Cuvântul Liber, ianuarie 2011 (Anul 23, nr. 1-20)

2011-01-15 / nr. 10

EMINESCU, PESTE NEMĂRGINIREA TIMPULUI a domnului prof. Dumitru Matei, inspector şcolar general al Inspectoratului Şcolar Judeţean Mureş, a doamnei Illés Ildikó, inspector şcolar general adjunct, dr. Ioan Sita, consilier municipal, şi mulţi alţii. Un foarte emoţionant şi reuşit dialog liric intitulat „Ce e amorul" au interpretat în deschidere elevi ai Liceului Pedagogic „Mihai Eminescu", protagoniste fiind elevele Alexandra Ormenişan şi Ioana Tropotei, pregătite de prof. Daniela Matache. în continuare, momentul liric „Flori de tei în palma zăpezilor albastre " (superbă metaforă!") a fost interpretat de elevele Xenia Hanca, Bogdan Halaţiu, Dragoş Burghelea şi Gerö Szekeres, de la Colegiul Naţional „Alexandru Papiu Marian”, pregătiţi de profesoara Raluca Marian. Dialogul liric denumit „Dorinţa de iubire" a fost interpretat de Ştefana Bothază, Anamaria Baica şi Andrei Codarcea, elevi pregătiţi de profesoarele Beatrice Standavid, Gabriela Iliescu şi Maria Popa, de la Liceul Pedagogic „Mihai Eminescu". în heiere, s-a asistat la un emoţionant moment poetic denumit „Părea că printre nouri s-a fost deschis o poartă", în interpretarea elevei Teodora Păcurar, de la Colegiul Naţional „Unirea", sub îndrumarea profesoarei Melania Bândilă. Coordonatorul întregii manifestări a fost doamna profesoară Aurora Stănescu, inspector de specialitate din cadrul Inspectoratului Şcolar General, în continuarea manifestărilor dedicate „Sărbătorii limbii române", la Casa de Culturală „Mihai Eminescu" s-a vernisat expoziţia de artă plastică, reunită sub titlul generic „Eminesciana", protagoniste fiind lucrările de grafică ale artistului plastic Horea Remus Epure, pe tema „Eminescu în Transilvania. Periplu European: Viena, Praga şi Budapesta, sculptură şi grafică, aparţinând artiştilor plastici Ioan Astăluş şi Florina Petrişor, lucrări de pictură semnate de artiştii plastici Cristina Petria, Sabina Goron şi József Petz. Aprecieri privind activitatea artiştilor plastici şi lucrările expuse a rostit domnul Nicolae Băciuţ, director al Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniul Naţional. în cele din urmă, în acelaşi edificiu s-a desfăşurat momentul definit „Eminescu... altfel, în imagini, soft educaţional", având din partea Liceului Pedagogic „Mihai Eminescu" echipajul alcătuit din eleviii Alina Alexandra Vişan, Mădălina Bercea şi profesori coordonatori pe Raluca Matei- Pop şi Eugenia Someşan, din partea Colegiului Naţional „Unirea" echipajul alcătuit din Ioana Comşa, Sandra Szombati şi Teodora Răduţ, sub îndrumarea profesoarei Maria Motorga, apoi de la Grupul Şcolar „Electromureş", echipajul format din elevii Dragoş Ciprian Trif şi Alexandru Ulicenu, profesor coordonator Maria Stamatoiu, şi din partea Liceului Teoretic „Bolyai Farkas", echipajul alcătuit din elevii Madarász Robert Rossi, Kovács Boldizsár, Bartha László și Szász Levente, profesor coordonator, Antal Gyöngyvér. (Urmare din pag. 1) SESIZĂRI PRIME LA REDACŢIE CAPAT DE LINIE LA• •• PLUS INFINIT, DE „NOTA”10••• • Nu este o noutate pentru nimeni faptul că şoferii de pe autobuze, ce-i drept ei mai rar, dar mai pregnant manifestat la cei de maxi-taxi, sunt predispuşi la diferite giumbuşlucuri rutiere. Asta ar fi treaba lor, în caz că n-ar face-o pe seama călătorilor. în aceste zile ne-a vizitat la redacţie domnul Keresztesi Francisc, din Târgu-Mureş, strada Şoimilor nr.14, şofer din tată-n fiu, iar acum pensionat nemulţumit de felul în care îi deservesc pe călători şoferii, în principal cei de pe linia 10 de maxi-taxi. Ne relatează că în 6 ianuarie, venind spre cartierul „Unirii", șoferul de pe linia 10, aflat la volanul mașinii cu numărul MS 19 CBB, în loc să oprească la capăt de linie, care, se presupune că ar fi pe strada Șoimilor, în dreptul Fabricii de cizme de cauciuc, a oprit la complexul „Carina", invitându-i pe călători să coboare, fiindcă acolo ar fi ajuns deja la capăt de linie. Nu este prima dată când se petrec astfel de lucruri. Se pare că şoferii care fac cursele în acest cartier sunt debusolaţi complet deoarece nimeni nu ajunge la vreun capăt de linie, acesta devenind opţional. Drept consecinţă, unii şoferi îşi aleg capătul de linie în staţia din faţa complexului „Carina", alţii pe undeva în jurul parcului de la intersecţia străzilor Voinicenilor cu Agricultorilor, în timp ce alţii se opresc în strada Vasile Goldiş, cu posibile tendinţe spre plus infinit. Cei mai incomozi pentru călători par să fie totuşi cei care-şi aleg capătul de linie intersecţia străzilor Voinicenilor cu Şoimilor şi Plopilor, blocând circulaţia. Este ştiut faptul că şoferul, ajuns odată la un capăt de linie, are o perioadă de aşteptare până să pornească într-o nouă cursă. Cu toate că se presupune că ar fi capăt de linie strada Şoimilor, nu sunt montate indicatoare în acest sens. Drept urmare, opreşte fiecare acolo unde-şi poate petrece timpul mai plăcut, unde are peisajul mai atrăgător, lată, deci, ceva amuzant din domeniul transportului în comun. Să nu ne aşteptăm la ceva mai bine, fiindcă altfel vom muri de plictiseală...Până unaalta, călătorul nu ştie în ce direcţie să fugă ca să prindă cursa de la capăt de linie. VIOREL CONŢIU — CUVÂNTUL SÂMBĂTĂ, 15 IANUARIE 2011 99Să păstrăm viu spiritul lui Mihai Eminescu” „Mihai Eminescu este în literatura română poetul nepereche a cărui operă învinge timpul", după cum afirmă George Călinescu. Personalitatea lui M. Eminescu rămâne modelul ideal al artistului naţional, fundament al limbii şi literaturii române. După cum spune şi M. Eliade: „Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru şi cel mai strălucit geniu pe care l-a zămislit pământul, apele şi cerul românesc. El este,într-un anumit fel, întruparea însăşi a acestui cer şi a acestui pământ, cu toate frumuseţile, durerile şi nădejdile crescute din ele". Tăcere, în semn de respect, cântec, în semn de omagiu şi o bucurie nespusă, o desfătare a ochilor, un freamăt al inimii, de fiecare dată când ne întâlnim cu scrierile marelui poet Tudor Vianu afirmă că „Lumea în care ne introduce Eminescu este o lume de mare vastitate în spaţiu şi timp şi în care privirea cugetătorului pătrunde până în punctele cele mai tăinuite ale sufletului omenesc şi până în concepţiile cele mai înalte ale raţiunii". Acum, când se împlinesc 161 de ani de la naşterea „Luceafărului Literaturii Române", elevii claselor primare, secţia română, de la Liceul de Artă din Târgu-Mureş, îndrumaţi de învăţătoarele Stoica Natalia (cls. I), Puie Andreea (cls. a ll-a), Moldovan Adriana (cls. a lll-a) şi Libeg Maria (cls. a IV-a), vor susţine un recital de poezie din opera lui M. Eminescu. Va fi organizată şi o expoziţie de creaţii plastice inspirate din poeziile sale. Elevii clasei I vor prezenta sceneta „Darul lui Eminescu". Medalionul omagial „Să păstrăm viu spiritul lui M. Eminescu" este organizat în colaborare cu Biblioteca Copiilor din Târgu-Mureş şi este menit să-l aducă pe Luceafărul poeziei noastre mai aproape de trăirile micilor noştri elevi şi să-i sensibilizeze pentru cunoaşterea şi respectarea moşteniri culturale. înv. ADRIANA MOLDOVAN Bine ca ei seaccă trencurile pădurii? Să deceapene tainele mării? Să doarmă (ăufă ijooo, Să triceje al inimii don,? MOLDOVAN MACRINA-MARIA, clasa a IV-a A, Liceul de Artă înv. coord. LIBEG MARIA (2,0-cOicc Smtete^cit "Hu mai arte câte. Să certie jtoejii. Sadea OtecZii. £a mijloc de codruț, SttitneActt tut moi c Sira fuendut traloanea, "pană el. T^ădunea ce dinte de imboc, "portă SmincAc« Bane că-i țină ție falec. ft - Să fim sănătoşi! INTENSITATEA MIROSULUI NE ARATĂ CÂT MAI AVEM DE TRĂIT Pe măsură ce îmbătrânim, simţurile noastre îşi pierd din acuitate. La fel se întâmplă şi cu mirosul, după cum a arătat un studiu recent, realizat de cercetătorii de la Universitatea Rush, din Chicago, citat de descopera.ro. Oamenii de ştiinţă susţin că momentul în care ne pierdem simţul mirosului coincide cu momentul din care nu mai avem prea mult de trăit. Practic, după cum a arătat studiul, cu cât o persoană vârstnică poate identifica mai multe mirosuri într-o zi, cu atât mai mari sunt şansele de a fi în viaţă şi peste câţiva ani buni. Concluzia a reieşit după ce au fost supuşi unor peste 1.000 de voluntari, cu vârsta cuprinsă între 53 şi 100 de ani, care nu erau bolnavi de demenţă sau de Parkinson. Mirosurile au fost unele comune, de la cel de ţigară, până la cel de lămâie, piper negru, ciocolată şi scorţişoară, subiecţii fiind, apoi, urmăriţi pe o perioadă de patru ani. Oamenii de ştiinţă au stabilit că cei care nu răspunseseră corect decât la 6 întrebări prezentau un risc cu 36% mai mare de a muri, comparativ cu cei care nimeriseră răspunsul corect la 11 din cele 12 întrebări, în intervalul de timp menţionat, 321 de subiecţi, respectiv 27,6% din total, au murit, aceştia fiind chiar cei care nu răspunseseră corect la teste. Cercetătorii mai susţin că pierderea mirosului ar putea fi un semn timpuriu de afecţiune neurodegenerativă, precum dementa. (LP.) ^ ' =£)