacă-ţ tragi melancolia / până peste ochi dar dacă / te închei la toţi nasturii tristeţii / (...) dar dacă / taci cu pricepere şi întâm­plător / se face şi seară?“ (Dar dacă, p. 34). Ceea ce urmează după acest stadiu nu ne este dat a şti, pentru că în final poetul, lăsând câteva cortine hieratice, se eclipsează spre o încă altă carte de visări. Mitologiile contemporane pe care ni le lasă,ca pretext de temporară despărţire ar fi: transregnul copa­cului blagian (Inima, p. 41), haik-ul (False haiku-uri), codifi- ] carea prin alfabet, complexul oedipian (Orbire, p. 45) şi refe­rinţa biblică (Mers pe ape, p. 46) Cum orice speculaţie asupra viitoarelor trasee din labi­rintul creator al poetului Iulian Boldea nu-şi au rostul, să-l lăsăm să „asmuţă poemul în căutarea­­ cuvintelor“ şi să-i vină „poemul — ca un ogar —­­ aducând în gură / cuvintele ucise“ (p. 42), neuitând însă nici de surprizele criticului literar — şi el asmuţitor de cuvinte ... CRISTIAN STAMATOIU — ® — Iulian Boldea s-a născut la 2 martie 1963 în oraşul Luduş. Studii liceale la Luduş şi Târgu-Mureş, unde a absolvit Liceul „Al. Papiu-Ilarian“. în 1989 absolvă facultatea de Fi­lologie din Cluj-Napoca, secţia româno-franceză. Profesor la Liceul teoretic ,,Al. Papiu-Ila­­rian“ din Târgu-Mureş, în pe­rioada 1986—1989 a fost re­dactor la revista Echinox un­de a publicat poezie, cronică literară și eseu. A debutat în 1983 în revista Flacăra cu poezie. A mai colaborat la re­vistele: Tribuna,­­Steaua, Va­tra, Familia, Ateneu, Astra, Amfiteatru, Convorbiri litera­re, Poesis, Euphorion etc. Vo­lumul său- Carte de vise, pu­blicat la Casa de editură „Mu­reș“ în 1994 a fost distins cu premiul pentru debut al re­vistei „Poesis“.­­ Substituire fiului meu, Marius-Adrian Cineva îmi visează visele şi-mi citeşte viitorul in cutele poemelor cineva se teme de abise şi umblă îmbrăcat în trupul meu cineva îmi foloseşte clandestin imaginaţia şi chiar şi melancolia, cineva trăieşte în locul meu poate mult mai adevărat decât mine. Lumina ochii mei se-ntâlnesc cu lumina şi ţipă-n lăuntrul cel tainic al minţii culori minunate. In pălăria unui orb ca o monedă falsă lumina cada, IULIAN BOLDEA

Next