Cuvântul Liber, aprilie 2002 (Anul 14, nr. 64-85)

2002-04-03 / nr. 65

DE LA „M-AM SATURAT DE ROMANIA”, LA PARTIDUL SEPARATIST „LIGA TRANSILVANIA-BANAT” Nu au trecut nici trei ani de când Sabin Gherman publica ticălosul său „eseu" „M-am săturat de România". De atunci Gherman nu face altceva decât să colinde ţara şi Europa spre a defăima poporul român, care, practic, l-a eliminat din rândurile sale, ca pe un corp străin. Cu toate că este evidentă activitatea infracţională şi anticonstituţională („Sunt interzise prin lege defăimarea ţării şi a naţiunii", precum şi „îndemnul la separatism teritorial") Sabin Gherman îşi vede liniştit de treabă şi aşa, încet şi fără grabă, „lucrează" (ori, mai bine zis, „trudeşte"!) la dezintegra­rea României, prin aşa-zisul proiect de descentralizare, ce vizează înfiinţarea „regiunilor autonome", având la bază fostele, zice el, „provincii istorice": Transilvania, Banat, Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Moldova şi Bucovina. Nu ştiu ce „istorie" o fi învăţat domnul Gherman, şi, mai ales, câtă istorie românească cunoaşte, dar dacă între „provinciile istorice" este încadrată şi Dobrogea, este clar! Un om cu o judecată sănătoasă nu poate pricepe ce fel de echitate economică poate exista, de exemplu, între Transilvania, cu cele 11 judeţe ale sale (fără Banat!) şi Dobrogea, cu cele două judeţe. Şi cum anume se vor atenua deosebirile dintre regiuni, diferenţele de şanse cauzate de dezvoltarea întârziată a unora dintre acestea!" De vreo doi ani, Sabin Gherman s-a străduit din răsputeri ca să-şi întemeieze şi un partid politic, care să-l susţină în realizarea „înaltelor" sale idealuri. După multă trudă şi alergătură a reuşit să-şi vadă împlinit şi acest vis. Duminică, 24 martie, la Cluj-Napoca s-au adunat, cu greu, vreo 60 de „delegaţi", care au adoptat Statutul Ligii Transilvania-Banat, urmând ca acesta să fie depus la Tribunalul municipiului Bucureşti, în vederea înregistrării oficiale a noului partid separatist. Nu ştiu câte virgule o fi având documentul respectiv şi, mai ales, câte dintre acestea vor fi fiind puse corect, pentru ca el să nu intre în contradicţie cu prevederile Consti­tuţiei, aşa cum afirma nu de mult primul ministru al ţării, domnul Adrian Năstase. Şi nici nu ştiu dacă virgulele sunt cele care trebuie să primeze într-un asemenea document, atunci când acesta, prin conținutul său, încalcă grav prevederile constituționale. ILIE ȘANDRU CUVÂNTUL MIERCURI, 3 APRILIE 2002 DREPT LA REPLICĂ Către Redactorul-şef al ziarului „CUVÂNTUL LIBER", Domnului Lazăr Lădariu Referitor la articolul calom­nios din 20 februarie 2002 „PE STRADA LIBERTĂŢII INFER­NUL ADUS DE PARADIS" scris de unul dintre ziariştii dum­neavoastră (Lucreţia Pop) do­resc să aduc anumite precizări: 1. Spaţiul deţinut de firma noastră S.C. VIP COM SERV S.R.L. a fost închiriat printr-o licitaţie publică în anul 1993 de la fostul R.A.D.P. Târgu- Mureş; 2. Autorizaţia de construcţie pentru terasă există, terasa nu se putea construi fără această Autorizaţie de construcţie; 3. Programul de funcţionare a fost modificat începând cu anul 2001, până atunci barul având Autorizaţie de funcţio­nare non-stop, emisă de Primăria Târgu-Mureş; 4. Nu există nici un proces-ver­­bal încheiat de Poliţia Târgu- Mureş la adresa societăţii noastre, pentru tulburarea liniştii publice; 5. La preluarea postului de poliţie („borcanul miliţienilor" cum îl numeşte distinsa ziaristă) acesta era o adevărată bombă biologică în care îşi făceau nevoile diverşi indivizi; 6. Parcul a fost amenajat la vremea respectivă pe cheltu­iala societăţii noastre cu gard viu şi pomi ornamentali. 7. La reclamaţiile nefondate ale anumitor persoane cu interese obscure din respec­tivul cartier (Libertăţii) am întâmpinat numeroase greutăţi în desfăşurarea activităţii fiind controlaţi de diverse organe de control în urma unor sesizări lipsite de un temei legal. Având în vedere articolu­l cu tentă calomnioasă în care se vorbeşte de infractori, prosti­tuate, amatori de licori bahice, care ne-au adus grave pre­judicii de imagine, mă văd nevoit a înainta Judecătoriei Târgu-Mureş o Plângere împo­triva doamnei Lucreția Pop pentru CALOMNIE PRIN PRESA, art. 279 din Codul Penal. Cu stimă, PATAKI BANDI MARIUS IOAN SC Bicapa SA Târnăveni, în aşteptarea Legii privind unele măsuri de accelerare a privatizării întrucât foarte mulţi oameni (în­­special, din Târnăveni) aşteaptă cu „sufletul la gură" ca - odată şi odată - SC Bicapa SA (de care a depins, material, viaţa a mii de familii de aici) să se privatizeze, ne-am adresat ing. Stanislav Piascovschi, director comercial al societăţii, care ne-a spus: „La ora actuală, termenul de depunere a ofertelor, în vederea privatizării SC Bicapa SA, a fost amânat pentru 29 aprilie a.c. Şi asta, deoarece se aşteaptă (nu numai de către noi) apariția (aprobarea) Legii privind unele măsuri de accelerare a privatizării, ale cărei prevederi, din câte cunoaștem, va face mult mai atractivă societatea noastră, în procesul privatizării". Dea, Domnul să fie așa... ... Până atunci, să notăm doar atât. Deocamdată, la SC Bicapa SA nu lucrează, ca angajaţi, decât 307 oameni, din care 145 efectuează activităţi de pază la instalaţiile aflate în conservare şi pentru serviciile prestate societăţii de pe aceeaşi platformă, S.C. Carbid Fox S.A. Cât despre activitatea­ pro­ductivă, doar atât: „dat fiind sezonul din agricultură - ne-a precizat ing. Piascovschi - lucrăm doar cu instalaţia de sulf (cca 300 tone pe lună), la care, pentru tratamentele din agricultură, producem sulf murabil, sulf bulgăre şi polisulfură de bariu". Or, toate acestea atestă, dacă mai era cazul, că SC Bicapa SA se află încă (oare, până când?!) într-un „Stand-By" fără de sfârșit. GHEORGHE GIURGIU ÎNGHEŢ LA SOL , în intervalul 3-8 aprilie, vremea se va răci, mai ales în estul şi centrul ţării, devenind rece pentru această perioadă, în Maramureş, Transilvania, Moldova şi în zona de munte, vor cădea precipitaţii mixte. De vineri (5 aprilie), şi în sudul ţării ploile se pot transforma, izolat, în lapoviţă şi ninsoare. Vântul va avea intensificări mai ales în sudul şi estul ţării, precum şi la munte. Se va produce brumă, pe arii extinse în jumătatea nordică a ţării şi pe alocuri în celelalte regiuni, în nord-estul şi centrul ţării, izolat se va produce îngheţ la sol! Senatorul Pruteanu explică rostul legii privind folosirea limbii române Senatorul George Pruteanu, vicepreşedinte al Comisiei pentru ştiinţă şi învăţământ a Senatului, a oferit ieri, într-un interviu acordat postului Radio România, câteva gânduri legate de menirea legii referitoare la folosirea limbii române, în locuri şi instituţii publice, al cărei iniţiator este. Proiectul va intra, probabil, săptămâna aceasta şi în discuţia plenului Camerei Deputaţilor, după ce a trecut prin plenul Senatului şi prin Comisia de cultură a Camerei Deputaţilor „Cantitatea foarte mare de mesaje în limbi străine, în special în limba engleză, ca peste tot în lume, a făcut pe mulţi români să se simtă oarecum înstrăinaţi, să se simtă puţin agasaţi, stre­saţi şi uneori chiar incomodaţi", a explicat senatorul. El a adăugat că,­ spre a corecta această situaţie, legea propune un bilingvism, adică dublarea tuturor acestor mesaje, indiferent dacă ele apar prin medii electronice, pe mic ecran, sau pe pancarte,firme, lemn, aluminiu, sticlă etc., este necesară dublarea lor în limba română. „Deci, niciodată nu am cerut, cu nici un pic de şovinism, înlăturarea expresiilor străine; dimpotrivă, ele sunt bine acolo unde sunt, iar românul va învăţa în felul acesta mai multă engleză. De asemenea, legea urmează să se aplice în egală măsură la Sf. Gheorghe, ca şi la Craiova, adică în zonele din Harghita, Covasna şi unele porţiuni din judeţul Mureş, unde, din cauza unor factori locali, poate mai aprinşi la munte, majoritatea inscripţiilor de orice natură sunt în ungureşte, ceea ce-i face pe românii minoritari de acolo, ca şi pe cei care vin ca musafiri, ca vizitatori, ca turişti, sau ca afaceri, să se simtă stânjeniţi de lucrul ăsta. Deci, asta era ideea principală. Nu înlătur nici un fel de limbă, dar nici nu mi se pare normal ca pe magazinul Unirea să scrie la modul cel mai snob, de prost gust chiar, «Unirea Shopping Center», dar nu şi în româneşte «Centrul­ Comercial Unirea»". ION LUCA CARAGIALE - CONTEMPORANUL NOSTRU Anul 2002 este anul Ion Luca Caragiale, clasic al literaturii române, creatorul atâtor opere celebre, de la a cărui naștere se împlinesc 150 de ani. De opera literară a lui Ion Luca Caragiale s-au apropiat și au formulat opinii critice începând cu Titu Maiorescu, Garabet Ibrăileanu, Eugen Lovinescu, Paul Zarifopol, George Călinescu, Şerban Cioculescu, Mircea Zaciu, Dumitru Micu, Nicolae Manolescu, Eugen Simion şi mulţi alţii. Deşi mai tânăr cu 22 de ani, Paul Zarifopol a fost unul din cei mai apropiaţi prieteni ai lui Caragiale, după stabilirea acestuia la Ber­lin, în anul 1904. Eseistul fusese adânc marcat de cei opt ani petrecuţi în apropierea autorului „Scrisorii pierdute". încrederea a devenit nelimitată, pentru că scriitorul îi va supune spre apreciere, mai junelui său amic, producţiile sale literare, beneficiind de inteligenţa, fineţea critică şi bogata zestre de cultură a acestuia (cf. Al. Săndulescu - „Adevărul literar şi artistic", 22 ianuarie 2002). Zarifopol scrie despre Caragiale la îndemnul lui Garabet Ibrăileanu, în răspunsul lui Paul Zarifopol către G. Ibrăileanu din 9 februarie 1922, eseistul redă o schiţă de portret a lui Caragiale „Un om cât o lume, se-nţelege... Nimic din ce mi-a trecut pe dinainte în toată viaţa nu mă obsedează atâta şi cu atâta de puternic farmec, mi-e plin capul de mutrele, de intonaţiile, de gesturile lui, toate, care erau, la un loc, o aproape neîntrecută producere artistică". Primul studiu publicat de Zarifopol se intitula „Publicul şi arta lui Caragiale", urmate de cele trei volume din ediţia critică de OPERE - publicate la Editura Cultura Naţională. Cât priveşte spiritul comic al dramaturgului, Zarifopol mărturisea: „Caragialeştii au fost o dinastie de oameni cu geniul râsului. Unchii Iorgu şi Costache, nepotul. Ion Luca, ca şi copiii acestuia, au râsul în structura intimă a spiritului". (Opere - vol.I.) Autorul râde cu poftă, râs voios, orientat spre bufon, se amuză copios de triunghiul conjugal Trahanache, Zoe, Tipătescu, dar nu avea cătuşi de puţin la inimă demagogia sforăitoare a lui Farfuride, şi excrocheriile şantajistului Caţavencu, îi pedepseşte prin râs, mai exact, îi face de râs prin proiectarea asupra lor a unei viziuni excesive (cf. Op.cit.). în Grand Hotel, „Victoria Română" se rezumă un temperament şi se defineşte o metodă artistică. Autorul declară în mod semnificativ că „Simte enorm şi vede monstruos", ceea ce înseamnă o hipersensibilitate, care-l determină să interpreteze realitatea excesiv, de aici înclinaţia spre caricatură, pe tărâmul comic, spre forme de groază şi de tortură extremă, când abordează mai rar, aspectele tragice. O admiraţie cu totul deosebită faţă de omul Caragiale şi opera acestuia a avut-o criticul literar G. Ibrăileanu, care sublinia faptul că e cel mai mare scriitor obiectiv care a aruncat asupra realităţii noastre sociale privirea cea mai sigură şi mai pătrunzătoare. El rămâne unicul creator de tipuri devenite populare şi care fac concurenţă stării civile. Ibrăileanu mărturisea: „ Iubite maestre, primeşte sentimentele de admiraţie şi de recunoştinţă ale unui om din generaţia care te-a priceput şi te-a iubit mai mult, pe care l-ai făcut de atâtea ori fericit, din liceu, şi până azi, când opera d-tale, pe lângă acel râs al inteligenţei, care e supremul bine, ne provoacă şi un sentiment de melancolie pentru contemporanii săi­ ai noştri-Rică, Nae, Chiriac şi ceilalţi. Au fost atât de vii pentru mine, că-mi închipui c-au îmbătrânit şi ei" (Ibrăileanu - Note şi impresii, 1920, p. 225). Comedie umană a societăţii româneşti de la sfârşitul secolului al XIX-lea sunt Schiţele şi Momentele, un mod literar de a face teatru fără scenă şi fără actori angajaţi. Aflăm în ele aproape tot ce trebuie şi merită a fi ştiut despre o lume care a fost şi ale cărei năravuri şi apucături ne interesează pentru că „lumea trece, năravurile rămân". Politica, ca şi în comedii este o afacere de chiverniseală, ciocnirile dintre partide degradându-se până la cele mai meschine lucruri, totul sfârşindu-se cu pupături şi îmbrăţişări. „Pupat toţi Piaţa Independenţei (Telegrame). Momentele alcătuiesc un lanţ de scenete. Mediile din care se recrutează eroii sunt: familia, şcoala, cafeneaua, berăria, birocraţia, mondenitatea, presa, justiţia etc. Prin ele defilează micii funcţionari, mica şi marea burghezie bucureşteană în numeroase situaţii şi populată cu atâtea personaje. Memorabile rămân personajele Mitică, Costică, Lache, Mache, Tache. Petrecerile bucureşteanului sunt surprinse în cadrul repaosului duminical, ori după ieşirea de la slujbă, în preajma lefii, neapărat la berărie, cu amicii până la ceasuri târzii. Aşa cum sublinia G. Ibrăileanu (op.cit.) mahalaua pe care a satirizat-o Caragiale e o categorie sufletească, în care intră oameni de toate categoriile sociale şi mici burghezi şi funcţionari inferiori, dar şi oameni bogaţi şi chiar progenituri din clasa nobilă. Ca un vrednic urmaş al clasicilor Caragiale a respectat normele, corectitudinea gramaticală, compunerea de o transparenţă extremă, dar nu trebuie ignorat stilul oral, caracterul dialogat, sce­nic al stilului caragialian. Prin talentul, prin geniul său, prin excelenţa caricaturii, tipologiei, invenţiei onomastice, Caragiale se înscrie în rândul marilor scriitori clasici ai literaturii române şi universale. Un merit deosebit al puterii lui de creaţie este faptul de a fi izbutit să facă, ceea ce a făcut Balzac cu personajele sale, să concureze starea civilă. George Călinescu,­­Caragiale, omul şi opera, în Studii şi cercetări de istorie şi folclor, 1962) mărturisea: „Caragiale este un clasic universal. O rezonanţă prelungă arată că monstruosul unei epoci a fost turnat în bronz. Toţi cei care au caragializat, au copiat formal procedeele, scoţând efecte facile. Le lipseşte gândul, gravitatea în veselie. Caragiale este un contemporan vibrant, cu o concepţie despre viaţă, om şi destinele lui, meditativ, care râde, ca Moliere şi Gogol, vast filosof ca Voltaire cu a cărui fizionomie, faţa sa crispată de inteligenţă şi emoţii înalte, se aseamănă". Profesor CORNEL SÂMPĂLEAN

Next