Cuvîntul Libertății, mai 1993 (Anul 5, nr. 870-890)

1993-05-15 / nr. 880

Citism­undo SIMBATA, 15 MAI, DUMINICA, 16 MAI 1993 Nu exagerăm, cu nimic, dacă spunem că o corespondență, cum este aceea dintre Eminescu și Veronica Micle, constituie o avuție națională, pentru că, prin ea, avem de a face nu nu­mai cu o parte, însemnată, a biografiei marelui nostru poet național, dar această corespon­dență ne ajută — in măsura în care știm să-i descifrăm sem­nificațiile și să n-o vulgarizăm — să-i înțelegem, mai bine, o­­pera aceluia care ne-a repre­zentat, ca nimeni altul, spiri­tualitatea. De aceea, considerăm publica­rea acestei corespondențe, in­tr-un volum separat, de către Editura „Scrisul Românesc“, în cursul anului trecut, o idee salutară și un eveniment cultu­ral, totodată, regretînd de a nu ne fi exprimat la timp. Această corespondență a fost publicată — atu­ cu­­m­ s-a păstrat — în ediția monumentală a Acade­miei Române (Opere, vol. XVI) și în ediția lui Augustin Z. N. Pop (Veronica Micle, Corespon­dență, Ed. „Dacia“, 1979), dar, n-a format, pînă acum, obiec­tul unui volum independent, de sine stătător, cupi este cel de față : M. Eminescu — Vero­nica Micle , „Corespondență“, îngrijit și prefațat de Tudor Nedelcea. Cititorii au, astfel, mai ușor, la îndem­ână, această inestimabilă corespondență, fă­ră să mai fie nevoiți să răs­foiască,­­prin alte volume, pen­tru a o cunoaște. Meritul editorului este de a fi găsit o poziție corectă de inter­pretare, nuanțată, ferită de sim­plificări nedorite și de prejude­căți. După cum se știe, și cum au certificat toți biografii, Vero­nica Micle n-a format obiectul unic al pasiunii lui­ Eminescu, așa cum a fost Laura pentru Petrarca sau Beatrice pentru Dante, ca să dăm două dintre cele mai ilustre exemple ale­ li­teraturii universale. In viața lui­ Eminescu au mai existat și alte femei, binecunoscute, din biografia marelui nostru poet național, pe care nu le mai nu­mim acum. Unele — cum a fost cazul Mitei Kremnitz, cum­nata lui Maiorescu, cu veleități de scriitoare și traducătoare a lui Eminescu in limba germa­nă — s-au „agățat", pur și sim­plu, de gloria lui, vrînd să in­tre, astfel, în conștiința poste­rității. Ceea ce au și reușit, întrucîtva, dacă această le va fi mîngîiat vanitatea. Toate aceste femei i-au alimentat lui Emi­nescu pasiuni mai mult trecă­toare. Dar nici una dintre ele, n-a izbutit să ocupe un loc atit de privilegiat, în viața marelui nostru poet național, ca Vero­nica Micle, împotriva Veronicăi Micle au existat prejudecăți și ele vor continua, probabil, să persiste, prejudecata cea mai mare, în privința ei,­ nu a fost alimenta­tă atît de faptul de a fi încăl­cat convenția­ socială, pentru că există suficiente dovezi — o­­ferite chiar de această corespon­dență — că și-a respectat fa­milia, iar legătura cu Eminescu s-a consolidat, mai ales, după moartea mult mai vîrstrnicului ei soț. Această mare prejudeca­tă, care a planat — și, proba­bil, va mai plana — asupra ei, este alimentată de „episodul“ Caragiale, survenit într-un mo­ment de „răceală“ a relațiilor dintre cei doi protagoniști. Ca­ragiale a „speculat“ acest mo­ment de criză, inerent, aproape, în orice relație erotică. Când acest moment a fost depășit, le­gătura a fost reluată, cu aceeași intensitate. Ce dovedește acest „episod“ ? Nu atît eterna slă­biciune a sexului feminin, ci­ mai ales lipsa de caracter a marelui dramaturg, care — ca om — a avut, după cum se știe, numeroase carențe de natură etică, semnalate și de alți con­temporani ai săi. Este cazul să demistificăm istoria literară și să nu avem asupra ei o imagi­ne idilică și edulcorantă, care nu ne ajută la nimic și ne înde­părtează de adevăr. Să nu con­fundăm planurile : „inteligența“ nu e însoțită, întotdeauna și în mod obligatoriu, de „caracter". OVIDIU GHIDIRMIC Eminescu — Veronica Micle 0 inestimabilă corespondență FESTIVALUL INTERNAȚIONAL „POEZIA PENTRU O LUME A DIALOGULUI“ Manifestare de importanță europeană Dialog cu scriitorul GABRIEL CHIFU, redactor șef al Revistei „Ramuri“, președintele Filialei craiovene a Uniunii Scriitorilor țsc— Domnule Gabriel Chifu, de Ârund a avut loc primirea de noi membri în Filiala craiovea­­nă a Uniunii Scriitorilor. In­­trucit faceți parte din comisia națională de validare, ce ne pu­teți spune în acest sens ? —• în această primăvară, Consiliul Uniunii Scriitorilor a hotărît o nouă componență comisiei de validare. Pentru ci­t­titorii care nu sînt familiarizați cu acest limbaj, menționez că această comisie asigură primi­rea de noi membri in Uniunea Scriitorilor. Aceasta e formată din 15 membri. M-am bucurat să fac parte din comisie, toc­mai gîndindu-mă că astfel spo­resc șansele sprijinirii scriitori­lor de talent din Craiova de a deveni membri ai uniunii noas­tre, în cele două ședințe, care au avut loc, au fost primiri im­portante numeric pentru filiala din Craiova. Avem 9 colegi hlK. Nu mai fuseseră primiri la 15 ani, de o asemenea pon­­­­dere. Au devenit membri: Ma­rian Barbu, G.M. Popa, Ion Dea­­conescu, Marian Victor Buciu, Doina Pologea, Marin Marines­­cu, Nicolae Fulga și alții. Tre­buie să precizez că acestea nu sînt singurele primiri. Noua co­misie de validare și-a propus ca, în continuare, să aibă o activi­tate ritmică, nu ca pînă acum. — Cum se desfășoară viața Filialei craiovene a Uniunii Scri­itorilor ? — Programul din acest an cuprinde reuniuni lunare ale studioului de literatură, artă și reflecție, al Fundației „Ramu­ri“, in cadrul cărora prezentăm cărți, invităm scriitori, se orga­nizează lecturi de poezie, proză, mese rotunde, dezbateri. Pe lîngă acestea, sunt cîteva acțiuni speciale — vizite de documen­tare în zona tradițională în care își desfășoară activitatea filiala noastră, niște deplasări, cu grupuri­ de scriitori, la Ca­lafat, Băilești, dar și la Tg. Jiu, Rm. Vîlcea. De asemenea, vor fi acordate premii de debut din partea Filialei, care să însemne, de fapt, publicarea cărților a­­cestor scriitori tineri. La sfîrșitul anului vor fi acordate și premiile Filialei pentru poezie, proză, critică literară, după o sincopă de cîțiva ani; în fine, foarte cu­­rînd vom organiza a doua edi­ție a Festivalului internațional de poezie, intitulat „Poezia pentru o lume a­­ dialogului“, care este o manifestare de o importanță, îndrăznesc să, spun, europeană, prin programul său, prin premiul care se acordă, prin volumul care se editează, prin participarea prestigioasă a personalităților culturale, ro­mâne și străine. — în ce perioadă va avea loc și cine va participa ? — Sîntem aproape de final cu pregătirile, aproape de clipa în­ceperii festivalului, care va avea loc în perioada 24—26 mai, la Craiova și Calafat. Vor fi pre­zenți cîțiva dintre scriitorii im­portanți di­n Europa, între care : Klaus Rifbjerg (Danemarca), no­minalizat pentru Premiul No­bel, tradus și la noi ca prozator, la Editura „Univers“; poetul italian Roberto Sanesi; un alt extraordinar poet, Bjorning (Danemarca); Thorkild György Somlyo (Ungaria); Mateja Ma­­tewski (Macedonia); Sara Kirsch (Germania); Andre Velter și Xavier Bordes (Franța); Jose Maria Prieto (Spania), deținător al unor premii importante de poezie. Alături de ei, vor fi oaspeți ai Craiovei Sf. Aug. Doinaș, Mircea Ciobanu, Nicolae Frelipceanu, Gabriel Dimisianu, Mihai Zamfir, Mircea Martin, Eugen­­ Negriei, ca și profesorul Virgil Nemoianu, de la Washing­ton, Bedros Ib­rasangian, Petru Cârdu, o seamă de poeți, de ex­cepțională înzestrare, din gene­rația ’80 — Maria­n Petreu, Mir­cea Cărtărescu, Florin Iaru, Ion Bogdan Lefter, Bogdan Ghiu, Ioan Mureșan. Alături de ei, vor recita și vor avea intervenții, în cadrul Festivalului, scriitorii cra­­ioveni, membri ai Filialei noas­tre. Va veni, de asemenea, din S.U.A., poetul, care nu mai are nevoie de prezentare, William D. Snodgrass, în condițiile în care îi va permite sănătatea. Festivalul de poezie de la Cra­iova este un mare eveniment și o sărbătoare artistică. FL, MIU Prezențe craiovene la Festivalul de poezie „Lucian Blaga“1 Cu prilejul zilei de naște­re a marelui nostru poet, Lu­cian Blaga, la Sebeș a avut loc Festivalul de poezie ce poartă numele celui ce a iz­vodit, în geniala sa operă, „Mirabila sămință“, a visului creator. Finalizat cu puțin timp în urmă, la 9 mai a.c., acesta a cuprins și concursul de poezie, la care au parti­cipat autori din toată țara. Prezentă la Sebeș, Dorina Drăguț, din Craiova, a primit premiul pentru poezie al „Ga­zetei de Transilvania“, care a­­pare în Brașov, sărbătorin­­du-și, în acest an, 153 ani de la înființare. Acest premiu se adaugă, de altfel, celorlalte reușite ale autoarei craiovene in domeniul scrisului și con­stituie, totodată, o recunoaș­tere a talentului său. FLOARE DE COLȚ SUPLICIU­ MI EȘTI, SONET ! DAR I­ARA TINE oricît de liber stărui în tăcere, gust doar lăstarul vastelor coline și presimțirea bobului de miere­­, nici nu știu de voi avea putere ca, atingindu-i raza, să se-ncline culcuș să-și facă-n palmele-ți străine cu-nscris de bucurii și de durere — unde iubire nu-i­ nimic nu este ! Chiar dincolo de orișice tortură, lumina ei iți poate da de veste că-n toate-i chibzuință, ori măsură. ...Deci urc spre tine pînă sus, pe creste, înfiorat să te sărut pe gură ! ”1 VERSU­MI E-O FÍNTINA-A LUI MANOLE chemînd să bea din ea toți însetații, trezind la viață larii și penații din bradul jos al ultimei console Cu aerul ce-i poartă vinovații că n-am atins cu marile cupole, împing spre cer tăcutele pergole la car de luptă cum împing soldații Din piiza grea, freatică, își țese solaru­l disc paingul de argilă — acolo ochii mi-i azvirt adese Căci mă devoră setea-i fără milă între atîtea altele alese să trec de umbra aripii — umilă... cind Pui clipitei nimb și frumusețe de care doar iubirea e în stare, pînă la ceruri prind să se dezghețe atîtea catedrale de ninsoare — severe geometrii și fortărețe — ce-n arcul lor m-au strîns cu-nverșunare ; veniră anotimpuri să mă-nveț­e că, intre ele, strălucești mai tare decit oricare stea din galaxie ! O știu, această lecție, prea bine cum fiecare muritor o știe — dar sorb mereu din litera ei, vie, căci jarul este ce mă poate ține pe vatra fără margini lîngă tine !... VIRGIL DUMITRESCU Carnet plastic VICTOR PÂRLAC -­I pictor al simplității O expoziție a pictorului Vic­tor Pârlac este întotdeauna o sărbătoare, evenimentul petre­­cîndu-se în această lună, la Ga­leria „Arta“ a U.A.P. — Filiala Craiova. Remexnorind valoric aparițiile anterioare ale artistului vizavi de actuala expoziție, se impune de la început o constatare: în arta sa, Victor Pârîac a știut să evite orice excese și, la fel ca un Pallady sau Ion Andreescu, mo­dest, dar de o tenacitate netră­­dată niciodată in muncă, și-a dezvoltat ,încet dar sigur, pro­pria personalitate artistică, sen­sibilă și echilibrată, ocolind stri­dențele coloristice explozive și fiind, în același timp, un foarte bun desenator. Prin expoziția din această primăvara, pictorul înregistrează un salt în simpli­tatea construcției compozițio­nale, în siguranța și vibrația tu­șei, în calitatea cromatică a crea­ției sale. Pictura sa este figura­tivă, dar modernă, pe linia dez­voltării bunelor­­ tradiții ale pic­turii românești. Fiind beneficiarul unei culturi artistice solide și al unui talent dovedit, artistul, delicat și mo­dest în comportarea cu semenii, înțelege —­ fiindcă simte — să rămână la buna cuviință a lu­crului făcut cu artă, văzut cu propriii ochi și filtrat prin gân­­direa și simțirea sa cu o notă personală, care-l definește în peisajul picturii oltene și națio­nale. Dintre genurile abordate de Victor Pârîac, peisajul răspunde cel mai bine nevoii artistului de a dialoga cu natura. Revine asu­pra priveliștilor locurilor natale („Peisaj la Făurești“, „Case la țară“), redă expresiv peisaje din vechea Craiovă („Strada Lips­cani“, „Peisaj spre Mitropolie“), dar și peisaje care înfățișează cuprinzător și selectiv­ afectiv a­­numite zone ale Craiovei de azi („Peisaj din Craiova“, „Peisaj de iarnă“). Se regăsesc, în delicatele pei­saje ale pictorului, și unele zone cu rezonanță istorică din apro­pierea Craiovei („In lunca Jiu­lui", „Cula Coțofeni“, ..Biserica de la Brădești") sau din zonele, dinspre nord, unde pictorul a poposit în drumul său spre lo­curile natale („Peisaj cu pomi“, „Stejari I“, „Stejari II“). Toate au comun, însă, aceeași tușă largă, armonie cromatică a gr­iu­rilor și a pasajelor de alb cu un rol constructiv, conferind pic­turilor o atmosferă luminoasă, aerată. Vizitatorul actualei expoziții, cu siguranță, se va opri cu in­teres și in fața tablourilor re­­prezentind flori, compuse cu măiestrie de către artist în valo­roase naturi statice, dintre care amintim: ,„Flori­ de cîmp“, „Tran­dafiri“, „Flori în vas de lut“. Lucrarea „Peisaj de iarnă spre Casa Băniei“, remarcabilă, considerăm de referință pentru o actuala etapă în evoluția operei artistului. Expoziția plasticianului Victor Pârîac, prezentînd în mod uni­tar cele 33 de pînze în ulei, se impune prin calitatea cromati­că deosebită, delicatețe, sinceri­tate, subtil acord între gând și sentiment — trăsături definitorii pentru artistul craiovean. OVIDIU BARBULESCU „Ku­zu­ințe“ creatoare După o lungă absență, revista „NĂZUINȚE“, a Școlii Normale „Ștefan Velovan“ din Craiova, a văzut, din nou­ lumina tiparului în această primăvară. Mult așteptată de elevi și profesori, publi­cația a renăscut, asemenea păsării Phoenix, din propria tradiție, fiind structurată atît in funcție de specificul activității școlare, cit și de aspirațiile creatoare ale tinerilor talente, în versuri și proză, da aici- Ea a prins iarăși viață intr-un timp foarte scurt, fiind lansată cu­ prilejul olimpiadei de pedagogie-psihologie, faza națională, care a fost organizată în Craiova. Bucurîndu-se de succes în rândurile participanților la concurs, revista constituie, prin tematică și realizare artistică, încă șansă pentru cei care năzuiesc să poată naviga pe mările învol­o­burate ale scrisului, îi dorim viață lungă ! (Sorin Voinea) Ne-a părăsit pentru totdeauna, in ziua de Sfîntul Ion 1993, Ștefan Baciu, unul dintre cei mai de seamă poeți ai exilului românesc. Ștefan Baciu și-a închinat toa­tă viața, înainte de toate, poe­ziei și a îmbogățit cultura noas­tră cu versuri scrise în limba română, spaniolă și chiar en­gleză. El a urmat cursurile Facul­tății de drept din București, in timp ce eu urmam Literele și filozofia, ca student, aflîndu-se cu doi ani în urma mea. Era coleg și prieten intim cu Tra­­ian Lalescu, alături de care mergea la cursuri, la­ plimbare sau la șezătorile literare. La Fa­cultatea de drept erau mulți ti­neri iubitori de literatură, care scriau și publicau în­­ același timp la diverse reviste literare. Ștefan Baciu și Traian Lalescu, pe lîngă cursurile de drept, au­­diau și cursuri celebre de la Facultatea de litere, cum erau ce­le ale ilustrului profesor Tu­dor Vianu. In felul ace­sta s-a sudat o prietenie între tinerii de la cele două facultăți și în aceste împrejurări l-am cunos­cut și m-am împrietenit nu nu­mai cu Ștefan Baciu, dar și cu Traian Lalescu, care era mult mai comunicativ. Amîndoi colaborau cu regu­laritate la Universul literar, al cărui director și sprijinitor era Victor Popescu, fiul lui Stelian Popescu de la ziarul Universul, publicație care polariza o bună parte a condeierilor tineri din toată țara. Pe bună dreptate, prestigiul revistei a crescut ra­pid, acolo debutînd mai toți poeții tineri. La toate acestea se adăuga popularitatea pe care i-o asigurau șezătorile li­terare, organizate în toată țara, care erau primite cu entuziasm de un numeros public, fiind adevărate sărbători închinate culturii. în plus, Universul literar dis­punea de o colecție proprie, în care erau publicate toate pla­chetele valoroase de versuri ale poeților tineri, colecție care îi aducea un mare prestigiu. Su­flul înnoitor, diversitatea moda­litățile de exprimare în versi­ficație, libertatea acordată crea­torilor, erau atîtea procedee adecvate, care scoteau in evi­dență cerințele epocii. De alt­fel, acestea erau și temele pe REMEMBER care le dezbăteam adesea cu Ștefan Baciu cu privire la des­tinele poeziei tinere românești. „Ce credeți, domnule Baciu, despre viitorul poeziei noastre și despre tinerii poeți ? Care sunt coordonatele acesteia și ce perspectivă se deschide tine­rei generații ?“ l-am întrebat eu în vreme ce ne aflam în sa­la de marmoră de la Faculta­tea de litere, conversație la care participa și Traian Lalescu. „Cu privire la această pro­blemă, eu mi-am mai exprimat și în alte împrejurări părerea. Rolul primordial al poezie noas­tre contemporane este acela de a crea o efervescență poe­tică nouă, la nivel european, pentru a avea un aport în plus față de generațiile trecute. A­­cesta e rolul ce ii se cuvine ge­nerației de azi. Numai cine trăiește în contemporaneitate, în concordanță cu aspirațiile, cu năzuințele epocii respective, poate dăinui în timp. "Eu­ am încredere in tinerii poeți. Le cunosc de aproape scrisul și ii cunosc pe mulți dintre ei, precum și potențialul lor crea­tor. Cu asemenea valori, ceta­tea viselor poate fi asediată și cucerită cu certitudine“. „Dar cu tradiția cum ramî­­ne ?" a întrebat Traian Lalescu. „Ce întrebare, Lalescule! Poți crea ceva durabil fără tradi­ție? Dar a rămîne închistat în formele tradiționale a egal cu o sinucidere. Am mai spus: Nu­mai cind depășești stadiul ac­tual al culturii, poți dăinui pes­te vreme. Pasul a fost făcut cu fermitate de revista Gândirea. Noi n-avem menirea decit de a o urma și a o depăși. Tocmai pentru asta, un grup de tineri entuziaști, cum ar fi Vintilă­­ Horia, Ovid Caledoniu, Virgil Carianopol, Ion Mirea, Mihail Șerban, Ion Șiugariu, G­rigore Popa, Teodor Scarlat, Mircea Străinu, Ștefan Stănescu, Miron Sura, Octav Șuluțiu, Pericle Martinescu, Mihail Chirnoagă, I. Mirea, Ion Aurel Manolescu, Paul Constantinescu, M. Cami­­lucci și Rudd Ribiczka, vrem să edităm revista Meșterul Ma­nule, care să împlinească idea­lurile noastre, dacă și vremurile ne vor fi favorabile. Eu așa văd rezolvarea problemei“. După această convorbire, ne-am îndreptat spre amfitea­trul unde își începea cursul profesorul Tudor Vianu. Revis­ta Meșterul Manole a apărut în ianuarie 1939, dar n-a durat decit pînă la sfîrșitul anului 1940. ION NULOVEANU ȘTEFAN BACIU - poet al exilului Pag. g S0L1LCCVII . Dirijorul român de­ no­torietate internațională, , Io­nel Perlea, a fost singurul din lume în stare să ducă într-o mină... cerul. 9 Doamne, cum o fi sunat Concertul pentru două piane în Do major de J.S. Bach in ziua aceea de 10 februa­rie 1936, cind Ionel Perlea, în sala Ateneului, dirija Fi­larmonica din București, a­­vîndu-i soliști pe Theodor Rogalski și Constantin Sil­­vestri ? ® Nu voi fi în stare ni­ciodată să uit evoluția Or­chestrei Simfonice Radio din București, în acel­ octombrie al anului 1946, avînd-o so­listă pe Lola Bobescu. Inter­pretarea Concertului pentru vioară și orchestră în Re ma­jor a fost magnifică și co­pleșitoare ca o religie ire­zistibilă, care cultivă forța creatoare a lui Mozart. • Odată, de zece ori, de o sută de ori, am citit versu­rile lui Umberto Saba și fil-am cutremurat de-atîta a­­devăr : „Iată — acum știi că printre fericiți / nu-î casa noastră. Că viața / ca o pri­vire lacomă, e toată / plină de ascunse lacrimi“. $ în însîngeratul decem­brie al anului 1942, aveam cinstea să stau la o masă alături de Liviu Rebreanu, Io­nel Teodoreanu, Vasile Netea, Ion Th. Ilea, V. Copilu Cheatră, Lucian Valea și Ga­briel Țepelea la restauran­tul „Amiciția“ de pe strada Zalomit, lîngă Cișmigiu. S-au recitat versuri, s-a cîntat, printre lacrimi, „Clujule, măi, Clujule“, iar eu am in­terpretat romanța „în satul n care m-am născut“, de Ghe­­rase Dendrino. Lucian Va­lea era entuziasmat de impro­vizația tînărului și îa f­iu că­ratului patriot Gabriel Țepe­lea : „Vă văzui aici­­ la masă / Sî­ nălțaî o rugă-a­­din­că / Doamne, fă ca­­ ar­delenii / Toți să scrie cum mănîncă“1. • Puțini, foarte puțini au fost cei ce și-au mai adus aminte că ziua de 9 Mai, pe lingă faptul că a fost Ziua Victoriei, a fost ziua de naș­tere a lui I­­oiun tJrigă, dar și aceea a înhumării lui acolo unde s-a născut veșnicia. • La 10 mai 1959 a luat ființă orchestra populară „Doina Olteniei“ a Filarmoni­cii craiovene. Primele con­certe din 26 și 27 mai i-au avut soliști vocali pe­­ Maria Lătărețu, Geta Simbrian, Ion Luican, Eugenia Voiculescu, iar soliști instrumeniști au fost Ion Cicea , chitara­, vio­loniștii Marcel Firulescu Stan Efrem. Conducerea mu­si­zicală a fost asigurată de celebrul violonist Gheorghe Piculeață. CLAUDIU MOLDOVAN Iliade Olteanu, student, anul I, Facultatea de Mecanică (T.C.M.) din Craiova. Mai mult decît semnătura sau numele (asupra căruia ne rugați să păstrăm discreția), contează ceea ce scrieți. Iar ceea ce n­e-ați trimis reprezintă argumentul­ neîndoiel­nic al talentului. „Nu am încredere în nimeni, de aceea nu spun numele mau întreg“, afirmați, între altele, adăugind că scrieți „pentru desfătarea sufletului". Și vă întrebați, pe bună dreptate, Fosta literară ce șanse au tinerii talentați în condițiile de azi, cind sunt puține reviste și pagini de literatură. Noi, după cum vedeți, am deschis „fereastra“ spre viața artelor, prin intermediul acestor rubrici. Este, într-adevăr, impresionant să iei notă de gînduri precum acesta: „Mă doare faptul că tineri ca mine — începători în ,.ale scrisului“ — se pierd printre clipe fără sens“. Și ne mai spuneți, în continuare : „De asta duc eu lipsă acum. De încredere“. Totuși, fără încrederea în sine și în ceilați, arta nu poate prinde aripi. Cît despre poezia pe care, inspirat, o realizați, voi apela tot la un citat din scrisoarea ce însoțește poemele: „Am început să folosesc un limbaj simplu, o anumită lume dominată de înalt și de prăpăstii și între acestea de o zbatere continuă.­ Totul pare o luptă. O răzvrătire. împotriva cui ?“ Dacă ne gîndim că starea creației este aceea de continuă neîmpăcare, vă aflați pe drumul cel bun. Nevoia de comunicare pe care o resimțiți.­­ este, de asemenea, firească. Arta, în general, este expresia acestei dorințe. La întrebarea dacă știu „ce înseamnă să nu ai pe nimeni care să se uite printre visurile tale ?", aș răspunde cu o idee din ro­manul „întunecare" de Cezar Petrescu . ..Ca să fii tare, fii sin­gur“! Căci și singurătatea face parte din noi ! La cei 19 ani, e necesar să nu ezitați atît: poezia cere mult și oferă puțin, în viață, unui om. Deci, optați.­ Din cele șase poeme, cele mai reușite sînt „Visare", „Moartea poetului" și ,.Clipele", remarcabile prin sensul meditativ, prin prospețimea imaginilor și chiar prin ingenuitate. Felicitări! Pagină realizată de FLOREA MIU, ROMULUS TURBATU

Next