Cuvântul Liber, martie 2014 (Anul 26, nr. 42-62)

2014-03-25 / nr. 58

, în general, despre scriitori vorbesc criticii literari sau alţi oameni de cultură... Este adevărat că, în vremurile pe care le trăim azi, din păcate, oricine poate să vorbească despre... oricine, sau, cum ar spune Lazăr Lădariu, „prin piaţă trece paiaţa", împrăştiind opinii cu aere de verdicte pentru o lume gălă­gioasă şi confuză. în ceea ce mă priveşte, nu scriu aceste rânduri ca un critic literar, nici ca un analist, ci, pur şi simplu, îmi exprim, cu bucurie, respectul şi preţuirea pe care le nutresc pentru cel care, în urmă cu 75 de ani, a văzut lumina zilei..., sigur nu întâmplător într-o zi de mare sărbătoare creştinească - BUNA VESTIRE. în acest sens, mă bazez pe faptul că noi, SĂRMĂŞENII, am avut şi avem o colaborare trainică, rodnică şi continuă cu Lazăr Lădariu. Prezent la evenimente diverse de peste an şi la manifestări culturale în oraşul nostru, aproape nelipsind deja acestea în ultimii zece ani, pot să afirm că SĂRMAŞU are o valoare şi un loc deosebit, atât în inima şi sufletul lui Lazăr Lădariu, cât şi în paginile cotidianului „Cuvântul liber", pe care îl conduce cu atâta pasiune şi profesionalism. De aceea, în calitate de primar al oraşului Sărmaşu,îmi este viu în minte,momentul în care i-am conferit domnului LAZĂR LĂDARIU titlul de CETĂŢEAN DE ONOARE AL ORAŞULUI SĂRMAŞU, pentru contribuţia adusă la promovarea valorilor culturale, naţionale şi patriotice în Sărmaşu, precum şi a valorilor sărmăşene în judeţul Mureş şi în România, toate acestea în calitate de scriitor, redactor­­şef, parlamentar... în urmă cu câţiva ani, am iniţiat, la Sărmaşu, cu ocazia Zilelor Sărmăşene, apariţia unei colecţii literare denu­mită „Scriitori - cetăţeni de onoare ai Sărmaşului", în colaborare cu editura NICO, alăturându-i-se lui Lazăr Lădariu scriitori şi oameni de cultură mureşeni (cetăţeni de onoare ai Sărmaşului), precum Nicolae Băciuţ, Valentin Marica, Dimitrie Poptămaş, Melinte Şerban... Ăşa l-am cunoscut şi eu pe Lazăr Lădariu, ale cărui cuvinte sunt „ca munţii şi stâncile", om curajos, con­secvent şi hotărât, pentru care „ziua trece în pas de front”. Dacă Lazăr Lădariu ne transmite, cu atâta forţă, Binele, Adevărul şi Frumosul „înseamnă că şi dimineaţa în curând va veni" şi avem speranţa că vom trăi ca realitate acel colind în care ne urează: „grâul ajungă-ne iarăşi la ochi,/în imnuri glia cânte întruna". Lazăr Lădariu este „cel ce urcă muntele" şi ne cheamă către înălţimi, pentru că „cel ce urcă muntele, plin de credinţă, luminează cărările şi biruie moartea La ceas aniversar, îi doresc, în numele tuturor sărmăşenilor, ca Dumnezeu să-l binecuvânteze cu sănătate, ani mulţi, fericiţi şi rodnici. IO­AN MOCEAN, primarul oraşului Sărmaşu „Voi veghea mereu ca harta Limbii Române să nu devină, cumva, mai mică decât cea a României", afirma Lazăr Lădariu, şi cred că e fraza care îl caracterizează profund şi total pe acest condeier inspirat. Un om admirat de toţi cei care au avut privi­legiul să îl cunoască, Lazăr Lădariu este, fără doar sau poate, autorul şi jurnalistul care spune şi scrie ce gândeşte, indiferent pe cine incomodează. E o mare onoare pentru mine să fi avut norocul să întâlnesc un om ca domnia sa, o personalitate a culturii româneşti, un poet şi jurnalist desăvârşit, un mare patriot!...). Pentru toţi cei care „au ochi de văzut şi urechi de auzit", Lazăr Lădariu este sinonimul patriotismului şi al dragostei de ţară. Am avut prilejul să îl întâlnesc deseori, în împrejurări culturale, sociale ori politice şi de fiecare dată acest mare om reuşeşte să impresioneze până la lacrimi audienţa, cu simţirile sale româneşti, cu dragostea lui de ţară şi lupta sa neobosită de a păstra vii adevăratele valori româneşti. Oricine îi citeşte cărţile sau îi urmăreşte articolele se convinge, imediat, că Lazăr Lădariu este un publicist care militează, cu puterea cuvântului, pentru tot ce este valoros şi de viitor, un mare scriitor care a ales să trăiască, să scrie şi să lupte, zilnic, în numele românilor, după legile adevăratului patriotism. Toate scrierile sale sunt expresia trăirilor şi reacţiilor sale la tot ceea ce se întâmplă în societate, o pledoarie pentru întoarcerea la autentic, la valoare, prin efortul conjugat al tuturor celor cărora le pasă cu adevărat de ceea ce este România. Darul cel mai de preţ, pe care-l poate primi Lazăr Lădariu la aniversarea a 75 de ani de viaţă, este un dar cu care domnia sa fost binecuvântat în fiecare zi: recunoştinţa şi iubirea oamenilor, a cititorilor săi, care, cu fiecare articol citit, îl plasează pe acest autor dedicat acolo unde îi este locul­­ între marii oameni ai culturii. Fără a folosi cuvinte mari, dar convinsă că spun adevărul, a spune astăzi „La mulţi ani, Lazăr Lădariu!" este acelaşi lucru cu a spune „La mulţi ani, români ardeleni!". La mulţi ani! / MARIA PRECUP, primarul Reghinului LAZĂR LADARIU - Sinonimul patriotismului Omul care urcă muntele şi al dragostei de ţară! 25 MARTIE - O DATĂ GREU DE UITAT Buna Vestire a fost aleasă de Dumnezeu poate şi pentru că într-o zi de 25 martie va veni şi ziua izbăvirii neamului românesc şi pentru că, iată, la 25 martie a.c. se împlinesc 75 de ani de lumină a domnului LAZĂR LĂDARIU, şi 53 de ani de muncă asiduă în presă, poezie şi proză, mii de articole publicate în Cotidianul „CUVÂNTUL LIBER", al cărui redactor şef este, păstrând linia românismului, adevărului istoric şi, respectiv, nevoii menţinerii unităţii naţionale a neamului românesc, prin verticalitate şi bun-simţ, indiferent cine a fost la putere, vreme şi vremuri. Un maestru al scrisului ardelean, personalitate mai curată, demnă, om cu suflet frumos, jurnalist, luptător pentru democraţie şi valori general valabile umane. Nu scrie horror şi fantasy, SF, feeric şi paranormal, rezervându-şi dreptul la o selecţie operată după percepte proprii, adevăruri şi greşeli de neiertat, mai ales în politica retrogradă bazată doar pe interese personale şi de grup. Prin întreaga sa activitate literară, şi nu numai, LAZĂR LĂDARIU este viu în mintea celor care îi apreciază măiestria creaţiei sale, pentru pledoaria sa constantă pentru valorile umane autentice şi pentru generozitatea cu care ne înconjoară. Este un adevăr binecunoscut că evocarea zilei de naştere, a existenţei unei personalităţi cum este domnul LAZĂR LĂDARIU, demers întemeiat pe recunoştinţă celor mai importante episoade din viaţă şi creaţia sa, pe o apreciere justă a trăsăturilor individuale, se impune ca o carte de vizită personală şi afirmare publică, graţie talentului sau ca personalitate, în modul cel mai elocvent, ca un triumf al biografiei spirituale, a scriitorului, jurnalistului, poetului şi OMULUI LAZĂR LĂDARIU, împlinirea vârstei de 75 de ani, aniversarea pe care o marcăm, îmi oferă prilejul să-i adresez scriitorului de excepţie, mândria Transilvaniei întregi, CELE MAI SINCERE FELICITĂRI şi să-mi exprim PROFUNDA GRATITUDINE pentru devotamentul, dăruirea şi consecvenţa prin care s-a consacrat literaturii, culturii şi vieţii social-politice a României şi la loc de seamă Ardealul. Ţi se cuvin mulţumiri şi ţie, cititorule al cotidianului „CUVÂNTUL LIBER" şi, nu în ultimă instanţă, pentru că apreciezi eforturile făcute de către toţi cei care scriu, felicită şi aniversează un asemenea OM, pentru a reda publicului importanta contribuţie a marii personalităţi de la naşterea căreia se împlinesc, iată, 75 de ani. LA MULŢI ANI, MAESTRE! Domnul să vă dăruiască încă mulţi, mulţi ani de viaţă! Multă sănătate! PETRU LECHINŢAN, Târnăveni CUVÂNTUL MARȚI, 25 MARTIE 2014 NOAPTE DE VARĂ Există oameni pe care, atunci când îi întâlneşti pentru prima oară, ai impresia că, de fapt, îi cunoşti de când lumea! Acest sentiment m-a încercat în urmă cu ceva ani buni, când l-am întâlnit pe domnul Lazăr Lădariu. Eram familiarizat, mai puţin, ce-i drept, cu creaţia lirică, şi mult mai mult cu demersurile jurnalistice ale domniei sale, din cotidianul mureşean „Steaua roşie" devenit „Cuvântul liber". Respect, preţuire şi drag, deopotrivă, pentru poetul şi pentru jurnalistul Lazăr Lădariu! Mi-e drag să-i citesc din când în când poeziile, mi-e drag să-i citesc editorialele din „Cuvântul liber"! Mi-e drag să ştiu că liricul Lazăr Lădariu, mângâiat fiind pe suflet de Eutherpe, „încă mai poate vedea lumea prin ochii de copil", scoţând la iveală bijuterii de vers! Mi-e drag să ştiu că jurnalistul Lazăr Lădariu se află acolo, la comanda cotidianului mureşean, luptător pe baricada adevărului, a dreptăţii, însufleţit de iubirea pentru neam şi ţară! ...într-o seară frumoasă şi caldă, de vară, pe la mijlocul lui august 2013, am ieşit cu Maia la o plimbare prin cartier. Soarele a luat seara de braţ şi s-au furişat încet, împreună, lăsând în urma lor o noapte luminată de razele lunii şi de licărul stelelor. Nu ne venea să plecăm spre casă­. Ne-am aşezat pe o bancă. Mai vorbeam, mai ziceam o vorbă, două, dar involuntar mai aruncam câte o privire spre cerul înstelat. Clipe de reverie, de relaxare, de încărcătură, de încărcare de-a dreptul... poetică! Cobor ochii și văd la capătul aleii o siluetă, apropiindu-se încet. Pășea agale, în pas de plimbare, întârziind drumul spre casă. Părea un poet aflat sub dicteul romantic al stelelor! Mergea încet, parcă să poată cuprinde în suflet (pentru a le pune mai apoi pe coala de scris) cuvintele venite din înalt! Când a ajuns la câţiva metri de noi l-am recunoscut pe domnul... Lazăr Lădariu! Ne-am salutat şi i-am spus că l-am recunoscut târziu, dar ar fi trebuit să-l recunosc de la depărtare, după mers! Numai un poet putea să meargă aşa, gânditor... la câte-n lună şi în stele, cu paşi alene, dar potriviţi, precum rimele unei strofe! L-am întrebat dacă vine de la „grădină", petecul de pământ, colţul de rai terestru unde vine, când truda gazetăriei îi permite, la odihnă activă. Şi mai vine aici şi pentru că le poartă de grijă câinilor pe care i-a salvat de răutatea sau ignoranţa oamenilor. Nu ştiu câţi mai are acum, dar într-un interviu din 2009 îmi spunea că are 16. Le poartă de grijă constant, le duce mâncare, îi oblojeşte, le vorbeşte. Eu aş spune că îi omeneşte, de vreme ce aceşti câini se dovedesc mai... umani decât oamenii! „Da,de la grădină vin... trebuie să merg... am acolo câinii", îmi răspunde domnul Lădariu. „Păi, domnule Lădariu, şi aşa, cu mâna bandajată (tot antebraţul era pansat, cred că era un pansament gipsat) mergeţi la animăluţe?" „Cum să nu merg, sunt suflete! Mă iubesc şi le iubesc!" Domnul Lădariu continuă „A, dar aţi văzut, aţi citit despre noile atacuri la Grigore Vieru? Domnule, e incredibil! Se răsucesc în mormânt, şi Păunescu, şi Vieru! (...) Citesc cu mare plăcere în «Flacăra lui Adrian Păunescu» articolele fratelui Dabija de la Chişinău! (...) Mă doare să ştiu că ne atacă străinii, dar parcă mai mare e durerea când vezi că ai tăi te vând, te trădează, se duc cu pâra pe la Bruxelles!", „Nu mai acuzaţi străinii..." (...) „Ce se întâmplă cu Ştefan Andrei, că de vreo trei numere încoace n-a mai apărut în revistă? Cred că e bolnav" (...) „Domnule Lădariu, ce aţi păţit la mână?" „O..., nu-i nimic... a recidivat... trece...! M-a îngrijorat zilele trecute un puseu de tensiune şi glicemia mărită! Dar nu mă las!". Am tresărit, uşor speriat! Cum, domnul Lădariu, bolnav? îl ştiu de atâta timp ca pe un om puternic! Ne-am despărţit, urându-i sănătate şi grijă sporită pentru sănătatea domniei sale. Am pornit încet spre casă, vegheaţi de lumina lunii şi de licărul stelelor. în câteva minute am stat de vorbă într-o noapte înstelată, de vară, cu domnul Lazăr Lădariu, un poet ardelean, un jurnalist patriot şi, da, un om sub stele, ca noi toţi, încercat din când în când de durere, de suferinţă, „cum ne e dat la fiecare". Sănătate, putere de muncă şi sensibilitate creatoare, vă urează, cu drag, ION DRAG­AN

Next